joi, mai 19, 2022

Mistere la Facultatea de Medicină Veterinară din București

Absolventul unei instituții de învățământ superior devine cu timpul în mod fundamental broșat în respectiva lume universitară – fenomen din care provine şi dreptul său de a discuta despre facultatea de suflet, care în statele avansate constituie un reper întreaga lui existenţă.

Modelul ideal este cel din statele ce aparţin ”British Commonwealth of Nations” unde dascălii universitari urmează Carta Etică – solemn implementată într-un sistem ştiinţific universitar ireproșabil.

În rândurile ce urmează asamblăm enumerația oferind cititorului 25 de teme, perorația concluzionând scopul abordărilor propuse.

Ne adresăm în egală măsură și altor specialiști cu preocupări în spectrul umanist, oferindu-le o analiză radiografică a domeniului universitar veterinar bucureștean – în ideea că unele concepte se regăsesc și în alte regiuni universitare.

Publicăm acest articol cu prilejul celor 100 de ani scurși de la înființarea ”Facultății de Medicină Veterinară București” – la anul 1921 –  în cadrul Universității din București – prilej de mândrie pentru orice medic veterinar român ce trăiește axat pe conceptul de cultură medicală și gândire clinică. Felicităm corpul didactic al facultății în acest context cu adevărat remarcabil.

Cu avantajul oferit de faptul că am avut șansa de a urma cursurile FMVB și a împrejurării care mă plasează astăzi într-o postură neutră față de actuala facultate, mă voi putea apleca obiectiv asupra perioadelor ce au alcătuit acest veac, dezvoltând opinii analitice detașate de impresii subiective, enunțând astfel principii admisibile cu privire la tema abordată.

Nu trebuie să privim întotdeauna în mod global compoziția unei bresle. Medicii veterinari sunt individualități ce pot exprima liber opinii. A arăta defecte nu este o polemică şi trebuie să acceptăm în mod elegant diferite judecăți. Acest articol nu conține critică, oferind cititorului evaluări analitice – care redau realitatea și pun la dispoziție remedii eficiente.

Nu este grav când un discipol îți arată că te-ai plasat în anumite privințe pe un drum închis. În gândirea științifică acest lucru este pe deplin acceptat, mai ales atunci când provine dintr-o zonă profesională autentică, dintr-o poziție oficială sau de la un coleg implicat în acțiuni care justifică acel demers.

Împreună cu dascălii FMVB observăm o îndepărtare de frecvența naturală a anilor interbelici – depășirea centenarului putând reprezenta un eveniment optim pentru ca analiștii să imprime stimuli urmând în plan istoric scara de valori de la anul 1921.

Misterele aparțin în sens pozitiv anului 1921 și în sens negativ etapelor de pierdere a substanței universitare: 1940, 1945 și 1948 și desigur contextului determinat de lipsa reformelor la ieșirea din comunism și declanșarea ”Tranziției”.

Anexa a fost prezentată în cinci abordări, oferindu-se cititorilor o listă a ofițerilor de securitate care au avut în vizor FMVB; o ”Notă de supraveghere operativă” administrată aici ca model al felului în care Securitatea urmărea pas cu pas cadrele didactice din FMVB;  un model de ”Referința”; o ”Caracterizare” și în ultima abordare o ”Notă informativă” pornită către Securitate din FMVB.

*

MULȚUMIRI sincere adresăm la început de an platformei ”CONTRIBUTORS” (care exercită o excelentă poziționare academică la nivel național în domeniul găzduirii opiniilor de înalt nivel)  pentru spațiul oferit cu generozitate specialiștilor ce reprezintă domeniile de știință și cultură ale contemporaneității românești – realizând astfel un exercițiu de solidaritate remarcabil.

*

Lista abrevierilor

FMVB – Facultatea de Medicină Veterinară București

CMVR – Colegiul Medicilor Veterinari din România

USAMV – Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară

PCR – Partidul Comunist Român

UASCR – Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România

UTC – Uniunii Tineretului Comunist

PMR – Partidul Muncitoresc Român

1). Anul de grație 1921

Are loc înființarea Facultăţii de Medicină Veterinară în cadrul Universității din Bucureşti, prin transformarea ”Școlii Superioare de Medicină Veterinară” în facultate. Amintim cu emoţie profesori precum: Gheorghe Udriski, Nicolae Filip, Ion Athanasiu, Aurel Babeş, Paul Oceanu, Alexandru Locusteanu, C. Gavrilescu, Ion Poenaru, Constantin Motaş și nu în ultimul rând Paul Rigler – colaborator al oamenilor de ştiinţă Victor Babeş şi Ioan Cantacuzino.(Personalități ale medicinei veterinare: https://agmv.ro/personalitati/).

În acel an formidabil, profesori din Universitatea Bucureşti precum Victor Babeş, Traian Lalescu sau Profesorul Mina Minovici (pe atunci decanul Facultăţii de Medicină) au susţinut faptul că ”Şcoala Superioară de Medicină Veterinară” merită să devină facultate.

Aceste personalități au militat pentru studiul medicinei veterinare la rang egal cu medicina umană, context în care profesorul Ioan Cantacuzino afirma faptul că trebuie depășite prejudecățile şi în acest fel să nu mai fie considerată FMVB inferioară facultăţii de medicină umană –  argumentând și demonstrând astfel uriașul aport pe care cercetările din medicina veterinară le aduseseră medicinei umane.

În acest pasaj al ideilor este evidentă degradarea survenită după anul 1949 și ruptura în drumul pe care înaintașii Carol Davila, Victor Babeş, Ioan Catacuzino sau Paul Riegler îl pregătiseră în desfășurări istorice considerate astăzi formidabile.

Misterele se referă la anul înființării. Din păcate (situație cunoscută de cadrele didactice din prezent) foarte puțini absolvenți contemporani cunosc evenimentele și personalitățile implicate la 1921 – cel puțin o temă de doctorat fiind disponibilă pe acest subiect.

2). Aleile cu platani din Splai

Sediul FMVB este locul unde s-a născut medicina veterinară în România, un lăcaș care istoricește vorbind reprezintă foarte mult pentru autorul articolului. Să ne gândim numai la personalitățile care în vreme puteau fi văzute în curtea campusului, pe aleile dintre platani, pe holurile şi în încăperile clădirilor care astăzi transmit atât de multe mesaje colegilor dispuși către o astfel de abordare a scenei universitare veterinare bucureștene vechi și interbelice. Şi ar fi indicat acest mod de înțelegere a realității profesionale, exersând astfel fiecare dintre noi apropierea de originile profesiei.

Profesorii de astăzi știu că dacă pătrunzi în Splai cu o lipsă a memoriei, dacă nu ai abordat istoria pentru a înțelege că înaintașii dinainte de dictaturi sunt alături de tine, că rostul tău este astăzi stabilit în parte şi de cei dinaintea ta – atunci ai pierdut ocazia de a mai percepe atmosfera aparte a locului.

O generație sosește şi înlocuiește precedenta. Important în acest mecanism biologic și social este ca realizările să nu se piardă şi să treacă de la o serie de medici la alta. Numai în acest mod se putea transmite suflul acestei formidabile profesii de la anul 1864 încoace. Astăzi, cu toții știm cât de important este pentru FMVB să perceapă efectiv trecutul dinainte de dictaturi.

Personalitățile care de-a lungul istoriei s-au dedicat medicinei veterinare aveau priceperea de a-şi duce la îndeplinire menirea. Multă vreme, până prin anul 1938, (anul înființării Colegiului Medicilor Veterinari din România) tot ceea ce se manifesta ca pozitiv în profesie provenea din segmentele umane cele mai potrivite scopului cerut de profesie.

Nu neapărat fenomenul profesional care îşi manifestă frecvența maximă este întotdeauna şi cel mai important, profesia noastră fiind astăzi puţin plastică din acest punct de vedere – permițând  grade foarte largi de elasticitate sub aspectul derogărilor de la principii. Orice fel de întindere, abuz  sau  încovoiere poate determina apariția unor fragmentări, moment în care nici medicina nu mai este cea care o cunoaștem și nici medicul veterinar nu mai corespunde modelului inițial.

Cu toții suntem de acord astăzi că arhitectura socio-profesională a FMVB deține module istorice care trebuie să se potrivească perfect – situație în care suntem nevoiți să recunoaștem că numai valoarea bine exprimată ne poate transmite limitele hotarelor și ne învață drumul care trebuie parcurs pentru ca joncțiunile să fie produse numai acolo unde teritoriul se află în evoluția lui corespunzătoare.

La anul 1921 se urmărea perpetuarea valorilor obținute peste generații, continuitatea cu trecutul influențând pe atunci viitorul. În FMVB nu au lipsit la anul 1921 principiile etice – care se constituiau în baza ce definea conduita profesională morală a dascălilor universitari, conștiința existentă atunci fiind un model și pentru contemporaneitate.

Oscilația în caracteristici specifice generațiilor nu trebuie să-și facă simțită prezența într-o facultate, astfel că, dacă noua societate universitară aparține în ansamblul ei unor organizări etice, atunci fiecare individ, inclusiv cadrul didactic al prezentului își asumă spontan responsabilități morale față de istoria FMVB. Toți colegii de valoare precum și cadrele didactice ale facultății sunt de acord că ignorând trecutul şi observând numai prezentul, având şi pretenția de acaparare a viitorului, este un model eronat, alunecat de la etică.

În timpul în care trăim, intelectualii FMVB își doresc să invite senatul la cunoașterea istoriei, cunoscând faptul că ignorând trecutul interbelic și acreditând diluarea substanței universitare mai ales după anul 1948 – nu vor putea să-și susțină colegii din viitor, care se vor vedea nevoiți să aducă reparațiile necesare, lucru de altfel extrem de dificil, așa cum deja intuim.  

În profesia noastră este cunoscut faptul că la anul 1921 profesorii de la FMVB depuneau un efort susținut în a forma medici potriviți nobilei profesii, tinerii studenți de atunci rămânând cu multe cunoștințe, urmând a studia toată viața (ca medici veterinari) noțiuni ale disciplinelor la care profesorul  transmisese celor pe care îl consideră potriviți în vocație, mai mult decât tehnici, gândirea medicală – reprezentând și astăzi reale modele.

3). Ziduri între trecut și prezent, posibile izolări în contemporaneitate

FMVB trăiește în prezent între două blocuri care o pot izola necondiționat. Pe de o parte există anul 1921 și etapa ce a urmat până în anii ʹ40, perioadă față de care FMVB actual își dorește conexiuni în criterii de performanță, iar pe de altă parte lumea universitară medical veterinară a statelor avansate.

Amintim aici cu multă emoție decanii dinainte de comunism: Constantin S. Motaș (iunie 1921-februarie 1926), Paul Riegler (februarie 1926-februarie 1930), Ioan Poenaru (februarie 1930-februarie 1932), Gheorghe Udriski (februarie 1932-februarie 1935), Grigore I. Slavu (februarie 1935-octombrie 1940), Alexandru Vechiu (octombrie 1940-1943), Alexandru Ciucă (1943-1946), Alexandru Panu (1946-1947), Gheorghe Dinulescu (1947-1948).

(Motaș, Riegler, Poenaru, Udriski, Vechiu, Ciucă)

În discuții libere, cadre didactice de valoare din FMVB recunosc faptul că un oarecare procent din absolvenții tranziției nu ar fi obținut o diplomă de licență în vremea marilor decani mai sus prezentați, așa cum nici astăzi nu ar fi obținut titlul de medic veterinar de exemplu la universități precum cele din Franța contemporană: ”l’Ecole Nationale Vétérinaire d’Alfort”, ”l’Ecole Nationale Vétérinaire de Toulouse”, ”l’Ecole Nationale Vétérinaire Nantes” sau vestita ”l’Ecole Nationale Vétérinaire de Lyonhttp://www.vetagro-sup.fr/

Dacă la 1921 învățământul universitar veterinar bucureștean se compara cu cel din Franța, astăzi FMVB își dorește nespus să crească în performanță, urmărind reformele cuvenite.

4). Locul actual al FMVB în Uniunea Europeană.

Pornim raționamentul enumerând vârfurile de lance ale domeniului ”Veterinary Science”, urmărind  ordinea clasamentului pe anul 2021 – QS Ranking University.

Royal Veterinary College, University of London – ocupă locul 1 în UE, pe domeniul științelor veterinare. Urmează: ”Utrecht University” – Olanda; ”The University of Edinburgh” – UK; ”University of Cambridge” – UK; ”University of Copenhagen” – Danemarca; ”Vetsuisse Faculty Bern and Zurich” – Elveția; ”University of Glasgow” – UK; ”Ghent University” – Belgia; ”University of Bristol” – UK; ”Wageningen University & Research” – Olanda; ”University of Liverpool” – UK; ”University College Dublin” – Irlanda; ”Ludwig-Maximilians-Universität München” – Germania; ”Universitat Autònoma de Barcelona” – Spania; ”Freie Universitaet Berlin” – Germania; ”Swedish University of Agricultural Sciences” – Suedia; ”University of Veterinary Medicine Vienna” – Austria; ”Complutense University of Madrid” – Spania; ”University of Nottingham” – UK; ”University of Helsinki” – Finlanda; ”University of Milan” – Italia; ”London School of Hygiene & Tropical Medicine” – UK – clubul select al învățământului universitar veterinar european.

În clasament urmează alte state cu universități în top 100: Franța și Rusia, apoi statele cu universități în top 100-300: Norvegia, Cehia, Belarus; state cu universități aflate în top 300-500: Polonia, Israel, Lituania, Grecia, Portugalia, Cipru; state cu universități în top 500-800: Turcia, Ucraina, Georgia, Bulgaria, Slovenia, Slovacia, Ungaria, Estonia, Croația.

Deși deocamdată FMVB nu ocupă un loc în aceste clasamente, facultatea își dorește prestigiul căutând noi adaptări.

5). FMVB în fața provocărilor viitorului

Solicitând bunăvoința corpului didactic față de acest concept, observăm ieşirea FMVB din UASMV ca un deziderat,  o cerință ce derivă dintr-un fundament istoric, un gest reparatoriu absolut necesar. Personal voi susține până la sfârşitul vieţii mele acest principiu. FMVB s-a născut în Splai într-o perioadă istorică benefică acestei naţiuni. În vremea comunismului această identitate i-a fost furată, FMVB fiind atașată învățământului agricol.

Restituția principiilor incipiente şi independenţa FMVB asigură repunerea acestei facultăţi pe drumul către celebritate. Aceste gesturi pot aparţine reformei FMVB și se pot realiza conectându-ne valorilor istorice – prin memorie și continuitate – percepute din punctul de maximă valoare. Noul sit medical veterinar ar putea absorbi și FMV Spiru Haret, realizându-se un corp comun al învățământului universitar medical veterinar bucureștean.

Actualii dascăli își doresc ca FMVB să redevină un lăcaș umanist, un loc solemn al profesiei unde valoarea să fie principiu fundamental. Suntem convinși că în toţi aceşti ani de ”Tranziție” s-a pus această problemă și ne referim  la un FMVB, independent, replasat pe traiectorie istorică cuvenită.

Astfel de schimbări se încadrează în contextul firesc al unor reforme stimulate de asimilarea temelor ce descriu importanța reparațiilor istorice, situație în care opinia majorităţii în mod evident nu o considerăm neapărat un indice de referinţă în această chestiune. Instituționalizarea a creat adesea blocaje de comunicare și a permis unora/altora să susțină sisteme de conducere exprimate prin dominație.

Cu toții observăm cum FMVB parcurge în ultimii treizeci de ani forme de organizare care se adaptează din mers, nefiind mereu generate de doctrine reformatoare clar enunțate. În context, să nu uităm totuși că FMVB s-a format într-o perioadă în care savantul Victor Babeș impunea gândirea medicală la ambele facultăți – de Medicină Veterinară şi Umană, fondatorii de atunci deținând elemente de personalitate cizelate la rampa marilor civilizații.

Priceperea investițiilor în aparatură modernă este de lăudat, însă de comun acord trebuie să acceptăm că formele anacronice, închistările în rânduieli cu rădăcini în cutumele totalitarismului și oamenii care apasă frâna – reprezintă elementele unei dinamici ce împiedică definirea unui corect sistem de valori.

6). Istoria FMVB – concepte de predare

Optăm pentru studiul istoriei medicale şi sociale la nivel de examen și considerăm faptul că istoria poate fi predată cu vocaţie. Viitorii medici trebuie să cunoască adevărul despre perioada comunismului și în contrast – biografia înaintașilor care au pus bazele medicinei veterinare la noi în țară.

A.C.N.S.A.S. D.U.I. 488252 – fila 91

Ne lipsește literatura care să descrie perioada anilor 1945-1989. Reiterez cu această ocazie faptul că prin studiul perioadei desfășurate înainte de anul 1938 vom putea acorda momentului actual stabilitatea necesară.

Formarea școlilor veterinare de patologie; destinul profesorilor care s-au constituit ca reprezentanţi de marcă în construcția disciplinelor preclinice sau clinice; prezența personalităților FMVB în politic și social înainte de dictaturi  – sunt teme care se pot preda în facultate.

Astăzi este unanim acceptat faptul că fără continuitate în valoare, fără selecții prin concurs, fără reforme şi repunerea FMVB în parcurs istoric, precum și identificarea unor ierarhii autentice – nu se poate anticipa viitorul.

Alături de cadrele didactice invităm studenții și medicii să cunoască istoria profesiei. Există cărţi accesibile la bibliotecă. Parcurgând cu răbdare anii incipienți ai profesiei şi mai ales perioada 1868-1921, consultând arhivele și citind cu răbdare tot cea ce reprezintă datele de conexiune între profesiile convergente încă de atunci – medicina, biologia, chimia, fizica – vom putea să alcătuim opinii autentice derivate din studiul istoriei profesiei, din parcurgerea descrierilor ce relevă viaţa personalităților profesiei în interbelic, până la anul 1939.

Străbătând informaţiile referitoare la cele mai profunde perioade din istoria poporului nostru, devenind constanți în abordarea literaturii, filosofiei şi istoriei, căutând studiile de arhivă CNSAS și PCR – vom înțelege cum a trecut profesia noastră prin totalitarism, ne vom cunoaște.

Căutând să nu mai considerăm trecerea timpului o piedică în reluarea reformelor indiferent de locul în care acestea au fost înghețate, evitate sau ratate – vom ajunge să nu mai considerăm medicina veterinară o meserie oarecare, ci o profesiune umanistă, cu adevărat aparte în gradul său de noblețe.

7). Cărți în socialul profesiei

Medicii de la cabinete, precum și dascălii FMVB știu că în statele avansate profesorii oferă discipolilor cărţi ce descriu viaţa lor, transferând către tinerele generaţii elemente ce derivă din experienţa lor la catedră sau în diverse funcţii esențiale ale profesiei. Profesorii formaţi înainte de anii ʹ40 s-au stins în perioada totalitarismului fără să-şi poată exprima gândurile. Memorialiștii sunt așteptați să se exprime, existând suficiente teme pentru lucrări de doctorat la disciplina de istorie.

8). Literatura de sertar

Lipsesc mesaje scrise care să reflecte o literatură de sertar scoasă la iveală la ieșirea din comunism, care ar fi putut să realizeze o conexiune între momentul pierderii identității şi momentul zero al ieșirii din dictatură.

În dictatură FMVB își pierduse caracteristicile avute la anul 1921. Valoarea umană necesară exercitării acestei profesii la un nivel corespunzător definiției ce o descrie în fundament trebuia regăsită după 1990 când noile timpuri impuneau eliberarea de trecut.

Care este borna de evaluare? Un exemplu ar fi momentul reînființării CMVR la opt ani de la Revoluție. În mod firesc, odată cu ieșirea din dictatură, instantaneu CMVR trebuia reconstituit. Opt ani de întârziere, explică multe mistere.

9). FMVB în timpul lagărului comunist

Comunismul a impus cu dibăcie un rău de proporţii prin întreruperea evoluţiei dorite de înaintași la anul1921. Putem să definim etapele parcurse de FMVB în dictatură și consecințele lipsei reformelor în anii ʹ90 – pentru a demonstra forma de continuitate în valoare cu trecutul de la anul 1921.

Astăzi cadrele didactice cunosc faptul că stilistica în care se prezenta FMVB la anul 1921 în cadrul Universității Bucureşti nu se poate compara integral cu maniera în care facultatea se prezintă astăzi în cadrul USAMV – fiind adesea dificil să identificăm elemente prin să definim  continuitatea.

Căutăm să înțelegem misterele rupturii din anul 1944 și efectele legii reformei învățământului din 1948 – care au aruncat pe atunci FMVB în afara rațiunilor prin care s-a construit acest tip de învăţământ superior în București, în Regatul României. Mai departe, după anul 1948, atmosfera devine neprielnică fără să mai existe speranță de salvare – ceea ce începuse atât de frumos, dispărând definitiv odată cu dascălii care realizaseră imens pentru FMVB în vremea Monarhiei.

Numai prin studiul istoriei putem să definim clar elementele continuității. Să ne imaginăm cum ar fi fost astăzi FMVB dacă nu intervenea perioada dictaturii comuniste, în temă acest articol având menirea de a evidenţia punctul de la care trebuie să pornim în căutarea valorilor ce au definit FMVB la anu1921.

10). Comunismul

Odată formulată forţa de dominație au apărut oportuniștii – acea rasă care trăieşte fiindu-i frică, respiră mințind, merge ascunzându-se și doarme visând puterea văzută la alţii – pe care şi-o doreşte nespus. O astfel de societate nu mai are nimic omenesc, pare că este vie, dar a murit – pentru că în comunism nimic nu se mai asemăna cu ceea ce în mod normal umanitatea generase pozitiv de-a lungul timpului pe aceste meleaguri românești.

Alterându-se relaţiile dintre oameni, nu se mai dezvoltau legături pe criterii de corectitudine, totul devenise un contract al tăcerii, dedesubturile aparținând celor care mânuiau părţile rigide ale sistemului. Brusc, vechea societate trebuia să moară, nu dintr-o dată, însă grabnic.

Se crease loc de vânătoare pentru răul instalat în structurile de vârf ale statului. Era destulă pradă care trebuia hăcuită, luată cu totul, înghițită, metamorfozată în ceea ce însemna nimicul, golul, lumea lipsită de sufletul iniţial, cel bun. Asta au făcut comuniştii – au intrat cu cizmele murdare într-o lume delicată care se dezvolta aidoma celor mai de seamă nații ale Europei.

O iarnă grea căzuse peste spiritul naţiunii, când vârfurile sale zăceau deja în temnițele noului regim. Oamenii începeau să cunoască spaima. Securiștii alogeni reușiseră să pătrundă pas cu pas în tot ceea ce însemna societatea românească – identificând orice ascunziș, reușind să intimideze orice formă de rezistenţă. Nu erau inteligenți, erau brutali şi aveau glonțul de partea lor, ducând cu doamna ţară o luptă inegală –  ei brute analfabete, iar ea o lady selectă a Europei.

Au intrat cu noroi pe treptele Ateneului și au călcat cu duritate, afundându-și crampoanele bocancilor adânc în spiritualitatea neamului, distrugând orice urmă a ceea ce națiunea construise cu atât de multă trudă, firească și specifică emancipării oricărui popor.

Cumplita negură se enunța de la tribunele roșii a fi ea însăși un motor de evoluţie. În realitate noua orânduire comunistă nu făcea altceva decât să fie o luptă a unei clase inferioare asupra unei clase educate, generatoare de valoare. Începea disimularea, paranoia socială. Comuniştii au fost cei mai mari dintre hoți. Pentru că nu puteau produce nimic, fie au furat, fie au pus mitraliera pe ținte preferate. Oameni liberi au devenit timp de două generaţii slugile unui sistem diabolic, abrutizat, insensibil, amorf şi lipsit de orice morală.

În fapt RPR şi apoi RSR au funcționat sprijinite pe Securitate, care le permitea celor din partid să guverneze. Altfel ar fi căzut pe loc, sistemul socio-politic fiind absurd, grotesc, analfabet şi rupt de orice formă pe care istoria o putea rememora.

Regimul popular era o expresie a aglutinării demente, iar clasele proletare conducătoare erau asemenea unor plăgi fără tendinţă de vindecare. Tot circul părea asemenea unei tumori, cei încă buni care au trăit acele vremuri văzând cu ochii lor decăderea umană.

Regimul impunea regula prin forţă, prin domnia spaimei – produsă de acțiunile organelor de Miliţie şi Securitate, ambele ale partidului, ambele dirijate dinspre răsărit, ambele angrenate în distrugerea unei națiuni regale care reușise să devină celebră în epocile anterioare anilor ΄40.

Nu este suficient spațiu aici pentru a descrie crimele comise împotriva neamului și nu putem cuprinde acum în explicaţii raționale acele vremuri tragice în care proprietatea era anulată şi omul care muncise pentru semenii săi devenea unul fără rost, un soi de homless al noii orânduiri. Comuniştii au distrus tot cea ce un popor are mai de preț – libertatea.

11). Infiltrările dictaturii în FMVB

Cu toții știm că au existat colegi care începând din armată și continuând în timpul facultăţii      s-au așezat în diferite funcţii la Securitate – ca agenți sau turnători – coordonați de ofițeri cu misiuni operative precise. Informatorii aveau conexiuni şi cu alţi ofițeri ce acționau camuflat,  întrepătruns – cu toții păzind cadrele didactice și studențimea să nu deraieze de la ideologia partidului, să nu uneltească împotriva realizărilor patriei socialiste.

Întreg acest tablou ce ne pare astăzi benign era intens neguros –  agenţii Securității redactând rapoarte către omul de legătură, situație în care dacă cineva era urmărit, fie cadru didactic, fie cadru mediu sau student – acestuia i se întocmea dosar de urmărire informativă – DUI.

Cel care cădea în vizorul securității devenea ținta organului represiv fiind urmărit prin mijloace diverse pentru perioade de timp variabile, întreaga agentură primind sarcini în dosar. Persoana bănuită de concepţii anticomuniste putea fi urmărită de Securitate continuu, ofițerul de dosar alcătuind în jurul nefericitului pe o perioadă lungă de timp dispozitive ce numărau zeci de cadre ale securităţii –  informatori, agenți şi alţi lucrători.

De regulă erau vânați oamenii apropiaţi de ”obiectiv”. În cazul unui cadru didactic Securitatea căuta să racoleze colegi din catedră sau din anturajul de prieteni, securistul unității convocând sursele la ”biroul” său – sau în diferite case conspirative. Cu ocazia acestor întâlniri se scriau notele informative după un plan de măsuri bine stabilit. Dacă obiectivul era membru în partid sau UASCR Securitatea cerea acordul (de la secretarul de partid) pentru urmărirea respectivului.

O persoană urmărită de Securitate se afla în mare dificultate. Foarte puţine cadre didactice sau studenți şi-au dat seama din primele momente, însă în unele situaţii intuiau că Securitatea îi urmărește –  mai ales datorită faptului că în medii restrânse oamenii se cunoșteau foarte bine.

UASCR însemna selecţie de cadre, iar PCR politica de cadre – activități lipsite de orice etică. Aveau puterea şi nu ezitau să o folosească, indiferent la ce nivel și în ce structuri. Ciracii partidului nu respectau libertățile oamenilor şi nu țineau cont de nici un sistem de valori – studenții se conformau sistemului, iar cadrele didactice slujeau un stat totalitar, corupt şi lipsit de orice particularități ce ar fi putut să descrie etica socială.

12). Profesorii comuniști

Perioada comunismului constituie o plagă pentru profesia noastră. Este acceptat și în FMVB faptul că reprezintă o datorie etică publicarea listei ce cuprinde cadrele didactice care au făcut parte din PCR – cel puțin secretarii de partid pe facultate şi institut. Nu se poate scrie cronica profesiei altfel.

”– Aşa erau vremurile, ce mai contează!” … auzim astăzi frecvent afirmația, justificarea fiind aceea că în fapt s-a oferit ”puțină” susținere sistemului.  Ei bine, acel puţin avea o valoare imensă în contextul de atunci – puţin de la unul, puţin de la altul, iată colaboraționismul!

Cadrele didactice comuniste descopereau în acest context universitar mediul ideal – dominau, controlau, umileau, pătrundeau în intimitatea persoanei. Nu vor căpăta niciodată respectul nostru acei profesori comuniști care încercaseră modelarea studenților aplicând directivele partidului.

Autorul cere permisiunea de a argumenta faptul că în lipsa unei legi a lustrației unele cadre didactice și-au continuat activitatea, însă, cu toate acestea viitorul îi va plasa în locul cuvenit obedienților dictaturii comuniste, chiar dacă în vreme și-au asigurat poziții camuflate.

Nu valoarea unui profesor este singura esențială, ci mai ales raportul între valoare şi performanța adaptivă faţă de realitatea istorică, evidențierea pulsului esenței academice.

Istoria memorează dascălii ce au luptat pentru valorile de bază ale FMVB – realizând această atitudine din poziția în care au existat în facultate. Nu analizăm aici contribuția în bază materială, ci relevăm numai investiția în doctrină şi principii, vocea utilă pozitiv în social care declanșează un binevenit val al reformelor. 

Există în FMVB cadre didactice care pot cupla profesia la normalitatea valorilor europene și interne istorice – însă se cere mult curaj pentru evidențierea realităților. În comunism nu spuneam niciodată tot adevărul în timp ce acum putem să vorbim liber. Important este ca valoarea să se delimiteze. Suntem siguri că astăzi FMVB este dispusă să iasă din regiunea subiectelor devenite proscrise, combătând evident lenea spiritului în mediul academic veterinar bucureștean.

Cerând încuviințare cadrelor didactice FMVB, autorul propune prudență în acordarea titlului de ”personalitate a profesiei” fără o profundă şi detaliată analiză a fostelor structuri PCR şi Securitate. FMVB poate să acrediteze cercetători CNSAS – considerând firesc acest demers, etic justificat şi absolut util viitorului. Evidențierea parcursului colaboraționist induce îndoiala. Cu permisiunea cadrelor didactice afirmăm că se cunoaște faptul că profesorii își alegeau continuatori comozi – care să nu le afecteze autoritatea.

Să nu ignorăm faptul că în perioada anilor 1945-1989  au existat studenți sau medici veterinari care şi-au sacrificat destinulprofesional neacceptând apropierea de PCR sau Securitate. Este impresionantă suferința poporului nostru în anii comunismului, trădarea principiilor în acele vremuri nefiind o chestiune banală peste care generaţiile actuale să treacă cu ușurință.

În curtea FMVB se poate asigura un loc solemn cu numele personalităților care au dat medicinei veterinare celebritate. În contrast, realizându-se astfel un gest etic incontestabil – trebuie să existe și o listă a cadrelor didactice colaboraționiste – care în timpul dictaturii au trădat principiile ce asigurau continuitatea învățământului veterinar superior în țara noastră –

13). Fragmente de studenție în comunism

Studenţii autentici sunt piese ce se lasă modelate numai acolo intuiesc existența valorii. Din păcate în anii comunismului întâlneam studenți activişti de partid, informatori ai Securităţii şi masa celor obedienți. Aveau loc ședințe UASCR și se alegeau încrengăturile caracatiței totalitariste.

În luna octombrie a anului 1989 culegeam porumbul la ferma ”Belciugatele” într-o ambianță tipar Coreea de Nord. Anumiți dascălii decideau cât culegem, cum culegem, ce vorbim, cu cine vorbim, cine este tata, cine este mama, unde lucrează, cum te cheamă, unde stai, cu cine locuiești, unde ai făcut liceul, locuiești la cămin, cu cine stai în cameră, pe cine iubești, cu ce ne poți ajuta …?

Ne-am întors în facultate după mai multe săptămâni de practică şi am început cursurile, resimțind din primele zile o stare de tensiune care depășea capacitatea noastră de consimțire. Ne frapa lipsa de substanţă a locului în care selecția nu urmărea vocația sau particularitățile individuale ale studentului purtător de performanţă nativă. Nu uităm trecutul și nu negociem altă interpretare a respectivei conjuncturi.

Se dicta de la pupitru. Toceai cursul, luai examenul. Apetenţa pentru învățare scăzuse la cei dotați cu inteligență vie, spontană şi din contră se accentuase la cei dispuşi să respecte regulile. Ne-am trezit într-o zonă atipică, încercând să identificăm sensuri, să descoperim portițe de adaptare, să sperăm.

Dispăruse dragostea pentru disciplinele fundamentale ale stadiului universitar preclinic. În liceu mergeam la olimpiade și profesorii erau alături de noi. Credeam pe atunci că în facultate ne vom perfecționa, vom parcurge noi etape, vom identifica profesori dispuşi să investească în noi. Peisajul general aşa arăta, iar noi încercam să ne bucurăm de alcătuirea acelei vârste – iuți la minte şi dornici de viaţă, plini de energie şi mereu veseli – reușind să desfidem contextul şi să nu abandonăm idealurile.

14). Șansa neimaginată … și minunată a anului 1989!

Ascultam ”Radio Europa Liberă”. Ce vremuri abrupte! Toată Europa fierbea. Începuseră discuţiile despre căderea sistemelor comuniste în D.D.R., Cehoslovacia și Ungaria. Dimineața zilei de 17 decembrie ne găsește discutând aprins despre protestele de la Timişoara.

Nici o atitudine nu trăda o minimă formă de protest, de rezistenţă sau o minimă tendință de organizare. Frica domina. Aparatul de represiune veghea. Securiștii și activiștii nu ştiau ce urmează – aşteptau ordine şi respectau ordine. Sistemul comunist căuta la vârf ieşirea din impas, scăparea prin continuitate camuflată. Studenţii însă comentau deschis, fără teamă. Se năștea o speranţă.

În luna ianuarie a anului 1990 ne întorceam la cursuri. Nu au fost victime printre studenţii de la medicină veterinară din Bucureşti, însă începuseră să apară situaţii încordate între studenţi şi unele cadre didactice – diferenţă de potenţial care s-a manifestat pe o perioadă de câteva luni.

Orice încercare de a se demonstra că studenţii fuseseră prinşi într-o manipulare a celor care vânau posturile mult așteptate se constituie într-o interpretare ridicolă deplasată de la adevărul istoric. Studenţii, tinerii intelectuali, nu mai doreau să înveţe medicina veterinară alături de anumiți profesori. Fenomenul de respingere evidenția incompatibilitatea acestora cu un posibil alt destin pentru FMVB, în condiţiile în care se aștepta identificarea parcursului istoric dinainte de anul 1938 şi refacerea Alma Mater. Începea o reformă, care însă a fost rapid abandonată.

15). Disidența în FMVB – trecutul dictatorial și ”Tranziția”

În dictatură singura formă de disidență o reprezenta atitudinea proprie, camuflată, o conduită riscantă neavându-și rostul. Retragerea în viața particulară a reprezentat o conservare.

Puține cadre didactice au mai crezut în valori pe măsură ce se instala comunismul – nimic altceva decât o etapă absurdă construită la noi cu ajutorul forței de ocupație şi a servilismului. Trăirile profesorilor corecți erau cumplite în vremurile anilor ΄50. Tot ceea ce societatea construise nu se mai potrivea noilor vremuri.

Cu permisiunea cadrelor didactice enunțăm un concept nou: disidența ar fi impus și gestul retragerii cadrelor didactice de valoare în comunităţi profesionale periferice, unde într-o totală modestie acestea și-ar fi trăit viaţa, având grijă de familiile lor, sperând la libertate şi pregătindu-se în acest sens. Descriem cu multă emoţie modelul intelectualului în profesie, un astfel de personaj nefiind croit din imaginaţie, cazuri de acest fel existând – însă din păcate acești colegi nu s-au mai putut exprima, motivele fiind diverse.

Dictatura avusese o forţă uriașă, astfel la ieşirea din comunism o evadare a FMVB către reformă fusese imposibilă. Astăzi un deziderat major este necesitatea cunoaşterii etapelor istorice prin care a trecut facultatea şi mai ales felul în care cadrele didactice au servit valorile profesionale în acele vremuri controversate. Misterele se rezolvă prin studii de arhivă, absolut necesare și etic justificate.

În ”Tranziție” întâlnim diverse tabere care îşi revendică enunţarea sensului – una impunând prețul şi alta achitându-l.  Ne intrigă situația paradoxală în care la un congres, în discuții de pauză cadrul didactic din FMVB acceptă idei reformatoare, le consideră similare concepțiilor personale, însă manifestă o poziţie diferită faţă de şefii ”mari” în faţa cărora exprimă o obediență totală. Nu putem cataloga personalitatea acestor cadre universitare decât       gândindu-ne la o anume disproporționalitate interioară – în particular critică vehement FMVB, pe care în fapt o reprezintă cu obediență.

Ne punem întrebarea dacă disidentul are păreri opuse majorităţii sau majoritatea nu mai are păreri, ”disidentul instituționalizat” fiind singurul care le exprimă la nivel de păreri obișnuite.

16). Dinamica regresivă a reacțiilor intelectuale

Suntem convinși că astăzi cadrele didactice sunt de acord că profesorii trebuie să răspundă provocărilor fiind utili în primul rând FMVB – acceptând alcătuirea ierarhiilor pornind de la o minimă sumă de calităţi individuale ce pot descrie valori etice alături de un specific umanist absolut necesar celui care practică o ştiinţă medicală.

O posibilă reacţie la argumentele analistului nu poate fi una egală cu valoarea lucrurilor afirmate. Este imposibil. Ce reacţie să ai atunci când se relevă nepotismul? Una de jenă poate. Nu este greu un astfel de exercițiu, însă este imposibil atâta timp cât nu se doreşte.

Cu îngăduința cadrelor didactice afirmăm că există valoare în FMVB, nu putem expune procente, însă în mod evident încrengăturile cu rădăcini sădite după anul 1948 au impus cutume rigide în așa fel încât astăzi există insule în care lipsește curajul necesar afirmării opiniilor în socialul profesiei.

Prin diplomație s-ar putea genera interacționări către reforme, cunoscând faptul că o transformare nerealizată la timp poate arunca un sistem universitar în mare încurcătură, devenind posibile schimbări pozitive poate numai odată cu dispariția biologică a celor care frânează evoluția, degradarea valorii impunând celor din viitor misiuni riscante, mai ales atunci când vor recunoaște pierderea substanței universitare. Noi cunoaștem cadre didactice în FMVB care deţin capacitatea de observa realitatea, însă deocamdată acestea nu se exprimă, pasivitatea devenind cu siguranță o definiție nemeritată.

Suntem siguri că majoritatea cadrelor didactice ale FMVB sunt de acord că studenţii trebuie să primească o educaţie medicală și mai ales o gândire medicală, în contextul în care aceștia  preferă axări pe proceduri. Mai mult, suntem siguri că dascălii pot determina studenții să dețină în structura lor umană și acel spirit specific centrului universitar din care provin, având modele, devenind discipoli și mai ales căpătând alcătuirea umană a studentului medicinist veterinar.

Cunoaștem faptul că viaţa universitară se desfășoară de la an la an în diverse forme de expresie – peisajul facultății căpătând aspecte variate de la o promoție la alta. Ne dorim în FMVB afirmarea medicilor ce posedă intelect analitic.

Capacitatea de a disocia fenomene ce aparţin unui conţinut mai larg este cea care trimite un posibil analist din FMVB într-un context în care colegii săi au două variante: fie îi ignoră mesajul, fie percep cu adevărat rigoarea prezentării analitice şi se decid la aprofundări și dezbateri. În plan teoretic, un analist născut în FMVB și pornit în a realiza activități elaborate nu ar expune puncte de vedere personale, ci ar duce o muncă în care noţiuni și idei ar deveni extrem de bine armonizate în contextele abordate, relevându-se astfel nevoia reformelor.

Cu o sinceră indulgență solicitată cadrelor didactice FMVB, identificăm chiar o temoare – o spaimă legată de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă un cadru didactic ar spune ceea ce simte, desigur în favoarea FMVB. Bănuiala, suspiciunea, ne fac să devenim prevenitori – un fenomen socio-profesional contemporan, care se poate însă estompa numai prin reformă, dereglat fiind sistemul care se defineşte astfel şi deloc aparatul care radiografiază starea lui.

Pierderea echilibrului poate duce la zăpăcire sau mânie uneori și asistăm frecvent la astfel de manifestări. Putem să ne apreciem şi fără să ne întovărășim, însă observăm cu mâhnire cât de pregătiţi la instigare sunt reprezentanții grupurilor de interese.

Suntem convinși că în cadrul corpului didactic al FMVB se dorește tiparul medicului cu o puternică voce în social, care să fie ghidat de corectitudine, pe modelul înaintașilor de la anul 1921. Construim astfel o societate universitară medical veterinară bucureșteană pe fundament istoric și transmitem tinerilor studenţi şi medicilor rezidenți cu adevărat spiritul acestei bresle.

17). Surprinzătoare atitudini lingvistice la FMVB

Cu multă îngăduință solicităm cadrelor didactice să observe faptul că vreme de 30 de ani a evoluat un distinct comportament sociolingvistic, evidențiat în relaționările desfășurate între medici – noi relevând mai ales setul ce cuprinde expresii particulare locului, cu privire la modul în care se lansează dialogurile.

În verbalizare, anumite cadre didactice expun din primul moment o modalitate atipică de  conversație şi reacție la discuţii – catalogată drept o consecinţă a unor fenomene sociale de nișă, ce trebuie neapărat evidențiate şi apoi, de ce nu, chiar reformate.

Medicii veterinari universitari au capacitatea de a fi diferiţi în comportament şi limbaj pe o plajă de expresie foarte largă, decisă în funcţie de situaţie şi interlocutor. Tema este complexă, are misterele sale și merită în acest articol cel puțin enunțată, cu speranţa că abordarea poate produce efectul cuvenit devoalării.

18). Practici de brand autohton

Credem că întreg corpul didactic este de acord cu “expirarea” cadrelor didactice care au stimulat sau acceptat aranjarea examenelor și nepotismul – invitând decidenții onești către declanșarea reparației etice prin organizarea gradelor didactice preclinice și clinice cu perioadă limitată la 3-4 ani, etichetă de calitate pe diploma de doctorat și invitarea pentru perioade determinate a unor personalităţi interne sau internaționale acolo unde acest diagnostic este cert, strategia reprezentând în fapt o chestiune de asanare.

Cu îngăduința cadrelor didactice – să recunoaștem faptul că în anii ΄90 studenții aveau posibilitatea să-și aranjeze examenele – din păcate sub ochii  colegilor care mai sperau într-o minimă formă de corectitudine a selecției.  În zilele noastre aceștia profesează – în domeniul clinic camuflarea în ”regia de caz” fiind deja patentată – rolurile derulându-se în spații scenice complete în planul investițiilor materiale și a onorariilor nesimțite. Dintre cei care își plăteau examenele am întâlnit ”colegi” care au deja doctoratul.

19). Definirea și înțelegerea scării de valori – reprezentarea gradelor universitare

Credem că astăzi cadrele didactice din FMVB sunt de acord cu un proiect prin care să fie evidențiate personalitățile care în decursul perioadelor derulate înainte de dictaturi au reprezentat catedrele preclinice şi clinice. Se pot releva aspectele esențiale ce au caracterizat personalitatea acelor dascăli și se pot căuta similitudini în prezent pentru a se descrie continuitatea. Opinia autorului este că astăzi asistăm la un amestec de valoare cu nonvaloare.  În actuala împrejurare, un mecanism eliminatoriu care să vizeze decelarea unor calităţi individuale în rândul candidaţilor, care să ţină de vocaţie, de o mulare a personalităţii şi a valorii pe cerinţele acestei profesiuni – este absolut necesar şi deloc dificil de pus în aplicare.

Propunerea ca gradele didactice să fie desfășurate pe o durată determinată poate reprezenta un element de progres în actuala împrejurare, reprezentanții facultății putând selecționa an de an cadre didactice valoroase, prin intermediul unor concursuri impecabil organizate.

Drumul întrerupt nu este fără perspectivă, pentru că peste ani, faptul că un medic a activat în facultate poate să constituie un motiv în plus pentru alte promovări în specializările profesiei și de ce nu, poate peste este ani noi poziții în facultate în diferite grade didactice – venind din cercetare sau din clinică. Indiferent de locul în care pleacă un medic după un contract în facultate, în fapt acesta oferă progres lumii din care face parte. Faptul că după un mandat urmează altcineva la concurs, constituie o garanție reală a calității în FMVB. Este imposibil ca locul rămas liber să nu fie unul dorit şi meritat de către un alt talent, valoarea transferându-se succesiv în anumite intervale noi generații pătrunzând în FMVB.

Sistemul este funcțional în multe țări, rulajele prin contracte cu termene determinate dovedind faptul că facultatea devine în primul rând a profesiei. Dispare astfel conflictul în mediul socio-profesional universitar.

În plus, pentru asigurarea conexiunii FMVB cu pulsul mondial al cercetării în domeniul medical veterinar sunt necesare evaluări comparative cu menirea de a se identifica locul exact în peisajul internațional.

Cu voia cadrelor didactice afirmăm faptul că mereu conștiința are caracter individual şi nu poate fi manipulată prin structuri artificiale – în mod involuntar din mai multe fenomene percepând numai cele care ne interesează, situație în care de exemplu, cu o ţară precum Austria în vecinătate este foarte greu să mai concepem un model autohton eficient. Brandul ”Carol Davila” înseamnă reechilibrarea scării de valori și începerea reformelor.

20). Talentul dascălului universitar

Vrem să avem acceptul cadrelor didactice din FMVB cu privire la faptul că un important deziderat este acela de a trimite în terenul social al facultății numai medici cu ținută profesională și care să se comporte mai presus de rezonanța socială comună. Chiar dacă un astfel de model nu pare ușor realizabil, aceste principii trebuie să se regăsească integral și în funcționarea facultății, considerându-se faptul că la facultate se cuvine a se preda studenților în primul rând gândirea medicală. Fiecare absolvent al FMVB trebuie să devină cu adevărat medic – așa încât publicul iubitor de animale să observe imaginea medicului veterinar reprezentat de o persoană numită medic în primul rând şi nu “veterinar” în sens peiorativ.

Aceste deziderate se pot realiza atunci când la interviul pentru admitere candidatul dovedește o valoare exprimată printr-un solid coeficient moral şi educațional. Mai departe, facultatea este în măsură să descopere talentele şi să le repartizeze pe clinici – formând profesioniști autentici. Este indicat să se renunțe la predarea ce duce la apariția medicilor veterinari fără vocație. Există tineri care au memorie bună şi inteligență creativă pentru a urma cursurile facultății de medicină veterinară – urmând să tragem concluzia ca cel mai important deziderat rămâne căutarea vocației bine potrivită pentru fiecare specializare.

Dacă dorim un diagnostic exhaustiv, luăm ca exemplu situația în care dascălii se străduiesc și studenții parcurg materia în bune condiții – fiind în acest fel întrunite elementele obiective ce definesc pregătirea universitară –  însă din păcate absolvenții au un nivel spre mediu şi nu dețin o minimă gândire medicală. Analistul observă cum studentul primește licența fără să dețină acel aer special al FMVB – în continuare la cei buni predominând numai propria valoare, scheletul educațional, consistența anilor de liceu, structura familiei – detalii ce dau în esență parcursul viitorului medic – realitate de netăgăduit – medicul de valoare germinând abia după facultate, mânat de valori personale, desprins de facultate.

21). Sisteme de predare

Împreună ne dorim un sistem de învățământ veterinar bucureștean aflat în modelul de la 1921. Selecția în afara identificării talentului nu este posibilă – atunci când nu ai antrenori, echipele nu performează și campionatele nu au valoare chiar dacă banii circulă și posturile sunt ocupate.

Cu permisiunea cadrelor didactice afirmăm că adesea caracteristicile de valoare ale unor studenți devin estompate prin comportamentele excesive ale profesorilor, alăturând în fenomen şi lipsa de exprimare a colaboratorilor – preparatori, asistenți, șefi de lucrări – care nu dețin o reală expresie universitară.  

Se induce stres și se deformează psihologia studentului, situație în care inhibiția instalată ajunge să provină nu atât din emoția determinată de prezența tânărului în fața profesorului, ci mai degrabă din frica bazală produsă prin recepționarea unei stări de asuprire, de intimidare – generată de cadrul didactic dornic de a reprezenta în mod arbitrar o disciplină şi a impune exclusiv concepțiile sale de predare și evaluare.

Mulți medici veterinari s-au format după facultate utilizând paginile universităților avansate din spațiul de limbă engleză. Cu mirare aceștia se întreabă cum se prezintă colegii care nu au reluat studiul individual după terminarea facultății, context în care medicii onești privesc cu dubiu manifestările ”științifice” naționale propovăduite de la tribuna unor asociații profesionale autointitulate și girate cu sârguința interesului comercial. Generații sustrase de la adevăratele valori universitare, vieți irosite în cutumele unei modernități lipsite de spiritul medicinei veterinare de la 1921

Cadrele didactice din FMVB cunosc faptul că medicina veterinară este o profesiune de vocație în care formarea tinerilor medici este o muncă aparte pe care numai anumiți dascăli o pot realiza. Când studentul este selectat şi pregătit la clasa unui dascăl universitar de vocație – vor prolifera formidabile elemente de valoare – existente numai la unii studenți – selecția devenind astfel cea cuvenită nobilei profesii.

22). Enclavizări doctorale

Valoarea nu se poate exprima prin fabricarea unor teritorii cu acces ”dependent” și asocieri comode. Un stagiu doctoral nu poate fi acceptat de orice medic veterinar, existând colegi ce nu au pornit la drum în anul 1990 ca tineri studenți alcătuindu-și doctrina profesională pe regula compromisului. Observând realitatea ”postdoctorală” acești medici veterinari  nu mai cred în corectitudinea sistemului de valori, situație în care cutumele prezentului nu vor putea ajunge niciodată la nivelul unor concepte demne de a fi reproduse.

În statele avansate însuşirile medicilor veterinari care urmează un doctorat există în sens pozitiv, în timp ce la noi medicii se ghidează adesea numai după piesele sistemului, uitând      să-şi pună problema dacă elemente importante din acest ansamblu mai sunt corespunzătoare scopului.

Noi considerăm că dascălii FMVB își doresc să nu mai existe compromis, complacere și un sistem universitar național aflat continuu în faţa unor impuneri cu caracter excluziv – cei care practică împilarea neadmițând alte opinii.

Ne referim aşadar la situaţia în care un cadru didactic onest aduce schimbarea reușind să depășească poziţii inadecvate, realizând evadarea. Nu mai credem în performanţa sistemelor profesionale adâncite în politic și nu mai dorim ca oamenii de valoare să trăiască în compromis. Atât de multe congrese și sesiuni științifice s-au derulat în ultimii ani într-un sistem de valori relativ, stare în care deocamdată colegii preocupaţi de ”ştiinţă” încă nu se decid pentru un doctorat la o universitate europeană de top, respectând cutumele de la 1921.

La noi în țară domeniul științific veterinar se află într-un con de umbră, în contextul în care aparatura de diagnostic şi mijloacele terapeutice provin din state avansate fiind necesară o reorientare a cercetătorilor mai ales către noţiuni de organizare – respectându-se astfel conceptul local administrat de Carol Davila – personalitate ce a oferit posterității exemplul dăruirii, simplității, profesionalismului și vocației. Excepțiile le excludem din aceste aprecieri, relevând însă clasica amestecătură a valorii cu lipsa ei.

23). Clinica universitară

Clinica F.M.V.B o vedem organizată într-un circuit închis, preluând cazuistică dificilă expediată cu scrisoare medicală de colegii din libera practică și coordonată de reprezentații școlilor de patologie prin intermediul medicilor care au susținut concursuri eliminatorii. Există astfel de modele la nivel internațional.

Autorul l-a cunoscut pe renumitul profesor Alin Birțoiu și poate afirma că acesta nu și-ar fi dorit neapărat ca numele său să fie atribuit clinicii din Splai, din foarte multe puncte de vedere, omul în acest caz deținând elemente speciale de caracter, printre care simplitatea – ce aparține numai celor de valoare, ca fond structural de maximă importanță. De altfel în clinica rurală medicul clinician lipsește din peisaj, fiind înlocuit de medicul funcționar. Existau așadar suficiente personalități dinainte de dictaturi care ar fi putut să ofere clinicii un nume de rezonanță istorică.

Fără legătură cu paragraful de mai sus, introducem în context și alte erori exercitate în mod diferit – de exemplu botezarea unor spații cu nume ale unor profesori ce au predat în totalitarism – atâta timp cât în FMVB nu sunt acreditați cercetători CNSAS.

Considerăm că specialiștii clinicii FMVB trebuie să stimuleze studenții pentru a înțelege trecutul. Nu toți medicii clinicii sunt de acord să existe simțind numai prezentul, văzându-se numai în actuala realitate, așa cum nu sunt de acord cu trasarea unei continuități între anul 1921 și prezent – comparații pertinente nefiind posibile între 1921 și contemporaneitate.

Cu îngăduința cadrelor didactice și într-o manieră elegantă ce exclude orice comparații la persoană, facem mai departe un exercițiu etic și recunoaștem faptul că multe personalități deocamdată nu au fost egalate:

Carol Davila (chimie), Alexandru Locusteanu, Ion Athanasiu, Dumitru Preoțescu (fiziologie), Paul Rigler, Mihăilescu Mihai, Mihail Măgureanu  (Microbiologie), Constantin Motaș, Ciucă Alexandru, Soituz Vasile (boli infecțioase), Fometescu Constantin, Gavrilescu Constantin, Iliescu Gheorghe (anatomie), Chițimia Eustațiu, Constantin Gavrilescu, Nicolae Filip, Gheție Vasile (anatomie comparată), Constantinescu Panait, Irimia Popescu, Demetrescu Gavril (patologie), Grigore Slavu (Farmacologie), Vincent Louis, Contescu Dumitru, George Ionescu Brăila (Zootehnie), Poenaru D. Ion, Paul Oceanu (clinici), Gheorghe Udriski, Vechiu Alexandru, Vlăduțiu Octavian, Ion Adameșteanu (patologie chirurgicală), Ciurea Ioan (parazitologie), Fălcoianu Mihail, Bucică Ion (chirurgie), Gh. K. Constantinescu (genetică), etc. – nume aici transcrise din primă amintire.

De asemenea, tot cu îngăduința cadrelor didactice din FMVB, accentuăm argumentația și cunoscând foarte bine biografia personalităților care au asigurat valoare europeană și internațională clinicii FMBV până la anul 1938, lansăm următorul concept: există și cadre didactice din clinică ce au evoluat după anii 1940 și 1945, după 1948 în totalitarism sau în ”Tranziție” – care nu ar fi fost dintre cele alese de personalitățile mai sus enumerate – distingându-se în istoria FMVB câteva etape impuse – în care valoarea nu s-a mai transmis corespunzător.

Odată cu sosirea ”Statului Național Legionar” se schimbă modul de selecție în clinica FMVB instalându-se prima mare ruptură. Urmează anii 1945 și 1948, apoi totalitarismul – în care pătrund în clinica FMVB medici care probabil în vremea anilor 1921 nu ar fi sperat la o asemenea poziție.

Din conversații purtate alături de cadre didactice din FMVB, a reieșit faptul că după anul 1990, proaspăt ieșită din totalitarism, facultatea nu a reușit în mod integral să-și recupereze identitatea de la 1921. Astfel, solicitând bunăvoință cadrelor didactice continuăm raționamentul cu următoarea întrebare: nu este firesc ca întreg setul de valori al corpului medical veterinar românesc să se afle în decursul vieții angrenat într-un profil clinic universitar bucureștean?

Premisa de mai sus se poate demonstra numai organizându-se concursuri pentru posturi cu durată limitată în clinică și activarea profesorului de istorie, capabil să transmită colegilor de la catedre importanța identificării gândirii medicale veterinare de la anul 1921. Alt parcurs nu există, amânarea acestui moment adâncind stagnarea în afara topurilor internaționale.

24). Selecția talentelor  

Reprezintă un obiectiv de primă importanță într-o facultate de medicină. Studenții valoroși se pot pierde când nu identifică valori la catedră – aceşti tineri sosind la facultate căutând rolul discipolului și urmând să gândească momentul clinic, indiferent de specializarea în care îşi vor desfășura viața profesională.

Este medicina veterinară o profesie pentru care un candidat trebuie să dovedească un minim de caracteristici personale? Răspunsul este da. Un interviu prin intermediul căruia candidații vor avea prilejul de a-și justifica motivația anterior examenului poate elimina o parte a celor care de la prima discuție nu pot dovedi minime calități pentru specializările acestei profesiuni.

Comisia poate identifica studenții potriviți numai dacă este compusă în acest sens – medicina veterinară fiind o profesie de vocaţie unde structura individuală fizică, psihică alături de o anume inteligență şi cultură sunt caracteristici esențiale. Selecţia candidaţilor pe criterii de vocaţie poate reprezenta un pas uriaș. Se pot realiza psihoprofesiograme – interviul căpătând valoarea cuvenită.

Evaluarea prin examinare pe materie predată şi asimilată de studenți nu reprezintă întotdeauna un element concret de ierarhizare a valorii acestora. Studenții au afinități diferite pentru materii şi asta se dovedește prin faptul că mai târziu, vor profesa numai pe anumite specializări.

Cadrele didactice cunosc faptul că studenţii nu se încadrează cu toții într-un profil specific FMVB. La o privire de ansamblu studenţii care sosesc în practică la cabinete nu deţin aerul campusului universitar – comportamentul lor fiind unul comun, asemănător publicului în general şi nu caracteristic studentului de la o facultate de medicină veterinară.

Aflaţi în practică la cabinetul veterinar studenții sunt interesaţi mai mult de manopere decât de fenomene – vor tehnici, vor metode, vor doze şi tipuri de medicamente. Nu doresc o pătrundere intuitivă în actul medical, o sinteză a fenomenelor patologice, o răzbatere în tainele diagnosticului, o relevare [prin conversaţii purtate alături de medicul clinician] a fenomenului patologic. Sunt mimetici, reproducând ce aud și nu ceea ce gândesc.

Nu îi interesează principiile farmacologiei, vor rapid medicamente si cantități, iau notițe şi se comportă frecvent banal. Explicându-le cât de importantă este arta stabilirii unui diagnostic de calitate, observarea evoluţiei stării de boală, importanţa studiului – aceștia abandonează sensul conversației și lasă impresia că nu înțeleg dialogul. Nu pot fi angrenați în discuţii despre rolul lor ca studenţi mediciniști în raport cu societatea și nu pot fi atraşi în comunicări care să releve noţiuni fundamentale despre medicina veterinară în ansamblu.

Chirurgia înseamnă pentru ei manopere şi onorarii, iar modelele lor sunt desprinse din imagini moderne, cu săli de operație, clinici, etc. Dorinţa lor de a înţelege medicina veterinară este minimă și nu percep în mod temeinic drumul pe care au pornit. Seriozitate este mult spus.  Această poziționare în raport cu propria lor existenţă ne oferă mesajul ce descrie lipsa de intensitate a contextelor care le compun existenţa personală şi profesională.

O definiţie de cauzalitate a acestor fenomene poate fi găsită în faptul că studenții nu au modele, nu sunt discipolii reali ai unui dascăl, le ştiu pe toate și dezvoltă aprecieri după semnale financiare – definind o lume în care scara de valori reală apare greu de transpus în realitate. Găsirea unor variabile analizând profilul absolvenților poate da un real grad de evaluare a rezultatului politicilor de formare profesională în facultate. Studiul necesită însă timp şi analizele mai multor specialiști.

25). Mesaj către studenți

Medicina veterinară este o componentă a medicinei universale în care armonia este asigurată de complexitatea personalităţii medicului ca om – exprimată prin cultura, educaţia şi etica sa profesională. Nu există alt drum, iar bucuria de a fi medic veterinar nu se poate percepe în cel mai profund sens în afara definiției aici enunțate.

Personalitatea medicului veterinar exprimată în plan cultural nu este un handicap, ci o cerință, pe care nu o descriem ca o sumă de acumulări enciclopedice, relevând afirmarea propriei istețimi – care derivă din parcurgerea unor etape începute devreme în liceu, continuate şi amplificate în facultate – care devin apoi în viaţa profesională mijloace autentice de evoluţie continuă, raporturi de exprimare superioară, ce vor plasa medicul veterinar acolo unde îi este de fapt locul.

Acest domeniu  nu este situat la coada profesiunilor medicale, existând ca o ramură de sine stătătoare a medicinei universale, medicina fiind una singură. În istoria profesiei modernitatea a echivalat cu a deține o personalitate umană şi profesională superioară. Astfel gândirea medicală veterinară se percepe şi se învață în facultate, medicina fiind cea mai grea profesiune – fie că o aplicăm pacientului uman,  fie celui non uman.

În era accesului facil la informații diferențele se fac căutând modul în care studentul îşi manifestă originalitatea în gândire, felul în care reușește să înțeleagă fenomenul medical în ansamblul său.

Cu îngăduința cadrelor didactice afirmăm faptul că mentalitatea studentului nu trebuie  deformată de la catedre. Studenții se pot adapta adaptării la ritmul civilizației universale, prin șansa libertății sociale, prin internet şi nu în ultimul rând prin avantajul uriaș al libertății de călătorie.

Apare frecvent o decizie în mentalul studentului de calitate, care îl abate din regiunea interesului. Noi știm că preocuparea se naște numai din observarea unor detalii care au calitatea de a stimula atenția, de a stârni curiozitatea, de a genera sensuri concrete care rezultă din frumusețea subiectului prezentat de profesor printr-o firească introducere în context a fiecărei abordări. Metoda tocirii cursurilor în afara oricărei conversații la seminar elimină valorile intuitive, lăsând loc studenților oportuniști, ce urmăresc doar nota și licența ca țintă directă.

Cadrele didactice sunt în asentimentul autorului când afirmă faptul că trebuie evitată inducerea în structura interioară a studentului a ideii de inutilitate, de parcurgere a materiei fără un scop bine definit. Este cunoscut faptul că mulți medici de valoare au muncit imens după facultate pentru a recupera lipsa cunoștințelor solide, parcurgând paginile care descriau gândirea clinică în statele avansate. În generația noastră chirurgii s-au format singuri, fără nici un ajutor din partea facultății, descoperind vocația în mod particular, pe baza argumentelor inițiale, structurale, care se regăseau în structura lor atunci când s-au hotărât să devină studenți mediciniști veterinari.

Cu toții ne dorim un context universitar dezvoltat pe un anume teatru al stimulării creativității şi o compoziție a ierarhiilor între studenți bine armonizată.

PERORAȚIA

Acest articol nu este unul critic, ci mai degrabă analitic – destinatari fiind specialiștii oricăror domenii superioare care ar putea fi interesați de registrul general al temelor expuse, evaluarea mesajului urmând să ţină cont de o posibilă extindere a definițiilor şi a soluțiilor deopotrivă.

Mesajul transmis în cele 25 de secțiuni poate stimula dezbateri desfășurate în diferite unghiuri de apreciere a realității, însă sunt convins că o analiză profundă se poate realiza cu adevărat numai de către cititorii care au parcurs cărțile deja publicate de autor ca analist în socialul profesiei.

Am privit lucrurile atât retrospectiv cât şi evaluativ urmărind ca în obiceiul anului 1921 să ofer într-un spațiu public selectat opinii despre profesia mea, reușind astfel o poziționare care la vremea înființării FMVB era de la sine acceptată – mereu oamenii de profesie găsindu-și timp pentru a redacta diferite articole în presa vremii.

Nu cred că scopul este atins integral, situație în care dacă abordăm analize pe criterii psiho-profesionale vom cădea poate într-un context neprielnic descoperirii unor perspective pozitive. 

Istoria ne transmite tabloul unor controverse permanente – însă frumusețea omului stă în faptul că el poate genera binele  într-o tendinţă pe care o simţim atunci când  societăţile sunt lăsate să se organizeze prin indivizi performanți și etic motivați. Așa arăta din multe puncte de vedere societatea românească dinainte de dictaturi, când la anul 1921 apărea FMVB.

Considerăm importante redactările analiștilor cu privire la diferite fenomene profesionale. Din păcate nu dispunem de o literatură în socialul profesiei, cei aflaţi în deplină maturitate profesională ratând acest prilej odată cu ieşirea din comunism.

Experiența studiului a mii de pagini de arhivă CNSAS mi-a relevat o lume adâncită în compromis și cutume specifice celor care își doreau cariere cu orice preț – în plus, selecțiile realizate de cei care s-au ancorat prin partidul comunist și Securitate – nealcătuind spectre umane plăcute.

În schimb sunt profund îndrăgostit de medicii veterinari de calitate care în comunism și-au păstrat demnitatea – transmițând medicilor tineri legături puternice cu trecutul dinainte de dictaturi, perpetuând acea energie pe care numai cei care pot spune că și-au găsit adevărați discipoli o cunosc.

FMVB locuiește pe un cufăr cu giuvaiere – cadrele didactice dinainte de anul 1938 – reprezentate de oameni formidabili – foarte diferiți de cei din comunism sau tranziție – motiv pentru care solicităm discreție față de starea prezentului. FMVB trebuie să lupte pentru ca absolvenții să nu iasă lipsiți de spirit, fără să-și cunoască înaintașii – atât în zona lor de alcătuire în plan științific, cât mai ales în cea umană.

Dacă FMVB își dorește cu adevărat un viitor, trebuie să-și consulte trecutul – atât cel dinainte de dictaturi – fixându-și acolo bornele scării de valori, cât mai ales cel din dictatura comunistă – căutând prin studii de arhivă să înțeleagă cu adevărat necesitatea reformelor.

A N E X Ă

A). Listă restrânsă a ofițerilor de securitate care au avut în vizor FMVB

Culcea, Pasăre, Mare, Sican, Berzovan, Nen, Burcea, Hrițan, Petruc, Negrei, Ștrul, Tiber, Muleșiu, Miu, Dunoiu, Garbedian, Breahnă, Gheorghiade, Văculin, Holinger, Ciontea, etc.,  mai jos pomeniți în lista detaliată, toți aceștia reprezentând fapt doar o mică parte din oameni Securității care au ”lucrat” cadre didactice din FMVB – în dosarele dictaturii comuniste.

Lt. Col. Culcea Cornel, Cpt. N. Croitoru, Mr. I. Andronic, Lt. Maj. Zărescu Ion, Lt. Pasăre Aureliu, Lt. Mare Ioan, Mr. D.C. Sican, Col. N Budișteanu, Lt. Berzovan Vasile, Lt. Nen Virgil, Cpt. Burcea Alexandru, Cpt. Grigore Gheorghe, Cpt. E Vlad, Mr. N. Hrițan, Lt. Maj. Vrabie Ovidiu, Lt. Col. Popescu Nicolae, Col. M. Petruc, Lt. Maj. Negrei N., Cpt. A. Ionescu, Loc. Col. Ștrul Mauriciu, Cpt. N. Paul, Lt. Maj. Moraru C., Cpt. Tăbăcaru Dumitru, Lt. Tiber Ioan, Lt. Col. V. Dinescu, Mr. Florea Mihai, Cpt. N. Muleșiu, Col. Miu Drăgan, Lt. Maj. Bursuc Vasile, Mr. Florea Florică, Cpt. Dunoiu Mihai, Mr. Baciu Paul, Lt. Col. C. Garbedian, Mr. Breahnă I., Mr. Gheorghiade N., Mr. Vlad Iordan, Lt. Col. Văculin A., Lt. Col. Holinger I., Cpt. Vasilescu Traian, Lt. Albu Gheorghe, Lt. I. Ciontea.

B). ”Supravegherea operativă”

Oferim cititorilor o ”notă” ce cuprinde patru file în care se relevă modalitatea de filaj a cadrelor didactice din FMVB, anul 1954, Ministerul de Interne – Direcția a VII-a, Securitate. Au existat mii de astfel de documente, totalitarismul lucrând precum o cangrenă asupra spiritului universitar medical veterinar bucureștean.

A.C.N.S.A.S. dosar R. 029133 fila 72/1.

A.C.N.S.A.S. dosar R. 029133 fila 72/2.

A.C.N.S.A.S. dosar R. 029133 fila 73/1.

A.C.N.S.A.S. dosar R. 029133 fila 73/2.

C). ”Referințe” și ”caracterizări” depuse la  ”organizația de bază PMR” – anii ′50.

Referința” depusă de către Roșca Ion la sediul PMR ajunge efectiv la organele securității. Aflăm cum începuse era cursurilor dictate și cum profesorii nu mai aveau opinii – cursurile devenind integral de proveniență sovietică.

Pe aceste criterii se susține argumentul istoric ce descrie ruptura imensă produsă la nivelul anilor 50, când practic FMVB începe să nu mai aibă nimic din forma de la 1938, de exemplu.

A.C.N.S.A.S. D.U.I. 469681 fila 68.

Profesorul Licperta Emilian de la FMVB, deja din anul 1948 îndeplinea funcţia de Inspector General în Ministerul Agriculturii, an în care a fost de asemenea consilier Tehnic pe lângă cabinetul tov. Ceauşescu Nicolae, dictatorul de mai târziu. „Are cunoştinţe marxist-leniniste şi este hotărât a munci pentru binele obştesc. Este ridicat politiceşte, a urmat două şcoli de partid, citeşte cărţi de doctrină”. (A.C.N.S.A.S, Fond Informativ, dosar nr. I 547952, Vol.2, fila 3,4 şi 5.) „Instruit, dirijat şi apropiat poate deveni un informator de valoare”. (A.C.N.S.A.S, Fond Informativ, dosar nr. I 547952, Vol.2, fila 48).

D). Caracterizarea” depusă la sediul PMR de către profesorul Emil Șuțeanu, ajunge de asemenea la Securitate. Importanța documentară provine din faptul că cercetătorii au ocazia să constate în mod efectiv cum se făceau numirile pe posturile de profesor în anii ′50, FMVB devenind pas cu pas o facultate alcătuită după cum dorea politicul comunist.

A.C.N.S.A.S. D.U.I. 469681 fila 34

A.C.N.S.A.S. D.U.I. 469681 fila 36

E). ”Note informative” pornite din FMVB către Securitate.

Au fost mii de astfel de note informative, redactate din FMVB către Securitate, prin rezidenți, ofițeri de legătură și desigur informatori. ”Sursele” lucrau prin constrângere sau prin convingere. Pare dificilă activitatea de deconspirare, însă aceasta este obligatorie. Între științific și social au existat asocieri nepermise într-un stat liber. Alcătuirea istoriei profesiei trebuie atent realizată, studiile arhivelor fostei Securității fiind absolut necesare, alături de relevarea rețelelor politice din FMVB – constituite din cadre didactice care au susținut PCR.

A.C.N.S.A.S. D.U.I. 469681 fila 34 și 36

Sursa ”MURGU” cu o notă informativă către Securitate, în data de 17.04.1984.

A.C.N.S.A.S. D.U.I. 469681 fila 3

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. asa ca un comentariu sugubat, intelepciunea populara are un proverb, cum ca fiecare cioara isi lauda puiul! ei bine, daca umblati prin lumea civilizata unde nu exista garduri betonate ce acopera casa si poti merge cu pantofii lustruiti pe care nu se aseaza praful, ce veti constata? respectul fata de munca bine facuta si rezultatele ei palpabile. dar daca umblati prin romania? aici veti intilni smecherii de smecheri sau baietii destepti captusiti cu multe diplome grele, bransati direct la banul public, specializati in intelligene si interes national, militianul pensionat la 45 de ani ce si serveste patria in parlament, generalul cu doctorat copiat ajuns si asta prim ministru dupa ce a incheiat cu armata in floarea tineretii, ciordache la justitie, badalaii si balalaii cu vile cu turnulete si limuzine ce n a vazut parisul. ei, ce spuneti, n are viitor luminos scumpa noastra patrie cu asa specimene ultra scolite si inteligente?

    • dupa articol domnul Liiceanu va fi invidios iar dupa comentarii ne vom intrista, asa ca nu va ramane decat sa fiti mai buni, vezi dilema veche, si sa incercati sa combateti activ orice imixtiune in mediul profesional.
      mai multa lumina si mai putine doctorate si mai putine figuri, mai ales cand nu ai recunoastere intrenationala.
      si nu ar strica revenirea la repartitii consimtite prin contract si platite mai ales unde sint zone sensibile cum este medicina samd. se pot face multe. unii incearca, altii dorm iar majoritatea nu fac decat pentru propria bunastare.

      • Așa este stimate domn, comentariile TREBUIE să urmărească eleganța articolului mereu – iar combatanții să se înarmeze cu noblețe – căutând să intuiască natura prezentării și să iasă constructiv și activ în sprijinirea eticii în scara de valori. Prea mulți încă sunt tăcuți și însingurați în lăcașuri impuse.
        Și da, categoric, aici aveți dreptate – nu mai puține, chiar FĂRĂ doctorate o vreme, până se rezolvă etichetele de calitate pe cele deja ”eliberate” – înțelegând aici verbul: ”a da cuiva ceva” – la cerere.
        Medicina astăzi înseamnă în foarte multe situații o convenție în domeniul onorariilor – fără ca sistemul să ofere cetățenilor un corp medical intens selectat. Din păcate – însă, privind fenomenul cu speranță, trebuie să ne regăsim optimismul și să ne apucăm de reforme.

    • De acord – abătându-ne de la subiectul articolului dvs. ați lansat o temă realistă – știu la ce vă referiți și pot spune că din păcate așa se întâmplă – trăim o ”Tranziție” a lucrurilor aranjate în culise – și da, așa se întâmplă, sub ochii oamenilor cinstiți – fideli valorilor, au reușit să urce indivizi total nepregătiți, acceptul universităților fiind din punctul meu de vedere un gest ce anunță mai degrabă trădare decât regulă de purtare în tranziție. Infidelitatea față de valorile universitare coincide cu excluderea – asta în gândirea etică și într-o societate bazată pe corectitudine. Poznaș mesajul dvs. însă adevărat.

      • da, comentariul meu poznas la articolul Dvs (pe care l apreciez) s a abatut de la subiect, dar c un scop anume. dictatura ante 89 (suprematia jigodiilor) n a fost ideologie ci oportunism (nu putem spune ca analfabetul ceausescu ar fi putut incaleca o tara fara concursul ciomagarilor, lingailor si profitorilor din umbra: armata, justitie, securitate, militie). „democratia” post 89 nu i decit o cleptocratie ce se sprijina pe aceiasi piloni statali (mai inainte enumerati) niciodata desfiintati sau reformati, ci dimpotriva bransati si mai abitir la bugetul public (se autodenumesc speciali si esentiali, isi fixeaza ei insisi lefurile, pensiile/virsta de pensionare si privilegiile). nu Romania i de vina ci sistemul cleptocrat/mafiot/clientelar ce mentine aceasta tara in captivitate si subdezvoltare de aproape un secol.

        • Sunt de acord cu tot ceea ce spuneți. Statul pare adesea o júntă – constituită spontan după 1989 din vechile structuri ce respirau comod în ”dictatură”. Statul se comportă adesea precum o poliție – oferind cetățenilor senzația de paria – ființe aflate în afara castelor. Orice om educat a simțit asta, în diferite ipostaze. Ne deosebim foarte mult de vremea regalității din acest punct de vedere. EMIGRAȚIA românilor nu a fost niciodată subiect pe masa autorităților – ca prilej de îngrijorare majoră. 30 de ani deja au trecut! S-au produs ajustări materiale și s-au alcătuit taberele – din păcate însă România rămâne o țară foarte puțin prielnică inițierii și menținerii unei afaceri private. Temele sunt complexe aici. Școală, educație, sănătate infrastructuri. Vreau însă vă întreb un lucru: de ce atunci când se relevă aceste aspecte – cei vizați tac și nu răspund nimic, asigurând absența de la dezbaterea propusă, continuându-și parcursul decis de cutumele politicii ”Tranziției”? Țara noastră nu duce lipsă de medii de critică de înalt nivel, aici comparându-ne cu alte state civilizate. Însă totuși, cei vizați – cu abilitate știu să se ferească de dezbateri – asigurând pasiv o componentă nefericită a democrației noastre – lipsa asumării eșecului atunci când mediile analitice îți arată erorile. Așadar, de ce se ascund cei care în fapt ar putea să-și asume nu neapărat opinia analiștilor, cât mai ales conjunctura în care sunt evaluați, nu întotdeauna pozitiv?

          • si eu m am intrebat adesea, cum poate o mina de nelegiuiti sa calce n picioare si sa huzureasca deasupra unei natii. intr o clasa de scoala oarecare (nu de elita) veti intilni indivizi ce au dificultati in a scrie si a citi, apoi unii ce citesc acceptabil dar nu inteleg, si altii (mai putini de o patrime) cu care se poate dialoga decent. ei bine, Romania a pierdut un sfert din forta activa si inteligenta prin emigrare. de ce in 89 tinerii n au putut scapa de iliescu si scursurile securisto comuniste? pentru ca erau minoritari! de ce si astazi fsn ul (psd, pnl, pmp, udmr, unpr, pdl si cite alte sigle vor mai fi fiind nu stiu) este cistigator? pentru ca mituieste pleava cu ventuzele nfipte n bugetul public, militieni, justitiari, securisti, apevisti, functionari de toate felurile, ce depasesc „firavii” cu coloana vertebrala ce se sustin pe propriile picioare. de ce „intelectualii” nu reactioneaza? cum ati vrea ca „profesorii” aurel pop, tudorel toader, nastase adrian, predoiu catalin, dorneanu etc. sa ia atitudine cind ei reprezinta problema? iar „tinerii” sint progeniturile „batrinilor” mentionati?

            • De acord – nepotismul de castă îl înțeleg. Și cel din interes. Și favoritismele și aranjamentele diverse. Și cutumele de partid și încrengăturile ce urmăresc acapararea ciolanului – le-am priceput mecanismele de desfășurare. Vedem cum pleacă specialiștii la fiecare oră – și am înțeleg de ce. În schimb ceea ce nu acceptăm este tăcerea celor de calitate – absență pe care o considerăm culpabilă.

  2. Fiecare universitate din Ro, cu trecut istoric, cu toate facultatile componente au multe umbre si lumini. Umbrele date de sistemul pile, cunostinte si relatii prin care au fost obtinute catedre si norme, lumini prin unii abdolventii cu adevarat pasionati care au adus lucruri noi in domeniile in care au fost studenti. Cert este ca dupa 1990 lucrurile nu s-au schimbat prea mult, doar cosmetizari de imagine. Exista si exceptii dar putin vizibile si promovate. De aceea, avem idioti utili si analfabeti functionali, doctori de hartie, fara numar, stiuti si nestiuti.

    • Integral de acord cu ceea ce spuneți – ”umbre și lumini”. O figură de stil foarte potrivită aici. Umbrele însă tac, se furișează și mai grav – au un energie – negativă, însă aruncată drept pozitivă – situație în care rămânerea pe loc este garantată. Și da, de acord cu dvs. – ”cosmetizările tranziției” se vede că nu au asigurat progres, din contră, pas cu pas lumea universitară și-a pierdut farmecul, lipsindu-i omul potrivit fiecărui loc.

    • Desprinderea de USAMV reprezintă un fenomen absolut normal – atunci când se vor lua în calcul valorile trecutului. Pe balanță, FMVB de la 1921 cântărește însutit în raport cu vremea petrecută în USAMV. Întoarcerea la origini oferă această alternativă spontan – fără să mai fie necesare evaluări de scop în contemporaneitate. Aici relevăm nevoia nobleței – ce vine alături cu o anume prestanță și înțelegere a istoriei. Brandul bucureștean veterinar FMVB există în sufletul MULTOR medici veterinar de vocație. USA + (și) MV este o creație eșuată. Cât timp o să persiste fenomenul – tot atât timp pierdut.

  3. Mulțumim foarte mult domnului doctor pentru un articol excepțional!
    În sfârșit, o poziționare impecabilă a unui medic veterinar din România. Articolul de față trebuie să fie considerat model și pentru absolvenții altor facultăți.
    În premieră, drumul etic al reformelor este deschis în mod surprinzător de un medic veterinar.
    Așteptăm articole similare celui de față redactate de absolvenți din alte facultăți: Politehnică, Litere, Drept, Agronomie, etc.
    Felicitări autorului!

    • Medicina este o îndeletnicire completă – în care dacă nu există DASCĂLI – ”rezultatul” obținut poartă titlul de medic, însă în realitate rămâne un ”tehnician” al domeniului. Sunt convins că în tot mediul universitar românesc trebuie introduse reforme. Fără cultură medicul rămâne plasat mult sub capacitatea concretă de a genera un diagnostic de calitate, fără să mai amintim faptul că o terapie potrivită implică un mecanism intelectual integrativ. Medicina fără profesori nu se poate înțelege, – și mai mult, medicul fără o disponibilitate către universalitate nu poate dezvolta spitalul – ca obiectiv pe deplin construit în raport cu înțelegerea scopului. SELECȚIA prin concursuri pe specializări, etic desfășurate – reprezintă generatorul de oxigen al oricărui domeniu medical.

  4. articol amplu, muncit, apreciez. sunt o iubitoare de animale, respect profesia de medic veterinar. am interacționat cu câțiva, de.a lungul timpului. ca peste tot, oameni și oameni: unii dedicați animăluțelor, alții având alte priorități… personal, când ajung pe splai, mă gândesc mereu (din păcate) la teribilul râmaru (fost student acolo)…

  5. Da, așa este, medici și medici – o parte interesați de onorarii nesimțite și din păcate neselectați de sistem prin concursuri riguroase. În ceea ce privește exemplu dvs. negativ – puteți să ieșiți din stres când treceți prin Splai – locul este cu adevărat MINUNAT – plin de substanța unui trecut impresionant – atmosferă clară până pe la 1938. Atât de multe personalități a cuprins locul acela – oameni de caracter, bărbați de valoare – care își aduceau aportul în egală măsură în societate – încât umbra unei aberații umane nu trebuie luată în calcul. Și pot să vă spun că acel personaj nu avea treabă în Splai, nu prea venea la cursuri, nu avea caracteristicile medicinistului veterinar. A fost o întâmplare care nu are legătură cu medicina veterinară. Puteți să circulați cu bucurie pe Splai gândindu-vă mai ales la minunații oameni care au pus bazele medicinei veterinare în România.

  6. Un articol complet – foarte interesant, la subiect și plin de concepte evaluate profund analitic. Autorul dezvoltă un mesaj în spirit interbelic, reușind în premieră o conexiune a prezentului cu trecutul acestei facultăți, foarte interesant, fără să fie cadru didactic în FMVB – căreia în fapt îi face un serviciu imens, oferindu-i o analiză pertinentă, academică – desfășurată într-o retorică excepțională. Poate că este timpul să vedem și alți absolvenți de facultăți realizând un astfel de exercițiu etic, pentru că până la urmă asta ne transmite autorul – ne oferă demnitatea, ne ajută să ne regăsim echilibrul într-o lume descrisă de aranjamente.
    Pentru că sunt în domeniu am citit cărțile domnului doctor, aici amintind: ”Sistemul Concurenței”, ”Principiul Colegialității”, ”Neorânduiții”, ”Medicii veterinari vs. medicina veterinară” și altele …
    Felicitări autorului și mulțumiri pentru faptul că ne reamintește mereu unde se află cu adevărat spiritul profesiei noastre.

    • Întotdeauna, adecvat împrejurărilor – sunt necesare opinii analitice – care pot transmite un mesaj continuu, util și astăzi și de asemenea peste vremuri. Ar fi minunat ca aici comentariile să se deruleze și pe subiectele prezentate, ar fi formidabil să putem să aducem acest departament al comentariilor în nivelul de prezentare al articolului – tema având aici în Contributors o gazdă perfectă.

  7. Excepțional articol, o viziune impecabila, mai rar astfel de prezentări – felicitări! O singura întrebare pozitivă, ce este de făcut domnule doctor?

    • Am enumerat în articol câteva soluții: separarea totală de USA și regăsirea brandului FMVB. Activarea cercetătorilor CNSAS. Identificarea reală a parcursului istoric de la 1921. Listele colaboratorilor. Listele cadrelor PCR. Reforma de la zero a catedrelor unde selecția s-a făcut de către profesorii din ”liste”. Grade didactice cu termen determinat. Selecția pe vocație. Interviul la admitere.

      În aceste contexte primul pas este cel mai important. Apoi perspectiva se schimbă. Nu trebuie să privești ansamblul, să demonstrezi că nu se poate. Fără primul pas unghiul de observare nu se poate deschide prea mult. După primul pot apărea alte reprezentări.

      Actualul sistem ministerial (intens birocratic) poate avea în vedere faptul că universitățile din România merită reforme – posibil desfășurate prin mecanisme autohtone – cât mai există în universități cadre didactice dispuse să-și sacrifice propriul post în scopul progresului. Amintim și situația (descrisă în convenție neo-darwinistă) în care pur și simplu viziunea reformatoare nu este corect percepută în mediul universitar.

      Viața se apreciază diferit din interiorul facultății către exterior, din păcate lipsind evaluări socio-profesionale din care să rezulte clar dacă scopul mai este corect asigurat. ”Confortul” legislativ asigură multe culoare în labirintul ”titularizării”.

      Există și speranță, însă din păcate în multe universități cadrele didactice se feresc de scrieri în socialul profesiei și evită să se afirme critic, urmărindu-se de regulă interesele. În plus, nici din afara facultăților nu se manifestă un val de evaluare a stării profesiei, prin scriere asumată – întreg corpul profesional aflându-se într-o formulă a convenabilului aplicat pe interes direct.

      Cum se evadează dintr-o astfel de stare? Foarte ușor. Fie intelectualul în profesie, în mod categoric expus se decide să nu mai accepte compromisul, fie apare o forță din exterior – capabilă să impună prin temei legislativ reformele absolut necesare.

      De ce stagnează facultățile și pică din topuri? Pentru că le lipsește o minimă viziune către progres. La noi în profesie, până pe la anul 1938 nu se întâmpla așa, facultatea având la manșă oameni potriviți, mulați în destinul lor cu interesele breslei. Astăzi un absolvent își poate deschide clinică veterinară sau spital. Nu comentăm, ne este doar rușine că profesia a căzut atât de jos. Legea este a regiei de caz, gândirea medicală absentă și onorariile nesimțite.

      Ce facem cu spiritul românesc educat? Îl dăm sub preș, în ocolim, ne facem că plouă și impunem legea celor bine ”aranjați” – sperând că la sfârșit vom afla fericirea. Bine, însă la sfârșitul carierei, aruncați în con d eumbră de către noile generații de carieriști și văzând cum arată profesia nu o să ne vină să credem că fiecare medic putea avea o misiune, pe care a ratat-o din păcate.

  8. E impresionant cat de civilizat va vorbiti intre dumneavoastra cei ce comentati acest articol! E rarisim ce vad! Iata cum un autor, un om de o vadita noblete atrage caractere similare. V-ar sta bine impreuna la treaba. Altfel ar fi pacat de efortul acestei analize.

    • Apreciem complimentele dvs. foarte mult și ne bucurăm că v-am putut transmite normalitate și mai ales echilibru, cât de spre speranță să-l parafrazăm pe Aristotel: “Speranța este visul omului treaz”. De regulă cei care pun pe hârtie astfel de gânduri sunt oameni foarte bine conectați în regiunile ce descriu în primul rând adevărul – și aici îl cităm pe Seneca: ”Prefer să deranjez cu adevărul decât să fac pe plac cu lingușiri.”

      Cât despre efortul publicării, să nu vă faceți griji – esența unor astfel de prezentări supraviețuiește și se perpetuează – altfel civilizația ar stagna. În prezent nu mă macină frământări – cunoscând foarte bine domeniul preluat analitic în acest material. Cea mai proastă alegere pe care o poate face cel vizat în dezvăluiri este să tacă, să se ascundă – din acest punct de vedere starea de culpabilitate fiind evidentă.

      Ce frumos spuneți: ”La treabă” – și vă mulțumesc pentru această minge oferită la fileu. Aici comentariile s-ar extinde pe sute de pagini. ”Treaba” fără conștiință nu duce nicăieri – și chiar dacă noi ne-am dorit să ne punem pe treabă, propunerile transmise de-a lungul timpului nu s-au potrivit cu ceea ce doreau corifeii ”Tranziției” – mai precis treaba de care erau capabili colegii onești încurca ”treburile” celor care își urmăreau doar interesele.

      Efortul celor mânați de corectitudine este specific domeniului medical și chiar dacă aparent nu se disting efectele – acestea există din plin – cititorii ”Contributors” aparținând unor categorii sociale specifice unui teren în care se manifestă cu adevărat elitismul postdecembrist românesc.☺

  9. Excelent articol, extrem de minuțios și de bine informat care ridică probleme reale și stringente din domeniu, cu bună credință și dorință de schimbare, schimbare care se lasă mult așteptată, din păcate. Perspectiva e una analitică și critică, articolul fiind o radiografie a stării domeniului in cauză atat la nivel academic, cat și profesional.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Valentin Iosif
Autorul a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din București și apoi Școala de Studii Postuniversitare în domeniul Clinică și Farmacie. Din anul 2015 este cercetător acreditat în cadrul C.N.S.A.S. Conferențiază cu tema „Misiunea cercetătorului C.N.S.A.S.” și „Principii etice în profesiunile liberale”. Locuiește în Sibiu. Este membru în Colegiului Medicilor Veterinari din România din anul 1998. Este medic veterinar clinician. A publicat numeroase articole în diferite reviste, tema generală fiind sănătatea omului şi animalelor, ecologie şi protecția mediului. A activat timp de trei ani (mandatul 2013-2016) în Comisia Naţională Legislativă a Colegiului Medicilor Veterinari din România – redactând cartea ”Amendament VET” ce propunea la vremea respectivă circa 300 de amendamente la legile profesiei.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro