luni, ianuarie 18, 2021

Magnaţi, moguli şi alte ciudăţenii

Daca mi-as dori un moto la acest articol m-as folosi de ce a scris Constantin Argetoianu, om politic si fost  prim-ministru al României în 1939 din partea Partidului Naţional Liberal: “Presa e vândută. Ziarele primesc sume enorme din fondurile secrete ca să mai tacă asupra afacerilor regimului. Sunt plătite – unele – chiar şi de partidele de opoziţie care au parale. Recte de unul singur, căci unul singur are parale, Partidul Naţional Ţărănesc, care le-a furat cât a fost la guvern. «Zorile»  lui Socor primesc de la Mihalache 300 mii lei pe lună, «Lupta» excrocilor Honigman 60.000 pe săptămână, «Facla»  lui Vinea 50.000.”  (C. Argetoianu “Însemnări zilnice” – Ed. Machiavelli). Probabil ca lucrurile au fost asemanatoare in primii 15 ani ai democratiei originale de dupa ’89. Intre timp, lucrurile s-au consolidat si presa a devenit o institutie in care “micile (sau marile) atentii” s-au transformat in bugete de publicitate si trafic de influenta, mai mult sau mai putin politic, mai mult sau mai putin cunoscut publicului.

Daca ne cautam un corespondent interbelic cu unii fosti gazetari din primul deceniu de dupa revolutia din ’89, astazi oameni avuti, cu proprietati la malul lacurilor bucurestene il vom descoperi pe cunoscutul Pamfil Şeicaru. Campaniile de presă, prezente in paginile ziarelor vremii, erau duse cu o perseverenta si ferocitate vecina cu paroxismul. „Curentul” lui Pamfil Şeicaru, apărut în 1928, se specializase în astfel de campanii, atacând dur şi în mod constant “oamenii cu bani”, proprietarii diferitelor societăţi industriale, bancare sau comerciale. Acestea cumpărau cu mici averi sau rente lunare tăcerea presei şi în scurt timp „Curentul” şi-a achiziţionat un sediu impozant şi o tipografie performantă. Averea lui Pamfil Şeicaru a crescut considerabil, ceea ce i-a făcut pe gazetarii vremii să lanseze vorba „Şantajul şi etajul”. (Presa interbelică românească – Gandul 16 aug 2007)

Asadar, nimic nu se pierde, totul evolueaza. Daca cineva crede ca o presa in particular sau un conglomerat media in general,  poate exista fara magnatii sau mogulii de presa, greseste. Pentru a exista o presa sau un conglomerat media este nevoie de bani, multi bani. Sursele banilor sunt sau ai potentatilor vremii sau ai statului. Pentru a intelege eficienta statului in media este suficient sa analizezi performantele Radio-Televiziunii Romane, suficient, cred eu pentru a intelege de ce acest model nu poate fi functional.  Alternativele sunt asa-zisii magnati sau moguli media, alte alternative in zilele noastre ar fi putine si insuficient dezvoltate.

Daca privim putin in istoria presei anglo-saxone vedem exact evolutia fenomenului de la mogulul “agresiv si lacom,” cu vaste interese politice, de genul William Randolph Hearst (Cetateanul Kane), pana la mogulul “inteligent si liberal,” de genul Katharine Graham, care a reusit sa se ridice deasupra opiniilor politice proprii (a fost o republicana dedicata) si  sa contribuie la demolarea unui Presedinte Republican si sa permita reporterilor Bob Woodward si Carl Bernstein sa aduca dovezile necesare pentru a proba acuzatiile din scandalul Watergate.

Mogulii mioritici sunt in stadiul incipient, stadiu  reprezentat de  William Randolph Hearst. Din nefericire pentru ei, nu au nici resursele, nici cunostintele si nici piata pe care a avut-o respectivul american la timpul lui. Prea mult, prea repede si fara cunostintele necesare pentru a consolida un conglomerat de presa eficient. Cred ca Dinu Patriciu a incercat metodele consacrate de Katharine Graham. Din nefericire pentru el, ii lipsesc oamenii care au facut din Washington Post ceea ce a fost si inca mai este. Dl Patriciu nu-l are nici pe Warren Buffett care a fost consultantul financiar al dnei Graham si nici un redactor-sef de talia lui Ben Bradlee.

Media romaneasca si in special presa a inceput drumul ei spre Canossa in clipa aparitiei dlui Vîntu. Nu din cauza istoriei proaspatului mogul, ci prin incercarea lui nefericita de a plati mult prea mult pentru foarte, foarte putin. Incercarea de a crea un conglomerat media, in felul in care dl Vîntu a incercat, poate fi considerat un studiu de caz in metodologia  “don’t even think about it”! Daca presa scrisa este o afacere care se bazeaza pe infanteria jurnalistica, presa electoronica, in special televiziunea, reprezinta o afacere a blindatelor. In presa electronica cel mai important lucru este “back ofice-ul” , omul care povesteste povestea sau face interviul nu “merita banul greu” ci cel care o aduce, o filtreaza si o produce.   Trecerea de la presa scrisa la presa electronica este un proces dificil, nimeni din starurile RTV nu l-a trecut, poate in afara dlui Turcescu, care cred ca a ajuns la maturitate profesionala la radio.

Geniul profesional este o poveste complicata. Nici un mare cardiolog nu poate deveni un mare pediatru, asta este viata! Intr-o lume specializata rareori generalistii pot reusi, cred ca dl Hurezeanu este un bun exemplu de nereusita.

Sper ca vom avea posibilitatea sa continuam excursia inceputa analizand portalul internet ca unealta media. O voi incerca in articolul viitor. Nu, si nu am uitat nici ProTv si nici Antenele Intact, aici discutia este alta, ei au reusit sa faca bani din media, probabil ca vor continua si in viitor.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.