Muzica rap și presa liberă subminează statul ungar

Procuratura Sectorului VII al Budapestei îl anchetează zilele acestea pe rapperul Dopeman pentru ”ofensă adusă simbolurilor naționale”, infracțiune pedepsită în Ungaria cu până la un an închisoare. După ce rapperul a inclus în piesa ”Baʼmeg!” (Fʼtui!) citate din Imnul național, un site-ul ultranaționalist cu trimitere la Jobbik și-a îndemnat cititorii să depună reclamații la poliție împotriva artistului, ceea ce s-a și întâmplat: poliția de sector a primit cel puțin 15 reclamații care impun o investigație legală. Dopeman se apără invocând libertatea de exprimare și se definește ca ”naționalist de bine”, care exprimă nefericirea maghiarului de rând, în argoul periferiei. Dezbaterea publică în jurul cazului confirmă din nou divizarea societății ungare, reflex al sciziunii între linia naționalist-agresivă încurajată de FIDESZ și dusă la extremism de Jobbik, și între moderații acum prezenți în rândurile opoziției, dar mai ales printre intelectualii maghiari de sorginte liberală. O luptă inegală în condițiile în care partidul de guvernământ are 2/3 din Parlament și un premier ”mână de fier”, în vreme ce societatea civilă este slabă, dezorganizată, opoziția este ocupată cu luptele interne iar vocea presei este gâtuită de noua Lege a mass-media, cu limitări drastice ale libertății sale. Totuși, fantezia naționalismului penibil nu cunoaște bariere (cum s-a dovedit și în cei peste douăzeci de ani vadimiști ai României): o reglementare aparent aducătoare de fonduri la bugetul subțiat al Ungariei, impozitul pe deținerea câinilor, a primit o tentă ”patriotică”: nu vor fi impozitați proprietarii de rase maghiare ca Visla, Komodor, Kuvasz, Pulli și Pumi.

Anul a început febril pentru guvernul Orban, criticat de deopotrivă de UE și de SUA pentru modificările aduse de noua Constituție și de cele 21 de legi pandante care afectează libertăți fundamentale și mecanisme democratice. O scrisoare deschisă semnată de foști disidenți ca Miklos Haraszti, până de curând responsabil cu libertatea presei la OSCE, scriitorul György Konrad sau Gábor Demszky, fost primar liberal al Budapestei, de scriitorul György Dalos, de filosoful Sándor Radnóti și de alți intelectuali foști parlamentari sau demnitari în guvernările trecute, cere liderilor Uniunii Europene să ia atitudine până nu e prea târziu: ”Susţinătorii democraţiei şi ai statului de drept din interiorul şi din afara Ungariei nu trebuie să consimtă ca un stat membru al UE să strivească aceste valori universale. Nici UE nu ar trebui să stea deoparte în timp ce statul maghiar este luat ostatic de un tiran demodat şi provincial”. Este primul semn important dat de societatea civilă care a organizat în 2 ianuarie, împreună cu opoziția, o manifestație de câteva zeci de mii de participanți în fața Operei Naționale, unde puterea sărbătorea intrarea în vigoare a noii Constituții. Manifestanții n-au ezitat să fredoneze hiturile incriminate ale rapperului Dopeman, la care s-au adăugat textele protestatare ale formației Belga.

Efectele Legii mass-media intrate în vigoare la începutul anului trecut, ușor cosmetizate la cererea OSCE și UE, încep să se arate. Îndată încheiate cele 6 luni ale președinției ungare a UE, au început concedierile colective preconizate de MTVA, angajatorul suprem al mediilor publice comasate. Au fost puși pe liber peste 500 de jurnaliști în etapa din iulie și peste 600 în septembrie. Televiziunea publică și Radioul, structuri controlate politic și pe vremea socialiștilor, prost organizate, bugetofage și cu audiență scăzută,  necesitau restructurări de necontestat. Criteriile de selecție folosite acum de MTVA n-au fost diferite de cele anterioare: obediența, iar nu competența a decis. În fața sediului din str. Kunigunda al mediilor publice se află în greva foamei din 10 decembrie doi jurnaliști deveniți țapi ispășitori pentru mistificarea unei știri comandate de noii șefi, care nu își asumă nimic. Greva amenință să se generalizeze: vicepreședintele Sindicatului Independent al producătorilor TV și de film, Balazs Nagy-Navarro, a înființat Mișcarea Mâini Curate, pentru liberatatea presei și profesionalism în mediile publice. Ecoul acestor mișcări este minor, solidaritatea de breaslă nefiind, nici la jurnaliștii unguri, un punct forte. Teama de represalii este justificată. Atotputernica Autoritate Națională pentru Mass-media și Comunicații și Consiliul Media, controlate de conservatori,  pot închide gura oricui. Cel mai recent exemplu este retragerea frecvenței postului Klubradio, voce a opoziției, după 10 ani de funcționare, în favoarea unui post necunoscut, Autoradio.

Me(di)a culpa: Nu ziarul ”Puterea” a dispărut concomitent cu ”Ziua”, așa cum menționasem în articolul precedent, ci ”Gardianul”. ”Puterea” apare în continuare în print și pe www.puterea.ro ca un „cotidian național de investigație”. Mea culpa!

Articol apărut și în revista 22.