Misiunea Artemis II. Am văzut Fața Întunecată a Lunii

„Am cercetat chestiunea sub toate aspectele, am atacat-o cu hotărâre și din calculele mele de nediscutat reiese că orice proiectil înzestrat cu o viteză inițială de douăsprezece mii de yarzi pe secundă, și îndreptat către Lună, va ajunge negreșit până acolo. Am așadar, onoarea să vă propun, vitejii mei colegi, să încercăm această mică experiență!” – Impey Barbicane, președinte al Baltimore Gun Club[1]

Am urmărit cu emoție misiunea „Artemis II” a NASA, lansată pe o traiectorie de evoluție în jurul Lunii, un proiect complex care reprezintă o colaborare de succes între agenția spațială a Statelor Unite, ca lider de proiect, alături de Canadian Space Agency, dar și European Space Agency, agențiile spațiale ale Germaniei, Coreei de Sud, Argentinei și Arabiei Saudite. Primul lucru pe care m-am gândit să-l fac, a fost să țin un jurnal propriu al acestei călătorii spațiale. Întrebarea care nu mi-a dat pace, însă, dincolo de bucuria de a asista la o aventură istorică în spațiul cosmic, a fost ce anume a determinat politicul să susțină din nou, după aproape șase decenii de la stoparea programului „Apollo”, finanțarea proiectelor NASA de recucerire a Lunii?

WHEN THE MOON HITS YOUR EYE…[2]

Obiectivele programului „Artemis”, lansat de NASA în anul 2017, sunt intermediare și complementare programului de explorare și colonizare al planetei Marte[3]. Pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman către Marte, NASA a dezvoltat conceptul colonizării Lunii, ca sediu intermediar de lansare a marii călătorii în spațiu a secolului XXI. De aici încolo, obiectivele oamenilor de știință se amalgamează din păcate cu cele politice: Statele Unite, la fel ca în perioada Războiului Rece, decid că trebuie să fie prima putere globală care să fie capabilă să facă acest pas. Există un competitor în materie? Evident, este vorba de China.

În octombrie 2007, am asistat la primul pas al Chinei către Lună, parte a Programului de Explorare a Lunii – Proiectul „Chang’e”. Misiunea „Chang’e 1” a lansat un modul robotizat cu ajutorul rachetei LM 3A (Chang Zheng 3A) care a orbitat Luna și a cartografiat-o amănunțit. În octombrie 2010, a urmat misiunea „Chang’e 2”, care a orbitat din nou Luna pentru o cartografiere încă mai detaliată a suprafeței sale. În decembrie 2013, o rachetă LM 3A a transportat în spațiu un vehicul care a plasat pe suprafața Lunii vehiculul robotizat de explorare „Yutu”. În decembrie 2018, un vehicul robotizat de explorare „Yutu 2” a aselenizat cu succes la polul sudic al Lunii – misiunea „Chang’e 4”. În noiembrie 2020, „Chang’e 5” a aselenizat un modul pe suprafața Lunii care a colectat mostre de sol și a reușit apoi să se întoarcă cu succes pe Pământ.

În anul 2019, șeful Administrației Spațiale Naționale din China, Zhang Kejian, a anunțat că China intenționează să construiască o stație de cercetare științifică pe polul sud al Lunii până în 2029 – 2030. În iulie 2023, la al IX-lea Forum Aerospațial Comercial Internațional găzduit de China, la Wuhan, Zhang Hailian, un oficial de la vârful Agenției Spațiale Chineze – Misiuni cu Echipaj Uman, a prezentat public un plan preliminar de trimitere a doi astronauți pe Lună până în anul 2030, folosind naveta „Mengzhou”, dotată cu modulul de aselenizare „Lanyue”.

În anul 2021, China și Rusia au anunțat că vor construi împreună o bază lunară și au invitat oficial mai multe țări și organizații internaționale să se alăture proiectului „Stația Internațională de Cercetare Lunară” – ILRS, ce s-a dezvoltat de cele două națiuni ca alternativă la programul american „Artemis”. Așa arată provocarea. Răspunsul a început să fie oferit în perioada primei administrații Donald J. Trump la Casa Albă.

Politica spațială a primei administrații Donald J. Trump cuprinde șase directive de politică spațială și o „Strategie Spațială Națională” publicată în martie 2018; o „Politică Spațială Națională” a fost emisă de administrația Trump în decembrie 2020.

În decembrie 2017, președintele Donald J. Trump a aprobat un memorandum prezidențial cunoscut ca „Directiva de politică spațială 1”, care a modificat „Directiva de politică prezidențială 4” emisă în cel de-al doilea mandat al președintelui Barack H. Obama: „Conducerea unui program inovator și sustenabil de explorare cu parteneri comerciali și internaționali pentru a permite expansiunea umană în Sistemul Solar și pentru a readuce pe Pământ noi cunoștințe și oportunități”.

Au urmat: Mai 2018 – „Directiva de Politici Spațiale 2”: Simplificarea reglementărilor privind utilizarea comercială a spațiului; Iunie 2018 – „Directiva de Politici Spațiale 3”: Politica națională de gestionare a traficului spațial; Octombrie 2018 – „Directiva de Politici Spațiale 4 și formarea Forțelor Spațiale”; Septembrie 2020 – „Directiva de Politici Spațiale 5”: Principii de securitate cibernetică pentru sistemele spațiale; Decembrie 2020 – „Directiva de Politici Spațiale 6”: Strategia Națională pentru Energia Nucleară Spațială și Propulsie. NASA avea din acel moment la dispoziție un cadru reglementat de acțiune pentru programul „Artemis”.

Programul „Artemis” este un program de explorare a Lunii condus de NASA, care vizează readucerea oamenilor pe Lună pentru prima dată de la misiunea „Apollo 17” din anul 1972. A fost înființat în anul 2017, în baza „Directivei de Politici Spațiale 1” privind politica spațială în 2017. Printre elementele principale ale programului Artemis se numără „Sistemul de Lansare Spațială” – SLS, motoarele RS-25, propulsoarele cu combustibil solid, sistemele provenite din programului anulat „Constellation”, inclusiv naveta „Orion” cu „Modulul Utilitar European”[4] – ESM și upgrade-urile propulsoarelor dezvoltate inițial pentru „Ares V”[5].

În noiembrie 2022, misiunea „Artemis I” a fost primul zbor de testare al programului, fără echipaj uman, care a folosit sistemele SLS, naveta „Orion” și ESM. Misiunea a plasat „Orion” pe o orbită lunară retrogradă polară care a durat aproximativ șase zile. La reintrarea în atmosferă, scutul termic ablativ al navetei „Orion” a înregistrat eroziune termică inegală și a dat emoții administratorilor proiectului; din fericire „Artemis II” a dovedit că soluțiile de remediere identificate au avut rezultatul așteptat.

JURNAL ÎNCROPIT DIN FOTOLIU

Ziua întâi – 2 aprilie

În România era ora 1:35 și data de 2 aprilie – adică azi noapte – când NASA a reușit să lanseze racheta SLS cu destinația Luna, de la „Kennedy Space Center” din Florida. Apoi administratorul NASA, Jared Isaacman, a făcut primul bilanț al desfășurării misiunii, referindu-se printre altele la un incident legat de comunicații. Echipa de la sol nu reușea la început să audă echipajul aflat la bordul navetei „Orion”, dar problema a fost rapid rezolvată. Oficiali NASA au făcut referire și la o problemă cu toaleta capsulei, însă nu au dat prea multe detalii tehnice.

În ziua cinci a misiunii „Artemis II”, naveta „Orion” va intra în sfera de influență a Lunii, iar în ziua șapte va lua calea înapoi spre Terra. „Orion” nu va orbita Luna, ci o va ocoli de departe. Pe data de 6 aprilie vor fi făcute observații asupra suprafeței Lunii și astronauții vor vedea și zone din partea îndepărtată a satelitului nostru natural. Cam asta se știe public, în două vorbe, despre programul ce va fi urmat de misiunea „Artemis II” în zilele următoare.

Ziua 2 – 3 aprilie

Evoluția zborului către Lună: Azi noapte, în jurul orei trei la noi, după 25 de ore și 14 minute de la lansare, „Orion” și-a aprins motoarele care au ars cam 6 minute și i-au oferit impulsul necesar pentru a se plasa pe traiectoria de evoluție în jurul Lunii. De fix șapte ore, prin urmare, „Orion” este în drum spre Lună și totul pare să decurgă conform programului.

Publicația „The Hill” a publicat un articol despre cum își duc viața la bord cei patru astronauți și ce fel de hrană au la dispoziție. Există cerințe alimentare stricte pentru Hansen, Koch, Wiseman și Glover. Mâncarea de la bord trebuie să fie suficientă, porțiile să fie consumate la o masă (nu se refrigerează), ambalarea trebuie să ofere condițiile de siguranță în depozitare și consum.

La bord au fost la plecare 58 de porții de tortilla, piept de vită la grătar, couscous cu nuci, macaroane cu brânză, cârnați pentru micul dejun și lipie din făină de grâu. Ca fructe și legume: salată de mango, broccoli au gratin, salată de fructe tropicale, conopidă, dovleac plăcintar, quiche cu legume și fasole verde picantă. Capsula a fost aprovizionată și cu sosuri picante, sirop de arțar, cremă de ciocolată, unt de arahide, dulceață de căpșuni, miere, scorțișoară sau unt de migdale. NASA a mai precizat că meniul include prăjituri, bomboane cu migdale, budincă și cobbler (plăcintă sau găluște fructe). Suntem încredințați astfel că meniurile aflate la dispoziția astronauților sunt un lux față de programul „Apollo”.

Ziua 3 – 4 aprilie

Înainte să pornească spre Lună, naveta „Orion” a orbitat Pământul pentru a testa câteva manevre care vor devenii în anii următori un standard pentru echipajele ce vor primi misiunea de a construi și deservi avanpostul uman avansat de pe Lună. Luna este abordată în planurile NASA ca o etapă premergătoare pentru misiunile viitoare cu echipaj uman spre Marte. De fapt este un plan comun al NASA și CSA – Canada Space Agency. Ideea ar fi următoarea: stațiile spațiale de pe Lună pot exploata gheața din craterele de pe fața ascunsă. Apa înseamnă și oxigen și hidrogen, adică combustibil pentru vehiculele spațiale. Cam acesta ar fi planul.

Dar și CNSA – China National Space Administration are planuri similare. Misiunile CNSA de sondare a Lunii au dat impulsul necesar guvernului american să accepte și să finanțeze proiectul „Artemis” al NASA, care presupunea reintrarea în cursa pentru exploatarea Lunii și înființarea primei stații lunare funcționale. Proiectul, cum am mai scris, este o etapă intermediară în planul mai larg de a duce pe Marte un prim echipaj uman. Să vedem și replica chinezilor – ar putea fi cooperarea celor două agenții posibilă? Căci de dorit ar fi.

Înaintea lansării pe traiectoria către Lună, astronauții de pe „Orion” au împărtășit impresiile culese în urma orbitării Pământului – Reid Wiseman, comandantul misiunii: „Nu știu exact ce se aștepta fiecare dintre noi să vadă în acel moment, dar pur și simplu am văzut Pământul întreg, de la un pol la celălalt. Puteai vedea simultan Africa, Europa și, dacă te uitai cu atenție, puteai observa aurorele boreale de la Polul Nord. A fost cel mai spectaculos moment și ne-a făcut pe toți patru să ne ținem respirația.„

Ziua 5 – 6 aprilie

Am mai răsfoit știri despre misiunea „Artemis II”. „Am putut vedea pentru prima dată fața ascunsă a Lunii și a fost pur și simplu spectaculos”, declara Christina Koch, specialista în biologie a misiunii. „Nu era Luna cu care eram obișnuiți. Așa că am scos datele noastre de cartografiere lunară, am comparat imaginile și ne-am spus: «Iată fața ascunsă. Este ceva ce nu am mai văzut vreodată până acum»” a adăugat Koch.

Pilotul Victor Glover a ținut să adauge, oarecum amuzat, că există semeni care consideră misiunea „Artemis II” un fake show. Așa că a încercat să explice că imaginile luate de echipaj cu Marele Canion al Lunii nu prea au cum să fie false, pentru că această formă de relief nu este vizibilă de pe Pământ. Mă tem că argumentele sale nu contează pentru negaționiștii de serviciu. Cum poți convinge cu argumente științifice pe cineva care crede din toată inima că Pământul este plat? Pierdere de vreme.

Cei patru astronauți, care au observat în mod direct părți din emisfera lunară care se află permanent pe partea opusă Pământului, au beneficiat de o perspectivă panoramică și de un câmp vizual mult mai favorabile decât predecesorii lor din programul „Apollo”, în urmă cu mai bine de cincizeci de ani. Zborurile din programul „Apollo” treceau la o altitudine de 110 kilometri deasupra solului lunar, în timp ce „Artemis II” se va menține la o altitudine de aproximativ 6.400 de kilometri, ceea ce explică diferența de perspectivă.

Ziua 6 – 7 aprilie

De pe Pământ, în cer – ochii la Lună. Președintele Donald J. Trump i-a sunat cei patru astronauți pentru a-i felicita: „Astăzi, ați făcut istorie și ați făcut întreaga Americă foarte mândră, incredibil de mândră. Avem multe lucruri de care suntem mândri în ultima vreme, dar asta este… nu se compară nimic cu ceea ce ați făcut voi, înconjurând Luna pentru prima dată în mai bine de jumătate de secol și doborând recordul istoric al celei mai mari distanțe față de planeta Pământ. America este o națiune de pionieri, iar cei patru curajoși astronauți ai misiunii Artemis II sunt cu adevărat pionieri ai zilelor noastre.”

Astronauții misiunii „Artemis II” au atins și cel mai îndepărtat punct de Terra la care s-a aflat vreodată un echipaj uman. Distanța maximă față de Pământ a misiunii a fost de aproximativ 406.700 km, cu 6.600 de kilometri mai mult decât recordul deținut timp de 56 de ani de echipajul „Apollo 13”. Survolul Lunii a început ieri la ora 21:46 în România și a durat câteva ore. La ora (noastră) 02:02, în noaptea care a trecut, capsula Orion s-a aflat cel mai aproape de suprafața Lunii, adică la 6.550 km.

Misiunea „Artemis II” a survolat timp de mai multe ore regiuni necunoscute ale Lunii și fața ascunsă a acesteia. Cei patru au văzut regiuni pe care niciunul dintre astronauții programului „Apollo” nu le-ar fi putut observa. Cele două fețe ale Lunii sunt foarte diferite, fața pe care o vedem este compusă din câmpii întinse formate din lavă răcită – numită „maria” (mări în limba latină), în timp ce fața ascunsă este mult mai accidentată, plină de cratere, fiindcă a fost lovită de asteroizi. Este bariera noastră de protecție, capcana Pământului pentru asteroizii rătăcitori, fără de care lumea în care trăim, așa cum o cunoaștem, nu ar fi existat.

Duminica trecută, dimineața, specialiștii de la Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” au profitat de această ocazie unică și au surprins imagini ale navetei „Orion” în drum spre Lună, pe care le-au publicat pe Internet.

Ziua 8 – 9 aprilie

Subiectul meu preferat în aceste zile rămâne misiunea „Artemis II”, care se apropie de final – mâine sau sâmbătă la primele ore ar trebui să aibă loc reintrarea în atmosferă și amerizarea în Oceanul Pacific, în apropierea orașului american San Diego.

Am urmărit un interviu cu Adrian Șonka, astronom la Observatorul „Amiral Vasile Urseanu” – pe care-l vedem destul de des la TV -, acordat cotidianului „Adevărul”, în care a fixat câteva repere ale misiunii și a punctat etapele viitoare ale programului „Artemis”. Conform lui Șonka, „Artemis III”, o misiune pregătită pentru anul 2027, va avea o structură asemănătoare celei de acum, adică tot teste cu zbor în jurul Lunii, fără aselenizare. În schimb, în 2028, „Artemis IV” are ca obiectiv aselenizarea undeva la polul sudic al Lunii, unde s-a descoperit apă (gheață) în unele cratere. Confirmarea prezenței apei și alte detalii legate de disponibilitatea acestei resurse vor fi țintele respectivei misiuni.

Programul „Artemis” a fost lansat de NASA în 2017. Scopul anunțat oficial de la început: Explorarea Lunii în scopuri științifice, identificarea unor oportunități economice și crearea condițiilor materiale pentru viitoare misiuni cu echipaj uman având ca destinație planeta Marte. „Artemis” reia misiunile de explorare a Lunii, moștenind know-how-ul programului „Apollo”, început în 1961 și încheiat în 1975, cu șase aselenizări cu echipaj uman: misiunile 11, 12, 14, 15, 16 și 17.

Este principalul atu al NASA în raport cu alte agenții spațiale care vizează colonizarea Lunii. Dar mai trebuie făcută și o altă precizare: Pe lângă NASA și Canada Space Agency, care au astronauți la bordul navetei „Orion”, alte cinci agenții spațiale au contribuit la acest proiect, anume European Space Agency – UE, agențiile spațiale ale Germaniei, Coreei de Sud, Argentinei și a Arabiei Saudite.

La fel ca în anii 1970, și misiunea „Artemis” are parte de negaționiști înverșunați, care prosperă datorită spațiului generos pus la dispoziție fără control de social media. După misiunea „Apollo 17” (1972), teoriile conspirației susțineau că totul a fost o înscenare filmată într-un studio secret. În 1977, a fost lansat filmul „Capricorn One”, avându-i în distribuție pe Telly Savalas, O.J. Simpson, Hal Holbrock, Elliot Gould sau Sam Waterson, al cărui scenariu marșa pe ideea misiunii ratate, care a fost apoi „salvată” în ochii publicului de o simulare într-un studio, pentru că oficialii NASA se temeau că vor pierde finanțarea programului.

Un detaliu dintr-un interviu live cu echipajul NASA din misiunea „Artemis II” a pus paie pe foc și a alimentat valul actual de teorii ale conspirației. În imagini, o jucărie de pluș care plutea în capsulă a trecut prin fața camerei, iar pentru o fracțiune de secundă au apărut pe fundal fragmente de text. Imediat negaționiștii au fost convinși că se află în posesia unei dovezi imbatabile că totul este o înscenare, un fake filmat pe un ecran verde, într-un decor artificial, vândut de NASA ca zbor în spațiul cosmic, în jurul Lunii.

Explicația a venit și ea, dar pe cine să convingă? Mai ales că, tehnic vorbind, este una complicată, despre modul în care sunt realizate și distribuite imaginile. Imaginile difuzate de televiziune (CNN în cazul de față) cu echipajul misiunii sunt în tehnologie „Chroma Key”, cu grafica și textul suprapuse peste imaginea principală. Când aceste imagini sunt transmise online, clipul video nu este preluat direct din transmisia originală și pare refilmat de pe un ecran. Imaginea nu mai este perfect sincronizată, iar pentru o fracțiune de secundă pot deveni vizibile elemente din grafica de pe ecran, inclusiv fragmente de text.

Mai contează că mai toate observatoarele astronomice și mii, poate zeci de mii de astronomi amatori urmăresc prin telescop naveta „Orion”? De pildă, „Orion” a fost observată duminica trecută în zori de cei de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” și imaginile obținute au fost publicate via Internet.

Cei patru membri ai misiunii „Artemis II”, până una alta, și-au atins obiectivele ce le-au fost fixate și mai mult de atât. În timpul eclipsei de soare la care au asistat, cu Luna interpusă, au filmat și transmis către NASA exploziile de impact – vizibile prin flash-uri de lumină, pe fondul întunecat – ale meteoriților cu suprafața Lunii. La centrul NASA imaginile au fost mult apreciate și se încearcă corelarea acestora cu datele furnizate de un satelit care orbitează Luna, după cum a declarat Kelsey Young, coordonatorul științific al misiunii.

De ce este important? Pentru că proiectele de construire a unei baze terestre pe Lună implică inevitabil o soluție pentru problema meteoriților. Cu ce energie lovesc ei suprafața Lunii, dacă lumina exploziei de impact poate fi observată de la mii de kilometri, așa cum au constatat astronauții misiunii „Artemis”?

Ziua 9 – 10 aprilie

În această noapte, mai precis câteva ore după miezul nopții, naveta „Orion” este așteptată să amerizeze în ocean. Cea mai mare problemă a echipajului, imediat după ce racheta purtătoare i-a plasat pe orbită, s-a dovedit a fi toaleta. Christina Koch s-a angajat să fie cea care să depaneze sistemul: „Sunt mândră să mă numesc instalator spațial. Îmi place să le reamintesc oamenilor că este cea mai importantă piesă de echipament de la bord”.

Din păcate problema nu a putut fi rezolvată, pentru că evacuarea reziduurilor lichide în spațiu s-a dovedit foarte problematică. Inițial s-a crezut că este vorba de formarea unor dopuri de gheață, apoi s-a concluzionat că pricina pare să fie alta, anume blocarea filtrelor cu reziduurile solide de altă natură.

Subiectul s-a transformat într-o preocupare serioasă, dar și un subiect de glume, în condițiile în care salubritatea a devenit un subiect recurent la conferințele de presă, aducând aminte de celebrul mesaj „Houston, avem o problemă” primit în 1970 de la astronautul Jack Swigert, după ce un rezervor de oxigen a explodat în timpul zborului.

Programul „Apollo” nu folosea toalete, ci niște pungi speciale. Pentru „Artemis”, s-au introdus în echiparea capsulei toalete folosite și pe Stația Spațială Internațională care orbitează Pământul. Doar că în parte nu se dovedesc funcționale. Lori Glaze – administrator asociat adjunct la direcția de dezvoltare a sistemelor de explorare – a dat asigurări că, odată ce capsula va reveni pe Pământ, se va face o expertiză serioasă a echipamentului pentru a descoperi sursa problemelor și a le rezolva în beneficiul misiunilor viitoare.

Finalul – 11 aprilie

Dimineața de sâmbătă (la noi) ni i-a adus înapoi pe Pământ pe astronauții misiunii „Artemis II”: Christina Koch (47 de ani), Victor Glover Jr. (49 de ani), Jeremy Hansen (50 de ani) și Reid Wiseman (50 de ani). Zborul misiunii a parcurs în total 1.117.515 km în două orbitări terestre și o trecere pe lângă Lună. Este distanța cea mai mare în spațiul cosmic parcursă de o navetă cu echipaj uman. Capsula navetei „Orion” – „Integrity” pe numele său, a amerizat ușor, purtată de parașute, pe apele calme ale oceanului, lângă coasta sudică a Californiei, la ora 3:07 ora României și 17:07, ora locală (coasta Pacificului).

Echipelor de recuperare ale NASA și ale Marinei SUA le-a luat ceva mai puțin de două ore ca să localizeze și să asigure capsula plutitoare și să-i recupereze pe cei patru membri ai echipajului. Pentru stabilizarea capsulei în timpul operațiunilor de recuperare, scafandrii marinei au montat un colier special. „Suntem stabili – toți cei patru membri ai echipajului sunt în regulă”, a transmis prin radio după amerizare comandantul Reid Wiseman, asigurând comandamentul misiunii că totul este în regulă, capsula era stabilă și toți se simțeau bine după emoțiile reintrării în atmosferă.

Administratorul NASA, Jared Isaacman, a subliniat importanța momentului: „Avem multe motive de sărbătoare în acest moment, pentru o misiune Artemis II îndeplinită cu succes. Aceasta nu este doar o realizare pentru NASA, este o realizare pentru întreaga umanitate, încă o dată, o misiune istorică către Lună și înapoi. Nu-mi pot imagina un echipaj mai bun decât cel al misiunii «Artemis II», care tocmai a finalizat o misiune perfectă. Ne-am întors la activitatea de a trimite astronauți pe Lună și de a-i aduce înapoi în siguranță. Acesta este doar începutul. Vom reveni și vom face asta cu regularitate, trimițând misiuni pe Lună până când vom aseleniza pe ea în 2028 și vom începe să ne construim baza.”

Președintele Statelor Unite, Donald J. Trump, a transmis de asemenea un mesaj pe platforma „Truth Social”, felicitând echipajul și invitându-i pe cei patru astronauți la Casa Albă: „Felicitări echipajului extraordinar și foarte talentat al misiunii «Artemis II». Întreaga călătorie a fost spectaculoasă, aterizarea a fost perfectă și, în calitate de președinte al Statelor Unite, nu aș putea fi mai mândru! Aștept cu nerăbdare să vă văd pe toți în curând la Casa Albă. O vom face din nou și apoi, următorul pas, Marte!”

CĂLĂTOR ÎN SPAȚIU, O MESERIE CA ORICARE ALTA

Potrivit publicației „The Sun”, la nivelul anului 2024, salariul mediu anual al unui astronaut al NASA, în 2024, era de aproximativ 152.258 de dolari, sumă ajustabilă periodic, în funcție de anumite evoluții salariale din sector. Cu siguranță la nivelul Q1 din 2026 cifrele au cunoscut ajustări față de anul 2024. Și CSA a comunicat cifre relativ similare. Foarte important, astronauții NASA nu primesc bonusuri pentru misiunile spațiale, nu există sporuri de risc sau de alt tip, chiar dacă sunt evident supuși unor condiții extreme în decursul misiunilor în spațiul cosmic. Ca avantaje introduse în pachetul salarial, ar fi gratuitatea transportului, cazării și meselor, loc de parcare, accesul gratuit la programe educaționale și posibilitatea de a accesa burse de studii.

Cu alte cuvinte, astronauții Christina Koch, Victor Glover Jr., Jeremy Hansen și Reid Wiseman, deși au devenit vedete ale primului zbor în jurul Lunii după cinci decenii, din punct de vedere financiar câștigă undeva în jur de 200 de mii de dolari anual. Pentru a avea un termen de comparație, un copilot din aviația comercială poate câștiga anual între 120 și 260 de mii de dolari, iar un căpitan de zbor comercial între 200 și 500 de mii de dolari anual.

Cariera de astronaut este considerată una dintre cele mai prestigioase, dar și dificile profesii din lume. Răspunsul la întrebarea dacă merită toate sacrificiile pe care incumbă depinde de pasiunea personală pentru știință, explorare și disponibilitatea de a le face. Vederea Pământului sau Lunii din spațiu oferă o perspectivă care îți schimbă viața, un fenomen psihologic cunoscut sub numele de „overview effect”[6]. Este vârful carierei pentru pasionații de aviație, inginerie și explorare spațială. Cu toate acestea, deși excepțională, să ajungi astronaut și să profesezi în domeniu este până la urmă o carieră ca oricare alta. Și, după cum vedem, nici măcar una bănoasă.

[1] Personaj al romanului „De la Pământ la Lună”, publicat de Jules Verne în anul 1865

[2] https://genius.com/Dean-martin-thats-amore-lyrics

[3] https://science.nasa.gov/planetary-science/programs/mars-exploration/future-of-mars-plan/

[4] https://rosa.ro/astronautii-vor-folosi-modulul-utilitar-european-pe-luna/

[5] https://ntrs.nasa.gov/api/citations/20090043023/downloads/20090043023.pdf

[6] https://www.scientificamerican.com/article/what-nasas-artemis-ii-tells-us-about-the-overview-effect-moon-joy-and-awe/