marți, noiembrie 30, 2021

Magnaţi, moguli şi alte ciudăţenii

Daca mi-as dori un moto la acest articol m-as folosi de ce a scris Constantin Argetoianu, om politic si fost  prim-ministru al României în 1939 din partea Partidului Naţional Liberal: “Presa e vândută. Ziarele primesc sume enorme din fondurile secrete ca să mai tacă asupra afacerilor regimului. Sunt plătite – unele – chiar şi de partidele de opoziţie care au parale. Recte de unul singur, căci unul singur are parale, Partidul Naţional Ţărănesc, care le-a furat cât a fost la guvern. «Zorile»  lui Socor primesc de la Mihalache 300 mii lei pe lună, «Lupta» excrocilor Honigman 60.000 pe săptămână, «Facla»  lui Vinea 50.000.”  (C. Argetoianu “Însemnări zilnice” – Ed. Machiavelli). Probabil ca lucrurile au fost asemanatoare in primii 15 ani ai democratiei originale de dupa ’89. Intre timp, lucrurile s-au consolidat si presa a devenit o institutie in care “micile (sau marile) atentii” s-au transformat in bugete de publicitate si trafic de influenta, mai mult sau mai putin politic, mai mult sau mai putin cunoscut publicului.

Daca ne cautam un corespondent interbelic cu unii fosti gazetari din primul deceniu de dupa revolutia din ’89, astazi oameni avuti, cu proprietati la malul lacurilor bucurestene il vom descoperi pe cunoscutul Pamfil Şeicaru. Campaniile de presă, prezente in paginile ziarelor vremii, erau duse cu o perseverenta si ferocitate vecina cu paroxismul. „Curentul” lui Pamfil Şeicaru, apărut în 1928, se specializase în astfel de campanii, atacând dur şi în mod constant “oamenii cu bani”, proprietarii diferitelor societăţi industriale, bancare sau comerciale. Acestea cumpărau cu mici averi sau rente lunare tăcerea presei şi în scurt timp „Curentul” şi-a achiziţionat un sediu impozant şi o tipografie performantă. Averea lui Pamfil Şeicaru a crescut considerabil, ceea ce i-a făcut pe gazetarii vremii să lanseze vorba „Şantajul şi etajul”. (Presa interbelică românească – Gandul 16 aug 2007)

Asadar, nimic nu se pierde, totul evolueaza. Daca cineva crede ca o presa in particular sau un conglomerat media in general,  poate exista fara magnatii sau mogulii de presa, greseste. Pentru a exista o presa sau un conglomerat media este nevoie de bani, multi bani. Sursele banilor sunt sau ai potentatilor vremii sau ai statului. Pentru a intelege eficienta statului in media este suficient sa analizezi performantele Radio-Televiziunii Romane, suficient, cred eu pentru a intelege de ce acest model nu poate fi functional.  Alternativele sunt asa-zisii magnati sau moguli media, alte alternative in zilele noastre ar fi putine si insuficient dezvoltate.

Daca privim putin in istoria presei anglo-saxone vedem exact evolutia fenomenului de la mogulul “agresiv si lacom,” cu vaste interese politice, de genul William Randolph Hearst (Cetateanul Kane), pana la mogulul “inteligent si liberal,” de genul Katharine Graham, care a reusit sa se ridice deasupra opiniilor politice proprii (a fost o republicana dedicata) si  sa contribuie la demolarea unui Presedinte Republican si sa permita reporterilor Bob Woodward si Carl Bernstein sa aduca dovezile necesare pentru a proba acuzatiile din scandalul Watergate.

Mogulii mioritici sunt in stadiul incipient, stadiu  reprezentat de  William Randolph Hearst. Din nefericire pentru ei, nu au nici resursele, nici cunostintele si nici piata pe care a avut-o respectivul american la timpul lui. Prea mult, prea repede si fara cunostintele necesare pentru a consolida un conglomerat de presa eficient. Cred ca Dinu Patriciu a incercat metodele consacrate de Katharine Graham. Din nefericire pentru el, ii lipsesc oamenii care au facut din Washington Post ceea ce a fost si inca mai este. Dl Patriciu nu-l are nici pe Warren Buffett care a fost consultantul financiar al dnei Graham si nici un redactor-sef de talia lui Ben Bradlee.

Media romaneasca si in special presa a inceput drumul ei spre Canossa in clipa aparitiei dlui Vîntu. Nu din cauza istoriei proaspatului mogul, ci prin incercarea lui nefericita de a plati mult prea mult pentru foarte, foarte putin. Incercarea de a crea un conglomerat media, in felul in care dl Vîntu a incercat, poate fi considerat un studiu de caz in metodologia  “don’t even think about it”! Daca presa scrisa este o afacere care se bazeaza pe infanteria jurnalistica, presa electoronica, in special televiziunea, reprezinta o afacere a blindatelor. In presa electronica cel mai important lucru este “back ofice-ul” , omul care povesteste povestea sau face interviul nu “merita banul greu” ci cel care o aduce, o filtreaza si o produce.   Trecerea de la presa scrisa la presa electronica este un proces dificil, nimeni din starurile RTV nu l-a trecut, poate in afara dlui Turcescu, care cred ca a ajuns la maturitate profesionala la radio.

Geniul profesional este o poveste complicata. Nici un mare cardiolog nu poate deveni un mare pediatru, asta este viata! Intr-o lume specializata rareori generalistii pot reusi, cred ca dl Hurezeanu este un bun exemplu de nereusita.

Sper ca vom avea posibilitatea sa continuam excursia inceputa analizand portalul internet ca unealta media. O voi incerca in articolul viitor. Nu, si nu am uitat nici ProTv si nici Antenele Intact, aici discutia este alta, ei au reusit sa faca bani din media, probabil ca vor continua si in viitor.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro