miercuri, noiembrie 13, 2024

MALMKROG sau Catedrala lui Cristi Puiu

TVR Cultural a difuzat în spațiul de joi seară, rezervat îndeobște producțiilor de dată recentă din cinematografia românească, Malmkrog, creație din anul 2020, multipremiată, a regizorului Cristi Puiu. De fapt, o coproducție internațională, susținută financiar nu doar de bani din România, ci și din Serbia, Suedia, Elveția, Macedonia. Un film cu o distribuție amestecată. În rolurile principale putând fi văzuți actori din România (Marina Palii, István Teglas, Sorin Dobrin, Nemes Levente, Vitalie  Bichir), în rolurile episodice apar și alții, alături de actori din Franța (Frédéric Schulz- Richard, Ugo Broussot, Agathe Bosch) sau din Lituania (Diane Sakalaustraité).

Filmul are la bază dialogurile despre istorie, război, credință, Chist și Antichrist ale rusului Vladimir Soloviov. Care în 1900 a scris o carte în care 4 bărbați și o femeie, proveniți cu toții din înalta aristocrația rusă, reuniți cu prilejul sărbătorii Crăciunului,  abordau toate aceste teme. Cartea lui Soloviov, un fel de Decameron,  eminamente filosofic (un fel de și numai pentru faptul că volumul nu are zece părți) , a ajuns să fie cunoscută în întreaga lume, îndeosebi în versiunea ei franceză (de aceasta s-a folosit și Cristi Puiu). A fost tradusă și la noi (a apărut sub titlul Trei dialoguri despre război, progres și sfârșitul istoriei universale, cuprinzând și o scurtă povestire despre Antihrist) și, cel puțin în parte (îndeosebi în acele pasaje în care se discută despre destinul comun al țărilor europene și despre europenitatea Rusiei) mi se pare și acum de o stringentă actualitate. Iată.În pasajele dedicate conflagrațiilor mai mari sau mai mici, Soloviov dă semne că ar fi prevăzut iminența Marelui Război. De altfel, primul dialog este centrat asupra funcțiilor războiului. Socotit de unii participanți la discuție drept starea normală a omenirii.

În prefața ediției de la Humanitas a cărții, Ion Ianoși susținea că Soloviov este întemeietorul liniei existențial-creștine din cugetarea rusă, că ar fi fost influențat de Dostoievski de care l-a legat o prietenie nedezmințită, ca și de Tolstoi. Căruia nu îi împărtășea de fapt deloc ideile. Sau de Spinoza, Kant, Schelling, Schopenhauer. De la el se vor revendica frații Trubețkoi, Bulgakov, Berdiaev, Florenski, ș.a..

În scenariul pentru filmul care durează cu vreo 20 de minute peste trei ore, Cristi Puiu a mutat povestea în localitatea sibiană Mălâncrav. Al cărei nume german este Malmkrog. De aici și titlul filmului. De ce a făcut-o, de ce a recurs regizorul la o astfel de relocare rămâne un mister. Care nici pe departe nu e singurul.

Aristocrații ruși sunt pe mai departe ruși, numai că ei au devenit trei bărbați și două femei. E drept, cea pe care Cristi Puiu a botezat-o Ingrida e soția generalului din carte. Devenit în film un anume Andrei Nikolaevici pe care Ingrida îl citează adesea, acesta fiind inspiratorul teoriilor ei despre război. Numele femeii are o rezonanță nordică, personajul însuși părând de parcă ar fi descins dintr-o operă a lui Wagner.  Cei cinci,admirabili discoureuri, cu toții parcă coborâți dintr-o carte de teoria și practica argumentației, numiți de Soloviev generic Generalul, Prințul, Doamna, Domnul Z, Politicianul, primesc cu toții nume proprii. Iar dacă Nikolai, Edouard, Ingrida și Olga (în cartea lui Soloviev ea era Prințul) își argumentează cu lux de amănunte câte o idee. Personajul numit Madeleine pare a fi învestit mai curând cu rolul de moderator. Deloc imparțial, foarte adesea ironic. Complice prin priviri și mimică cu adversarii celui ce tocmai a luat cuvântul.  Orice s-ar spune, o prezență.

Filmul e vorbit preponderent în franțuzește, franceza fiind, cum bine știm, limba preferată de aristocrația rusă. Indiferent de calitatea pronunției, franceza celor cinci e, din punct de vedere gramatical, hipercorectă. Unul dintre personaje, cel numit în film Nikolai, folosește chiar subjonctivul imperfect. Astăzi aproape în totalitate ieșit din uz. Cei cinci se adresează servitorilor în germană în vreme ce aceștia vorbesc între ei în limba maghiară.

În secvența de început a filmului, vedem exteriorul castelului. Prin fața căruia trece o turmă de oi. Se sugerează astfel specificul zonei? Dintre mioare doar una singură este neagră. De ce numai una? Alt mister, care poate că are totuși o anumită dezlegare. O fetiță se desprinde și este primită în castel. E invitată să intre în limba rusă. Auzim fragmente de colinde românești, auzim și scurte citate în engleză. Ce mai? Un adevărat Babel lingvistic.

Cristi Puiu a împărțit filmul în șase mari capitole. Cinci dintre ele poartă numele nobililor ruși. La finalul celui de-al treilea, numit Edouard, la un moment dat se produc o serie de zgomote. Este invocat și numele respectivei fetițe. O cheamă Zoia.  Cei cinci aristocrați, curioși și intrigați, țin să se lămurească ce se întâmplă. Îl vedem alergând pe bucătar. Ca pe urmă să intervină fumul, iar cei cinci să pară a fi secerați de gloanțe. Dacă nu cumva chiar de venirea Antihristului. Revin însă sains et saufs la începutul celui de-al patrulea capitol. Cel de-al șaselea ar avea-o drept protagonistă pe Madeleine. Numai că tocmai aici ea e foarte puțin prezentă. Nu prea apare în imagine. Căreia Tudor Vladimir Panduru îi asigură o stilistică impecabilă. Imaginea valorează frumusețea castelului ca și pe aceea a costumelor create de Oana Păunescu.  Dar, revenind. Madeleine e prezentă mai degrabă în ipostază de pianistă. Ea asigură partea estetică a discuțiilor.

La finele acestui capitol, Nikolai aduce vorba despre o scrisoare primită odinioară de la un prieten. Spre a fi mai convingător, anunță că se duce să aducă textul. Este prevenit să nu uite a se întoarce. Nu îl vom mai revedea însă niciodată. Un alt mister. Încă o enigmă. În cartea lui Soloviev, nici vorbă despre servitori. În film ei reprezintă însă o prezență. Vorbesc puțin, însă sunt stăpâni pe reguli. Sunt expresia devotamentului. Îndeosebi cel numit Istvan ( e exemplar în rol István Teglaș) care își va împrumuta numele celui de-al doilea capitol. Va apărea relativ târziu, însă apariția lui nu se poate să nu fie reținută. Ca și aceea a Valetului (Sorin Dorin). Ori cea a Cameristei (Edith Alibec). Sau cea a lui Judith State, ditribuită în rolul Vetterita.  Curios. Tocmai pe atât de fidelul Istvan, bătrânul colonel se gândește să-l întrebe despre nemulțumirile sociale ale muncitorilor. Lui îi vorbește despre Internaționala.

Se întâmplă foarte puține lucruri în Malmkrog. Aproape că nu se întâmplă mai nimic. Filmul e cvasi- defectiv de poveste. Contează dialogurile, argumentația, vorbele. Fiecare dintre cei cinci actori ce îi interpretează pe aristocrații ruși – Frédéric Schulz-Richard, Ugo Broussot, Diane Sakalauskaité, Agathe Bosch , Marina Palii -,  are în sarcină o impresionată cantitate de cuvinte. Sigur, e o performanță faptul că le-au memorat. Dar parcă și mai important e felul în care le spun. Autoritar, sigur, cu o teatralitate asumată și nicidecum deranjantă. Și, mai presus de toate inteligent, cu o admirabilă eleganță.

Malmkrog poate fi comparat cu un spectacol de teatru. Are ceva din eleganța marilor creații prilejuite de superbele piese ale lui Cehov. Albul trimite poate cu gândul la Livada cu vișini a lui Strehler. Malmkrog surprinde farmecul discret al aristocrației. Au fost comentatori care au pus în legătură Malmkrog cu În căutarea timpului pierdut. Comparația mi se pare a fi utilă.

Iar dacă asocierea se susține, nu mi s-ar părea deloc greșit dacă am socoti Malmkrog drept Catedrala lui Cristi Puiu.       

MANDRAGORA FILMS, SENSE PRODUCTION, CINNMANON FILMS, DOPPELGANGER , BORD CADRE FILMS, SISTERS AND BROTHERS MITEVSKI

MALMKROG

Regia: Cristi Puiu

Scenariul :Cristi Puiu după Trois entretiens. Sur la guerre, la morale et la religion suivi du Court Récit sur l’Antéchrist de Vladimir Soloviov

Producători: Anca Puiu, Anamaria Antoci, Smaranda Puiu,

Imaginea: Tudor Vladimir Panduru

Costume: Oana Păunescu

Montaj: Dragoș Apetri. Andrei Iancu, Bogdan Zărnoianu

Machiaj: Elena Tudor, Manuela Tudor

Sunet: Jean-Paul Bernard, Christophe Vintrignier, Florin Tăbăcaru

Cu: Frédéric Schulz-Richard (Nikolai), Ugo Broussot (Edouard), Diane Sakalauskaité (Ingrida), Agathe Bosch (Madeleine), Marina Palii (Olga), István Teglas (Majordomul), Sorin Dobrin (Valetul), Vitalie Bichir (Generalul), Lucian Diaconu (Bucătar), Judith State (Veterita) Edith Alibec (Camerista), László Mátray, Bogdan Fărcaș (Husari), Nemes Levente (Contele)

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Multe natii simandicoase ar vrea sa-l aiba ca personalitate de creatie pe domnu CRISTI PUIU ! Am vazut filmul si am asteptat mult, chiar prea mult ,să-l vad si să-l rumeg.S-a meritat . Este unul din cele mai extraordinare filme pe care le-am vazut .Simt un fel de plăcere răutăcioasă că s-a născut aici ,gîndește și plăsmuiește aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro