Un Zombie e un monstru plicticos si limitat. Dar popularitatea lui in filmele horror ramane constanta indiferent de moda. El intrupeaza, fara sa vrea, unele elementele definitorii ale realitatii romanesti. Da. Traim intr-un film de groaza, dar ii putem dicta finalul.
Popularitatea acelor figuri pe care le incadram in categoria culturala a monstrilor creste si scade pe masura ce trec anii. In prezent, vampirii sunt pe val gratie seriei de carti Twilight semnata Stephanie Meyer si a ecranizarii acesteia cu un succes enorm. Varcolacii nu prea sunt la moda acum, dar poate ca vor reveni in curand. In ultimii ani au fost ecranizate de asemenea mai multe povesti cu fantome, dar mult mai putine decat in urma cu un deceniu sau doua.
Niciun monstru nu se compara insa cu un zombie. A recunoaste ca iti plac filmele in care hoarde de morti plutind undeva intre lumea reala si cea de dincolo fugaresc ultimii supravietuitori ai speciei umane este ca si cum ai purta de buna voie in Piata Universitatii o pancarta cu “Am gusturi (cel putin) dubioase”.
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI
De fapt, zombie sunt cam plicticosi. Din punct de vedere narativ nu se pot face prea multe cu ei. Nu te pot fermeca precum vampirii. Nu-ti pot smulge compasiunea precum varcolacii in forma lor umana. Zombie nu fac altceva decat sa schiopateze neindemanatic dupa oameni, sperand sa ii rupa in bucati cu dintii, si nu au nicio personalitate individuala. Sugestia mirosului de putrefactie care insoteste o hoarda prevesteste un singur lucru: Raul. Dar tocmai aceasta simplitate si caracterul ei universal, este motivul pentru care zombie au reusit sa ramana o parte a industriei cinematografice atata amar de vreme.
Un film cu zombie si mai ales un joc pe calculator cu astfel de persoanje include bineinteles si multa violenta. Intr-un film cu vampiri sunt cateva batai, cateva transformari in lilieci si cateva muscaturi pe ici pe colo. Cand apar niste zombie insa, cu siguranta zboara pe toata latimea imaginii membre dizlocate de trupuri. Se varsa sange cu nemiluita si regizorii inventeaza mutilari corporale aproape comice. Ce sa mai spunem despre canibalism…
MONSTRII IN REALITATE
Fanii infocati ai genului probabil ca nu se gandesc la substraturi politice si sociale pe care le-ar putea reprezenta monstrii lor preferati. Dar ele exista. De exemplu, in momentul in care in film se produce apocalipsa, guvernul este fie absent in totalitate fie incapabil sa functioneze. La fel ca in Romania unde guvernul ori a lipsit complet ori nu a stiut ce sa faca la apropierea crizei economice. Ce sa mai spunem de gestionarea ulterioara a crizei…
In unele filme, dupa ce eroii sarbatoresc victoria asupra hoardelor puturoase, scena de final anunta invariabil o a doua parte: o mana insangerata se misca sub daramaturi simbolizand revenirea unor zombie si reinceperea luptei pentru supravietuire. Uitati-va cum spre sfarsitul fiecarui ciclu electoral, Bucurestiul si intreaga tara devin scena unei batalii de proportii monstruoase pentru aceeasi supravietuire. Majoritatea politicienilor romani (nu toti) nu se deosebeste prin nimic de o hoarda de zombie.
ZOMBIE POLITICIANIST
Un zombie din politica romaneasca nu are personalitate individuala. El asculta de ordinele partidului si le executa, de obicei, cu aceeasi indemanare cu care un monstru separat de propriile picioare se taraste catre gleznele unei domnite frumoase pe o alee intunecata. Cine crede ca votul uninominal a contribuit cumva la responsabilizarea acelor zombie din Parlament sau Guvern este cat se poate de naiv. Ca si cum asigurarea medicala ar finanta tratamentul ranilor provocate de muscaturile unui zombie…
Monstrul romanesc nu poate fermeca pe nimeni, iar in ultima vreme nici mila nu o mai poate trezi in sufletul alegatorilor. El face parte din acea hoarda compacta si urat mirositoare care are un singur tel: victoria asupra oamenilor. Politicianul doreste sa fie ales, sa fie un zombie mai evoluat. Se lupta sa devina imun pentru cativa ani la armele omenesti, acea perioada de gratie pana la urmatoarea batalie apocaliptica pentru supravietuire.
Zombie-ul politic nu este insa canibal. E drept, curge mult sange pe scena damboviteana. Se rup maini, picioare, se musca in dreapta si in stanga si se incearca avansarea pe criterii tipic monstruoase. Ruptura se produce atunci cand publicul acestui spectacol grotesc se asteapta ca unul sa moara. Este acel moment in care fiecare zombie isi aduce aminte ca trupul pe care tocmai l-a mutilat s-ar putea intoarce candva sa-l mutileze la randul lui. Moartea unui zombie politic inseamna eliminarea din grota imunitatii. Iar comanda magica de incetare a ostilitatilor intre monstrii este NUP (Neinceperea Urmaririi Penale). A functionat de fiecare data pana acum…
BATALIA FINALA
Supravietuirea omenirii si respingerea asaltului din partea armatelor zombie este asigurata de idealuri de aderare la cauze comune si actiune colectiva. In film exista un grup de oameni provenind din paturi sociale diferite care se lupta pentru salvarea intregii lor comunitati. Ei se regasesc brusc in situatia de a trebui sa se bazeze unii pe ceilalti pentru a invinge Raul. Si ajung sa inteleaga ca trebuie sa actioneze ca un grup omogen daca vor sa isi pastreze creierul in propria teasta. Pe parcurs, oamenii reusesc sa treaca peste diferente de varsta, rasa sau sex.
Lupta pentru supravietuire in Romania e in toi. A fost o motiune de cenzura. Acum vine alta. Alegeri vor veni cu siguranta – fie anticipate, fie la termen. Liderii diferitelor armate de zombie isi aduna supusii. Trupele incep sa se miste, hoardele vor fi asezate in pozitii strategice pentru lovitura de gratie. Mirosul de putrefactie devine din ce in ce mai pregnant si invaluie intreaga tara. Iar daca oamenii nu vor reusi cumva sa se uneasca impotriva acestei amenintari, atunci filmul de groaza va mai rula inca multa vreme pe ecranul realitatii romanesti.
Asta mi se părea şi mie că fac, de multă vreme : figuraţie-ntr-un film prost, cu zombies !