Motto: Primum, non nocere – Întâi, să nu faci rău.
Posibil ca unii români să se fi acomodat, de voie sau de nevoie, cu mirosul nesimțirii. Câteva aspecte merită însă puse la punct în legătură cu accidentul aviatic ce a avut loc săptămâna trecută în munții Apuseni.
Sacrificiu. Datorie. Serviciu public. Voluntariat. Exemplu personal. Responsabilitate. Cetățean. Solidaritate. L-a auzit cineva pe prim-nesimțitul României, Victor Viorel Ponta, rostind aceste cuvinte la înmormântarea Aurei Ion? A fost cetățeanul Victor Ponta la înmormântarea cetățenei Aura Ion? A auzit cineva mesajul său de condoleanțe către familia defunctei? Știe cineva dacă sus-numitul a trimis măcar flori cu ocazia înmormântării? Dacă o fi fost, nu s-a văzut, nu s-a auzit.
S-a văzut în schimb că Victor Viorel Ponta știe să joace rolul reporterului de teren ce transmite în direct în emisiuni TV despre lucruri ce se văd la cameră și cu ochiul liber. Doar că în cazul respectiv nu se vedea nimic prea clar, mai totul fiind în ceață (la propriu și la figurat), cu excepția înaltului demnitar de pe ecranul bidimensional al televizorului ce se declara bine informat prin SMS-urile trimise de nu se știe cine.
Realitatea fiind alta, desigur. Cam ca la radio Erevan. În sensul că i-au găsit mai întâi localnicii (printr-un noroc chior), iar când au ajuns echipele de salvare, era deja prea târziu pentru doi dintre cei șapte supraviețuitori ai accidentului.
Apoi, s-a mai aflat cum prim-ministrul Victor Viorel Ponta s-a relaxat netulburat după extenuanta emisiune la un restaurant, împreună cu jurnaliștii de casă, în timp ce degringolada operațiunii de salvare continua iar bilanțul final al intervenției era încă departe de a fi încheiat.
Toate acestea, în condițiile în care același înalt personaj ce vorbea din ecranul televizorului habar nu avea că are o atribuție legală, directă și specială, pe speță, în supervizarea ministrului în responsabilitatea căruia se afla acțiunea de coordonare a instituțiilor implicate în operațiunea de salvare, astfel încât și-a propus să înființeze după accident o nouă structură cu exact același scop. Ca și cum prima ar fi dispărut în neant cu ocazia accidentului din munții Apuseni.
În plus, cine vorbește doct și relaxat doar despre proceduri și funcționarea instituțiilor într-o operațiune de salvare habar nu are despre ce vorbește și își limitează înțelegerea realității la un discurs steril de suprafață. Operațiunile de salvare, exact ca și cele militare, nu se fac (doar) din proceduri, planuri și protocoale.
Înainte de toate și mai presus de orice, se fac cu oameni dispuși la sacrificiu, cu inteligență, curaj și transpirație. Multă transpirație. Mult mai multă decât își va putea închipui vreodată un orice oarecare ins crescut într-un oarecare birou confortabil și care nu a transpirat vreodată în viața lui altfel decât eventual la sport, în scop de relaxare.
Iar coordonarea unei operațiuni de salvare presupune infinit mai mult decât universul bidimensional al televizorului, punctat de burtiere semi-analfabete cu breaking-news-uri cretinoide. Presupune înțelegerea vieții așa cum se desfășoară aceasta în realitate, fără regie, script sau machiaj de cameră. Pe teren, în trei dimensiuni, a patra fiind timpul scurt în care se tranșează, uneori iremediabil, destine și vieți.
Mai presupune gestionarea informațiilor disponibile, întotdeauna insuficiente, organizarea resurselor existente, mobilizarea și motivarea oamenilor, și în fine, acomodarea eșecurilor și limitărilor inerente oricărei tehnologii, oricât de performantă ar fi aceasta în laborator sau în condiții ideale de utilizare.
Gestionarea optimă a unei crize include, deasemenea, o evaluare realistă și flexibilă, și mai ales, actualizată în timp real, a unei situații inerent fluide, care nu va respecta niciodată fidel parametrii definiți la modul ideal într-un exercițiu de antrenament.
Însă, mai presus de orice, administrarea unei crize presupune capacitatea de a asuma și urmări punerea în execuție a celei mai bune decizii posibile ce poate fi luată în baza elementelor disponibile în momentul luării deciziei. Și, bineînțeles, asumarea consecințelor.
Păstrând proporțiile, cele de mai sus se aplică parțial și activității medicilor, în special a celor din practica de urgență, obligați prin forța împrejurărilor să țină cont în intervenția lor de principiul acțiunii eficiente, direcționate exclusiv spre ameliorarea ori conservarea situației existente în sensul salvgardării vieții pacientului (primum non nocere).
Altfel, se pare că acest principiu de acțiune nu este însă aplicabil și politrucilor ori politicienilor nesimțiți ce au ghinionul (!) să încaseze de la realitate și nu de la adversarul politic gestionarea unei crize în timpul minunatului lor mandat pus în slujba binelui cetățeanului.
Ce a lipsit deci din filmul operațiunilor de salvare în cazul Apuseni? În câteva cuvinte:
În primul rând, a lipsit un plan unic integrat a operațiunilor de căutare la sol, independent de eforturile de localizare electronică desfășurate în paralel, operațiuni ce trebuiau declanșate imediat în întreg perimetrul trasat în baza ultimei poziții cunoscute a avionului.
Chiar și executate în orb (localnicii ce au ajuns primii la epavă au căutat în orb!), acțiunile de cercetare prioritară a zonelor cu acces facil spre interiorul perimetrului (montan, în acest caz) ar fi permis deja decuparea acestuia și poziționarea măcar a unei echipe de intervenție în eventuala proximitate a zonei accidentului odată ce localizarea acestuia ar fi fost făcută (indiferent de mijloace).
Între altele, s-a mizat imprudent pe probabilitatea unei localizări facile în baza variilor emițători radio existenți la locul accidentului, ignorându-se factorii de teren, condițiile meteo și inerentele erori umane de comunicare. Prezența semnalului GSM și discuțiile purtate telefonic cu unul dintre medicii supraviețuitori au contribuit de asemenea la o falsă percepție de proximitate și la estimări mult prea optimiste cu privire la șansele de localizare rapidă a epavei avionului.
În al doilea rând, nu au fost mobilizate ori au fost utilizate necorespunzător echipele de căutare specializate în terenul montan dificil, Salvamont și subunități de militari (cercetași), ce erau disponibile în zonă. Logica căutărilor și apropierii de obiectiv s-a făcut pe baza logisticii existente (ambulanțe SMURD) și în protocol standard, ignorându-se specificul terenului muntos, mobilitatea superioară a echipelor de Salvamont în teren dificil și, mai ales, expertiza acestora în organizarea sub-perimetrelor de căutare locale (inclusiv pe baza indiciilor empirice privind zonele cunoscute ca având semnal GSM – nu neapărat multe într-o zonă montană).
În al treilea rând, a lipsit interogarea exhaustivă, ciclică și intrusivă a tuturor potențialelor surse de informație din structurile și instituțiile ce au avut tangență (directă sau indirectă) fie cu zborul aeronavei, fie cu emițătoarele radio rămase în epava avionului și asupra pasagerilor supraviețuitori.
În circumstanțe normale, eventuala indolență, imbecilitate ori obtuzitate a interlocutorilor-parteneri din celelalte instituții implicate nu au voie să reprezinte un impediment pentru ameliorarea informației deținute de celula de coordonare, cei delegați cu misiunea de colectare și ameliorare a informațiilor trebuind să fie autorizați a escalada imediat orice refuz ori solicitare nesatisfăcută corespunzător către eșalonul ierarhic superior și, care este în același timp, comun celor două instituții implicate în conflictul de mangement al fluxului de informații.
Este inadmisibil să existe informații ce nu au fost filtrate și, eventual, utilizate, deși au fost puse la dispoziție (a se vedea localizarea făcută de Direcția Topografică Militară din cadrul MapN). Și mai grav însă este cazul în care ocultarea existenței unor astfel de situații s-a făcut în scopul evitării constituirii de probe în dovedirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
În final, trebuie avut în vedere că standardul real de la care trebuie pornit în evaluarea celor de mai sus este unul cu mult mai strict. Pe teritoriul României există un potențial important pentru condiții mult mai dificile decât cele ale accidentului recent din munții Apuseni, însă acestea nu trebuie să fie în mod automat un impediment pentru succesul operațiunilor de salvare a supraviețuitorilor unui accident aviatic în zonă montană.
Doar cu titlu de exemplu ce dă frisoane celor care cunosc detaliile practice și înțeleg dimensiunea eșecului de săptămâna trecută:
Ce ar fi fost dacă avionul s-ar fi prăbușit nu în munții Apuseni la 1400 de metri altitudine ci, spre exemplu, în munții Făgărașului, în aceleași condiții de iarnă, oriunde între 1600 și 2200 metri altitudine, fără contact radio la bordul epavei, fără semnal GSM de la eventualii pasageri supraviețuitori, fără căi de acces rutier minimal și, mai ales, cu cea mai apropiată localitate aflată la zeci de kilometri distanță în linie dreaptă (zborul păsării).
Ce ar mai fi făcut atunci autoritățile competente? Cât ar fi durat căutarile? O zi, două, trei, o săptămână? Ar mai fi existat supraviețuitori, nu neapărat ai accidentului, ci ai operațiunii de salvare desfășurate la sol? Să facă bine să răspundă domnii guvernanți. Care sunt (sic!) și care guvernează. După cum se vede. Cu ochiul liber.
* * *
Sintem condusi de „UN GRUP INFRACTIONAL ORGANIZAT” (citat ?), care atunci cind nu sesizeaza posibilitatea de obtinere a unor „cistiguri necuvenite,” devine brusc DEZORGANIZAT.
Situatia de la Autoritatea de supraveghere financiara este un ultim exemplu dintr-un ocean de alte exemple.
in primul rand nu stiu ce cauta acest articol aici, site-ul acesta era civilizat pana de curand. un termen precum „prim-nesimtitul” ii strica pur si simplu reputatia.
Despre Ponta si administratie:
Este clar ca operatiunea de salvare a fost dezastruoasa si ca din cauza aceasta au murit oameni, totusi as sublinia cateva aspecte:
O analiza postfactum care nu tine cont de cronologia evenimentelor este inoportuna si inselatoare.
La momentul producerii accidentului, persoanele din avion au contactat autoritatile si au anuntat ca nu sunt morti ci doar raniti. Vorbim despre un accident aviatic dar nu de amploare, 7 persoane intr-un avion de mici dimensiuni, toti in viata. Avand in vedere aceste date, in acel moment nu existau motive exceptionale de ingrijorare. Comparativ, un accident auto putea sa fie mai grav. Asadar, infiintarea unei celule de criza in acel moment la nivelul primului ministru nu cred ca era mai oportuna decat ar fi fost in cazul oricarui accident cu victime. Faptul ca in acel moment Ponta se distra sau isi facea planuri de distractie nu cred ca ii poate fi imputat in mod realist, ci doar ca fiind o chestiune de conjunctura. Problema trebuia sa intre in atentia primului ministru abia dupa constatarea dezastrului operatiunii de salvare. Abia dupa ce a fost clar ca operatiunea de salvare a esuat, abia atunci era justificata crearea unei celule de criza si interventia primului ministru. Sigur ca se pune intrebarea care e momentul de timp cand aceasta constatare putea fi facuta. Dupa 3 ore, dupa 5 ore? …si deasemenea o a doua intrebare, ce aport benefic ar fi adus aceasta celula de criza la operatiunile de salvare desfasurate.
Dupa 5 ore, este clar ca aportul ar fi fost unul nul, deciziile oricat de bune luate de aceasta celula, inclusiv daca insemna implicarea armatei si a tuturor resurselor la dispozitia guvernului, acei 2 morti nu ar mai fi putut fi salvati. Daca se constituia acea celula dupa 2-3 ore de la accident, cand poate existau date suficiente pentru a trage concluzia ca operatiunea de salvare este un esec, poate ar fi fost posibil un scenariu in care macar una din cele doua victime sa fie fost salvate.
Asadar acest interval de 2 ore de lentoare este just sa ii fie imputat primului ministru, dar sa asteptam sa intervina in momentul accidentului sau sa faca miracole dupa 5 ore, nu cred ca este realist. Sigur, era inspirat daca in momentul accidentului PM dadea o importanta exagerata incidentului, atunci nu ar mai fi existat subiectul de presa decat in masura in care premierul facea un exces pentru imbunatatirea imaginii sale publice aruncand pe geam banii contribuabililor.
Un alt aspect care merita notat, este ca e o intamplare ca accidentul si salvarea s-a produs sub acesta guvernare, putea la fel de bine si cu aceleasi efecte sa se produca si sub guvernarea PDL sau oricare alta. Desi sefii ar fi fost altii, cred ca exact acelasi risc de esec l-ar fi avut operatiunile de salvare si exact aceiasi oameni, cu aceiasi pregatire si aceleasi protocoale ar fi fost folosite. Diferenta este ca stirile de la B1 ar fi fost la Antena3 si invers. Nu cred ca Boc sau Ungureanul de exemplu s-ar fi comportat in primele 5 ore radical diferit fata de Ponta.
Indiferent, este just sa il tragem pe Ponta la raspundere si nu pe Boc caci Ponta era responsabilul momentului care in ultima instanta trebuie sa plateasca pentru iresponsabilitatea institutiilor si a oamenilor din subordine.
Acelasi lucru este valabil si in cazuri mai serioase, spre exemplu daca un cutremur major ar afecta Bucurestiul, indiferent de administratie singurul lucru sigur va fi gasirea unor vinovati, caci desi ciclitatea evenimentelor de acest fel ne arata ca exista o oarecare iminenta, exista un numar frecvent de cutremure de mica amplitudine in Vrancea, nimeni nu este dispus sa aloce fonduri semnificative in aceasta directie (sincer cred ca nici populatia Bucurestiului nu este excesiv interesata, ar fi mult mai bineveniti acei bani in buzunarele oamenilor decat in peretii cladirilor, pana cand apar mortii si atunci constatarea va fi ca toata lumea si-ar fi dorit invers). Inchid paranteza.
Intorcandu-ma la Ponta, el nu trebuie sa aiba un extraordinar de bun bun simt, el trebuie sa administreze tara si asta trebuie sa i se impute. Faptul ca nu a depus flori la mormantul victimelor, ca a jucat baschet dupa dezastru, sunt chestiuni colaterale de importanta redusa. E mai bine ca a jucat baschet si a demis sefii institutiilor raspunzatoare (chiar si fara o analiza serioasa a vinovatiei fiecaruia) decat daca depunea flori si scuze dar nu lua absolut nici o masura administrativa.
In incheiere vreau sa subliniez ca resposabilitatea pentru esec ii revine indubitabil premierului,
dar nu pot fi de acord cu acest articol, care, nu isi are locul aici.
Dar, prim-mitomanul am voie?
În Muntenegru, localnicii, personalul medical, autoritățile(la nivelul cel mai înalt)s-au implicat imediat, tăcut și eficient. Partea de spectacol grandios ne-a aparținut.Cum ni se spusese că suntem exemplari în intervenții de urgență, ne așteptam la altceva.Am aflat între timp că, dacă s- ar fi ajuns mai repede, puteau fi salvați toți.Reacția firească, pentru toți cei care au fost mai mult sau mai puțin implicați, este, în primul rând, o analiză a propriei contribuții.Domnul Ponta s-ar fi cuvenit să facă și o amănunțită și corectă analiză a modului cum s-a acționat.Și-a reproșat ceva domnul Ponta?Nu. A făcut o analiză serioasă și corectă?Nu.A cerut înlocuirea șefului S.T.S. Să tăiem crenguța care nu leagănă vrăbiuța.Cu atitudinea domnului Ponta, din păcate premier?
As vrea sa comentez punctual la cateva dintre afirmatiile dv:
1) eu as fi scris „prim-nesimtitul” cu litere mari. Poate ca site-ul acesta este unul de tinuta, dar chiar si cei care scriu aici sau doar citesc au dreptul sa fie indignati. Individul acesta nu merita respectul nostru in niciun fel.
2) la momentul anuntarii accidentului nu erau morti inca, dar erau toti raniti, erau prabusiti intr-o zona montana pustie, era un frig de crapau pietrele. Ziceti ca toate astea nu meritau o celula de criza ? Trebuia sa se astepte primul deces ca sa „merite” ?
3) sunt siderata ca nu considerati ca era ceva grav ca Ponta se distra exact cand sute de oameni se dadeau ce ceasul mortii sa-i gaseasca pe cei prabusiti. Nu vi se pare ca e o lipsa patologica de empatie ? Sau macar de minima orientare in relatiile sociale ? Exemplul personal nu conteaza ? Nu trebuie sa-i pretindem nici macar sa mimeze interesul si regretul ? E cel putin uluitor pt. o persoana care traieste prin imaginea sa publica si este seful guvernului unei tari.
4) sunt de acord ca un asemenea comportament dezastruos al institutiilor implicate s-ar fi putut intampla si pe vremea lui Boc sau MRU (in conditiile in care aceste tare sunt vechi si n-au aparut doar recent), dar sunt sigura ca niciunul dintre ei n-ar fi fost la vreo masa tovaraseasca in asemenea momente si nici nu s-ar fi dus sa joaca baschet cand cetatenii care i-au votat sunt ingropati in nameti. Chiar daca li s-ar putea imputa multe, ambii sunt oameni cu bun-simt, care n-au avut asemenea atitudini in trecut, in timp ce la Ponta vedem asta in mod constant.
5) ca sa va citez: „Intorcandu-ma la Ponta, el nu trebuie sa aiba un extraordinar de bun bun simt, el trebuie sa administreze tara si asta trebuie sa i se impute. Faptul ca nu a depus flori la mormantul victimelor, ca a jucat baschet dupa dezastru, sunt chestiuni colaterale de importanta redusa. E mai bine ca a jucat baschet si a demis sefii institutiilor raspunzatoare (chiar si fara o analiza serioasa a vinovatiei fiecaruia) decat daca depunea flori si scuze dar nu lua absolut nici o masura administrativa.” Sa va lamuresc: primul ministru ar fi trebuit sa fie in permanent control al situatiei, trebuie sa aiba bun-simt (inclusiv acel common sense cu sensul pe care i-l dau englezii), faptul ca nu a depus flori la mormintele decedatilor si ca a jucat baschet NU sunt chestiuni colaterale si nu au o importanta redusa pt. ca ne dau dimensiunea (mica) a omului, iar alternativele baschet vs. decizii si flori/scuze vs. masuri administrative pur si simplu nu exista, avansarea unor asemenea idei este pur si simplu o manipulare ieftina al opiniei publice.
Mi-a plăcut articolul, ştiţi despre ce vorbiţi în termeni de securitate.
Decizia de localizare rapidă ar fi fost poate(într-un scenariu ipotetic) un simplu telefon la NORAD sau NATO de către o persoană care cunoaşte engleza.
O propoziţie simplă. gen help us, we just lost a civilian plane.
Poate chiar deasupra zonei era un satelit cu imagerie termica si voila.
Fiind vorba de vieţi civile, presupun că localizarea a fost instantanee.
Celula de criză şi coordonare(dacă aşa ceva a existat) nu a funcţionat.
That is a clear fact.
O altă lecţie, SMURD , bebe-ul organizaţional preferat(bugetar)al domnului Arafat nu poate funcţiona optimal de sine stătător. Gestiunea integrată e încă un concept teoretic.
Şi o altă lecţie, oamenii numiţi politic în instituţii încă sunt o mare problemă se pare.
PS. e păcat că atenţia e deturnată spre evenimente extraordinare şi nimeni nu face următoarea reflecţie. Profit de tema articolului. Câţi morţi statistice zilnice se datorează altor cauze.De exemplu a accidentelor rutiere? Citesc deseori în jurnalele româneşti, front-page-urile locale sunt pline de exemple. Există o concepţie, strategie de acţiune la nivel de politici publice…instituţii..care e evoluţia etc. Asta s-ar chema guvernare eficientă.
Maii adaug ceva.
Într-o perspectivă cauzală. Intr-un sistem bazat pe principii juridice, pilotul decedat Iovan, ar fi fost condamnat în justiţie. Pentru faptul că a tras în spatele unui om, să presupunem hoţ care încerca să se salveze.
E greu de justificat un concept de utilizare proporţională a forţei letale în acest caz, să spunem de autoapărare
O condamnare atunci ar fi schimbat cursul evenimentelor pentru cealaltă persoană decedată având în vedere că mai mulţi experţi susţin că decizia de continuare a drumului care a aparţinut comandatului aeronavei nu a fost ceea mai logică , în condiţii elelementare probabil alţi piloţi ar fi luat decizia diferită de a se întoarce şi ateriza. Desigur, nu este decât un scenariu ipotetic dar..
Articolul de mai sus este cea mai buna dovada a modului cum merg treburile in Romania. Fiecare este expert pe domeniul altuia si se straduieste sa arate acest lucru cu orice prilej, la care se adauga si acei oameni universali, experti in orice, doar ocazii sa apara.
Dle Petreanu,
Personal nu sunt în România, cred că nici autorul.
Judecand lucrurile asa, n-ar mai trebui sa avem nici un fel de opinii, exceptie facand cele legate de domeniul strict de specializare al opinentului. Si, in aceeasi idee, oricine exprima o opinie, un punct de vedere, da lectii celorlalti?
nimic anormal. dupa un sfert de veac s a facut schimbul de generatii. asistam la „guvernarea” progeniturilor. mult mai periculoase, pentru ca se acopera cu aliniate si litere de lege. in tarile dezvoltate, papusarii politici sint impinsi in fata de marele business (macar aia au corporatii). in romania politica inseamna un loc de munca bine platit pentru toti neica nimenii / cozi de topor (oameni de „stat” dar mici la sfat) si patachinele lor (a se vedea asf-ul si alte institutii special create sa capuseze). astept un articol care sa ofere solutii (ele desigur exista)
Cat ar fi durat cercetarile in cazul unui accident in Fagaras?!
Depinde, ca daca la bord era sotia primului Ministru sau fiica Presedintelui eu cred ca toata armata era mobilizata si erau gasite mai repede ca-n Apuseni !!!!!!!!!!!!!!!
Fii, matale, sanatos! ponta o lasa pe fiica presedintelui sa moara, asa cum oamenii lui, au lasat copilul ala nevinovat sa moara, asa cum nu sprijina legi pe care le-a sprijinit Basescu. Daca sint bune e subsidiar.
Un dereglat mintal. Ar fi lasat-o sa moara, fiindca e fata lui Basescu. Asa functioneaza ponta, mitomanul prim.
si mintea lui nea costica la fel functioneaza, se vede din felul latrinar (adica de tip antena trei), in care basescu e de vina. Altfel, raspunsul dvs, foarte bun puncteaza perfect realitatea trista in care traim, si vom mai trai un timp, pentru ca schimbarea prea curind nu se va intimpla.
Da, nefericirea e, ca desteptul Costica, un mustermann de votant 70%din 40%, cel care traieste deschis in tiranie, dar chiar si in interiorul ei, nu numai ca isi permite sa aibe conexiune la internet, (sigur, in saracia lui), dar e atit de opresat, incit i se si publica ineptiiile. Costica darima regimul Basescu din interior, ca si ponta. Costica s-a inarmat deja. Sa ne punem bine cu el. Dupa estimarile marele guru pesedist, Dancu, Costica si ai lui vor guverna 10 ani. De pregustare.
Un articol excelent pe care mi-a teama ca nu-l vor citi sau intelege cei care ar trebui s-o faca. Vezi comentariul @mda – exemplu perfect de cum gandeste conducerea politica actuala.
Doar o obiectie: localnicii nu au actionat „in orb”. Cum am citit in interviul dat de unul dintre ei, pe la ora 19 si-a luat informatiile de la seful de post (doua localitati semnalate de dr. Zamfir dupa harta lui de mobil); a vizualizat zona si s-a gandit unde sunt varfurile mai inalte, a reusit sa vorbeasca si cu doctorul la 112 retinand ca e o zona „cu zapada, brazi, poienita, etc”, a localizat varful Petreasa- cel mai inalt din zona si s-a mai informat de la alt jandarm care i-a spus ca se auzise „o bubuitura in zona aia”. Dupa care a urcat pe creasta si a pornit in jos impartind zonele de cautare cu cei doi vecini. Actionat ca la carte! Nu-l numim sef la ISU?
Cat despre veselul nostru premier, pe mine nu ma sperie ca nu are manifestari de empatie cu niste victime sau ca se mai distreaza in timpul serviciului ci ca-i lipseste inteligenta si simtul politic sa-si dea seama cand intra intr-o criza nici cand ea escaladeaza(si nici nu pare sa aiba vreun consilier sa-i atraga atentia) nici nu-i capabil s-o infrunte. Nu poti gasi in toate situatiile un Basescu pe care sa dai vina sau un Arafat sa te scoata din belea cand vrei sa conduci o tara!