„Ceea ce e profund dezolant este că înfruntarea planetară către care ne îndreptăm ca niște somnambuli e mereu prezentată ca o viziune «realistă» asupra viitorului, pe când cei care ar vrea să o împiedice apar ca niște visători naivi și aproape smintiți. (…) În ce mă privește, sunt în orice caz convins că lumea de mâine nu se va face contra Occidentului, nici contra Asiei confucianiste, nici contra celorlalte componente ale marii comunități umane. Ea nu se va putea construi pe un câmp de ruine.”[1] – Amin Maalouf
După valul de simpatie și declarațiile aproape unanime de sprijin pentru Israel, care au urmat atacului terorist executat de elemente ale milițiilor Hamas și ale altor organizații care se revendică de la ideile revoluției islamiste aciuate în Fășia Gaza (Brigăzile Al Nasser Salah al Deen, Brigăzile al Aqsa etc.), pe măsură ce confruntările militare au continuat în Fâșie, afectând puternic populația civilă, în Occident a început să devină tot mai vizibil curentul de dezaprobare – exprimat public – față de acțiunile și planurile guvernului Netanyahu.
În Statele Unite, în Franța, în Canada, în Germania și așa mai departe organizațiile pro-palestiniene au devenit tot mai vocale și mai prezente în stradă, chemând la boicotarea intereselor Israelului. În același timp, în Israel opoziția față de guvern a devenit și ea tot mai pronunțată, demonstrații care aduc în stradă sute de mii de cetățeni nemulțumiți având loc zilnic; principalele acuzații ale demonstranților sunt acelea că guvernul Netanyahu, dominat de extremiști, nu face tot posibilul pentru a-i aduce acasă pe ostaticii încă deținuți de Hamas și de alte organizații teroriste care susțin cauza palestiniană.
„Stéphane Libs, directorul Cinematografului Star [Strasbourg], a anunțat săptămâna trecută că anularea Festivalului Shalom Europa din Alsacia a venit ca urmare a presiunilor exercitate de grupuri pro-palestiniene. Consiliul Reprezentativ al Organizațiilor Evreiești din regiunea Alsacia și Jeanne Barseghian, primarul orașului, susțin această acuzație.„[2]
Shimon Fogel, de la Centrul [canadian] pentru Israel și Afaceri Evreiești, și-a afirmat speranța că cele mai extreme elemente din guvernul de coaliție al prim-ministrului Benjamin Netanyahu ar putea dispărea de pe scena politică pe măsură ce Israelul se unește în jurul unui nou guvern de unitate și, eventual, se îndreaptă către noi alegeri: „Ceea ce avem nevoie în mod clar aici este un fel de întrerupător de ciclu care să permită diferitelor părți interesate să abordeze acest lucru într-un mod nou, care să le ofere o viziune asupra unui orizont care nu este caracterizat de conflict, ci mai degrabă de ceva nou, ceva mai mult. Constructiv. Bănuiesc că israelienii, având ocazia, vor alege conducerea care le oferă un viitor mai stabil, mai sigur și mai plin de speranță. Și nu ar include (în guvern) elemente marginale care funcționează în scopuri opuse.”[3]
Poziția lui Fogel completează un tablou care confirmă deteriorarea imaginii premierului Netanyahu în ochii occidentalilor și rezervele exprimate la adresa acțiunilor guvernului său, venite chiar și din partea decidenților sau observatorilor care înțeleg bine mizele aflate în joc. Din nefericire, situația de astăzi era previzibilă încă în urmă cu un an, acesta fiind motivul pentru care s-a afirmat atunci că Israelul are nevoie de o campanie militară rapidă, încununată de victorie și de eliberarea tuturor ostaticilor, pentru că, în caz contrar, timpul va lucra aproape inevitabil în favoarea Hamas.
INSULA LUMII
Sir Halford John Mackinder, de felul său cercetător, geograf și, desigur, politician, creditat ca părinte al geopoliticii și geostrategiei, a definit „Insula lumii” ca fiind uscatul contiguu, adică continentele Europa, Asia și Africa, cele cunoscute încă din antichitate a fi lumea noastră – „Lumea Veche” sau „Antică”.
Orientul Mijlociu este, geopolitic vorbind, locul geometric al centrului de greutate al „Insulei Lumii”. Dar unde se află de fapt acest centru de greutate al „Lumii Vechi” în modernitate și în vremea noastră?
Acordul Sykes – Picot a confirmat teoria locului geometric al centrului de greutate geopolitic plasat în Orientul Mijlociu, unde Imperiul Britanic, Franța și Imperiul Rus s-au grăbit să-și traseze zone de ocupație și protectorate. Mai puțin în Palestina, pe care o doreau toate cele trei puteri și care a rămas internațională (cu excepția Haifei, cerută de britanici pentru accesul portuar). După al doilea război mondial, recolonizarea evreilor în Palestina (revenirea în patrie) și proclamarea statului Israel, a fixat aici centrul occidental de greutate geopolitică a Insulei Lumii, în condițiile în care avanpostul israelian a devenit – din diverse motive, nu le reamintesc aici – un protectorat occidental, securitatea sa fiind garantată în mod special de Statele Unite, liderul lumii libere.
Acest avanpost occidental a fost și este puternic contestat de vecinii arabi. Care vecini s-au bucurat de sprijinul URSS-ului (noul imperiu rus) și, punctual, și de cel al Chinei comuniste, din motive ideologice. După încheierea Războiului Rece și colapsul Uniunii Sovietice, s-a deschis o fereastră de oportunitate pentru stabilizarea zonei, cu încheierea păcii între israelieni și palestinieni și garantarea acesteia prin crearea statului palestinian, cu intenția de normalizare a relațiilor dintre cele două state, ambele cu capitala la Ierusalim. Cum planul nu a putut fi implementat, fereastra de oportunitate s-a închis, chiar dacă acordurile de la Oslo mai sunt pomenite ca fiind soluția la care trebuie să se raporteze orice reglementare a diferendului arabo-israelian.
În ultimele două decenii, Rusia și China au început să se apropie și, ceea ce le aduce alături este unicul obiectiv care poate pune între paranteze, deocamdată, ceea ce le separă și anume interesul de a confrunta Occidentul, pentru a schimba ordinea mondială stabilită post-WW2. În spatele lor au început să se alinieze și alte forțe cu interese similare, inclusiv port-drapelul revoluției islamice care este regimul ayatollahilor de la Teheran. Și dacă locul geometric al „Insulei Lumii” nu se va schimba nici în viitor, nu este mai puțin adevărat că actuala mișcare de forfecare pornită de challengeri – una coerentă și coordonată – caută să modifice centrul geopolitic de pe țărmul estic al Mediteranei, pe țărmul estic al Golfului Persic, cu toate consecințele care vor fi decurs și vor mai decurge dacă va reuși.
Pare asemeni un vetust exercițiu să luăm încă astăzi în discuție lumea în termenii de geopolitică și geostrategie concepuți în secolul XIX. Totuși, marii contestatari ai ordinii mondiale post-WW2 – ordine care, să o recunoaștem onest, a oferit în istoria lumii mai multă predictibilitate și stabilitate și reflexul de a negocia mai degrabă înainte de a pune mâna pe arme – se întorc la astfel de concepte în încercarea lor de a provoca Occidentul.
Poate că Francis Fukuyama s-a grăbit să ceară semnarea actelor de deces ale geopoliticii și geostrategiei de secol XIX atunci când a teoretizat sfârșitul istoriei – a și recunoscut acest lucru -, dar eroarea de apreciere nu a fost cauzată oare de graba cu care Occidentul s-a grăbit să echivaleze prăbușirea imperiului comunist și implozia URSS cu sfârșitul Războiului Rece? De ce, adică – și vedem bine acest lucru acum – am tras linie peste conflictul de bloc cât timp imperiul rus era în picioare, condus de o generație de lideri de aceeași factură cu cea aflată la cârma URSS-ului în deceniile opt și nouă din secolul XX?
Foarte curând, în primii ani ai secolului XXI, la Kremlin au apărut semnele reînvierii agresivității imperiului: Moscova a pornit războaie sângeroase în „spațiul său vital”, Vladimir Putin a reînviat cultul lui Stalin, Rusia și China au trecut arogante de la cooperarea cu Occidentul la competiție și, mai nou, afirmă apăsat că au pornit-o pe drumul spre confruntare. Neliniștea imperială de la Moscova și Beijing reverberează global, provocând, ca la un semn, reîntoarcerea la ideile de secol XIX în jocul revanșei – joc de sumă nulă.
AXA RĂULUI, DE LA GLOBAL LA REGIONAL
Când Iosif Stalin a avut inițiativa împărțirii, alături de Adolf Hitler, a Europei Centrale, de Nord și de Est prin ocuparea de teritorii și stabilirea unor sfere de influență, liderul imperiului sovietic avea în minte mai multe obiective, cel mai important fiind acela de a câștiga timp pentru a-și întări armata pentru viitoarea confruntare cu Germania Nazistă; pe care o căuta, desigur, doar că în planurile sale confruntarea trebuia să aibă loc după ce armatele lui Hitler ar fi fost epuizate parțial după confruntarea cu cele anglo-franceze. Pactul pe care l-au încheiat Stalin și Hitler, prin intermediul celor două instrumente diplomatice numite Veaceslav Molotov (cât de mult ne amintește de acest personaj actualul șef al diplomației ruse, Serghei Lavrov) și Joachim von Ribbentrop, ne vorbește peste timp – în lumina politicii imperiale de esență stalinistă dusă acum de Vladimir Putin -, de intenția clară a Moscovei de la 1938–1939 de a-și urma instinctul expansionist către Elba și Carpați la vest, către Constantinopol – Istanbul, Ierusalim și Balcani, în sud-vest și spre Scandinavia și nord-vest, sub steagul ideologiei bolșevice. Inițiativa lui Stalin l-a determinat și pe Hitler să facă rapid următoarea sa mișcare pentru obținerea de „spațiu vital” în est și așa s-a ajuns, din septembrie 1939 (s-au scurs, iată, 85 de ani de atunci), trecând prin iunie 1941, la al doilea război mondial.
Probabil că ocuparea estului Poloniei, atacarea Finlandei și ocuparea Basarabiei și a Țărilor Baltice între septembrie 1939 și iulie 1940 de către imperiul sovietic își are astăzi corespondența în supunerea Belarusului, posibilă prin trădările lui Aleksandr Lukașenko și atacarea militară a Ucrainei, limitată în februarie 2014 și masivă, din februarie 2022. Fără să intru în detalii, mișcările agresive ale Rusiei către vest, începând cu declarația de la München a lui Putin din 2007, alianța cu China și Iranul au determinat și creșterea agresivității Teheranului în Orientul Mijlociu; de aici, mai ales după februarie 2022, până la carnagiul înfăptuit de Hamas în 7 octombrie 2023 nu a mai fost decât un pas.
Directorul Agenției Centrale de Informații William J. Burns și șeful Serviciului Secret de Informații (MI6) din Marea Britanie, Richard Moore, au scris un articol de opinie în Financial Times care a expus mizele vremurilor noastre, într-o declarație publică fără precedent a celor doi șefi ai serviciilor de informații. „Nu există nicio îndoială”, au scris ei, „că ordinea mondială internațională – sistemul echilibrat care a condus la pace și stabilitate relativă și a oferit standarde de trai în creștere, oportunități și prosperitate – este amenințată într-un mod pe care nu l-am mai văzut din vremea Războiului Rece.”
Istoricul și diplomatul Philip Zelikow, scriind pentru Texas National Security Review, a subliniat următoarea idee[4]: Aceasta este a treia oară când Statele Unite se confruntă cu o astfel de situație și de fiecare dată a fost în cele din urmă nevoită să acționeze. „Prima oară a fost între 1937 și 1941 și soluția a fost intrarea americanilor în al Doilea Război Mondial”, scrie Zelikow. „Al doua oară s-a întâmplat între 1948 și 1962 și au fost implicate Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză” și s-a încheiat cu criza rachetelor din Cuba la sfârșitul anului 1962, după care Uniunea Sovietică „și-a relaxat poziția în confruntarea din Europa”. Nici de această dată America nu va putea rămâne deoparte, singura întrebare care rămâne este dacă liderii de la Washington – indiferent cine va conduce de la Casa Albă din 2025 – își vor permite să ezite sau să minimalizeze conjunctura periculoasă în care se găsesc Statele Unite și întreaga lume liberă.
„Vorbind așezat în spatele «Resolute Desk» din Biroul Oval în ziua de 19 octombrie 2023” – scria Frederick Kempe, CEO-ul Atlantic Council într-un comentariu – [Joe Binden] „… a mers și mai departe și a făcut legătura între războaiele aflate în desfășurare în Europa și Orientul Mijlociu. Biden a spus: «Ne confruntăm cu un punct de inflexiune în istorie, unul dintre acele momente în care deciziile pe care le luăm astăzi vor determina viitorul pentru deceniile următoare». De asemenea, era clar ce leagă cele două câmpuri de luptă îndepărtate. «Hamas și Putin reprezintă amenințări diferite, dar au acest lucru în comun», a spus el. «Amândoi vor să anihileze complet o democrație vecină – să o anihileze complet.» Ar fi putut la fel de bine să numească Iranul alături de Hamas în citatul respectiv, deoarece acolo se află pericolul regional fundamental, cu conexiunile sale globale”, conchide Frederick Kempe.
Din motive asupra cărora vreau să zăbovesc puțin, Israelul a ajuns să fie considerat în ultimele luni mai degrabă un stat agresor, decât un stat care se apără în fața unor amenințări fără precedent. Această impresie este creată în bună parte de modul extrem de puțin diplomatic în care al șaselea guvern condus de Benjamin Netanyahu a ținut să-și precizeze poziția față de Iran și organizațiile teroriste pe care acesta le susține și care au confiscat cauza palestiniană, în special Hamas și Hezbollah. Ultimul guvern Netanyahu include formațiuni care se plasează la extrema discursului politic, având lideri radicali, ca Betzalel Smotrich, din partea „Sionismului religios”, Avi Maoz al mici formațiuni radicale „Noam” și, mai ales, Itamar Ben Zvi, liderul „Puterii evreiești”, cu toții catalogați drept „lei ai războiului”, în raport cu care Benjamin Netanyahu pare moderat.
În 22 septembrie 2023, premierul Benjamin Netanyahu a susținut în fața Adunării Generale a ONU un discurs, cunoscut ca fiind al „creionului roșu”[5], în care a făcut apologia „Acordurilor Avraam” (Abraham Accords), care urmau să aducă pacea în Orientul Mijlociu și să izoleze Iranul. De nu a fost posibilă perspectiva păcii până acum, se întreba retoric Netanyahu în discursul său, pentru a formula apoi următoarea teorie: „Pentru că s-a bazat pe o idee falsă, că dacă nu încheiem mai întâi un acord de pace cu palestinienii, niciun alt stat arab nu și-ar normaliza relațiile cu Israelul.”
Mai departe, arătând schimbarea radicală de abordare posibilă odată tatonate perspectivele de normalizare a relațiilor cu Arabia Saudită, în baza Acordurilor Avraam, Benjamin Netanyahu a punctat: „Am căutat de mult să fac pace cu palestinienii. Dar, de asemenea, cred că nu trebuie să acordăm palestinienilor dreptul de veto asupra noilor tratate de pace cu statele arabe. Palestinienii ar putea beneficia foarte mult de o formulă mai largă de pace. Ei ar trebui să facă parte din proces, dar nu ar trebui să aibă drept de veto asupra procesului. Și, de asemenea, cred că încheierea păcii cu mai multe state arabe ar crește de fapt șansele de a face pace între Israel și palestinieni. În fond, palestinienii sunt doar 2% din lumea arabă. Atâta timp cât ei cred că ceilalți 98% vor rămâne în stare de război cu Israelul, vor continua să creadă și că această masă mai mare, această lume arabă mai mare ar putea în cele din urmă sufoca, dizolva, distruge statul Israel.”
Acest discurs a fost considerat ofensator nu doar de Autoritatea Palestiniană, dar a complicat inclusiv poziția Riadului și l-a determinat pe Mohammad bin Salman Al Saud să formuleze precaut că negocierile cu Ierusalimul nu pot avansa dacă nu vor exista anterior progrese între guvernul de la Ierusalim și Autoritatea Palestiniană. Cert este că, două săptămâni mai târziu, Hamas și alte câteva organizații teroriste afiliate și susținute de Iran au atacat Israelul, ucigând 1.140 de israelieni, cei mai mulți civili (bătrâni, maturi, tineri, copii, fără discernământ) și capturând 250 de ostatici. „Acordurile Avraam” au fost puse între paranteze și așa au rămas, chiar dacă recent, în 27 septembrie, tot în fața Adunării Generale a ONU, Benjamin Netanyahu a încercat să reînvie ideile din discursul de anul trecut, folosind două hărți: cea de anul trecut, pe care a numind-o „a binecuvântării”, opusă uneia în care era figurată cu culoarea neagră influența Iranului în regiune, pe care a numit-o „a blestemului”.[6]
DE DOI BANI ISTORIE
Fac apel la excelenta lucrare a jurnalistei libaneze Kim Ghattas, „Valul Negru”[7], pentru o evocare pertinentă a modului în care, în urmă cu 45 de ani, la Teheran se instaura o nouă putere, simbolizată de carismaticul ayatollah Khomeini, și anume puterea revoluției islamice – este adevărat, în expresia sa șiită. Așa cum revoluția bolșevică sau „Marșul cel lung” al comuniștilor chinezi s-au alimentat din ideile Revoluției Franceze, și revoluția islamică, fie ea de expresie șiită sau sunnită (vezi Frații Musulmani), s-a alimentat din ideile revoluției bolșevice, chiar dacă la Teheran, după ce valul islamist a coexistat o perioadă cu mișcarea revoluționară marxistă, revoluția islamică a înghițit-o pe aceasta din urmă. Revoluționarii lui Khomeini au învățat de la bolșevici că orice revoluție trebuie să aibă și o bogată retorică socială, să invite masele la acțiune socială, fie măcar pentru a le ține ocupate și să însoțească latura socială de o deșănțată propagandă care să facă apologia „faptelor bune” gândite de liderii religioși pentru a ameliora soarta celor necăjiți, fie că este adevărat sau nu.
În februarie 1979, la câteva zile după ce Khomeini instaurase un guvern provizoriu revoluționar la Teheran, Yasser Arafat, liderul Organizației pentru Eliberarea Palestinei (un fel de Hamas al acelor vremuri), însoțit printre mulți alții și de Mahmoud Abbas, actualul lider al Autorității Palestiniene de la Ramallah / Ramala, decola de la Damasc cu destinația Teheran, unde s-a întâlnit cu Khomeini. Nu s-au înțeles neapărat, pentru că OEP-ul avea o ideologie axată pe naționalismul militant arab, de extremă stângă deloc religios, iar Arafat ținea la independența deciziilor și acțiunilor sale, în timp ce Khomeini își dorea ca mișcările de eliberare ale palestinienilor să se înregimenteze cu arme și bagaje în curentul revoluționar islamic; altfel spus, Khomeini i-a cerut lui Arafat ca OEP-ul să se înscrie în „Mișcarea de Rezistență Islamică” pe care o construia.
În anul 2004, Yasser Arafat murea. OEP-ul, în speță organizația sa de căpătâi, Fatah, au intrat pe mâna lui Mahmoud Abbas. Între timp, în baza Acordurilor de la Oslo, OEP-ul recunoscuse statul Israel și a devenit un partener de dialog al Ierusalimului și organizația politică care a preluat, de la Ramallah, guvernarea teritoriilor palestiniene. De Fatah s-au separat revoluționarii de profesie și, în curând, a avut un rival puternic printre palestinieni, și anume Hamas-ul, o organizație atașată de idealurile revoluționare islamice sunnite, întruchipate de Frații Musulmani. Din momentul în care Hamas a început să câștige vizibilitate și susținere printre palestinieni, au venit și emisari din partea Teheranului, cu oferte de finanțare și alte servicii adecvate. Kim Ghattas scrie:
„Și, chiar dacă Arafat nu voia să fie parte a «Rezistenței Islamice», Iranul avea acum mijloacele de a și-o crea pe a sa, adunându-i pe acei libanezi și palestinieni care erau atrași de agenda fundamentalistă a lui Khomeini. Unii dintre cei care se vor opune conducerii lui Arafat vor fi islamiștii palestinieni, precum mișcarea Hamas, iar ei vor căuta sprijinul Iranului.”
La fel, au apărut ușor, ușor pe hartă alte organizații teroriste susținute de Iran: Hezbollah (Armata lui Dumnezeu), miliție șiită creată în Liban în anul 1982, în timpul războiului, tutoriată (antrenată, echipată și finanțată) de Gărzile Revoluționare sau mișcarea Ansar Allah (Susținătorii lui Allah) din Yemen, mișcarea separatistă a triburilor houthi susținută de Gărzile Revoluționare Iraniene și Hezbollah, apărută în 1990 și care a pornit un război (civil) împotriva guvernului yemenit, susținut de Arabia Saudită.
Obiectivele în numele cărora Iranul a creat această întreagă rețea regională a destabilizării prin acțiuni teroriste, mascate formal de deziderate pe care propaganda le definește ca religioase – îndreptate împotriva necredincioșilor, în primul rând a israelienilor și creștinilor, dar nu mai puțin împotriva sunniților – și sociale, adică susținerea celor nevoiași, în numele cărora s-au creat o multitudine de organizații și rețele de finanțare, la vedere sau subterane, care adună fonduri de la donatori pe care ulterior le deturnează masiv în trei direcții: buzunarele liderilor, susținerea milițiilor și terorismului și, ce mai rămâne, pentru programele sociale utile susținerii propagandistice a „cauzei revoluționare”.
Cum se vede în figura de mai sus, așa arată fotografia momentului. Acestei stări de fapt i se datorează și reacția „sultanului” Erdogan, care vede pe zi ce trece cum „revoluționarii” din Frăția Musulmană, pe care Egiptul lui Abdel el-Sisi îi prigonește și Ankara îi susține, pierd teren în Orientul Mijlociu în fața valului revoluționar șiit pornit de Teheran în urmă cu 45 de ani. Ori, ayatollahii vor să ajungă să guverneze Muntele Tempului – „Al-Haram al-Qudsī ash-Sharīf”, (Sanctuarul Nobil), dar și locurile sfinte de pelerinaj de la Mecca și Medina și, în cele din urmă, să proclame Califatul.
Cât timp confruntarea se duce între Teheran și Ierusalim, treacă-meargă, dar ce este de făcut cu realele ambiții ale Teheranului, care lovesc în interesele Turciei, Arabiei Saudite, Egiptului, Iordaniei și așa mai departe? Ei bine, răspunsul la această întrebare, care preocupă establishment-ul sunnit în cel mai profund sens, nu poate fi dat în actuala stare tensionată globală generată de ofensiva Axei Răului – Rusia, China, Iran și Coreea de Nord – împotriva Occidentului, vacarmul din care nimeni nu știe ce anume să aleagă și ce nu. Este vremea pescuirii în ape tulburi, când personaje ca Vladimir Putin, Xi Jinping, Sayyid Ali Hosseini Khamenei ori Kim Jong-un își freacă mâinile cu încântare: mor oameni fără nicio socoteală, iar Occidentului de nimic nu-i este mai mult teamă, decât că moartea lipsită de sens va ajunge și în ograda sa.
REMEMBER, REMEMBER… A SAD AND REVOLTING DAY IN OCTOBER
7 octombrie 2023
„Yahav și-a sacrificat viața pentru ca eu și Shaya să ne-o salvăm pe a noastră. S-a dus la fereastră și s-a luptat cu teroriștii ca noi să putem fugi. Mă gândesc mult la acel moment, când el a hotărât să se îndrepte spre fereastră. Mă ajută în momentele în care mă întreb de ce nu i-am spus: «Nu mai face pe eroul, fugi cu mine!». În adâncul sufletului meu știu că ar fi făcut la fel. Pentru că ăsta era Yahav. Ar fi sacrificat totul pentru cei dragi. Și-a dorit atât de mult să fie tată. Cred că asta era tot ce și-a dorit pe lume. Iar eu și Shaya suntem acum în viață. Datorită lui.”[8] Este povestea lui Shay-Li Atari – „Tu ții ușa, eu, fetița!”, din volumul cu patruzeci de povestiri asemănătoare „O zi din octombrie” (în curs de apariție la editura „Omnium”).
Dimensiunea tragediei din acele zile este imposibil de descris în cuvinte, la fel cum niciodată nu va putea cunoaște o reparație, fie prin acte de război, fie în orice al chip. Și prin faptul că jumătate dintre ostaticii luați atunci sunt captivi încă, traficați între diversele organizații teroriste în căutare de vizibilitate, capitalizare și impunitate, rana continuă să rămână deschisă. Din această perspectivă obiective tactice cum sunt „Coridorul Philadelphia”, Operațiunea „Noua ordine” și altele asemenea lor par să-și piardă însemnătatea și totuși, statul Israel trebuie să lupte din toate puterile, pe cinci ori chiar șapte fronturi simultan, pentru a-și apăra ființa națională, acum ca și altă dată.
31 iulie
Ismail Haniyeh a fost ucis „… într-un atac aerian sionist asupra reședinței sale din Teheran, după ce a participat la învestirea noului președinte al Iranului. Hamas declară marelui popor palestinian și poporului națiunilor arabe și islamice și tuturor oamenilor liberi din lume, fratele lider Ismail Haniyeh este un martir…„ Haniyeh a părăsit Fâșia Gaza în 2019 și a trăit în exil în Qatar. Liderul Hamas din Gaza este Yehya Sinwar, cel care a condus atacul din 7 octombrie. Haniyeh a fost la Teheran pentru a participa marți la ceremonia de depunere a jurământului președintelui iranian Masoud Pezeshkian. Iranul nu a oferit detalii despre cum a fost ucis Haniyeh, iar Garda Revoluționară a declarat că desfășoară o investigație.
19 septembrie
Marți și miercuri Hezbollah a suferit un atac pe care nu-l anticipa – de fapt nu l-a anticipat nimeni, așadar în Libanul de Sud și la Teheran s-a instalat o derută de înțeles – dat din câte se vehiculează neoficial (pentru că Ierusalimul tace, sau, în fine, ministrul apărării Yoav Gallant vorbește de „începerea unei ofensive în nord„, considerând-se treaba încheiată în Gaza) de agenții Mossad și ai Tsahal. Pe scurt, agenții israelieni s-au interpus pe lanțurile de aprovizionare de contrabandă ale Hezbollah și au furnizat organizației mijloace de comunicații – telefoane, pagere și walkie-talkie „aranjate„ ca mine antipersonal, cu câteva grame de exploziv foarte puternic și detonator în acele carcase. Hezbollah-ii nu s-au prins, n-au avut nici cea mai mică idee că poartă asupra lor bombe letale. Alaltăieri au explodat la un semn toate pagerele, vreo 3 mii odată se pare, provocând zeci de morți, sute de răniți foarte grav și vreo mie de răniți ceva mai puțin grav. S-a instalat panica – unul din scopurile atacului fiind exact acesta, pe lângă faptul că a fost atât de țintit -, dar asta n-a fost tot, pentru că ieri, când cei de la Hezbollah au trecut pe walkie-talkie, și acestea au explodat la unison, ucigând alte zeci de militanți Hezbollah și rănind alte zeci sau sute. Practic Libanul este cuprins de o panică generală și nimeni nu mai vrea să utilizeze dispozitive de niciun fel: telefoane, laptopuri, PC-uri, PAD-ri, pagere, stații radio, nimic. Nu este clar dacă Tsahal va profita de dezorganizarea miliției Hezbollah pentru a ataca în sudul Libanului.
29 septembrie
Alaltăieri Tsahalul și serviciile de informații israeliene au mai dat o lovitură grea Iranului: Hassan Nasrallah, mollahul care era formal liderul suprem al Hezbollah a fost ucis alaltăieri într-un atac aerian masiv israelian la Beirut și alături de el și numărul trei în ierarhie, Ali Karake. Un general de rang înalt din Corpul Gărzilor Revoluționare iraniene, Abbas Nilforoushan, a fost și el ucis în același atac. Iranienii s-au grăbit să-l transporte pe ayatollahul Khomeini undeva într-un adăpost, sugerând că acesta se temea să nu fie următorul pe listă. Israelul a continuat să atace ținte ale Hezbollah în Libanul de Sud și ieri și astăzi, iar astăzi au mai eliminat un lider al acestei miliții teroriste șiite, pe Nabil Kaouk, un comandant cu vechime de peste 40 de ani în structurile Hezbollah, aflat pe lista teroriștilor urmăriți și de Statele Unite.
După lovitura de vineri, Benjamin Netanyahu a declarat: „Nasrallah nu a fost un terorist, el a fost teroristul. Execuția lui Nasrallah a fost un pas necesar către atingerea obiectivelor pe care ni le-am propus, permițând oamenilor din nord să se întoarcă la casele lor în siguranță și schimbând echilibrul de putere în regiune pentru anii următori. Ne-am încheiat socotelile cu omul responsabil de uciderea a nenumărați israelieni și a numeroși cetățeni ai altor țări, inclusiv sute de americani și zeci de francezi.” Iar Mohammad Baqer Qalibaf, președintele parlamentului iranian, a ieșit și el la declarații: „Nu vom ezita să mergem la orice nivel pentru a ajuta rezistența. Statele Unite sunt complice la toate aceste crime și trebuie să accepte repercusiunile.”
30 septembrie
în Orientul Mijlociu, Israelul continuă vânătoarea de teroriști. Astăzi s-a anunțat că: „Fatah Sharif Abou al-Amin, liderul Hamas din Liban și membru al conducerii mișcării în străinătate, a fost ucis într-un atac aerian care a avut ca țintă întreaga familie în locuința sa din tabăra de refugiați Al-Bass din sudul Libanului”; anunțul a fost făcut chiar de Hamas. Și pentru ca psihoza atotputerniciei Ierusalimului să fie și mai puternică în Liban, s-au „scurs pe surse” informații și s-a publicat în Arabia Saudită un articol care creditează ideea că un membru de marcă al Hezbollah care lucra pentru Mossad, probabil, l-a contaminat pe Nasrallah printr-o strângere de mână cu o substanță care l-a marcat și l-a făcut observabil și posibil de urmărit din satelit:
„Serviciile secrete din Israel au izbutit să aibă oameni în organizația Hezbollah, au subliniat mai mulți oameni din serviciile secrete occidentale, citați de presa din Vest. Iar penetrarea a fost chiar mai mare decât s-a crezut inițial. Asasinarea liderului Hezbollah a fost posibilă imediat după ce un agent l-a întâlnit personal și, strângându-i mâna, l-a uns cu o substanță care câteva minute mai târziu a permis forțelor militare israeliene să-l localizeze. După contact, Israelul a trebuit să aștepte doar două minute înainte de a verifica locul în care se află Hassan Nasrallah și de a lansa atacul fatal cu bombă asupra sediului grupării din suburbia Daghihia din Beirut. Forțele aeriene israeliene au lovit buncărul cu aproximativ 80 de tone de bombe. Atacul a folosit explozii cronometrate, înlănțuite, pentru a pătrunde în buncărul subteran.”
Cred că varianta de mai sus este o dezinformare menită să ascundă metoda reală prin care i s-a luat urma fostului șef al teroriștilor Hezbollah, dar și să întrețină, ba chiar să sporească panica printre membrii și simpatizanții acestei puternice organizații militare finanțată de Teheran, să-i sperie și pe sponsorii lor, șefi ai Gărzii Revoluționare ale Iranului.
2 octombrie
Ieri Iranul a atacat Israelul cu o ploaie de rachete balistice. Este al doilea atac al Iranului direct asupra teritoriului Israelului și vine ca răspuns la decapitarea „puiului„ revoluției, Hezbollah-ul din Liban, „Armata lui Allah„. Decizia de atac nu a fost luată ușor la Teheran, se spune. Pentru unii analiști, primele comentarii ale liderilor iranieni, inclusiv ale liderului suprem, sugerau mai degrabă că atacul nu va veni. Președintele Massoud Pezeshkian s-a numărat printre cei care au îndemnat la precauție. Dar conservatorii iranieni i-au atacat însă pe președinte și guvernul într-o campanie dură pe rețelele sociale și în presa iraniană, afirmând că apelurile lor la reținere sunt echivalente cu trădarea.
Majoritatea celor aproximativ 180 de rachete balistice lansate de Iran au fost interceptate de apărarea antiaeriană a Israelului, cu ajutorul SUA, Iordaniei și Marii Britanii. Unele rachete au atins solul și unele pagube există – și sunt evaluate. Dar informațiile din această dimineață sugerează că nu există și victime în Israel. Să fie 1 octombrie 2024 un fel de 7 decembrie 1941 pentru Ierusalim, în conflictul său cu Iranul? Rămâne de văzut. Atacul de marți al Iranului asupra Israelului marchează categoric o escaladare a războiului din Orientul Mijlociu, intensitatea atacului a fost mult mai mare decât cea a atacului din 13 aprilie și mai mult ca sigur, răspunsul Israelului va fi la rândul său pe o altă scară.
August 2008, Georgia: Cum arată astăzi politica de la Tbilisi, sub guvernarea autoritară, de inspirație putinistă a „Visului Georgian”? Februarie 2014, februarie 2022 și 30 septembrie 2024, discursul lui Vladimir Putin: „Dragi prieteni! Dragi cetățeni ai Rusiei! Astăzi, 30 septembrie, sărbătorim Ziua Reunificării cu Rusia a Republicilor Populare Donețk și Lugansk, a regiunilor Zaporojie și Herson. Îi felicit din toată inima pe toți cetățenii țării noastre pentru acest eveniment cu adevărat important. Am ajuns la el după ani de zile și încercări dificile, am știut în ce condiții insuportabile de bombardamente și blocaj constant a trăit Donbasul timp de opt ani lungi, la ce fel de opresiune au fost supuși locuitorii din Novorusia”.[9] Novorusia – tema visului revizionist, imperialist al Kremlinului.
7 octombrie 2023: În zorii zilei de sâmbătă, 7 octombrie 2023, în timpul sărbătorii evreiești de Simhat Tora, organizațiile teroriste islamiste din Fâșia Gaza, Hamas și Jihad Islami, sub pretextul de a salvgarda Moscheea Al-Aqsa de pe Muntele Templului din Ierusalim în cadrul unei acțiuni denumite „Potopul Al Aksa”, au străpuns printr-un atac surpriză granița cu Israelul, au mitraliat sute de tineri care participau la un festival de muzică electronică, au ocupat și distrus numeroase localități israeliene din apropierea graniței, au masacrat peste 1.100 de persoane, majoritatea civile, inclusiv copii, femei și bătrâni, au rănit circa 3.000, și au răpit peste 240 persoane, inclusiv copii, femei și bătrâni. Mii de rachete, parte artizanale, marea majoritate de producție iraniană au fost lansate asupra populației civile din sudul, centrul și nordul Israelului. În următoarele zile, Israelul a fost pus in situația de a declanșa războiul de apărare, denumit al „Săbiilor de fier”, contra regimului terorist islamist al Hamas-ului din Fâșia Gaza.
Dincolo de toate acestea, se ridică o întrebare: Se va apăra cu hotărâre Occidentul în fața ofensivei coordonate declanșată de coaliția puterilor dictatoriale ale Rusiei, Chinei și Iranului, cu susținerea entuziastă a dictatorului Coreei de Nord sau va ezita nepermis, în speranța că se va găsi cumva, de la sine o rezolvare și totul va reveni la „normal”? Occidentul suntem noi, cetățenii statelor democratice și liberale care formează această parte de lume în care putem trăi, ne putem exprima și simți liberi, chiar și liberi să contestăm în stradă realitatea stării de a fi liberi. Și dacă noi cetățenii dorim să rămânem liberi și o cerem clar, guvernele noastre vor găsi și calea prin care să ieșim victorioși din lupta cu provocările lumii de astăzi, apărându-ne astfel idealurile și valorile modului nostru de viață. Altminteri, toate sacrificiile celor care au pierit, începând cu Primul Război Mondial, au fost în van.
[1] Maalouf, Amin – „Labirintul rătăciților. Occidentul și adversarii săi”; Ed. Polirom, 2024
[2] Observator Cultural, nr.1224 (964), 11-17 septembrie 2024
[3] https://www.g4media.ro/israelul-pierde-razboiul-mediatic-contra-hamas-ce-solutie-are-un-miliardar-american.html
[4] Apud Frederick Kempe – CEO Atlantic Council
[5] https://www.timesofisrael.com/full-text-of-netanyahus-un-address-on-the-cusp-of-historic-saudi-israel-peace/
[6] https://romania.europalibera.org/a/netanyahu-cere-sprijin-pentru-oprirea-programului-nuclear-al-iranului-/33137712.html
[7] Editura Humanitas, 2022
[8] Observator Cultural, nr.1223 (963), 4-10 septembrie 2024
[9] https://hotnews.ro/vladimir-putin-mesaj-despre-natura-cu-adevarat-eliberatoare-a-invaziei-din-ucraina-numeste-teritoriile-ocupate-novorusia-1802587
Foarte bun articol, bine scris si inteligent formulat. Dupa cascada de talibanism incropita pe aici acum cateva zile, nivelul acestui articol ma face sa sper ca mai exista speranta si creiere in Romania.
Exista cateva paragrafe care par sa contina informatii nu tocmai exacte si cateva informatii cheie care lipsesc dar ramane totusi un articol de 10. Felicitari.
Ma bucur sa constat si curajul de a pune hartile care arata raptul teritorial cu origine atat in est cat si in vest.
Nimic nu incepe si nimic nu se termina. Este vesnica lupta intre bine si rau.
Un articol foarte bun. Cam prea mare.
Din pacate, s-au strecurat si cateva greseli sau interpretari fortate.
Colonistii evrei au inceput sa vina organizat in zona, incepind cu 1897. Data primului Congres Sionist, desfasurat la Basel, in Elvetia. Si se afirma ca primii pionieri evrei -izolati- erau deja in zona, incercand sa cultive pamintul arid. Dupa 1945 miscarea s-a amplificat, pentru ca foarte multi evrei europeni nu au mai vrut sa stea intr-un continent care nu i-a protejat in fata nazismului. Desi au fost cetateni buni, loiali statelor in care traiau. Sperantele s-au indreptat spre noul stat Israel, pe care il doreau toti.
Acordul Sykes-Picot (secret, cu acordul Rusiei tariste) este un acord care nedreptateste grav Romania… Romanie care se dorea atrasa alaturi de ei, impotriva Puterilor Centrale. Acordul cedeaza Istanbulul Rusiei. Si parti importante din Armenia, care depunea eforturi pentru independenta. (Se punea problema daca cedarea „Stanbulului” ar fi atras dupa sine si teritoriile romanesti si bulgare de la vest de Marea Neagra. Nu erau stipulate in acord, din cate imi amintesc, dar…….)
Stalin nu a semnat tratatul cu Hitler pentru ca voia timp. Stalin voia parti din Europa de Est, pe care franco-englezii nu voiau sa i le dea. Tinind cont si de tergiversarile lor in tratative, s-a gandit ca este mai castigat daca semneaza cu Hitler, decat impotriva lui. Cand a fost atacat, era siderat de actul lui Hitler. (Desi a fost prevenit si de Churchill, si de Richard Sorge).
Declaratia lui Fukuyama tinea cont de sfarsitul Razboiului Rece si caderea comunismului. Partial, are dreptate. Din pacate, nici el, nici altii nu au tinut cont de dorintele imperialiste ale Rusiei si altora. Mai mult: colaborarea economica intre Occident si Rusia/China, au dus la modernizarea economiei celor doua tari si ridicarea unei industrii de razboi mai apropiata de nivelul Occidental. Tinind cont si de lipsa investiilor Occidentale, caci nu mai avea rost sa se inarmeze dupa ce dusmanul cazuse, rezulta situatia de azi.
Degeaba intelectuali independenti din est au atras atentia asupra pericolului. Degeaba s-a atras atentia asupra faptului ca pactul Ribbentrop-Molotov era negat doar pentru partea de nord, nu si de sud (Romania). (Si inca este.) Marile puteri nu erau interesate in aceste mici amanunte. Gustul afacerilor extrem de profitabile era de neinlocuit. Cine tinea cont de niste amariti care preveneau? Si de niste nedreptati flagrante?
In ceea ce priveste situatia de azi, parerile sunt impartite. Mi-a atras atentia o formulare : „jumatate din ostatici mai sunt in viata”. Si se doreste sa vina acasa cu orice pret? Chiar cu pretul unei repetari a situatiei? Si care e pedeapsa pentru jumatatea moarta in captivitate? Dar pentru mortile si violurile initiale? Ma rog.. fiecare cu opiniile sale. Totusi, e de semnalat ca lidera miscarilor anti-evreiesti este stinga europeana. (Ba chiar si prin SUA…)
Problema este ca palestinienii civili nu s-au retras si NIMENI nu le-a pus la dispozitie mijloacele necesare pentru a se refugia din zona in conflict. Si nu s-a oferit o zona in care sa se refugieze. Asa au ajuns scuturi umane pentru teroristi. Cred ca asta se si voia. Acum se acuza IDF pentru practica teroristilor si inactivitatea „iubitorilor de pace”? Hmmm……
Opinia mea este ca pace nu va fi niciodata in zona, pina cand Marile Puteri nu ajung la pace. Pentru ca toti cei care doresc sa loveasca in SUA, globalizare sau Occident, vor lovi in Israel. Teroristi si pretexte se vor gasi.
Interesante sunt doua lucruri: 1. efortul Turciei de a detrona Iranul din pozitia de lider al musulmanilor si 2. efortul Chinei de a deveni liderul nemultumitilor anti-globalisti, desi ea s-a ridicat datorita Occidentului si chiar ajunsese lider al globalismului, impreuna cu Merkel, dupa plecare lui Obama. (In cazul Chinei, ceva miroase rau de tot. Noroc de nasul infundat al lui Putler. -Am auzit ca inainte de moarte, iti pierzi mirosul.-)
Dar cum oamenii nu gandesc la fel -din fericire-, dati-mi voie sa va felicit pentru bogatul material prezentat.
@Mongolul, cu mult respect pt. contributiile d-voastra sint necesare niste completari..ale completarilor d-voastra,adica unde ati gresit si unde ati interpretat fortat(s-ar putea sa mai urmeze):
„Stalin nu a semnat tratatul cu Hitler pentru ca voia timp. Stalin voia parti din Europa de Est, pe care franco-englezii nu voiau sa i le dea. Tinind cont si de tergiversarile lor in tratative, s-a gandit ca este mai castigat daca semneaza cu Hitler, decat impotriva lui. Cand a fost atacat, era siderat de actul lui Hitler. (Desi a fost prevenit si de Churchill, si de Richard Sorge).’
Partial adevarat, unde ati gresit GRAV:Stalin NU dorea parti din Europa de Est,Stalin dorea TOATA Europa(si nu numai ea, evident) in numele revolutiei proletare mondiale.Il durea in cot de ce-i ofereau ango-francezii juca doar teatru.F multi oameni de buna credinta si de calitate ca d-voastra au gresit si gresesc grav-apropo de cauzele WWII si ale celebrului pact Ribentropp-Molotov care CORECT ar trebui sa fie numit Pactul Hitler-Stalin-nu numai interpretind eronat (necunoscind in profunzime si in amanunt problema extrem de complexa) intentiile lui Stalin ci si stadiul in care se afla Armata Rosie (AR) la data fatidica de 22 iunie 41.
Ceea ce nu s-a precizat in articoul domnului Felea, dealtfel excelent( poate si pt. faptul ca si devenea prea lung si cu mult prea multe informatii in continut) e ca generatii intregi de oameni mai ales in Uniunea Sovietica(US) dar si in Europa cam peste tot au fost mintiti SISTEMATIC de aparatul de propaganda bolshevic si neobolshevic (cum astazi lucreaza cin ding reu ca sa-l albeasca pe Putin,regimul sau si razboiul din ucrainia) si, in consecinta,neavind acces la informatiile cheie au ajuns sa creaca ceea ce pretindea aparatul bolshevic de propaganda,si anume:
1.Politica externa a US:prin excelentza in perioada interbelica si in primii ani ai WWII US a promovat prin excelenta o politica pacifista anti imperialista impotriva razboaielor imperialiste tipice occidentului decadent capitalisto- burghez dar si a monstruozitatilor numite nazismul german si fascismul italian, fascismului in general.Cind Germania nazista a atacat prin surprindere US,pe 22 iunie 1941 US au jucat rolul mielului nevinovat atacat de lupul agresor salbatic, etc care dorea spatiul vital esential in Est.Prin urmare, ca victima „nevinovata” a agresiunii germane, US si pozitia ei la Conferinta de Pace de la Paris ca stat agresat au fost pe deplin justiticate si, culmea culmilor o dictatura singeroasa comunista, s-a transformat in „prorumbel al pacii” si „eliberator al ppoarelor” lucruri profund inradacinate in mentalul colectiv rus de care se foloseste cu abilitate regimul putinist de astazi, zeci de milioane de rusi (si nu numai) crezind si astazi ca US a fost „o victima nevinovata” a agresiunii naziste si un „promotor al pacii mondiale” pe deplin justificata si factor esential al „eliberarii” Europei de nazisti.
2. AR debusolata si profund slabita de epurarile masive din 37/38 (F IMPORTANT) era cam lipsita de putere, slab inzestrata, slab echipata si prost condusa in iunie 41, ceea ce a favorizat net armata germana si aliatii ei si a explicat victoriile coplesitoare din vara lui 1941.Si mai ales stalin se temea de armata lui Hitler, de asta cu ocazia pactului RM a tras de timp nereusind sa reformeze si sa inarmeze AR cu succes pina pe 22 iunie 41.
FALS (si sint destui care inca cred asta, mai ales punctul 2).
1.Dupa cum am mentionat Stalin dorea INTREAGA Europa in numele Revolutiei Mondiale motiv pt. care a demarat in anii 30 cel mai mare proiect de inarmare masiva cunoscut pina la 22 iunie 1941.Stlain, extrem de viclean nu dorea de fapt nimic de la anglo-americani el a aplicat tactica vicleana cunoscuta mai simplist evident dupa zicala de la noi”cind 2 se bat al treilea cistiga”.El chiar s-a folosit cu are abilitate de ascensiunea lui Hitler si chiar l-a sprijinit in momente cheie( alegerile din iarna lui 1932 cind a interzis Partidului Comunis German PCG sa se alieze cu social-democratii pt. a avea maj. absoluta in Reichstag,pt a netezi calea lui Hitler spre putere) pt. ca isi daduse seama ca Hitler si partidul lui mai devreme sau mai tirziu vor da foc intregii Europe.Cu alte cuvinte Stalin si US in politica externa nu au fost deloc oi nevinovate ci lupi in blana de oaie.
In conferinta secreta a membrilor restrinsi ai Comitetului Politic al PCUS Stalin a recunoscut, la citeva zile dupa semnarea pactului RM(document declasificat doar de citiva ani) ca principalul motiv a fost cistigarea de timp dar NU pt ca AR era slab inarmata, condusa si slab echipata ci ca Hitler sa dezlantuie razboiul care va slabi Europa, va da peste cap balanta de putere din Europa si va netezi calea AR tot mai puternice, spre ocuparea intregii Europe.
2.Suvorov argumenteaza ca Stalin hotarise in aprilie mai 1941 ca invazia Europei sa inceapa in iulie-august acelasi an(ceea ce istoricii mainstream tot vor trebui sa accepte mai devreme sau mai tirziu) Hitler afla insa si ordona in mai 1941 dupa supunerea Balcanilor punerea in executie a planului Barbarossa.Aici intervine-cum am putea-o numi Provindenta Divina sau noroc?!- faptul ca Stalin, cunoscind ADEVARUL, adica faptul ca Whermachtul er anet inferior AR nu s-a temut de planurile lui Hitler si nu a crezut pina in ultimul moment (singurul adevar marcat de istoria mainstream) ca Hitler va indrazni sa atace pe 22 iunie 41.UNUL dintre motivele principale ale dezastrului AR din vara lui 41;dar NU singurul.
Comform documentele desecretizate, AR avea la 22 iunie 41 in jur de 20.000 de tancuri si peste 8000 de avioane, era intr-adevar cea mai puternica armata a lumii, multe dintre tipurile de tancuri-mai ales- si avioane NET SUPERIOARE celor germane;de fapt la data respectiva W. nu avea nici un tip de tanc care sa rivalizeze cu cele sovietice.
Si atunci CE s-a intimplat dupa 22 iunie 41 pina in iarna anului respectiv?!Nu stiu daca are rost sa intru in detalii, cei interesati le pot afla din cartile lui Suvorov(si numai ale lui) ESENTIAL e faptul ca-Providenta Divina sau ce?!/- ceea ce ironic a salva Europa pe ansamblu a fost nu numai narcisismul lui Stalin si atacul german din 22 iunie 41,ci si prostia lui Stalin si a generalilor sai mai ales ale asa zisului „geniu” Jukov (Suvorov i-a dedicat o carte intreaga,”Umbra Victoriei” carte in care face praf si pulbere mitul lui Jukov), si anume: marea majoritate a AR a fost cocnentrata incepind cu mai 1941 pe pozitii OFENSIVE, pe o zona restrinsa in apropierea grantieid e vest de atunci a US, mak aerodromurilor aflindu-se la o distanta de chiar 60,70,80 de km de granita,FARA NICI UN PLAN DEFENSIV FARA HARTI TOPOGRAFICE SPECIALIZATE ale zonei respective din vestul US.
Suvorov mentioneaza pt. cei speptici ca multi comandanti germani au remarcat vagoane intregi de cale ferata continind milioane de harti ofensive ale estului Germaniei, zonele ocupate din Polonia, estul Romaniei arse in cursul ofensive ca si milioane de ghiduri de conversatie ruso-germane,ruso-poloneze, ruso- romane,ruso-slovace de asemenea arse.
Nu stiu daca Suvorov are dreptate 100% dar ofesniva indrazneata a lui Hitler de dupa 22 iunie 41 a dus la cele mai mari infringeri suferite pina atunci de o armata puternica, tocmai datorita lipsei unei strategii ample defensive.
Dupa cum am mentionat Stalin a avut parte de socul vietii lui intr-adevar dar NU din motivele mentionate de istoria mainstream (ca AR era slaba si-i era frica de W. lui Hitler) ci datorita faptului ca Hitler cu o armata mult mai slaba a atacat primul alfind de planurile lui Stalin si mai ales datorita faptului ca isi daduse seama inca din primele ore ale atauclui german ca AR va suferi dezastre dupa dezastre fiind concentrata pe pozitii ofensive.Ca ulterior US a fost salvata de ajutoarele anglo-americane si de neutralitatea Japoniei e o cu totul alta discutie.Oricum cert este ca potrivit documentelor desecretizate AR a avut niste pierderi enorme nu numai in aomeni dar si in tehnica d e lupta in var alui 41.
Un alt detaliu-ca si completare- interesant, care ar trebui mentionat ca hotaritor,desi istoricilor mainstream (si nu numai lor) nu le prea convine e faptul ca SUA lui Roosevelt in politica ei duplicitara (DE CE oare?!?!?) a incurajat si sprijinit US lui Stalin:unul dintre documentele desecretizate e o nota ambasadorului american de atunci de la Moscova din ianuarie 1939 care ii transmitea lui Stalin mesajul lui Roosevelt: sprijinul neconditionat pe care SUA il va oferi US in cazul unui razboi mondial impotriva Germaniei naziste;deci, pina la urma, Stalin avea spatele asigurat, sprijin reinnoit de americani si in 1940 si in 1941.
Si asa se scrie istoria..adevarata,mai ales pt. cei carora nu le convin anumite lucruri…
multumesc pentru completari;
este -totusi- un comentariu, ce se vrea succint; nu scriem toata istoria interbelica aici;desi sunt puncte de vedere care nu sunt impartasite de toti, totusi, da, Stalin voia sa cucereasca toata planeta, in numele revolutiei proletare;
numai ca deocamdata, se multumea cu atit;
de aici si surpriza cand a fost atacat;
el credea ca a stabilizat frontiera de vest, pe pozitiile „pohtite” de el; de asta nici nu a ascultat de informatiile care ii veneau si nici de rapoartele insistente ale comandantului armatei de vest, care il prevenea ca nemtii se pregatesc de atac; (si culmea, dupa cele cateva zile cat a lipsit de la conducerea partidului -se astepta sa fie debarcat pentru grava greseala facuta- , dupa atacul nemtilor, primul lucru facut la intoarcere, a fost sa-l trimita in judecata pe respectivul, pentru ca nu l-a prevenit……; condamnat si impuscat!)
In rest, haideti sa lasam discutiile pentru articole pe temele respective. E mult de scris……..
Aveti mila de cititori!
Așa este, Stalin voia TOATĂ Europa pentru a instaura ” Raiul Comunist”. Și,da, armata roșie era pe poziții ofensive pentru ca, după ce Germania, Franța și UK se măcelăreau între ele, să intervină armata roșie și să ocupe întreaga Europa. Chestia a fost că Hitler și -a terminat repede treaba, ocupând întreaga Europa de Vest inclusiv Franța. Noroc că UK a rezistat. Apoi Hitler a atacat URSS fiindcă avea asta in programul lui deja anunțat în Mein Kampf, luându-l pe Stalin prin surprindere.
Totuși, marea porcărie a WW2 a fost alianța SUA+UK cu URSS și apoi cedarea către Stalin a întregii Europe Centrale și de Est, inclusiv China și jumătate din Coreea și apoi o jumătate din Vietnam și Cuba. Cam așa s-a scris istoria abjectă a sec. al XX-LEA.
„De ce, adică – și vedem bine acest lucru acum – am tras linie peste conflictul de bloc cât timp imperiul rus era în picioare, condus de o generație de lideri de aceeași factură cu cea aflată la cârma URSS-ului în deceniile opt și nouă din secolul XX?” Pentru ca Occidentul nu a castigat in realitate nici un Razboi Rece, ci doar a lasat impresia ca l-a castigat prin invocarea prabusirii URSS. Nu este acelasi lucru si aveti perfecta dreptate, pentru ca acest razboi nu s-a terminat niciodata de fapt, ci a luat diverse forme dupa 1990, culminand astazi cu invazia Ucrainei si amenintarile chineze asupra intereselor occidentale. Dupa WWII, nu au disparut ideologiile extremiste, ci s-au regrupat in partide politicie frumos ambalate, iar astazi din pacate avem in UE si la varful ONU lideri care condamna in continuare Israelul pentru ca „indrazneste” sa se apere in fata terorii. Atata timp cat Occidentul va avea in ograda sa astfel de indivizi, vor exista miscari de „forfecare” intense care vor destabiliza spatiul occidental. Din pacate, Occidentul s-a bazat de-a lungul timpului prea mult pe „incordari de muschi”, pe „semnale” si „mesage”, transmise fostelor state comuniste, in timp ce acestea din urma s-au bazat pe (re)inarmare si pe crestere economica masiva (vanzare de hidrocariburi-Rusia si tehnologii -China). Este timpul ca Occidentul sa treaca la fapte si sa lase deoparte gargara pacifista, in caz contrar va fi jale. Israelul ar trebui sa fie un exemplu pentru toti de aparare si de lupta impotriva unor regimuri teroriste.
Scopul Israelului este de a anihila infrastructura militara si nucleara a Iranului. Daca Iranul va putea fi slabit militar si economic, atunci toate proxy-urile din jurul Israelului vor cadea ca mustele, nemaiavand resursele economice si militare pentru a mai ataca Israelul vreodata. Luati-va popcorn si o Cola pentru ca urmeaza probabil o actiune impotriva Iranului cum n-ati mai vazut niciodata. Atacul din 1 octombrie nu va ramane fara urmari, iar ayatolahii nici nu vor sti ce se intampla sau ce-i loveste.
Mda, Occidentul nu a castigat. URSS s-a prabusit. A fost o implozie.
Si aproape tot comunismul, odata cu URSS.
De acord, Occidentul trebuie sa lase ariile „luptatorilor pentru pace” (organizati si finantati de Rusia/China) si sa demareze hotarit noul razboi rece. Si sa ajute copios Ucraina si Israel.
Poate ca ar trebui sa corecteze si pactul Ribbentrop-Molotov. Oficial. Ultimul act international semnat in numele celor doi dictatori.
Raportul de forte si influente in Europa s- a schimbat mult dupa 2015. Valurile de migranti musulmani veniti din Africa, multi extremisti au extins actiunile teroriste in multe tari europene. Apoi ultimii presedinti SUA, in special Obama si Bidden nu au stiut sa gestioneze disputele din Or. Mijlociu, nu au avut anvergura lui Clinton si Bush. Apoi se remarca ca si schimbarea sefilor de stat din Iran nu a dus la mai multa concordie. Acum razboiul va fi care pe care, cu pretextul distrugerii nucleelor teroriste. Batalia se duce si pentru teritorii si resurse apa. Dar aceste grupari se vor reface mereu sub diferite forme. Europa cu cele mai multe colonii in Africa in secolul 20 nu a depus mai multe eforturi de a ajuta la dezvoltarea acestor tari. Acum se vad consecintele.
Europa a „sponsorizat” Hamas ani de zile cu fonduri grele, pe care teroristii le-au deturnat cu succes in dauna populatiei dusa cu presul, careia i s-a promis „razboiul sfant” impotriva Israelului. Drept urmare, populatia palestiniana radicalizata a preferat sa sprijine „cauza sfanta” si sa se sacrifice alaturi de Hamas, chiar daca asta insemna sa lupte cu burta lipita de coloana vertebrala. Este absurd sa bagi miliarde de euro timp de zeci de ani intr-un asa-zis guvern palestinian (adica Hamas) sperand ca va construi o infrastructura decenta in Gaza, scoli moderne, spitale, retele de apa si canalizare si ceva investitii. Europa a adoptat in Gaza aceeasi politica (bani pentru pace) pe care a adoptat-o cu Rusia lui Putin, sperand la un Iran linistit si pacifist. Bull shit! Iranul, la fel ca si Rusia, clocea de ani buni un atac asupra Israelului si statelor din Golf bogate, adica asupra partenerilor strategici ai SUA din Orientul Mijlociu. Repet, Iranul va deveni in scurta vreme un stat aflat la acelasi nivel economic cu Fasia Gaza. Deja ayatolahul impreuna cu toata liota de generali si politicieni au fugit ca sobolanii prin adaposturi de frica raspunsului israelian. Nu m-ar mira sa ceara azil politic prin Rusia sau China.
@agora. Teza asta cu „ajutatul tarilor sarace din Africa/Orient” e falsa, e o prostie. Occidentul a ajutat destul de mult tarile din Africa/Orientul Mijlociu, dar nu poti pune pe picioare niste oameni care nu prea fac ei insisi eforturi sa munceasca si sa se dezvolte. „Ajutatul” asta pe termen lung e o mare gogoritza, doar se arunca bani pe apa sambetei. In mare parte tarile africane sunt ca acum 50-70 ani, dezvoltarea lor e f.redusa. Coreea de Sud in schimb a fost ajutata de SUA, dar mai ales s-au ajutat singuri, au muncit, au invatat, s-au dezvoltat. Africanii nu au educatie, nu prea muncesc, prefera sa piarda vremea, sa faca copii si sa emigreze in Vest unde stau pe ajutoare sociale. Cam la fel si cu musulmanii din Orientul Apropiat. E total gresit sa se arunce vina tuturor relelor din lumea de azi pe Vest, asa faceau comunistii.
Teoria se poate extinde si la Ucraina sau ramane valabila doar pentru…
Ce vremuri ? Ce oameni ? A trecut deja un an de la atacul armat al Hamas asupra Israel si deja au trecut peste doi ani si 7 luni decind Rusia a intrat militar in forta in Ucraina .Nici Iranul , nici Hamasul si nici Hezbollah si nici Rusia nu au obtinut ceea ce doreau .Sa ne amintim cerintele rusilor aparute inainte de inceperea conflictului .Una peste alta rusii cereau reintorcerea politica si teritoriala la nivelul anilor 90 iar Iranul cerea distrugerea totala a Israel si unitatea tuturor musulmanilor spre a se realiza aceasta „ mareata ”dorinta.Nimic din toate acestea nu s-a realizat .Rusia este inca impotmolita in Ucraina iar daunazi fostul sef al NATO cere integrarea Ucrainei in structurile UE si NATO. Amenintarile rusilor cu atacul nuclear sunt doar vorbe goale stiut fiind cum Planeta este a tuturor nu numai a puterilor nucleare si nimeni nu risca Armaghedonul .Confruntarea intre civilizatii are un singur cistigator .Occidentul nu poate pierde .Deja Putin reclama o anumita forma de premeditare a conflictului acolo unde Rusia a fost atrasa fara voia ei alaturi de China .Coruptia , raportarile minicinoase catre centru , neconcordanta intre faptic si scriptic , vinzarea de active si de resurse supuse coruptiei , minciunile savantilor ce prezentau politicului o alta realitate , visul de marire cultivat cu grija in tarile redevenite comuniste , imaginea prelucrata a ceea ce exista faptic , inducerea in eroare a unor mari sisteme economice si oferirea drept tehnologie de ultima generatie acolo unde si China si Rusia au crezut ca deja au acces , iluzia copierii in integralitate a Occidentului , imensele sume de bani aruncate pe fereastra de catre Rusia si China ce au sperat, asa cum o faceau si odinioara , sa intraca tehnologic si militar SAU si UE si pe aliatii lor ,dependenta rusilor si chinezilor de tehnologia occidentala la nivel de componente , au dus la ceea ce vedem acum .Iranul a lovit Israel de doua ori cheltuind imense sume de bani fara nici un rezultat. Acum mai toti conducatorii militari si politici ai Iranului si ai organizatiilor teroriste prietene sunt omoriti .Zelenski incepe si el sa faca acelasi lucru in Ucraina .Ultima stire este de o importanta sociala si administrativ teritoriala fara de precedent .Zelenski cere aliatilor europeni sa ia sub patronaj propriu regiuni din Ucraina si sa inceapa reconstructia Ucrainei fiecare pe segmentul de interes .Nici Rusia si nici Iranul nu au adus in piată vreo capacitate militara ce poate distruge Occidentul cu exceptia Rusiei care ameninta inutil cu arma nucleara si care modifica zilnic planurile ei de atac nuclear .Celebra racheta Sarmat (aia de sfida legile fizicii ) s-a dezintegrat .Din cite putem cu usurinta observa singura mare cistigatoare este UE.UE si NATO -UE cresc mai ceva ca „Fat frumos din lacrima ”.Suedia si Finlanda intră in NATO iar UE va integra rapid Ucraina si Rep .Moldova in prima faza .Romania impreuna cu Ucraina si Rep.Moldova o pun de o Trilaterala si devin astfel extrem de puternice militar .Mai ramine ca Trump ( asa cum este deja previzibil ) sa piarda alegerile in SUA si Germania sa ofere capacitati de lovire de ultima generatie Ucrainei si Israel moment in care Rusia nu are decit varianta retragerii iar Iranul varianta alegerii ce tine de distrugerea totala sau de reintegrarea lui ca si prietena a Occidentului dupa ce vechii vectori politici vor fi deja parte a rugaciunilor de pomenire .Iranul nu a reusit sa coaguleze o forta militara musulmana asa cum a sperat si cum i s-a si promis probabil .Rusia a crezut ca va cuceri cu usurinta Ucraina (uniformele de parada la purtator stau marturie )iar Iranul a crezut ca poate coaliza musulmanismul .Nici macar„ vorbaretul” Erdogan nu a trimis vreun „ienicer” in ajutor .Egiptul si Arabia Saudita nu misca vreun deget iar Iordania distruge rachetele Iranului ce sunt plecate catre Israel .Intre timp fortele NATO si cele ale UE se inarmeaza total cu echipamente dovedit performate in lupta si isi muta Bazele militare catre est .Momentul in care trupele NATO intra in Ucraina , lovirea podului de la Kerci are loc si integrarea in UE a Rep .Moldova si Ucraina este acceptata , Europa incepe refacerea granitelor Imperiului .Sa nu uitam Constantinopole .Traim inca un an 1989 ce ne aduce alte natiuni europene si prietene aproape .Daca nimic nu a fost planificat atunci vedem cum se potriveste tuturor zicerea cu nasul Cleopatrei daca insa totul a fost planificat atunci Esop a avut dreptate .
Respect!
@Lili confundați un pic lucrurile. Războiul din Ucraina nu este același cu cel din jurul Israelului. Grupări precum Hamas sau Hezbolah pot fi făcute țăndări de către Israel, în timp ce Rusia reprezintă un alt tip de amenințare care nu poate fi anihilată oricum. Idee ca occidentul nu are cum să piardă este o naivitate stupidă. Ba poate să piardă și să se ducă naibii totul dacă mai visează cu ochii deschiși, precum dumneata!! Aveți aceeași gândire defectă precum liota de la Washington sau Bruxelles. Uite de aia Israelul este atât de puternic și nimic nu-l poate atinge, pentru că știe ca libertățile și civilizația pot dispărea într-o-o clipă. Libertatea se obține extrem de greu și este și mai greu s-o menținem intactă!
1. „… .Sa ne amintim cerintele rusilor aparute inainte de inceperea conflictului .Una peste alta rusii cereau reintorcerea politica si teritoriala la nivelul anilor 90…”
Eu am alte amintiri despre…; poate ar fi necesare niste citate din conducatorii rusi in acest sens. Va pot furniza, la cerere.
2.” Din cite putem cu usurinta observa singura mare cistigatoare este UE.”
Nu chiar cu usurintza si nici macar cu greutate. . Incercati sa va informati despre starea economiilor din UE ( a Germaniei va spune ceva?), despre avansul dreptei in tarile aceleiasi UE, despre relatiile tot mai conflictuale dintre tzarile aceleiasi UE, etc…Toate acestea, urmare directa a razboiului din Ucraina. Unde-s „marile castiguri”?
Nu am inteles poanta cu „locul geometric” al centrului de greutate!
In schimb m-a stimulat sa-mi improspatez cunostintele de mate, astfel incit mi s epara ca articolul a fost f util.
„Locul geometric reprezintă, în geometrie, mulțimea punctelor care satisfac o anumită proprietate. În esență, problemele de loc geometric sunt probleme de găsire a unor proprietăți echivalente celor prin care este dată o anumită mulțime.”
Recunosc, ca să fiu plastic în prezentarea articolului, am considerat mulțimea punctelor ce ar putea fi desemnate drept „centrul de greutate al insulei lumii” ca posibil să fie tratată după relația de loc geometric. Nu știu dacă mi-a ieșit bine în termeni de limbaj matematic, așa că sper să mă fi salvat măcar metaforic.
Oricum, m-am bucurat (până acum) în secret că i-a atras cuiva atenția micul meu joc.
mie-mi plac la nebunie exprimarea plastice, metaforice, haioase!
Expresia nefericită ,,locul geometric al centrului de greutate” a atras atenția mai multora decât credeți. Chiar ca metaforă este greu de găsit un sens, dacă are. Mă pregăteam să comentez când am dat peste observația de mai sus, și este bine că a făcut-o. Era suficient să spuneți centrul de greutate ca să înțelegem de vreți să spuneți. Iar completarea cu ,,proprietăți de echivalență” este la fel de nefericită. Riscul cu astfel de exprimări este că se mai gâsesc câte unii cărora le-a plăcut matematica, în particular geometria, în școală.
Mulțumesc!
Mă simt totuși ușurat, că am tratat cu concepte de geopolitică și analogii din matematică și fizică și nu invers.
Adică m-am ajutat cu metafore și nu am pus compasul, linia sau raportorul pe hartă. Ori, se știe, metafora este o „figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparație cu cuvântul-imagine”.
Și mă mai bucur că am provocat o dezbatere serioasă pe teme cu adevărat preocupante în aceste zile.
atata timp cat „greutate” se traduce prin „influenta” nu vad care-i problema, e descrisa o geometrie politica, pe care, mai mult sau mai putin metaforic, o numim „geopolitica”
Occidentul, în special Europa de Vest, o ține una și bună: noi vrem pace nu război. Așa au făcut și după WW1 când i-au permis lui Hitler și Stalin să declanșeze al doilea război mondial. Dar clamarea Păcii era atunci o atitudine ipocrită, Europa de Vest era marea câștigătoare din WW1, iar Germania și Rusia marile perdante. Așa este și acum, Occidentul, deși și -au pierdut coloniile, produce peste 50% din pibul mondial, stăpânind ferm sistemul financiar mondial și superioritatea tehnologică și militară. Deci, de ce să se facă schimbarea Ordinii Mondiale? Este bine așa cum s-a stabilit de către învingătorii din WW2….
Domnilor, Lumea s-a schimbat, este nevoie de o nouă/altă paradigmă a relațiilor dintre state, una mai democratică și mai echitabilă. Fiindcă, vai, ne place sau nu, Lumea a devenit multipolară. Și nu este vorba numai de Rusia și China ci despre ÎNTREAGA LUME în ansamblul ei.
Cu cât se întârzie discuțiile pe această temă, cu atât riscul unui război mondial crește.
Deci, CINE NU VREA schimbarea Ordinii Mondiale?
Stimate Domn “Lucifer”- Rușii nu au fost perdanți după WW2 ! Ar fi putut fi câștigători dacă și numai dacă n-ar fi făcut “marea revoluție din Octombrie” care se sărbătorește la 7 “ale lui Noiembrie” ! Țările Baltice sau Basarabia și-au căpătat independenta în urma decretului “Marelui Revoluționar” Lenin V.I. care consfințea dreptul popoarelor din fostul Imperiu Țarist la autodeterminare. Este adevărat ca după ce “unele a-au autodeterminare” , marele “gânditor și urmașii s-au cam răzgândit ! Teritoriu au mai pierdut bolșevicii la polonezi, dar nu datoria WW2 ci “ca-I bătură leșii” prin 1920, deci după MareleRazboi !
Domnule, Rusia trebuia să participe la tratatele de pace de după WW1 fiindcă „ținuse” tot frontul de Est din Polonia până în Balcani, inclusiv un front secundar în Caucaz contra Turciei. Chestia asta l-a nemulțumit chiar și pe Wilson președintele SUA care nici măcar nu a ratificat unele tratate de pace, considerând că Germaniei i s-au impus condiții prea grele, iar Rusia nu a fost participantă la tratativele finale. Asta a dus apoi la răzbunarea acestor două state și la declanșarea WW2. Apropo, SUA NU A RATIFICAT NICI „UNIREA” BASARABIEI CU ROMÂNIA, considerând că este nedrept ca o țară, la sfârșitul războiului, să ia teritorii de la un aliat în război. Asta a dus ca în 1940 URSS să aibă motiv să-și ia teritoriile înapoi prin forță. UK și Franța au fost marii câștigători din WW1, drept pentru care voiau „pace”.
Rusia incheiase pace separata cu Germania, la ordinul lui Lenin. (Desi Trotzki s-a opus, datorita conditiilor umilitoare.) In fapt, Lenin de asta a si fost adus -in vagon sigilat- din Elvetia in Rusia, prin toata Germania: sa incheie pace cu orice pret.
In urma acestei paci, Romania a fost silita sa capituleze in fata Puterilor Centrale, cu o pace umilitoare si germanii si austro-ungarii au deplasat toate fortele pe frontul de Vest. Daca nu erau americanii, se termina cu Franta (si Italia).
Wilson era aerian! (Nu e ala cu AVC, care a fost tinut in pat si semnat nevasta in locul lui?)
A facut numai prostii.
Romania nu a ocupat nici un teritoriu! Populatia autohtona a votat unirea cu Romania, in urma prabusirii imperiului tarist. (Deci, autoproclamatele republici separatiste din Ucraina nu trebuie recunoscute? Cam asta e principiul la care faceti apel.)
Domnule, repet, „marea Unire” nu a fost recunoscută prin tratate de SUA și Rusia.
Ce surpriza… Rusia comunista, vreti sa ziceti.
Si SUA, de acord, a avut o sincopa regretabila. Cu un presedinte tintuit la pat atita timp… si cu creierul afectat, cred si eu.
Totusi, repet, daca refuzati sa recunoasteti Romaniei dreptul la actele de unire votate de cetatenii -majoritari- romani din pronvinciile ocupate de imperiile vecine (care erau dizolvate), in numele dreptului (DREPTULUI) popoarelor la autodeterminare, nici autoproclamatele republici din estul Ucrainei nu pot fi recunoscute.
Nu realizati ridicolul situatiei? Sau Rusia e mai egala decat altii? Pentru ca are traida….? Ea are numai drepturi?
Nu mai continuati,,. ca deveniti ridicol. Sau rublele vin cand sunteti ridicoli?
(P.S. Pina la urma, ultimul act oficial votat de Sovietul Suprem a fost tocmai condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov. Deci, Rusia comunista a recunoscut, in ultima secunda, raptul teritorial. Neo imperialismul rus nu vrea sa-l recunoasca. E de stiut de catre toti.)
Se va apăra cu hotărâre Occidentul în fața ofensivei coordonate declanșată de coaliția puterilor dictatoriale ale Rusiei, Chinei și Iranului, cu susținerea entuziastă a dictatorului Coreei de Nord sau va ezita nepermis, în speranța că se va găsi cumva, de la sine o rezolvare și totul va reveni la „normal”? – intreaba retoric autorul…
Se va apara cu hotarire, raspund eu optimist. Vremurile grele nasc oameni tari, ca Bill Clinton. Stim cu totii cum ne-a scapat el de sirbi in 1999, cind totul parea pierdut si eu pusesem placa cu Lepa Brena – Jugoslovenka la „picup”, sa-mi aduc aminte cum se cere o piine pe sirbeste.
S-o gasi si azi un Clinton sa ne smulga din ghearele puterilor dictatoriale si sa ne depuna in bratele pufoase si catifelate ale democratiei de piata libera. Poate doamna Kamala o sa ia biciul si girbaciul in minurile ei puternice dar totusi delicate si feminine, poate domnului Zelenski, dupa ce preia nobelu’ pentru pace, i se face mila de noi, astia din partea corecta a istoriei si ne scoate la liman, asta ca tot l-au epurat pe fostul sef de la ONU pentru neclaritati in autobiografie si sta postul neocupat.
Va fi cineva care ne va scoate din fosa, ne va clati, ne va sterge, ne va usca la soare si ne va da cu 8×4, asta-i sigur. Nu ne lasa ei de izbeliste, nu-i lasa inima.
Bun . Si ce-i de facut ?
Teorie , cat cuprinde . Analiza ? Cu toptanul ! Luam nota ? Toata ziua !
Ce-i de facut ?
Spre deosebire de generatiile anterioare – bunicii , plecati pe frontul de Est si parintii , vajnici construitori de Lume Noua , Rosie , noi , generatiile mai noi – X sau Y , putem lua atitudine , putem protesta , putem vota , ne putem impotrivi .
Personal , am facut-o , impreuna cu familia mea , incepand din 20.12.1989 , 28.01..90 , , Piata Universitatii , Jos Iliescu , Jos Basescu ,Jos Ponta – Nu gazele de sist , Nu Rosia Montana , Jos Dragnea , pro Marsul Diversitatii , etc , etc .
La +35 C si -17 C ! Si alea erau pericole ??!!
In noul context , european si global , putem lua atitudine impotriva noilor pericole si putregaiuri care ne ameninta existenta viitorul si modul de viata : fundamentalismul islamic , Nazismul Moscovei , Comunismul capitalistoido – confucianist chinez , iredentismul noului horthy supraponderal , nabadiosul asalt woke impotriva bunui simt si al normalitatii , lacomia marilor corporatii , etc, etc .
Ce sa vezi ? Surpriza ! Pe niciun vajnic centurion al Intelighentsiei , romanesti sau occidentale , nu l-am vazut sa degere prin ploaie sau frig impotriva vreunui flagel , din cele mai sus pomenite – altfel decat rupand penite sau tocind tastaturi , ( mai nou ) – in simfonicu-i birou , plutind asa , prin stratosferele autosuficientei ! Plebea , sa iasa in strada & niscaiva bastoane de jandarm cu al sau IQ 65 & muschi schwarzeneggerrieni ! Eu , Teoreticianul , doar : gandesc – scriu – emit !
Asta , valabil de la Meditatia Transcedentala , Dilema , mai veche sau mai noua , motani castrati , patapievici sau liiceni scarbiti de cloaca Societatii sau acriti de nemernicia speciei umane , samd .
Inca-i bine ! Vacante si minivacante , vouchere de tot felul – mai ieri s-a incheiat harmalaia pontica a micului & berii ! Iata vine galopand , taiatu’ porcului si grohaiala sfanto-traditionalo- chermezistica de sfarsit de an !
Viata nenica peste valah ! Moarte si sange ? La altii ! Cand ne vom trezi ? Cand va cade o drona – din cele nebagate-n seama de vajnicul Mos Teaca , cu program de la 8.00-16.00 , zic , peste un bloc , ucigand oameni ?
Sau daca vreun descreierat in slapi , de prin oazele de la est de Mediterana , inteapa calatorii-n Metroul mioritic – primind pentru asta drept bacsis ceresc , fo’ 70 de virgine tematoare ?
Protestam prin nesimtire , prin autosuficienta si prin ,, lasa , ba’ ca ne apara USA & NATO ,, , Ucraina si iata , Israel !
Si daca astia vor fi invinsi sau vor renunta ?
Ce ziceti , inteligentsilor ? O ,, punem ,, de un protest ? Motive ? Avem cu duiumul !
Scuze , inchei ! Fug , ca-ncepe un serial turcesc ! Haideti si voi !
Sau va gasesc acolo , co berica-n mana ?
Daca ati iesit in strada impotriva gazelor de sist… e de discutat despre inteligenta dvs.
Oamenii nu ies de capul lor in strada, decat arareori. Spontan. Foc de paie.
Pentru a iesi in strada, e nevoie de un organizator capabil si o lozinca ce sa atraga multi cetateni.
Semi demonstratii cu cativa tilicari (multi platiti), ca sa dovedim -in afara- ca lumea se opune…….
Dar de ce huliti glasul ratiunii si sfaturile date de intelectuali? Va plac sfaturile date de politruci? Eventual de fostii politruci?
Pina la iesit in strada, vedeti iesirea la vot. Si protestul la locul de munca, eventual greva politica, pentru aplicarea referendumului din 2009, validat de CCR.
Mai usor cu luptele de strada si haosul premeditat. Romania este o oaza de stabilitate intr-o zona instabila. Si e foarte bine ca e asa.
„… pentru aplicarea referendumului din 2009, validat de CCR.”
A en’shpea oara zic: „pentru…” e nevoie, mai intai, de LEGIFERAREA lui in Parlament. Asta se va intampla atunci cand aleshii nostri vor hotara sa-shi taie singuri ( la cca.50% din ei) craca de sub picioare . Adica, atunci „cand s-o coace…”
Puteti spune orice.
Tehnic, aveti dreptate.
Practic, hotarirea poporului, liber exprimata la vot si recunoscuta de CCR nu este luata in seaman de banditi.
In rest, blablabla
Asta are are menirea de a distruge orice initiaytiva populara si orice efort de lupta legala. Vina, nu este la popor, este la banditii de la butoane.
Dar toti …… injura poporul toata ziua, pentru a masca adevaratii vinovati. Vinovatii sunt mari pr’eteni cu veciniii din est si vest, deopotriva. (Vestul foarte apropiat.)
Pentru cine analizează corect efectele odiosului Pact – zis Ribbentrop – Molotov, precum și Protocolului Secret (așa de secret ca rusnacii, fie comuniști-bolsevici sau “modernizați-vopsiți” nu l-au recunoscut și și i-au negat cu obstinență existenta, la fel ca și uriașul asasinat al ofițerilor polonezi de la Katin, ca să nu mai amintim genocidele din tarile central și est europene ocupate după WW2) rezulta clar ca al Doilea Război Mondial A FOST DECLANȘAT de URSS și Germania lui Hitler !
Agresiunea permanentă și imperialista a Rusiei în ultimele sute de ani și mai ales de pe vremea lui Petru cel Mare este bine cunoscută și “ încercată” pe piele proprie și de romani (ba și hoția ruseasca, așa cum ne amintește cronicarul, petrecută la masa oferită de Petru, unde boierii moldoveni îmbătați crustă de prima șampanie franțuzească băută au fost “ușurați” de muscali de bani, giuvaericale “și cu osebire de …. ceasuri ! Veche meteahna la mujici) Și cu timpul, vechea dori ta de “expansiune în toate direcțiile” s-a păstrat și îmbunătățit altoind-se cu ideea de eliberare-dezrobire și maretele dar mincinoasele promisiuni utopice ale comunismului. Dacă te uiți prin istorie vei constata ca ori unde apar rușii, sub ori ce forma de conducere ar fi având apar probleme, turbulente, răscoale sau războaie cu urmări catastrofale. Și pentru ca vorbim acum de problemele arabo-palestiniene-islamice și israeliene amintesc ca până prin anii ‘970 , chiar dacă luptele arabo-Israelite începute prin ‘948 erau prezente, lumea musulmana era – încă- liniștită și în ‘973 am putut vizita Syria și Libanul – ba am pregătit pentru ‘974 o mai lunga călătorie în Iran, Pakistan și …. Afganistan ! Declanșarea acută și quasi totala a fundamentalismului islamic s-a produs NUMAI DUPĂ INTRAREA RUȘILOR ÎN AFGANISTAN !! Cum ar zice matematicianul : QED ! Ai am putea modifica vechiul adagiu francez și la ori ce dezastru să….cautam rsnacul !
In situatia in care ai ajuns la concluzia ca ceea ce ai de spus este suficient de interesant pentru a face o cat de mica diferenta in societate atunci decizi daca comunici sau nu ceea ce ai de spus cu privire la un eveniment, problema sau fenomen. Daca ai decis sa comunici iti asumi ca mesajul formulat si comunicat poate fi privit si critic. Am citit articolul si am concluzionat ca o simpla descriere a unui eveniment, problema sau fenomen pigmentata cu citate subiective la care se adauga acte istorice arhicunoscute nu adauga la cunoastere ca rezultat ultim al unui demers analitic exhaustiv. Cu tot respectul pentru efortul autorului trebuie sa precizez ca nu am inteles care este valoarea adaugata generata de autor (contributia sa la cunoastere nu la descriere) si pe care o doreste pusa in discutie publica prin intermediul articolului.
@Ioan _ „…nu am inteles care este valoarea adaugata generata de autor (contributia sa la cunoastere nu la descriere) si pe care o doreste pusa in discutie publica prin intermediul articolului.”
Cu permisiunea autorului și a administratorilor, îndrăznesc să vă ofer o explicație…
Platforma aceasta este un spațiu virtual în care autorii articolelor își expun opiniile cu privire la subiectele pe care le consideră interesante.
Din moment ce ați citit acest articol, înseamnă că v-a atras atenția, iar autorul și-a atins obiectivul.
Faptul că sunt permise comentarii este un privilegiu pe care administratorii platformei și autorii articolelor îl acordă cititorilor.
Sper că v-am fost de ajutor.
Lumea trece printr-o noua setare de paradigma. Acum Ocidentul pare (din nou) slabit, indecis, ezitant. Ca sa nu supere prea tare pe rusi, nu ajuta Ucraina decat cu taraita. De ce au fost in stare sa distruga TOATE rachetele trase de iranieni spre Israel, dar in Ucraina nu se baga si lasa sa cada rachete peste orase, omorand zeci de mii de oameni? Ce intelegere a istoriei si geopoliticii e asta?
Ca ameninta putina ca da cu nucleara?! asta fac rusii din totdeauna, maskirovka, minciuni gogonate, dezinformari, manipulari. S-au extins ca o cangrena uriasa, ingloband popoare si distrugand zeci de tari. Oricunde au ajus au adus moarte, saracie, nedezvoltare, politie politica brutala, gulaguri, jafuri, inversarea valorilor, exact ca la ei acasa. Vestul nu are nucleare, sa ameninte si ei in contrapartida.
Trebuie fermitate si actiune corecta a Vestului. Ucraina vrea sa iasa de sub nenorocirea si mizeria „lumii ruse”. Daca Ucraina pierde, si Moldova va pierde, si tot Estul Europei.
1. ” După încheierea Războiului Rece și colapsul Uniunii Sovietice, s-a deschis o fereastră de oportunitate pentru stabilizarea zonei,”
Eu cred ca fereastra s-a deschis – fiind cam repede inchisa- in ’78, la Camp David, cu acordul dintre viitorii premiati Nobel: beghin al Israelului si Sadat al Egiptului. Acordurile ce-au urmat- citate in articol, sunt tot atatea incercari de-a deschide ferestre, in loc de a fi sparte.
2. „Moartea fără sens proclamată de neo-stalinism și de rezistența islamică” De cea proclamata de rezistenta islamica am citit, articolul fiind foarte documentat; n-am prea gasit-o pe cea proclamata de neo-stalinism, si care pare a fi altceva decat neo-marxism.
@Adrian Cristescu _ „Eu cred ca fereastra s-a deschis – fiind cam repede inchisa- in ’78, la Camp David…”
Probabil, aceea a fost o perioadă propice pentru încheierea – cel puțin pentru o perioadă ceva mai lungă – a conflictului.
Dar nimeni nu a dorit încheierea conflictului cu adevărat. Cu un cumplit cinism, ambele părți au urmărit de fapt escaladarea conflictului.
De ce? Pentru că mereu au existat de ambele părți forțe extremiste, îndeajuns de influente, care au dorit să ocupe întreg teritoriul, iar ceilalți să dispară pur și simplu. Adică, conducătorii ambelor popoare au avut o disponibilitate cutremurătoare pentru genocid. Cumplit, într-adevăr!
Apararea patriei si a civilizatiei proprii sunt mai presus de viata si de moarte, sensul il da intreaga istorie a omenirii vazuta ca un haos permanent si violent care a impiedicat hegemonia absoluta asupra tuturor oamenilor. Nu stiu daca este bine sau nu, dar de zece milenii cam asa stau lucrurile, indiferent ca ne place sau nu ne place. „Deci te lupta!” spunea poetul Cosbuc.
„Din motive asupra cărora vreau să zăbovesc puțin, Israelul a ajuns să fie considerat în ultimele luni mai degrabă un stat agresor…”
Spun cu onestitate, habar n-am cine a început agresiunea și probabil nimeni nu știe cu adevărat. Văd că în ultima vreme unii se întorc chiar la Exod pentru a explica ceea ce se întâmplă astăzi în Orientul Apropiat.
Cu gândul la siguranța mea și a copiilor mei, mă gândeam să-i amintesc autorului articolului că, după 9-11, apărarea Statelor Unite împotriva terorismului în Irak s-a făcut sub mandat internațional, printr-o misiune în care și România s-a aflat între participanți. Dar…
Federația Rusă luptă pe teritoriul Ucrainei împotriva nazismului. Și face un parteneriat strategic cu Iran. În Consiliul de Securitate, ONU a fost ridiculizată. Iar „dăștepții lumii’ s-au grăbit să constate futilitatea unei organizații vetuste.
Este posibil ca China să lupte cine-știe-pe-unde (poate prin Taiwan, spre exemplu) împotriva imperialismului occidental. Nu cred că se îndoiește cineva că în Consiliul de Securitate va fi blocată intervenția reprezentanților ONU care ar putea dori să observe, ori să oprească, agresiunea imperialiștilor taiwanezi spijiniți de Occident împotriva Chinei, care se apără în mod legitim.
Prin urmare, după 35 de ani de libertate de exprimare în România, cu fiorul dat de ușurința cu care Occidentul a dobândit pacea determinând cedarea de teritorii ucrainene Rusiei (sau este foarte aproape de a striga „Am înfrânt!”), îndrăznesc doar să postez un link…
https://www.g4media.ro/fortele-israeliene-au-tras-din-nou-asupra-fortelor-de-mentinere-a-pacii-doua-persoane-au-fost-ranite-surse-onu.html
Și mi-e din ce în ce mai frică…
Cred ca este frica de dinainte de operatie, dar stii ca dupa operatie iti va trece: ori operatia nu a reusit si pacientul a murit (deci nu ii mai este frica de nimic) ori operatia a reusit deci pacientul traieste, iar moartea se amana (ca doar nu a devenit nemuritor).