Nu trebuie să fi studiat latina la școală ca să îți dai seama că „minte” vine din latinescul mens, mentis; poate că unii dintre noi, ceva mai pedanți, au citit pe vreun frontispiciu dictonul mens sana in corpore sano și înțeleg și ce înseamnă. Nu e nevoie să fi făcut latinăla școală pentru a-l înțelege, căci toate cuvintele de acolo le avem moștenite și în română: e suficient, așadar, să ne gândim la „amintire”, adică la expresia latinească „ad mentem ire”, „a (re)aduce la minte, a rememora”, deci la a cugeta puțin asupra cuvintelor pe care le folosim în limba noastră de zi cu zi. Făcând acest exercițiu, poate că ne-am „minți” mai puțin cu privire la cine suntem și la care este locul nostru, ca neam, pe lumea aceasta: latinescul mentiri este și el moștenit în română, deși a devenit ceva mai complicat pentru noi să îl mai punem în legătură cu „minte”. Putem, însă, prelua intuiția unui autor medieval care îl explica astfel: „mentiri est contra mentem iri, id est contra conscientiam” („a minți înseamnă a merge împotriva minții, adică împotriva conștiinței”).
Dacă până aici recursul la latină poate fi considerat opțional, lucrurile sunt ceva mai complicate cu adjectivul românesc „mic, mică”, fiindcă dicționarele etimologice mai vechi greșeau când încercau să îl explice printr-un ipotetic adjectiv tardo-latin *miccus. Probabil lucrurile sunt ceva mai simple: vine de la latinescul mica, micae („fărâmă, firmitură”) și, ca atare, îl avem moștenit în cuvintele dumica și dumicat, precum și în diferite alte regionalisme înrudite. Astăzi, în română, nu mai avem un substantiv „mică” cu sensul de „fărâmă” (mica se păstrează ca atare însă în anumite dialecte italiene, precum cel din jurul orașului Bergamo). Însă în româna veche acest cuvânt trebuie să fi fost de succes câtă vreme avem o formație de tipul „nimic, nimica” (la început cu sensul de „nici măcar o fărâmă”), extrem de latină prin structura sa, căci echivalentul său latinesc nihil (ni hilum) însemna inițial, într-o epocă mult mai veche, „nici măcar un pai/fir” (ideea de zero, precum se știe,nu exista în Antichitate, decât ca negare a ceva, fie acel lucru cât de mic). Prin crearea adjectivului „mic, mică”, dotarea sa cu o arie semantică amplă și o întrebuințare extrem de largă (proto-)româna inovează, așadar, și se dovedește originală în raport cu limbile romanice occidentale (ca acestea, moștenește în „pic” și „picătură” latinescul punct(ul)um, de unde it. „piccolo”, fr. „petit”, sp. „pequeño” ș.a.). Am putea chiar supralicita, spunând că, prin această inovație, româna se dovedește mai profundă decât celelalte limbi romanice surori: în românescul „mic” se păstrează rădăcina latină *min-, pe care o regăsim în verbul minuo, minuere („a diminua”), respectiv în comparativul și superlativul lui parvus: minor, minus; respectiv minimus.
Exercițiul de etimologie pe care l-am propus nu se vrea nicidecum o demonstrație de erudiție (mulți cititori poate că nu vor găsi în el prea multe elemente de noutate și, fără îndoială, specialiștii ar putea să îl completeze sau chiar să îl amendeze pe alocuri). Se vrea mai degrabă o ocazie de reflecție asupra utilității și dimensiunii formative a recursului la latină. Căci, spre deosebire de mașini, oricât de inteligente ar fi ele, oamenii structurează limbile în familii de cuvinte, sesizează înrudiri, contaminări de sens, înțelesuri mai mult sau mai puțin ascunse, iar reflecția lor este o permanentă căutare a adevărului, deci un exercițiu al spiritului critic cu care sunt dotați, dar pe care pot să îl și piardă, dacă nu îl exercită.
În al doilea rând, exercițiul se dorește o ocazie (și o provocare) pentru a ne întreba dacă poporul român (populus Romanus, cică!) mai are nevoie de latină. Din moment ce nu își poate înțelege până la capăt limba maternă fără a coborî până la strămoașa sa, credem că da. Întrebarea reală pe care se cuvine a ne-o pune, însă, este care ar trebui să fie locul limbii latine în societatea românească actuală și, mai ales, în învățământ. Proiectul de plan cadru pentru învățământul românesc recent pus în dezbatere publică de Ministerul Educației propune ca latina să nu mai fie o disciplină obligatorie în liceu (excepție făcând doar în învățământul teologic). Cu alte cuvinte, responsabilii Ministerului, care au alcătuit propunerea, consideră că elevii din liceele cu profil uman-filologic (ca să nu mai vorbim de celelalte tipuri de licee teoretice) nu au nevoie de limba latină în formarea lor. Opțional, eventual, și chiar și în acest caz – foarte limitat (maximum o oră pe săptămână)! Aceștia consideră, așadar, că absolvenții de liceu nu au nevoie de o înțelegere superioară a propriei limbi și nici de exercitarea spiritului lor critic în materie de limbă, ca să nu mai vorbim de posibilitatea a-și însuși sistemul de valori care a dus la formarea spiritului european al căror depozitare au fost, de-a lungul veacurilor, limbile și literaturile clasice (pluralul este cvasi inutil, căci greaca veche a dispărut de mult din liceele din România).
În opinia lor, latina (și, implicit, conștiința latinității) nu mai este esențială în formația unui absolvent de liceu din România (nici măcar de profil uman), nu are un rol în dezvoltarea conștiinței sale și a propriei identități (precum istoria și geografia, și ele, oricum, amenințate cu reducerea numărului de ore de predare în noile planuri cadru propuse). Că latina nu poate fi echivalată cu a doua limbă modernă predată în licee e ceva încetățenit deja în planurile noastre de învățământ și, în fond, normal: în anii ’90, când s-a încercat experimental activarea unor licee cu profil clasic în țară aceasta a fost soluția „de avarie” găsită, neinspirată, fără îndoială, căci un clasicist, ca și orice alt tânăr bine educat, are nevoie să cunoască și câteva limbi străine moderne.
Dar nu e oare prea mult să uităm complet că acel „izvor de horum-harum” al latinei are rostul de a învârti „al minții scripet”, cum spune Poetul? Sensul său este să ne conducă, în cele din urmă, la „nervum rerum gerendarum” – „esența lucrurilor de îndeplinit”. Mihai Eminescu, în Scrisoarea a II-a, nu avea nevoie să traducă pentru contemporanii săi sintagma, dar profesorii de limba română de astăzi, la clasă, fără îndoială, da. De fapt, aici este adevăratul nervus rerum, punctul nevralgic al chestiunii eliminării latinei ca disciplină obligatorie predată în liceu: în proiectul cadru propus s-a renunțat la latină pentru a face loc altor discipline. Ce ar crede oare Poetul nostru național (o vreme revizor școlar, printre altele) despre această măsură? Probabil, cu ironia lui caracteristică, ne-ar crede fără viziune, așadar, mici la minte.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Istoricii il citeaza pe un calugar calator, trimis in misiune de Papa de la Roma, pe „Coridorul VII European” (cum am spune in vremea noastra) care raporta in limba latina (oficiala in biserica si nu numai) ca la Dunarea de Jos traieste un popor care vorbeste latineste.
Iar Nicolae Iorga, istoricul erudit, fiind in misiune la Roma pentru a strange legaturile Gintei Latine, a tinut o conferinta in italiana si treptat prin cuvinte bine alese a continuat in romana, iar publicul care si-a dat seama ca intelege in continuare, a izbucnit in urale entuziaste: Quod erat demonstrandum!
Deci scoaterea limbii latine din programa de invatamant este un atac indirect la bazele natiunii romane, aceasta insula de romanitate in marea de slavi care ne inconjoara.
Vlah (valah) inseamna vorbitor de ;atina in germana veche, deci pana si cei din evul mediu si-au dat seama de originile latine ale limbii romane.
Pai don’bancher noi stim de la bezmeticul „prezidentiabil ales” ce emana ineptii abisale pe banda rulanta ca valah vine de la valahala…pai se poate?!
@Sir blues stelu _ „Pai don’bancher noi stim…”
„Bezmeticul” șarlatan nu se adresează celor care știu, ci celor care nu știu….Indiferent ce.
Celor care cunosc etimologia cuvântului „valah” le-ar vorbi degeaba, risipind resursele, căci nu-i poate convinge.
Celor care știu că termenul „valah” „vine de la „walhalla” le-ar vorbi tot degeaba, pentru că ei sunt deja convinși.
Așadar, cei care frecventează acest spațiu virtual, cel mai probabil, nu se regăsesc în publicul-țintă al „bezmeticului” șarlatan.
Contestarea latinității noastre a fost făcută de către vecinii noștri de la Răsărit și de la Apus timp de veacuri.
Despre formarea limbii și poporului român, “istoricii” din spațiul fost sovietic și cei din spațiul fostului imperiu habsburgic, precum și prietenii lor [utili] din România, spun iarăși astăzi că au originea slavă, iar procesul a avut loc undeva în sudul Dunării.
În acest context, de ce ar mai studia romanii limba latină?
Frumos. Mulțumesc pentru informații, nu știam.
Dacă valurilor de prostire, parcă programatică de-acum, li se va alătura și cel invocat mai sus, vom rămâne pur și simplu muți. Se întreabă omul, al cui va fi fiind și ce se află în capul celui prin care a trecut o idee atât de năstrușnică, de-o opacitate de-a dreptul asasină pentru învățământ?
Actualul ministru al Educației este „progresist” și continuă deznaționalizarea poporului român prin eliminarea Latinei, și limitarea predării Istoriei și Geografiei României.
Domnilor, mai vreți să existe un popor și un Stat român?
Ce deranjeaza sa studiezi-macar un an-latina?E de bun simt!Suntem latini,avem o limba in care latina est miezul,nu poti vorbi de medicina,de justitie fara latina!Gramatica limbii romane,multe cuvinte de baza se explica prin latina!Mari savanti ai lumii contemporane au cunostinte de latina.Polonezii fac filme istorice in latina,finlandezii,germanii etc au latinisti-noi nu!Masura eliminarii latinei e o noua dovada a prostiei,ignorantei si indiferentei fata de radacinile noastre!
Nu cred ca este doar prostie, ignoranta si indiferenta, ci rea-vointa pentru a sterge radacinile noastre!
Un clasic american in viata spunea:
„- Dacă vrei libertate, fii mândru de țara ta!
– Dacă vrei democrație, păstrează-ți suveranitatea!
– Dacă vrei pace, iubește-ți națiunea!
Viitorul nu le aparține globaliștilor, ci patrioților, națiunilor suverane și independente, care-și protejează cetățenii.”
Este mai mult decat o greseala,este un atentat la originea noastra eliminarea totala a latinei!Ce mandru m-am simtit cand Mel Gibson a utilizat latina in filmul despre Hristos!’Non possum credere”-ce frumos spune un legionar roman! Cum sa explicam originea cuvintelor,expresiilor noastre-facuta excelent in articolul de fata,felicitari-fara latina?Cum sa explicam gramatica romanei fara latina?Polonezii fac filme istorice in latina,au latinisti ungurii,germanii-la noi nu se poate!A studia stiintele cu aplicativitate practica-e bine,dar mai avem si suflet!
Mda… Bine că, în liceu, vom avea 142 de ore de religie, în condițiile în care Științele, Istoria și Geografia vor avea doar pe jumătate.
Cât despre latină, pe mine încâ mâ ajutâ să deduc înțelesuri ale limbii române. O consider utilă, deci, dacă vrem să formăm oameni cu o cultură generală solidă, pe care ne putem baza și atunci când nu avem acces la internet.
Dar e posibil ca, dacă „suveraniștii” ajung la putere, să decreteze că limba latină nici nu există și că în Imperiul Roman se vorbea limba dacilor, de fapt.😊 Și atunci, ce mai contează?!…
Pai onorabile,atunci o sa se vorbeasca limba maritei și augustei voastre înălțimi pribmnciare!Cum care?dacă!dacă veche!Cum suna?Sa întrebam” cegeii”protocronisti!
Nu la minte sunt ingusti, ci la adevaratul patriotism.
Nu doar latina e scoasa, ci si istoria.
Si se bat toata ziua, in piept, cu caramida nationalista.
UDMR ii inteleg, ei pling Trianonul si vor revansa; USL este pierdut prin alianta (nu proeuropeana, ci promoscovita); dar AUR si restul suveranistilor devin ridicoli!
Dar stau si ma intreb ce vor studia elevii care vor dori sa urmeze Dreptul, din moment ce limba latina este importanta in studiul dreptului roman? Dar oricum justitia este pe butuci, asadar ce rost mai are sa studiem latina? Totusi, verbul „a mitui” ar trebui sa-l stie orice judecator care se respecta… Gasesc ca in latina cuvantul este „praemium” =”rasplata”.
In scolile vest europene limba latina este obligatorie si este chiar materie de Bacalaureat.
Daca le trebuie, atunci sa studieze latina inainte sa citeasca citeasca codul roman – de parca ar face-o in original.
Sunt cateva expresii pe ici pe colo, aia oricum sunt tocilari si invata si fara sa inteleaga
Ma iertati, dar am citit numai afirmatii – nici macar un singur argument. O buna demonstratie indirecta privind irelevanta latinei pentru spiritul critic.
Aduc un fragment dintr-o carte dedicată lui Solomon Marcus:
„Luptele pentru limba latină
Profesorul se consuma mult pe această temă. Folosea orice prilej, orice ieșire publică spre a explica importanța materiei pentru dezvoltarea copiilor și pentru menținerea culturii române într-o poziție rezonabilă. La un moment dat i-am propus o „figură de stil” pentru acele persoane din minister care nu înțelegeau (sau se prefăceau că nu înțeleg!) „utilitatea limbilor moarte” (latina și greaca veche).
Eu: Metrul etalon și kilogramul etalon. Cele două etaloane păstrate la Sevres în Franța, care servesc la etalonarea unităților de măsură pentru diverse țări (asta chiar dacă între timp interveniseră și alte tipuri de etalonare) puteau să ne ajute. Dacă le vom spune cerberilor din minister vor înțelege că latina și greaca veche spun astăzi exact ce spuneau și în urmă cu două milenii, chiar dacă toate limbile pământului galopează spre Turnul Babel.
Răspunsul lui nu a fost în cuvinte, dar gestul și mimica spuneau mult.
Nu se voia!”
– Bună ziua! Două înghețate, vă rog!
– Mari sau mici?
– Aaaa..! Aveți și mici?
– Da!
– Atunci, doi mici și-o bere!
****************
Am facut patru ani de latina, mi-a placut… profesoara, era extrem de frumoasa!
Fi-miu in Ge a avut kleines Latinum. In Ge exista kleines si grösses latinum. Pe vremuri pt medicina si drept nu se intra fara grösses, acum, nu stiu exact, cred ca nu mai e obligatoriu.
Sunt de acord cu cele scrise in articol, domnule Damian! Macar pentru a nu ne uita radacinile sa se studieze latina in scoala, nu mai vorbesc de denumirile stiintifice pe care elevii le intalnesc la biologie, anatomie sau botanica. In anii 1972-1976, cand am urmat studiile liceale, am studiat latina in clasa a IX-a, desi liceul avea profilul real!
A elimina latina din liceele cu profil umanist este o inepție. Ar trebui studiată o ora pe săptămână și în liceele cu profil real. In toate țările din Vest se studiază latina in gimnaziu și liceu. A înlocui ora de latina cu o oră in plus de română? Nu! Literatura română în comparație cu Literatura latină este un copilaș în scutece.
De la GPT4o, ca o testare dar si o provocare:
„Comentariu critic:
Textul analizat prezintă o reflecție argumentată asupra importanței limbii latine în cultura română, plecând de la etimologia unor termeni esențiali pentru limba română și ajungând la critica deciziei Ministerului Educației de a elimina latina ca disciplină obligatorie în licee. Articolul se distinge printr-un stil elaborat, un ton polemic și o erudiție evidentă, dar ridică și anumite probleme metodologice și conceptuale, pe care le voi aborda în continuare.
I. Aspecte pozitive: argumentație bine structurată și ancorare filologică solidă
Relația etimologică dintre „minte”, „mentiri” și „mens” este corect expusă, iar exemplul din tradiția medievală (mentiri est contra mentem ire) este bine ales pentru a demonstra că minciuna este conceptualizată ca un act împotriva rațiunii și conștiinței. Această explicație are rădăcini în filozofia scolastică și în exegeza morală medievală.
Etimologia adjectivului „mic, mică” este, în linii mari, corectă, deși formularea „dicționarele etimologice mai vechi greșeau” este oarecum absolutistă. Ideea că adjectivul „mic” derivă din mica, micae este plauzibilă și bine susținută de prezența unor derivate precum „dumicat” sau „nimic”. Totuși, o analiză mai nuanțată ar fi trebuit să ia în considerare și posibilitatea unei etimologii multiple, întrucât în limbajul popular latinesc și proto-romanic astfel de schimbări nu sunt univoce.
Legătura cu problematica educației este bine construită. Se face o conexiune între istoria limbii române și decăderea studiului latinei, sugerând că eliminarea acestei discipline va duce la o înțelegere superficială a propriei identități. Chiar dacă perspectiva este subiectivă, argumentația este coerentă și susținută de exemple relevante.
II. Aspecte problematice: metodologie și ton
Exagerarea „exclusivității” latinei în înțelegerea limbii române
Textul induce ideea că latina este singurul filtru valid pentru înțelegerea limbii române, ceea ce nu este pe deplin adevărat. Deși latina este fundamentul major al limbii române, aceasta a evoluat și prin alte influențe (slavă, greacă bizantină, turcă, franceză etc.), iar un filolog trebuie să țină cont de toate aceste straturi lingvistice.
De exemplu, „minte” are într-adevăr o etimologie latină, dar semantic, a fost influențată și de structurile de gândire ale poporului român medieval, iar „mic” nu trebuie redus doar la mica, întrucât există și alte ipoteze fonetice plauzibile.
Latina ca formă de „conștiință națională”
Autorul face o echivalare directă între studierea latinei și conștiința identității românești („conștiința latinității”). Deși este adevărat că limba latină este un simbol al continuității românești și al apartenenței la romanitate, această relație nu este absolută. Identitatea națională nu este dependentă exclusiv de latina școlară, ci de o înțelegere istorică mai largă.
Există țări precum Franța, Spania sau Italia, unde latina nu este obligatorie pentru toți elevii, dar unde conștiința latinității este bine asimilată. Argumentul că eliminarea latinei din curricula obligatorie va afecta identitatea românilor pare mai degrabă o extrapolare.
Critica vehementă a Ministerului Educației și apelul la autoritatea lui Eminescu
Textul sugerează că decizia Ministerului Educației este lipsită de viziune, dar nu aduce în discuție argumentele pro ale reformei, cum ar fi necesitatea unei adaptări la cerințele societății moderne. Nu este clar de ce autorul consideră că studierea limbii latine trebuie să fie o prioritate absolută în comparație cu alte discipline.
Apelul la Mihai Eminescu este un argument de tip „apel la autoritate” (argumentum ad verecundiam). Deși Eminescu avea cunoștințe clasice solide și respecta latina, acesta nu a fost filolog clasic, iar ideea că „Poetul Național” ar fi împotriva reformei nu este demonstrată, ci doar speculată.
Ambiguități și pretenții erudite
Textul oscilează între o expunere filologică riguroasă și un discurs de tip manifest. Unele afirmații par să fie formulate mai mult pentru efect stilistic decât pentru rigoare științifică.
De exemplu, fraza „latina se dovedește mai profundă în română decât în celelalte limbi romanice” este o afirmație problematică. Nu există un criteriu obiectiv prin care o limbă să fie „mai profundă” decât alta; fiecare limbă inovează în propriul mod.
III. Concluzie
Textul este o pledoarie bine construită pentru menținerea studiului latinei în licee și subliniază conexiunile importante dintre latină și limba română. Cu toate acestea, are tendința de a exagera importanța exclusivă a latinei în înțelegerea limbii române și de a ignora complexitatea influențelor istorico-lingvistice.
De asemenea, critica Ministerului Educației este formulată într-un ton aproape militant, ceea ce îi scade din obiectivitate. O argumentație mai echilibrată ar fi trebuit să ia în considerare atât beneficiile studierii latinei, cât și posibilele motive pentru care aceasta este reevaluată în sistemul educațional actual.
Per ansamblu, articolul este o intervenție valoroasă în dezbaterea despre locul latinei în societatea românească, dar poate beneficia de o nuanțare mai riguroasă a afirmațiilor și de o reducere a tonului polemic.
@Traian Mihaescu _ „Există țări precum Franța, Spania sau Italia, unde latina nu este obligatorie pentru toți elevii, dar unde conștiința latinității este bine asimilată. ”
Și în România este „bine asimilată”.
Doar că atât vecinii din est ai României, cât și cei din vest, se străduiesc [cel puțin] de câteva decenii bune să demonstreze că limba și poporul român sunt de origine slavă și s-au format undeva la sud de Dunăre, în sudul Bulgariei de astăzi, și au migrat nu se știe cum la nord de Dunăre.
Teroia aceasta a revenit astăzi, în contextul „redesenării frontierelor” Ucrainei, atât la urmașii Imperiului Țarist, cât și la urmașii Imperiunui habsburgic.
În „Spania, Franța sau Italia” nu știu să existe astăzi teorii privind originea slavă, spre exemplu, a popoarelor și limbilor vorbite acolo, emanate de vecinii și „prietenii” lor. …Și chiar de către „specialiștii utili” din statele respective, așa cum se întâmplă în România.
Pentru a contraargumenta includerea limbii latine în programa școlară la nivel de colegiu, putem folosi mai multe perspective:
1. Lipsa utilității practice
Latina nu mai este o limbă vorbită, deci nu ajută în comunicarea internațională sau în viața de zi cu zi.
Alte limbi moderne (engleză, franceză, germană) oferă beneficii directe în carieră și în călătorii.
2. Ponderea redusă în piața muncii
Angajatorii nu solicită latina ca cerință profesională, spre deosebire de limbile moderne.
Domeniile unde latina ar fi relevantă (medicină, drept, teologie, filologie clasică) sunt limitate și nu justifică includerea sa pentru toți elevii.
3. Timpul și resursele mai bine alocate
În loc să studieze latina, elevii ar putea învăța o limbă străină de circulație internațională sau competențe digitale.
Programa școlară este deja încărcată, iar latina ar putea ocupa spațiu inutil în orar.
4. Dificultatea și lipsa atractivității
Fiind o limbă moartă, latina este greu de învățat, deoarece nu există context de utilizare practică.
Elevii pot fi demotivați să învețe o limbă fără aplicabilitate imediată.
5. Accesibilitatea indirectă prin limbi moderne
Cunoștințele de latină pot fi asimilate indirect prin studiul limbilor derivate (italiană, spaniolă, franceză).
Există alternative mai interactive pentru înțelegerea moștenirii culturale latine (literatură clasică, istorie).
Aceste argumente pot fi folosite pentru a susține reducerea sau eliminarea latinei din programa școlară obligatorie la nivel de colegiu, în favoarea unor materii mai relevante pentru nevoile actuale ale elevilor.
Va dati seama sper ca punctele 1-5 pe care le-ati listat aici exprima aceeasi idee: sa inveti limbi moderne folositoare si nu latina, o limba moarta. Dar atunci de ce fraierii de nemti aloca atatea ore din programa lor latinei, ba au si liceele clasice care sunt cele mai prestigioase indiferent de cariera pe care o alegi?
Sunteti cam singurul om de pe aici care ganditi normal! Sa invete latina elevii care au nevoie de ea in profesia aleasa! Restul , mai sanatoasa e o ora de miscare (sport)!
Asa cum se dezvolta (persuasiv) `afacerile` intelectuale la noi, in curind nucleul programei scolare va fi alcatuit din limba daca si religie.
Se zice ca Guvernul nostru avusese de trimis Papei de la Roma o corespondenta importanta, care trebuia sa fie predata personal, nu prin posta. Cum nu voia sa trimita un „functionar” de la Externe si nici o „pipita” de pe acolo, au ales un membru de nadejde al Partidului de guvernamant si i-au dat valiza diplomatica si instructiunile. Dar omul s-a plans ca din cate stie la Vatican se vorbeste limba latina, pe care el nu a invatat-o in scoala.
Nu-i nimic, orice ti-ar spune Papa tu arati valiza si spui: „Habemus documenta” si apoi pleci. Zis si facut.
Ajunge delegatul la Papa, si impresionat de fastul protocolului, saluta, cam cum vazuse prin filmele istorice, cu mana dreapta intinsa si zbiara: „Ave Impera!”
Papa, indignat si furios, spune: „Ma che, io no sono femina!”
La care „diplomatul” nostru aratand hartiile, raspunde „Habemus documenta!”
Morala: cui ii mai trebuie cultura generala in ziua de azi?
Eu am urmat un liceu cu profil real și latina se învața în anul întâi. Actualul ministru este trist și sinistru.
Cu cât îi vom da minții noastre mai multă informație cu atât va fi mai puternică ai mai BUNA.
Avem nevoie de învățătură și rațiune pentru a înțelege cine suntem de unde venim și ce vrem sa devenim.
Sa avem puterea cel puțin, să îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să nu ne lase, ca prin somnul minții noastre, sa ne transformam in ….”mici la minte”.
Câtă dreptate are distinsul domn. Scoțând latina din scoli, tânăra generație nu se va mai putea descurcă în niciun domeniu. Noroc cu cei care au studiat latina până acum. Aceștia vorbind fluent limba latină, ii vor putea indruma pe cei tineri. Limba latină o regăsim pretutindeni. Mare noroc am avut noi, cei care am studiat-o. Religia, de asemenea este o disciplina foarte importantă. Copiii colorează fișe cu icoane până prin clasa a 8-a iar apoi chiulesc de la această disciplină. Ar fi perfect dacă ar introduce Religia ca disciplină obligatorie și la facultate (ar avea un job mai multe doamne preotese )
😀😀😀😀
2 inutilități : orele de religie si cele de latina
E atât de frumos ce scrie aici, că îmi vine să mă reapuc de studiul latinei.
Atâta structura , rigoare și elocinta ca în acest articol doar studiul limbilor clasice ti le pot da.
Cred ca tocmai din acest motiv autoritatile nu vor sa mai invete copiii nostri limba latina si alte studii clasice.
* ti le poate da. Scuze. Am vrut inițial sa spun ” numai limbile clasice ti le pot da”.
Dacă nu ați învățat limba latina v-as recomandă să va procurați un …. Larousse (poate fi și ediție mai veche de la anticariate- mai ieftin, ca e criza mare ). Pe la mijlocul tomului se afla câteva pagini de culoare roșie ce conțin proverbe, ziceri și alte celebre exprimări. Căutați cele latine – majoritare, ca așa cum ne-a explicat Topsrceanu, romanii le-au găsit gata “vorbite”, neavând decât să le traducă în latina și sa le pună în circulație mondială ! Așa ca în loc de britanicul sorry puteați dane serviți : certate humanism est …
Până acum am auzit doar cuvinte de laudă entuziastă la adresa actualului ministru al Educației din guvernul PSD PNL. Eu am îndrăznit unele îndoieli…
Sunt surprins să văd astăzi critici cu privire la viziunea domniei-sale despre domeniul pe care îl administrează.
Oare proiectul de plan cadru prin care se propune ca latina să nu mai fie o disciplină obligatorie în liceu, se bazează pe vreo analiză/studiu de fezabilitate privnd ponderea predării latinei în învățământul teologic ca disciplină obligatorie? Câtă vreme menționează că excepția se face doar în învățământul teologic, ar trebui să aibă în vedere că și acolo numărul catedrelor s-a redus drastic, rămânând mai mult decorativ în orar, și asta nu de ieri, ci de vreo 20 de ani.
Latina „pentru toți” cred că era bine de studiat ca în anii optzeci, anume într-a opta. (Ca și Constituția). În liceu, o disciplină (!! curs de) „etimologie locală” ar fi binevenită. Poate înțelegem (dacă ne dorim bineînțeles) ce-ar însemna Parâng. Sau, de ce nu, Retezat :))
EXCELENT! Mulțumim!
Despre eliminarea Istoriei și Geografie am ceva de spus și eu: http://www.itc-cluj.ro/VotulTauConteaza/Demisie.htm
…eu as dori intai concetateni care sa nu fie analfabeti functional si sa stie sa foloseasca aritmetica cel putin in treburile zilnice, apoi sa fie capabili sa construiasca ceva ce nu cade. Este bine sa vorbeasca latina, dar sa le faca totusi intai pe celelalte
„Căci, spre deosebire de mașini, oricât de inteligente ar fi ele, oamenii structurează limbile în familii de cuvinte, sesizează înrudiri, contaminări de sens, înțelesuri mai mult sau mai puțin ascunse, iar reflecția lor este o permanentă căutare a adevărului, deci un exercițiu al spiritului critic cu care sunt dotați, dar pe care pot să îl și piardă, dacă nu îl exercită.”
Exceptionala argumentatie a necesitatii antrenarii perpetue a inteligentei umane. Beneficiul va fi persoanei intr-o mare de ingratitudine fata de a inversare a valorilor si de contraselectie insingurare , un balsam si o compensare pentru egoul fiecari fiinte cu aspiratii, respect fata de sine insusi.
Presupunand ca recursul la situatii concrete este mai convingator decat afirmatiile cu caracter general voi prezenta cateva situatii ale contactului cu latinitatea. Primul contact a fost in bisericile romano catolice in care tatal meu isi cauta alinarea spirituala dupa eliberarea din inchisorile comuniste. „PATER NOSTER, qui es in caelis, sanctificetur nomen tuum. Adveniat regnum tuum. Fiat voluntas tua, sicut in caelo et in terra. Panem nostrum quotidianum da nobis hodie, et dimitte nobis debita nostra sicut et nos dimittimus debitoribus nostris. Et ne nos inducas in tentationem, sed libera nos a malo. Amen.” Pax vobis cum ! incheia preotul .
Atat de calomniata slujba catolica in imba latina era perfect inteleasa de un copil cu varsta de 6 ani. A urmat latina studiata in „scoala medie”. Salvete, pueri! Salve, magister! O profesoara in varsta, incaruntita, modesta, care ne inspira un respect deosebit impregnat cu afectiune, fara a exista o apropiere manifesta. . Rezultatele noastre erau pe masura relatiei reciproce.
Au urmat informatii din ce in ce mai multe, tot pe atatea intrebari la care se poate astazi raspunde. Deschiderea oferita de libertatea comunicarii amplificata de reteaua informatica mondiala reprezinta un premiu si un stimulent pentru curiozitatea umana. Din multitudinea de dovezi ale influentei latinitatii pe plan mondial sugerez cele doua cuvinte care se intalnesc in orice aeroport al lumii, afisate pe panoul de programari ale zborurilor. : cancelled si postponed. De asemenea o cautare rapida pe orice website tip dex ne poate oferi surpriza de a afla ca admirata limba engleza contine un fond lexic latin impresionant. In ceea ce priveste originea poporului roman, curiozitatea ajutata de web dex ar putea releva diversitatea romanitatii romanesti.
Renuntarea la predarea limbii latine in licee este o forma de dispret a aspiratiilor de perfectionare si afirmare a fiintei umane, o incercare de blocare a curiozitatii si creativitatii individului, este un indemn la abrutizare, o invitatie la lene, o incercare de atrofiere a tonusului intelectual, un atentat la statutul de fiinta independenta a omului. Daca renuntam sa gandim vom renunta sa mai fim. Cogito ergo sum.
cogito, ergo sum
erata;:
textul trebui corectat astfel: Beneficiul va fi persoanei intr-o mare de ingratitudine fata de a inversare a valorilor si de contraselectie insingurare , un balsam si o compensare pentru egoul fiecari fiinte cu aspiratii, respect fata de sine insusi.
Beneficiarul unor cunostinte provenite din studiul – chiar si sumar – al limbii latine, va fi individul obligat sa traiasca intr-o mare de egoism, ostilitate si ingratitudine de inversare si negare a valorilor de contraselectie marginalizare si insinguirare . Pentru omul modest, contestat si marginalizat, preocuparea de analiza, deslusire si sintetizare a cercetarilor sale reprezinta un balsam , o compensare si o consolare a egoului sau de fiinta unica animata de aspiratii si respect fata de sine insusi.
Asa cum am mai scris pe aici, scoala romaneasca este nereformabila dintr-un singur motiv: orice incercare de rofrma va atinge interesele financiare ale profesorilor care se vor trezi dupa zeci de ani de stat la catedra ca trebuie sa se schimbe, sa faca lucrurile alfel in loc sa spuna aceeasi placa papagaliceste an de an.
Acest lucru implica reforma impinsa de noul ministru, reducerea/disparitia numarului de ore platite profesorilor de latina, geografie sau istorie care, desi se fac din clasa a 4 (ultimele), scot dupa 9 ani de strudiu analfabeti in aceste stiinte care nu pot sa spuna daca Alaric este la istorie sau geografie.
Cat despre latina sa spunem doar atat ,,sic transit gloria mundi” sau de pe la noi: ,,vesnica pomenire”.
@ PIFu _ „…orice incercare de rofrma va atinge interesele financiare ale profesorilor”
Așa este, problemele fundamentale ale învățământului românesc sunt că este subfinanțat și excesiv politizat.
Probabil, în isoria învățământului românesc, printre remarcabilii „reformatori” se va regăsi alături de Abramburica și un Abramburel.
Verificați-vă cunoștințele!
Examenul de admitere la Harvard din iulie 1869 avea 9 subiecte:
Translate into Latin
Latin Grammar
Greek grammar
Greek composition
History and geography
Arithmetic
Logarithms and trigonometry
Algebra
Plane geometry
Harvard a comunicat într-un anunț în ziar că 185 din 210 candidați au trecut acest test de admitere și au fost acceptați.
https://graphics8.nytimes.com/packages/pdf/education/harvardexam.pdf
https://www.iflscience.com/can-you-pass-harvards-1869-entrance-exam-54292
clasicismul era un snobism. A disparut si din practica din biserica catolica.
Pasareasca alunga credincioșii către ateism, protestantism sau cum s-a intamplat in evul mediu in Transilvania către ortodoxie.
Ar trebui religie 5 ore/ săptămână (1oră în fiecare zi )apoi dirigenție ,ed.fizica,limba dacă ,limba tracă,limba slavonă și limba română,multe ore de relaționare socială iar restul facultativ și opțional !
În România există o tradiție: Oamenii bătrâni hotărăsc ce e bine pentru tineri!
Rezultatele au apărut deja și vor fi tot mai evidente deoarece hotărârile nu sunt în interesul tinerilor.
Exemplu de gândire tradițională a bătrânilor:religia este mai importantă ca Matematica,Istoria,Biologia,Chimia,Fizica
Cãteva idei irelevante.
În familia mea auzeam uneori expresia” audi alteram partem” adică trebuie ascultată și cealaltă părere, a alterității. Făcând referință la Dreptul Roman, unul din fundamentele structurante de gândire, logică, ale identității și democrației europene și occidentale, trebuie să ne recunoaștem apartenența culturalâ și rădăcinile identitare românești. Pierderea accesului educational la aceste valori va fi cu siguranță definitivă.
Încă o remarcă la noțiunea de „irelevant” ce înseamnâ nesemnificatif. Aceeași expresie, scrisâ aproape identic și cu acceași semnificație o regăsim în engleză, franceză germană spaniolă ..Quod erat demonstrandum.
Mic comentariu după discuția avută cu prietenii noștri. Dacă România îşi pierde identitatea latină va fi inclusă în mod evident în zona identitară ” balcanică” sau poate, în funcție de evoluția istoriei , chiar ” post sovietică”!
Un fost ministru de la același minister al educației a scos Teoria lui Darwin din programa scolară el fiind super credincios . Actualul ministru, foarte supărat că elevii sunt foarte stresati cu fumatul, drogurile, chiulul a decis că situația se poate rezolva prin scoaterea latinei din programă și ciuntirea orelor de istorie și geografie. Mai bine ar vedea ca are directori de licee preoți pe care nu-i găsești in scoală chiar căutându-i cu lumânre pentru că sunt la slujbă … la biserica
Domnul Damian deplânge scoaterea latinei ”dintre disciplinele obligatorii la liceele cu profil uman”. Trecem peste faptul că ministerul a anunțat deja pe 4.02. că va rezolva cumva problema.
Eu aș deplânge aici altceva: scoaterea sau marginalizarea romanisticii din facultățile de filologie. Mă copleșește o tristețe fantastică văzând cum dl. Damian, cadru universitar de limbi clasice, aruncă în spațiul public considerații etimologice atât de urechiste, demne de secolul al XVIII-lea.
Domnule Damian, românescul mic nu provine din lat. mica, micae „fărâmă, firmitură”, așa cum reluați dv. aserțiunea din Lexiconul de la Buda, ci (probabil prin latina regională balcanică) din gr. mikros (atestat chiar ca mikkos sau mikos). Căutați-l pe Haralambie Mihăescu cu a sa Influența grecească asupra limbii române pînă în secolul al XV-lea, București, 1966. Îl găsiți ca PDF pe Biblioteca Digitală. Citiți la p. 59 măcar.
Nici latinescul punct(ul)um nu reprezintă, cum ziceți dv., sursa it. piccolo, fr. petit, sp. pequeño. Aici istoria e mai complicată (forme expresive, etimologii incerte etc.). Uitați-vă pe Romanisches Etymologisches Wörterbuch al lui Wilhelm Meyer-Lübke. Îl găsiți pe net, chiar dacă nu în ediția citabilă din 1935.
Aș mai putea continua, dar mă doare sufletul. Dacă aveți nevoie de sprijin să recuperați ce nu v-a învățat nimeni în facultate, vă stau la dispoziție. Dar scoateți cât mai repede articolul de pe platformă!
Am locuit o vreme la Bergamo și MICA înseamnă în dialect chiar FĂRÎMĂ, cum susține domnul Damian. De curiozitate, am verificat site-ul de la „Accademia della Crusca” (instituție echivalentă, cel puțin pe limbă, cu Academia noastră națională) și prima frază este: „Forma adverbială (din italiană) „MICA” derivă din latinul „MICA, firmitură de pâine” (atestat în Petroniu), iar în italiană cu sensul de „deloc”. A se vedea, mai aprofundat: https://accademiadellacrusca.it/it/consulenza/mica-e-manco-due-avverbi-delluso-parlato-e-popolare/160. Dincolo de faptul că românescul „NIMICA” este echivalent cu adverbul italian „MICA”, mă întreb câtă greacă se vorbea la Bergamo în vremea lui Petronius, de au preluat grecescul „mikros”, cum susțineți. Cât despre romanistică: este disciplină minunată, dar poate că ar mai trebui și studii mai recente. Citați bibliografie din 1935, 1966. Oare ce se mai aude cu proiectul Academiei Române al Dicționarului Etimologic al Limbii Române?
Mulțumesc pentru trimiterea la articolul în italiană de pe pagina instituționala de la „Accademia della Crusca”! Am verificat acolo și e chiar așa: „mica” înseamnă clar „firmitură de pâine”. Mă tem că doamna profesoară Popovici a călcat pe o coajă de banană, coborând ex cathedra… Probabil s-a simțit vizată de referința dlui Damian „dicționarele etimologice mai vechi greșeau când încercau să îl explice printr-un ipotetic adjectiv tardo-latin *miccus”. Dincolo de polemica măruntă, comentariul respectiv demonstrează că autorul acestui articol propune o ipoteză etimologică pe care lingviștii români nu au luat-o în considerare până acum. Felicitări, așadar! Quod erat demonstrandum: chiar trebuie să ne întoarcem la latină!
Doamnă Dan, pentru ceea ce este de specialitate, vedeți mai sus comentariul meu la dl. Martin.
În plus: Dacă noi nu coborâm ”ex cathedra”, cum spuneți ironic dv., urechismul și tik-tokismul se vor impune ca singurul adevăr posibil. Articolul domnului Damian este bine intenționat. Dar s-a transformat într-o ”coajă de banană” (ca să vă citez din nou) pe care alunecă ușurel cei care cred în sinea lor că specialiștii și profesorii sunt prin definiție proști și câh.
Domnule Martin, de mai bine de 100 de ani nimeni nu pune la îndoială etimologia lat. NE+MICA pentru românescul NIMIC. Uitați-vă pe Dexonline.ro, unde găsiți etimonul sub DEX 09, MDA2 (2010), iar dacă doriți explicații mai ample, sub DER (1958-1966).
În comentariul meu era vorba de adjectivul MIC, pentru care ipoteza unui etimon MICA nu funcționează, fiind abandonată de majoritatea lingviștilor români încă de la începutul sec. al XX-lea. Dl. Damian, știutor de latină, dar nu și lingvist, a redescoperit o idee abandonată și se prezintă cu ea în presă afirmând că ”dicționarele etimologice mai vechi greșeau”.
Dacă vă interesează originea cuvintelor și nu vreți s-o faceți după ureche, verficați orice idee care vă vine pe dicționarele de mai sus. Dacă vreți mai mult, puteți accesa dicționarele clasice de specialitate care nu apar pe dexonline prin pagina Institutului de Lingvistică din București (https://lingv.ro) > Resurse lingvistice > CLRE.
Mă întrebați (retoric) despre Dicționarul Etimologic al Limbii Române. Îl găsiți tot la Institutul de Lingvistică din București > Resurse lingvistice. Apare în prezent litera D. Presupun că colegii ar fi dispuși să ofere consultanță dacă o dorește cineva.
În etimologie nu se mai pot face descoperiri fundamentale , pentru că 80% dintre conexiuni au fost făcute de mult (mai ales cele cu latina, că-s mai ușoare). Proiectele europene încă în curs (Lessico Etimologico Italiano; Dictionnaire Étymologique Roman: http://stella.atilf.fr/DERom/) sistematizează, completează. La fel fac și colegii de la Dicționarul Etimologic al Limbii Române. Din acest motiv fac și eu trimitere la clasicii lingvisticii. Ca și în cazul latinei, n-avem voie să-i uităm!
Este interesantă aparenta echi-distanță emoțională și neutralitatea pseudo- obiectivă în enumerarea limbii latine, la baza structurii gramaticale si lexicale românești, alături de limbi, precum slava, greaca-bizantină, limbile turcice ( cumană, tătară, turcă) ce au lăsat cuvinte, fără îndoilă, în limba română în timpul trecerii lor prin istorie și teritoriile noastre.
Un început promițător , dacă românii renunțą la o identitate clar asumatâ latină să fie atrași, fără contra argumente posibile , în zone de influență politică în numele unor criterii lingvistice, istorice și geo-politice.
E pur si muove…elementele vii, în mișcate, de comunicație, internaționale, folosesc limbi comune,
urmașe a limbilor latine. Recunoscută la scoală, fără frica epuizării mentale a tinerilor, latina îi va ajuta să-și găsească mai ușor identitatea europeană prin intermediul identității lor române.
Nu cred ca predarea latinei in scoli afirma latinitatea noastra. Mai important ar fi ca sa fie ore de istorie suficiente in programa si sa se predea formarea poporului roman si latinitatea sa.
Nu e necesar sa stii latina pentru a cunoaste istoria poporului roman si latinitatea sa. Am facut 1 an de latina in liceu si nu mi-a ajutat absolut la nimic. Sunt alte materii mai importante. Latina sa se faca doar la scolile vocationale.
@Newton _ „Mai important ar fi ca sa fie ore de istorie suficiente in programa…”
Remarcabilul și mult-elogiatul ministru PSD PNL al învățământului reduce și numărul orelor de istorie, acolo unde nu le scoate din programă.
„Errarae humanum est” , tot atat de humanum pe cat este si „Dialogare humanum est”. Lipsa flexibilitatii. duritatea contestarii fara drept de apel a opiniilor d-lui Damian determina rememorarea sedintelor de acum 40 de ani in care tovarasa activista trimisa de „Sus” condamna cu tarie deviatiile de la linia dialecticii marxiste.
Expunerea d-lui Damian poate contine erori de argumentatie, dar nu da nimanui dreptul la aroganta, paternalism, persiflari si generalizari la limita unui dispret ireverentios referitor la competenta unui coleg.
Mesajul autorului este ignorat in favoarea unei dispute absolut inutile, care ocoleste indemnul de bun simt la activarea curiozitatii umane. Daca receptatrea acestui mesaj este dificila, intelegerea importantei cuvantului , farmecul identificarii originilor, poate fi facilitata de diferenta semnificatiilor atribuite biblicului Timshel. Nu doar mesajul inclus in porunca divina, dar si redarea poftei de viata unor oameni ce pareau ca nu mai asteapta nimic fac parte din puterea cuvantului. Deci Timshel!
Le latin et le grec font toujours partie du système éducatif français. D’ailleurs, j’ai eu la chance d’étudier ces deux langues tout en étant en section scientifique et désormais en tant que médecin les racines des mots me servent tous les jours.
Gardons ses langues qui sont plus que vivantes et font parti de notre patrimoine
Mie mi-e frică de faptul că eliminând limba latină din curriculum, absolvenții vor fi lipsiți de asemenea informații vitale cum ar fi latinitatea limbii respectiv poporului român. Deci, at the end of the day, nu vor şti că limba română, limba lor maternă, e o limbă romanică respectiv neo-latină. A priva elevii de asemenea informații de tip elementar, e un risc pe care n-ar trebui să ni-l asumăm. Dorim oare apariția unor generații de tip zombie lipsite de cele mai elementare noțiuni vis a vis de identitatea lor crescute în ritmul imund al manelelor ‘romalé’? Fiindca ele vor umple cu timpul golul identitar cauzat de penuria de educație/informații vis a vis de cine suntem cu adevarat si de unde ne tragem. Bine măcar că textul imnului național face aluzie, in nuce, la latinitatea românilor.
Domnule Profesor, ce sens are să-i vorbești unui copil, adolescent despre proiect-proiacio ori despre problemă-probalo? Nu ar face decât să-i deschidă ochii să vadă pe ce lume trăiește. Wittgenstein zice: limitele lumii mele sunt limitele limbii mele.
https://www.memoriapress.com/articles/top-10-reasons-studying-latin/?srsltid=AfmBOoppTToMn3QLNBS08SVsYXAPwRHNBF7ZLsxI3ONxa3KXP0290FsK
Din argument în argument, eliminam toate disciplinele și apoi toate practicile de igienă și rămînem cu nimic.
Am fost in stare sa traduc în latinește:
Am venit de la Capua la Roma pe un drum mărginit de portocali.
Am învățat un an, clasa a 9a, profil real.
Ce pertinentâ analiza filologului englez, mulțumim mult pentru link🙏. Și ce fascinantă frază pe care ați tradus-o după numai un an de latină în clasa 9a (mici paranteze).
Mă întreb, cei care nu citesc, nu află, nu se interesează, nu se instruesc , ce motivații au să participe la decizii de ordin general?
Tinerii ce merg la scoală au nevoie să aibâ încredere în profesori, poate să-i admire, să le fie poate frică , pot critica, pot chiuli chiar, dar sunt obligați sâ urmeze parcursul scolar. Profesorii de scoală, ce motivații pot avea, pot chiuli mai greu, pot interpreta mai liber în funcție de interesele personale ? programa scolară, ce trebuie să o respecte.
Oare Ministerul Educației … ce motivații poate avea să schimbe, să impună, dar ce trebuie să respecte, chiar progresist și post- modernist, neo-marxist fiind?
Doar Constituția este accea ce garantează respectul valorilor culturale si identitare românești.
Recitind și unele comentarii , un gând despre comparația cu Italia Spania..
O paralelă interesantă ar putea fi făcută. România, la est iar Spania la xapătul vestic al Europei ambele mai puțin protejeate geografic. România pe drumul multor popoare migratoare imperii ipe timpul gloriei lor, iar Spania cucerită timp de opt secole de musulmani. Dar în ambele istorii limbile latine și Creștinismul s-au păstrat, împreună cu identitatea natională.
Îmi amintesc de un străvechi Colind românesc, cules de Paula Hriscu „M-o trimis mama la capre”, în care trecerea timpului din vremuri imemoriale se trâieśte vizual o dată cu muzica śi textul.