vineri, septembrie 4, 2026

Moștenirea Marelui Maestru

După ce-a murit Marele Maestru am trecut, noi, toți cei care l-am cunoscut, printr-o… criză. Fiecare a reacționat în felul lui, dar niciunul n-a reacționat bine. Nu știu, chiar nu-i domeniul meu, dar îndrăznesc să mă pronunț: poate după asta se cunoaște un om mare. După golul pe care-l lasă-l urmă, adică. Nu știu, zic și eu.

Încerc să fiu cât mai scurt, ca să nu vă irosesc timpul. Marele Maestru a lăsat în urma lui ceva, nu ca păsările-n zbor, peștii-n apă și porcul în farfuria cu cartofi prăjiți. Marele Maestru ne-a lăsat exemplul lui personal – a trăi în libertate, în deplină libertate a conștiinței, că altfel murim regretnici – dar a mai lăsat ceva. O, cum să-i zic, învățătură. O teorie, o insistență de-a lui, pe care la vremea respectivă nu obișnuiam s-o luăm în seamă („E beat”). Ne spunea: „Mă, puiuților. Nu-i destul. Nu-i destul să vă străduiți cât puteți, fiecare pentru el. Chestia e să vă străduiți și pentru alții; care aveți copii, foarte bine, dar nici asta nu-i destul. Biologia e OK, e foarte bine să supraviețuiești prin urmași, e legea firii; dar nu-i destul. Oamenii, spre deosebire de alte gadini, pot mai mult de-atât. Să lăsați ceva în urma voastră, mă, puiuților. Să dați mai departe din prea-plinul vostru, fiecare din ce are. Să împărtășiți, mă, asta vreau să spun! Eu, unul, am ajuns la prea-plin, cumva prea repede și prea ușor în viața asta, și v-am luat pe lângă mine, să vă bucurați și voi, care cum a fost în stare. Nu v-am dat mult, că nici eu n-am saci cu aur, dar nu m-am calicit, și de la mine n-ați plecat flămânzi sau însetați; când veți da și voi de bine, să nu uitați asta, ce vă spun eu acum: împărțiți, împărtășiți, dați și la alții. Nu bani, mă, dați-i dracu’ de bani! Nu de bani vorbesc eu aicea. Dar fiecare dintre voi, dacă mi-am făcut eu bine treaba, va fi meșter cândva, bun la ceva, cel mai bun la ceva. Să vă creșteți și voi puiuții și puiuțele voastre. Că e păcat, mă. E păcat!”.

La timpul respectiv, eu n-am înțeles nimic. Mi s-a părut că Marele Maestru bătea câmpii: ce aș fi putut să dau eu și cui, dacă n-aveam nimic pe lumea asta? (Și atunci ca și acum – am închis paranteza). Dar altceva avea Marele Maestru în vedere: el când zicea „păcat”, înțelegea „irosire”. Voia să spună că orice om, chiar și derbedeii lui de puiuți, are ceva bun în el, și că acest ceva bun trebuie dat mai departe. Iar pentru asta, sigur, e nevoie de a-l găsi pe cel ce merită să primească.

Nu toți puiuții Marelui Maestru au meritat. Vreo trei s-au pierdut: droguri, alcoolism, jocuri de noroc. Unii au confirmat foarte repede: doamnele, în general („puiuțele”), iar alții au confirmat extrem de târziu (eu). Totuși, în general, aș zice că moștenirea Marelui Maestru este deja pe plus: mai mulți realizați decât ratați.

Am încercat și eu, cât m-a ajutat mintea, să nu fac de râs învățăturile Marelui Maestru, dar până anul ăsta nu mi-a ieșit nimic; recunosc cinstit. Atât s-a putut!

Ieri, romanul „Nu mai e nimeni acasă” al Sabinei Yamamoto (editura Vellant, 2023), a fost distins cu premiul revistei Observator Cultural, la categoria „Debut”.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Nimeni nu-i profet in tara lui! Se pare ca nu ajunge sa ajungi in Bruxelles, e prea aproape, trebue tocma in Japonia. O fi spus si Marele Maestru asa ceva?

  2. E greu sa dai ceva din tine, pentru ca trebuie primit. Sau trebuie sa ai charisma, ce dai va fi primit emotional si abia dupa aia rational.

  3. Intrebarile sunt mai importante decât raspunsurile și personajul principal este Sabina, a care-i carte intentionez sa o citesc intuind ca Japonia este doar un pretext.
    https://revistagolan.com/interviu-sabina-yamamoto-imi-gasesc-implinirea-in-actul-de-a-comunica-si-a-impartasi-prin-cuvinte/
    Nu m-am dumirit daca Golan face trimiterea la titlul de noblețe pe care l-au purtat romanii lucizi din Piata Universitatii sau la regiunea in care locuitorii din Quatzin sunt capabili sa conviețuiesca cu cei din Majdal Shams.
    Liber a atribui rolul de Mare Maestru oricăruia dintre autorii acestor fire de poveste țesute la poalele inzapezitului Fuji Yama sau a Hebronului.

  4. Da Mihai! Ești pe „cale” – cum ar zice domnul Andrei Pleșu. Mulțumesc pentru mărturisire, mi-ai dăruit o zi bună. Marele Maestru avea valoare. Cred că este bine să rememorăm zicerile lui. Baftă și curaj Mihai.

  5. Iar ne baga in ceata domnul Buzea. Invataturi „intelepte” si cate o fumigena ca el „a confirmat”. Tare de tot!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea (n. 1971, București) este arborist, scriitor și fondator al școlii Wannabe (2024). Cărți publicate: Dă diriga de băut (2025), Pădurea Vrăjitoarei Mici (2025), Tarot (2023), Frunza (2022), Vulcan. Lumina vine de la Asfințit (2022), Paralel (2021), Recrutorii (2019), Jimmy (2018), Povestea lui Vasile Pogor (2018), Gastarbeiter (2017), Berile de Aur (2006). În prezent locuiește la Bruxelles.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro