Pornind de la realitatea în care se află Marea Neagră, observăm că acest spațiu este condiționat de geografia regiunii. Ne-am obișnuit să acceptăm profilul static al acestui bazin datorită constrângerii accesului în Marea Neagră prin strâmtorile turcești – Bosfor și Dardanele. Suveranitatea exercitată de Turcia asupra strâmtorilor a avut oarecum rolul (nu consecvent) de a limita accesul Uniunii Sovietice și, mai târziu, al Rusiei spre Marea Mediterană. Această nevoie strategică de a proteja creșterea prezenței ruse pe flancul sudic al Europei a permis Moscovei să funcționeze aici nestingherită, profilându-și un status quo regional. Dincolo de puterea sa maritimă la Marea Neagră, Rusia a depus eforturi considerabile de a menține pe orbita sa regimurile politice din regiune, iar pentru a se asigura că influența ei va dăinui, a plantat conflicte artificiale sub pretextul protejării minorităților ruse pe teritoriul statelor învecinate. Această tactică a avut rolul de a trimite forțe de ocupație pe teritoriul altor state suverane, numite de Moscova în mod fals „forțe de menținere a păcii”. De fiecare dată când exercitarea controlului politic al Kremlinului a eșuat, folosirea forței a devenit opțiunea acceptabilă pentru menținerea status quo-ului regional.
În timp ce Marea Neagră nu a beneficiat de o așa numită internaționalizare, regiunea a fost mereu supusă abuzului de către Rusia și este interesant faptul că această realitate sau uitare geopolitică a fost cumva neglijată de excepția prin care SUA au tolerat existența unui spațiu în care să nu-și exercite hegemonia maritimă globală. Consecința acestei excepții a dus în cele din urmă la multiplicarea ambițiilor Rusiei în regiunea Mării Negre, dar și la o formă de dependență a satelor costiere față de un broker de securitate, capabil să asigure sprijin și garanții externe. Nu greșim dacă admitem că regiunea Mării Negre rămâne un spațiu complicat, cu premise slabe pentru realizarea unui proiect de stabilitate comun.
Totuși, oricât de puțin probabil ar părea în acest moment ca internaționalizarea Mării Negre să beneficieze de acces neîngrădit către oceanul planetar, utilizarea cursurilor marilor râuri și fluvii merită explorată. Dincolo de valoarea investițiilor, anumite studii tehnice sunt necesare pentru a determina fezabilitatea acestor proiecte mari de infrastructură. Până în prezent, au fost vehiculate câteva rute navigabile ce ar putea asigura accesul adiacent către Marea Neagră prin construcția unor canale.
- O astfel de investiție, vizată de China, pentru a conecta Mareea Egee de Dunăre, respectiv din Grecia prin Macedonia de Nord și Serbia (Salonic-Belgrad) este estimată la 17 mld. USD. Din perspectiva navigației și a obiectivului de a contribui la stabilizarea Mării Negre, Serbia sub conducerea lui Aleksandar Vučić, ar putea prezenta mai degrabă diferențe de viziune pe fondul unor rațiuni strategice legate de parteneriatul său cu Vladimir Putin.
- Altă opțiune navigabilă ar putea lega Marea Baltică de Marea Neagră, respectiv Polonia de Ucraina și România (Vistula/Gdansk-Galați), prin construcția unui canal artificial estimat la o lungime de 72km. Se pare că această idee mult mai veche, a fost lansată în timpul activității diplomatice desfășurate de Nicolae Iorga, alături de Take Ionescu, urmărind o conexiune riverană româno-polonă cu implicații comerciale și de securitate.
- A treia cale navigabilă alternativă este reprezentată de Canalul Istanbul, proiectul de suflet al președintelui Erdoğan, însă nu este clar ce regim de guvernanță a navigației va fi aplicat și nici ce parteneri de investiții vor fi dispuși să finanțeze acest mega-proiect, însă, și aici, China pare să fi identificat un interes strategic.
- A patra cale navigabilă discutată de-a lungul timpului, se adresează proiectului de canal Nipru-Bug, văzut ca o punte de conectare între Marea Baltică și Marea Neagră, dar care astăzi iese din discuție, datorită condiționării geografice de a tranzita Bielorusia.
Mai multe studii disponibile în spațiile academice și de reflecție independente arată că aceste potențiale canale ar spori fluxurile comerciale regionale și turismul, potențialul irigabil în agricultură, ar putea reduce poluarea transporturilor de mărfuri, iar fregatele de dimensiuni mai mici pot naviga dinspre oceanul planetar spre Marea Neagră fără a se supune limitărilor Convenției de la Montreux care împuternicește Turcia să restricționeze accesul navelor militare prin cele două strâmtori, dacă acesta se simte amenințată.
Cum orice criză vine la pachet cu o serie de oportunități, războiul Rusiei în Ucraina induce un efect de conștientizare în rândul aliaților asupra nevoii de creștere a securității în Marea Neagră. Lipsa aprofundării occidentale a acestui spațiu geopolitic extrem de particular a accentuat în trecut vulnerabilitatea pe care Moscova s-a urcat în dorința de a-și proiecta hegemonia regională. Putin s-a folosit de acest vid strategic pentru a ataca Ucraina, a lansat rachete cu rază lungă de acțiune de pe mare pentru a-și susține ofensiva terestră, a avansat o agendă revizionistă susținând public obiectivul Kremlinului de a reconfigura granițele Europei și de reîntoarcere la ordinea specifică Războiului Rece. Acest comportament a confirmat întocmai dorința Rusiei de a ieși din izolarea geopolitică în care intrase recent.
Scriam încă din luna martie că Federația Rusă se îndreaptă spre statutul de putere regională, acceptând rolul de partener junior al Chinei, în timp ce redistribuirea puterii globale este disputată de SUA și China. Odată ce Rusia a simțit iminența intrării în izolare geopolitică, opțiunile sale s-au restrâns la mize de balansare regională. Această nouă situație a amplificat ambiția Rusiei în Marea Neagră și a complicat climatul de securitate de aici.
Cifrele avansate de analiști și de Ministerul Apărării din Ucraina indică faptul că în acest moment Kievul dispune de capabilități militare și tehnologice sporite pentru a organiza o contraofensivă puternică, în timp ce pentru Rusia fereastra de oportunitate continuă să se îngusteze. Pierderile masive de oameni, tehnică și provizii, demoralizarea trupelor, recrutarea de noi combatanți slab instruiți reprezintă variabilele unei înfrângeri umilitoare pentru Putin. Putem doar aprecia, pe baza datelor publice disponibile, o serie de evidențe intermediare cu privire la capacitatea și ambiția Rusiei de a susține acest război. Aceste informații indică faptul că rezistența armatei ruse se află pe un trend liniar descendent, iar odată cu venirea toamnei și a ploilor, noroiul devine inamicul principal al mobilității mecanizate terestre. Considerând un scenariu pozitiv pentru Ucraina, nu ar fi exclus ca soldații lui Putin să se întoarcă acasă de bună voie într-un viitor nu foarte îndepărtat.
Zilele trecute m-a întrebat o prietenă din Kiev „ce spun scenariile mele despre un posibil atac rus asupra centralei nucleare de la Zaporojie”. Putin, înconjurat de mafiocrație, ne-a obișnuit de-a lungul timpului cu jocul la cacealma. La mai puțin de o lună după lansarea invaziei, Putin a ordonat punerea în alertă a forțelor nucleare. Aceste practici cu puternică încărcătură psihologică sunt folosite ca factor de presiune pentru a descuraja răspunsul armatei ucrainene și angajamentul occidental față de Kiev, având totodată rolul de a deschide canale de discuție între părți în cadrul cărora Kremlinul își anunță pretențiile unilateral. Deși a părut o tactică inspirată adăpostirea muniției rusești în centrala nucleară de la Zaporojie, slăbirea generală a puterii militare a Moscovei nu transformă facilitatea industrială într-o redută pe termen lung. Pentru ucraineni este total absurd să provoace un accident nuclear la Zaporojie, pe teritoriul propriu, în condițiile în care după atâtea drame umane și efort au ajuns în cele din urmă să înregistreze un ascendent militar. În ce-l privește pe Putin, ar putea părea tentant să provoace un hazard nuclear din cel puțin două motive – unul de ordin personal și unul strategic: știe că pierde un război declanșat de el însuși și are șansa unei răzbunări, în timp ce un hazard nuclear ar transforma o zonă imensă într-un teritoriu nelocuit, respectiv o zonă de tampon între Rusia și NATO. Totuși, acest scenariu nu este viabil pentru că un hazard nuclear provocat de Moscova ar arunca Rusia definitiv în izolare internațională, și nici Putin, cu toată îndemânarea sa, nu ar putea controla direcția norului radioactiv. Cele mai mari dintre așezările urbane ale Rusiei se află în proximitatea Europei, fiind direct afectate de o posibilă contaminare nucleară.
Putin nu are motive să recurgă la tactica scorpionului din celebra fabulă „Scorpionul și broasca țestoasă”, deoarece principala sa preocupare constă în salvarea Rusiei de la înecul geopolitic. Deși am putea crede că Putin a devenit un individ irațional datorită eșecului militar, îngrijorarea lui majoră nu este reprezentată de viitorul său politic. Putin a avut grijă să conducă Rusia spre totalitarism, iar cercul său intim de putere se străduiește să-și mențină privilegiile formând un corp comun cu acesta. Așadar, măsurile de control intern funcționează și au devenit tot mai draconice.
Disperarea lui Putin este legată de percepția externă asupra Rusiei ca putere și pierderea pârghiilor de influență internațională. Au trecut doar două zile de când Moscova a invitat Coreea de Nord, state din Africa și America Latină să formeze alianțe cu Rusia în schimbul promisiunii partajării tehnologiei militare ruse. Aceasta este mai nou liga în care joacă Kremlinul, un club al dictatorilor și al statelor eșuate, cu Putin inițiator. Vorbim despre un rezultat ce ar trebui să le dea de gândit acelor europeni care l-au creditat pe Vladimir Putin și vorbeau în urmă cu câteva luni despre reîntoarcerea la afacerile obișnuite cu Rusia / business as usual. Oare spre ce direcție dorește să meargă acum clovnul de Budapesta? Alături de Coreea de Nord sau alături de NATO și UE?
Dictonul pe care marșează Rusia acum îl reprezintă destabilizarea și deprecierea sistemului internațional, crezând că doar așa mai poate avea o relevanță geopolitică. În timp ce nimeni sănătos mintal nu s-ar putea bucura de creșterea anarhiei internaționale, paradoxul face ca din dorința de a nu transforma Rusia într-un actor periferic, Putin a ajuns să lucreze cu periferia politică globală.
Dar, oare, câtă credibilitate mai are Rusia în rândul țărilor din lumea a treia pentru a credita bunele intenții imperialiste ale lui Putin împănate cu abuzuri, încălcări ale suveranității și dreptului internațional?
Am putea admite că două perspective devin tot mai evidente:
- Regimul lui Putin nu va cădea repede sau ușor, dar Moscova va intra într-o perioadă de agonie, transformându-se într-un un sistem tot mai opac și izolat internațional;
- Rusia va rămâne în continuare un pretendent al status-quo-ului la Marea Neagră, iar Putin, cât timp va guverna țara, nu va renunța la ambițiile sale dominante.
În Ucraina, Putin va pune în scenă organizarea referendumurilor trucate pentru declararea independenței unor regiuni. Indiferent de „anduranța” acestor emanații politice, ele vor fi reflectate în presa de propagandă internă ca un succes și justificare a „operației speciale”. Rămâne totuși să vedem în ce măsură armata ucraineană, cu sprijin occidental, va închide fereastra războiului declanșat de Putin.
Punând Marea Neagră în centrul hărții globale, observăm că această regiune s-a transformat în noua Cortină de Fier și scoate la lumină imaginea mai amplă a disputei marilor puteri. Proiectarea unui climat stabil în Marea Neagră presupune mai multă creativitate, viziune pe termen lung și voință politică. Atât sub umbrela Uniunii Europene, cât și a SUA prin Inițiativa celor Trei Mări, poate fi sprijinită reconstrucția Ucrainei, interconectivitatea prin infrastructură și economie, dar pot fi consolidate și regimurile democratice învecinate. Perspectivele de internaționalizare a Mării Negre prin căi navigabile adiacente merită explorate pentru a studia potențialul geoeconomic și de securitate a acestei viziuni. Coridoarele navigabile se dovedesc a fi o necesitate strategică și legitimă pentru diversificarea accesului Mării Negre spre circuitul maritim global și sunt complementare Turciei ca factor catalizator pentru securitatea regională.
Pentru a fi un jucător geopolitic, Uniunea Europeană trebuie să fie mai întâi o forță la ea acasă prin reducerea clivajelor și a vulnerabilităților strategice proprii. Comisia Europeană are instrumente de a apropia Serbia de nucleul funcțional al democrațiilor, de a susține reconstrucția Ucrainei, inclusiv și de a investi în noi culoare navigabile care vor aduce valoare sustenabilă economiei și securității europene.
Franța, dincolo de cultura istorică imperială acumulată, a înțeles în cele din urmă jocul Rusiei și utilizează oportunitatea strategică, devenind un sprijin militar consistent în regiunea Mării Negre. Prin aceste eforturi, Parisul câștigă mai multă influență politică și percepții favorabile, iar acest angajament strategic se bazează pe un nou tip de leadership unde Franța marchează puncte importante înaintea Germaniei – care, deși a acumulat o mare putere istorică, nu a gestionat niciodată un mare imperiu. Oare, în urma prestației politice maligne a Kremlinului, va învăța Germania că i-a fost subminată autoritatea în Europa? Berlinul are puterea economică și capacitatea de a susține și transforma programele europene dedicate regiunii Mării Negre și vecinătății estice în veritabile proiecte geopolitice, împingând UE într-o formulă consistentă de putere strategică alături de SUA, Marea Britanie, Canada, Norvegia și alți aliați non-UE, completând astfel leadership-ul european proiectat de Franța.
Marea Neagră a scos la suprafață un peisaj geopolitic dificil cu tendințe și suprapuneri hegemonice caracterizate prin imperialismul rus, otomanismul turc, atlantismul mixt de tip occidental anglo-american pe de-o parte și cel bruxellez-european pe de cealaltă parte. Ne regăsim pe o hartă cu perspective disjuncte și numeroase falii conjuncturale, rezultate ale unor culturi strategice diferite.
Așadar, putem vorbi despre un destin strategic diferit al Mării Negre? Există formule de stabilizare a climatului de securitate?
Un lucru este cert, Rusia nu va pleca din Marea Neagră și nici nu are cum să o facă; geografia ne-ar contrazice, iar realitatea regimurilor politice din regiune complică formulele de ameliorare strategică.
Deocamdată, singura formulă de stabilizare este posibilă prin dependența față de garanți. În consecință, nu ar fi prea mult dacă am spune că cea mai bună opțiune pentru securitatea regiunii s-ar produce dacă SUA vor decide să devină o mare putere la Marea Neagră, iar NATO și UE vor face parte dintr-o ecuație de putere strategică câștigătoare. În lipsa unei asumări, SUA vor accepta că nu sunt un hegemon complet, iar Rusia va hărțui mereu, dinspre această regiune, întreaga Europă.
În timp ce Rusia și-a stabilit ca țintă destructurarea sistemului internațional, devenind deopotrivă agresor și catalizator pentru sporirea securității în Europa, șansa constă în crearea unei culturi strategice unitare NATO-UE pentru a gestiona această provocare, angajând totodată eforturi pe termen lung pentru implementarea principiului legitim al internaționalizării Mării Negre.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Marea Neagra este in primul rand pt riverani de importanta majora care isi pot astfel desfasura comertul, Rusia avand inters datorita celui mai mare port Noworossijsk prin care are loc exportul unei importante cantitati de petrol, cereale si alte materii prime iar Ucraina datorita exportuilor de cereale, produsele fiind de inters global
Turcia detine controlul strategic, asta e georgrafia pe care n-o putem schimba iar constructia de canale de legatura cu alte zone precum cea baltica necesita sume imense, fara intelegeri si acorduri cu rusii nimeni nu va investi in aceasta zona.
Nu merita discutat despre ce s-ar fi putu face, s-au facut greseli poilitice, economice care acum au culinat in razboilu dintre Rusia si Ucraina si nimeni nu poate anticipa cum se va sfarsi.
Viitorul este incert ca peste tot in lume si se pune intrebarea cine are interes pt acestea stare de nesiguranta de toate felurile, dupa cate vedem in primu rand popualatiile fiind lovite din ce in ce mai puternic.
Probabil in urmatorii ani daca situatia nu se va linistii vom fi confruntati cu miscari sociale, miscari care vor obliga mai ales in tarile democratice la masuri, care vor putea fi ele, greu de anticipat.
Marginile politice, extremele incep sa-si frece de pe acum mainile.
Niciunul dintre proiectele megalomanice prezentat aici nu poate fi realizat fara o abundenta de combustibil de toate felurile. Deci formula probabila va fi renormalizarea circulatiei navale in si din Marea Neagra, ca limita estica a UE.
Iar toate planurile strategice sunt facute pentru perioada de dinainte de venirea Generalului Iarna, deci inca nu e clar de partea cui va fi acesta. Trebuie sa fim vigilenti si precauti in continuare.
In sfirsit un comentariu ce se apropie de realitatea din teren cea atasata razboiului ruso – ucrainean si de realitatea nu numai geo politica dar si de cea legata de Marea Neagra ce se doreste a fi transformata in lac rusesc de catre motivata nevoie de refacere a URSS adusa si anuntata publicului de catre Putin .Trebuiesc adugate textului si unele deja evidente decizii ce readuc speranta retragerii Rusiei din partea deja ocupata a Ucrainei .Totul a inceput in Crimeea ne zice Zelenski (este evident cum planul Occidentului ce a oferit Rusiei Crimeea si este evidenta folosirea pretextului Crimeea de a forma o armata ucraineana de tip nou)si totul se va sfirsi acolo .Capcana, ce a obligat Rusia sa intre cu fortele armate in Ucraina (florile din gara si presupusele aplauze nu au mai venit ) , in februarie 2022, a functionat perfect . Trecem in graba peste coruptia din Rusia ajutata si de componentele de coruptie din tarile ce asigurau transportul gazelor si petrolului in Europa si de coruptia la nivel militar acolo unde capacitatile si tehonologia militara erau doar pe hirtie ele neavind respondent in realitate si ne indreptam spre ultimile actiuni ale Ucrainei din Zaporojie si Crimeea .Zelenski cere cetatenilor locuitori ai Crimeei si ai zonei Zaporojie sa plece rapid .Zelenski arata acestor oameni, filorusi fiind, cum ei nu mai pot fi protejati de catre fortele si tehnologia rusa .Concomitent ,loviturile pozitionate spre podurile ce asigura legaturile Rusiei cu Crimeea si distrugerea bazelor militare ale Rusiei in Crimeea si nu numai arata ,militarilor rusi , inutilitatea raminerii in teren . Capacitatile de aparare ale Rusiei ,de forma S400 , fiind depasite de fiecare data de catre tehnologia ucraineana si cea oferita de Occident .Cetatenii rusi si cei filorusi din Crimeea , multi veniti din strafundurile Rusiei,aflati in zonele ocupate, inteleg ca se afla in„ bataia vintului ” asa cum se va intimpla daca din greseala centrala nucleara de la Zaporojie este lovita indiferent de cine .Practic Zelenski cere tuturor cetatenilor, aflati in zonele ocupate, sa plece cum dealtfel cere acelasi lucru si fortelor terestre rusesti .Urmarea este previzibila .Daca nu plecati, la zice Zelenski , incepem sa lovim si structuri acolo unde rusii isi pozitioneaza trupele si depozitele indiferent care sunt aceste locatii .Vom asista la migratii uriase si de o parte si de alta .Lumea va fugi in ambele sensuri .Asistam , chiar acum ,la o decuplare totala de Rusia .Occidentul pare a fi avut , sub steagului lui J.R.Biden ,totul pregatit inca de la inceputuri (patru ani de administratie Trump a inchis portita Occidentului de a-si pune planul in aplicare) .Oferirea Crimeei Rusiei , atragerea fortelor militare ruse in Ucraina , decuplarea totala de Rusia la nivel tehnologic, militar, politic si economic ,asta dupa ce Occidentul a beneficiat ,timp de 32 de ani ,de energie aproape gratis si evident putin platita , devine realitatea ce ne inconjoara .Mereu trebuie aduse aminte cuvintele de la inceputuri ale doamnei der Leyen si ale lui J.R. Biden care ne ziceau in clar :Rusia nu mai poate ramine in sistemul actual Federal sau nici nu stie ce il asteapta (citez din memorie ).Nu putem sa nu remarcam cum J.R.Biden a reusit, in cei aproape doi ani , sa reconfigureze NATO, sa inarmeze NATO , sa aduca doi noi membri in structurile NATO(Suedia si Finlanda) sa ofere UE sansa de a aduce Ucraina si Rep.Moldova pe calea integrarii ,sa faciliteze aparitia rapida a transformarii UE in Federatie , sa faca posibila cresterea relatiiior economice si dezvoltarea capacitatilor de transport – livrare gaz lichefiat in Europa ,sa uneasca Australia , noua Zeelanda , Japonia si Coreea de Sud plus Indonezia ce impreuna cu Taiwanul, pot deveni curind structuri asemanatoare NATO, sa elimine vinzarea de armament rusesc ce nu si-a dovedit eficienta in razboi , sa elimine folosirea armamentului de asalt in SUA si sa aduca peste 70 de miliarde de dolari pentru energia verde ,sa ofere noi locuri de munca bazate pe cresterea economica ce ne este prezentata de ultimele date , sa ofere Germaniei si Japoniei iesirea din cutuma pacifista si trecerea la innarmare ,sa vinda peste tot armament American care a performat in luptele din Ucraina , sa opreasca China din iluzia atacarii Taiwanului si in curind va reusi si aducerea Indiei in zona ce ii va permite sa inlocuiasca China la nivel de manufactura . Intre timp se incearca si scoaterea fostului Presedinte American din jocul alegerilor din luna Noiembrie a anului curent si din alegerile din 2024 .Este foarte clar cum ca a existat un plan inca din momentul in care doamna Clinton a cistigat in sondaje votul popular dar contrar tuturor asteptarilor a pierdut alegerile neputind sa treaca de bariera sistemului american de alegeri .Am vazut cu totii cum in urmatorii patru ani toti cei care ,sefi de state fiind, erau simpatizanti ai Rusiei lui Putin ,au pierdut ,rind pe rind ,alegerile cu exceptia cunoscuta din UE care confirma si ea regula .Cumva Zeleski va ramine in istoria omenirii eroul secolului nostru ce trece prin tot ceea ce face dincolo de nemuritorii eroi ai Greciei antice .Fara J.R.Biden si Volodimir Zelenski (cine ar fi crezut )si tot ceea ce a urmat democratiile lumii capatau acum forma politicilor iliberale (in fapt un comunism comunism mascat )ce convenea multora dintre cetatenii omenirii .Democratia este grea chiar si pentru cei care au cunosterea de partea lor .
1. Europa de Vest a ignorat întotdeauna situația de la Marea Neagră, lasand-o în seama Rusiei și Turciei, cu grijă doar ca aceste țări să nu avanseze spre Vest. Ultimele intervenții au fost războiul Crimeii din 1853-1856 și Tratatul de la Montreux care a dat satisfacție Turciei.
2. Problemele cu Rusia sunt următoarele:
-Va salva din nou Occidentul Rusia?
– sau de data asta se va merge pe distrugerea Rusiei?
3. Europa de Vest nu are ce căuta în Est.
Sa nu uitam ca la 1878 Europa Occidentala a dat Rusiei principalul brat de varsare al Dunarii in Marea Neagra, si Romaniei celelalte doua brate, pentru a asigura o cale directa de transport intre vestul si estul Europei (pe care o numim in prezent Coridorul de transport nr. 7). Deci intotdeauna primeaza interesul economic al celor mari.
Da, insa din pacate tendinta SUA este de a se orienta spre alte spatii de importanta strtategica, precum cel indo-pacific unde Taiwanul are un rol mai important in viziunea americana decat Marea Neagra. Acestea sunt tendintele si strategiile Casei Albe. Acest lucru nu inseamna ca SUA abandoneaza Marea Neagra sau spatiul estic al NATO, insa acest spatiu nu mai reprezinta acum principala preocupare a americanilor, care considera China un rival mult mai mare si o amenintare mult mai mare decat Rusia. Drept care, initiativa de securitate va fi preluata de Franta care deja incepe sa puna un „cap de pod” in Romania si sa incheie proiecte cu guvernul roman pentru achizitionarea de corvete si alte tehnologii militare. Trebuie sa intelegem ca SUA vor sprijini marile proiecte de infrastructura maritima in estul Europei doar daca vor avea un castig economic din acestea, insa nu exista garantii pentru asta. Aceasta este mentalitatea americana: investim pentru a castiga ulterior pe termen lung. In caz contrar, va investi China care abia asteapta dupa colt si isi freaca deja mainile de bucurie. Aici este marea problema a europenilor: ce viziune viitoare vor adopta avand in vedere scaderea interesului american in zona? Vor face un pact cu China pentru investitii si mega proiecte sau vor ramane ancorati in aliantele occidentale cu SUA si vor incerca sa diminueze influenta chineza in UE? In acest moment China incearca sa-si creeze aliante (BRICS) economice cu foarte multe state, atat din Asia (India, Rusia, Pakistan), Orientul Mijlociu (Arabia Saudita) si America de Sud (Argentina, Venezuela, etc). China va contrabalansa aliantele occidentale NATO si UE, si va reprezenta motorul economic al noii aliante. Nu uitati ca tot China detine cele mai multe metale rare folosite in diverse tehnologii atat militare, cat si civile (electronice, telefoane, etc.). Adaugati la acest lucru noile relatii pe care China le creeaza cu unele state din Golf, mari exportatoare de petrol (vine Xi in Arabia Saudita saptamana viitoare) si veti avea o putere incredibila care va detine resurse si capacitati energetice uriase pentru cel putin 100 de ani de acum inainte, in timp ce Occidentul se chinuie sa renunte la petrol si gaze, investind in energii si tehnologii „verzi”, care ce sa vezi, sunt produse tot cu metalele rare provenite din China.
P.S. Apropo, ca fapt divers, daca pana acum plateam 150 de euro factura la energie, de luna viitoare voi plati 480 de euro, in conditiile in care traiesc intr-o tara vest europeana care nu importa nici un strop de gaz de la rusi. Este o exceptie.
Facturile de energie vor fi scadente la inceputul anului 2023 , atunci sa vezi urlete si tipete in Europa occidentala. Europa trebuia sa ase opuna cu vehementa mai mare declansarii conflictului din Ucraina, au dormit in papuci iar cand Putin dupa o mobilizare de un an !!! la granita Ucrainei, a fost prea tarziu.
Sunt milioane de oameni in Europa care au dureri mari de cap pt ca nu mai pot plati facturile la Energei iar politicienii sunt neputinciosi sa caute sa gaseasca solutii adevarate.
Pana unde va creste pretul energiei si crede cineva serios ca sursele alternative, solar si vant vor putea compensa foamea tot mai mare de energie.
Transformarea „electrica” in transport si digitalizarea, mari consumatori de energie inca nici n-au inceput sa-si faca efectul serios asupra preturilor energiei, sa vedem daca masinile electrice vor domina de musai transportul si ultima periuta de dinti va fi digitala unde va fi pretul energiei ?
Europa este pe butuci facuta praf de o casta de politicieni si birocrati pe care ii doare in cot.
Tare imi este ca atunci cand va veni scandenta, Germania va suna direct la Kremlin si va relua business as usual cu Putin. Daca Germania va avea probleme economice mari, atunci toata UE va avea probleme si nu-si va permite acest lucru, pentru ca ar insemna distrugerea acestei uniuni, o Uniune creata pe principiile pacii si bunastarii economice. Doar ca, atunci Putin ar putea sa spuna: ok, va dau din nou gaze cate vreti, insa la 4000 de euro mia de m3 + 1/2 din Ucraina.
Pina si baba Vanga a prezis cam asa cum o faci si tu .Energia si pretul la energie era foarte mic in comparatia cu veniturile cetatenilor europeni . Un litru de benzina costa cit trei tigari iar un kg de zahar la fel .Exusta indiscutabil , asa cum este normal sa fie , o anumit procent de cetateni vulnerabili ale caror venituri sunt mici si foarte mici .Acolo Statul va interveni .In rest ,nemultumirile unora ce au venituri mari dar vor ca Statul sa le platesca risipa nu vor mai fi acceptate .Vrei confort extrem platesti .Asa ca ideile, uneori trasnite ,ar fi bine de tinut in desaga fiecaruia .
@bravo gica, ai idei progresisto-putiniste.
„Pentru ucraineni este total absurd să provoace un accident nuclear la Zaporojie, pe teritoriul propriu, în condițiile în care după atâtea drame umane și efort au ajuns în cele din urmă să înregistreze un ascendent militar.” Centrala de la Zaporojie este sub controlul forțelor rusești din luna martie. Nu inteleg de ce rusii s-ar bombarda singuri. Bineinteles, mi se va răspunde ca este parte dintr-o strategie de a da vina pe ucraineni. Nu vad de ce Rusia ar ataca o țintă care deja este sub controlul ei si a cărei distrugeri ar avea consecințe inclusiv in Rusia si poate si in Belarus, aliatul Rusiei. Mai logic e sa conchidem ca astfel de atacuri asupra centralei sunt facute de ucrainenii care cauta sa preia controlul asupra zonei, conform programului lui Zelensky de a lansa o contraofensivă. Mai mult de atât, Rusia nu mai are armament greu in zona centralei nucleare de la Zaporojie cu care să lanseze atacuri.
@Un cititor „Nu inteleg de ce rusii s-ar bombarda singuri.” Nu se bombardeaza singuri, insa ar putea sa creeze un fel de „buffer zone” intre zonele ocupate si partea de vest a Ucrainei, iar pentru asta se folosesc de Zaporojie.
„Dar, oare, câtă credibilitate mai are Rusia în rândul țărilor din lumea a treia pentru a credita bunele intenții imperialiste ale lui Putin împănate cu abuzuri, încălcări ale suveranității și dreptului internațional?”
Rusia are mai mare credibilitate decât vrem noi sa credem. Chiar in ultimele săptămîni, ministrul de externe Lavrov a vizitat mai multe țări din Africa si din Asia și s-a bucurat de o primire prietenoasă. In America latina, Rusia are o mare influenta. Din cele 20 de țări G20, 10, adică jumătate au condamnat Rusia. Restul nu. Toată discutia asta e mai mult aici, la nivel de Europa. Celelalte țări sunt fie prea departe fie efectiv nu prea le intereseaza, la fel cum nu ne intereseaza prea tare nici pe noi de conflictele de prin Siria sau Myanmar. They don’t care. In acest context e de notat si vizita lui Biden in Arabia Saudita, unde a avut parte de o primire rece de genul „hai, mai lasa-ne ” si unde nu a obținut nici in rezultat, arabii efectiv si-au batut joc de el cand au crescut doar un pic producția de petrol, mult sub ceea ce a solicitat. In paralel cu Lavrov, organizează si Blinken vizite în întreaga lume, dar cu mult mai puțin succes. Oamenii de acolo chiar nu vad de ce si-ar periclita economia la ordinele țărilor vestice, mai ales că unele au fost si colonii ale țărilor europene și nu au amintiri prea plăcute cu europenii si americanii.
Si inca ceva. Țărilor din lumea a 3-a prea putin le pasa de dreptul internațional și drepturile omului.
S-ar părea că SUA nu sunt interesate de MN – asta și din cauza celor că Dragnea, care au alungat investitorii americani – de moment ce in ciuda eforturilor forța NATO întărită aici e condusă de francezi.
Pe Nipru – pe la Praguri acum sub marile lacuri de acumulare de acolo, pe Volga in sus până la Baltica, pe Nistru, marog… – insă nu prin Serbia.
Puteți crede că Varna e mai aproape de BuCurEsti decât Constanta? Dece nu, o parte din Dunăre s-ar putea varsă direct la Alexandropolis, lîngă marele terminal de gaze lichefiate de unde tocmai ce s a retras Pomana = cea mai sabotata din interior Tzara NATO UE!
Desi clasa politica a Romaniei actuale pare sa fie de o calitate foarte redusa, politica este surprinzator de buna fata de situatia interna si externa extrem de critica, si pare sa se descurce onorabil.
Stramosii romani spuneau ca in perioade grele pentru Roma trebuie sa fie adus la conducere un „taran” care vede lucrurile simplu si le rezolva simplu, fara complicatii inutile.
Sunt multi ani de zile de cand, pe vremea presedintelui Obama, rusia era definita ca „putere regionala”, intr-un document oficial american. Si ce spume au mai fost, atunci, la gura muscalilor…
Ia sa vedem, acum, cum se descurca „marea putere globala” rusia cu actiunea simultana pe mai multe fronturi: Siria „prietena”, Afganistanul parasit de americani, Ucraina invadata, Crimeea etc.
Hmmm… mi se pare din ce in ce mai clar ca „putere nucleara” nu inseamna, automat, putere globala… Asa-i, tov putin?… Asa-i, tov. Kim?…
Evident, Rusia nu va pleca din Marea Neagra. Dar o puternica aparare costiera a Ucrainei, Romaniei, Turciei si modernizarea flotelor tarilor cu iesire la Marea Neagra vor obliga rusia sa-si constientizeze statutul natural, de putere regionala. Daca pierde si controlul Crimeei, treaba e oabla.
„….excepția prin care SUA au tolerat existența unui spațiu în care să nu-și exercite hegemonia maritimă globală.”
Poate ar trebui precizat: cine a hotarat ca SUA au acest drept de hegemon in Marea Neagra si nu,
de ex. Rusia – a doua forta militara a lumii? Sau Turcia – a doua forta militara a NATO? Ca tot sunt pe-acolo?!
O fi de-ajuns sa fii prima forta militara a lumii ( si implicit a NATO) ca sa-ti impui prezenta militara unde cred conducatorii tai?
Tov. lavrov cere viza de SUA, Erdogan il lasa pe tov. putin sa astepte, in picioare, la intalnirea bilaterala… Hmmm… rusia pare cea cu palaria in mana…
Cat despre „a doua forta militara a lumii”, asta e chiar hilara!… rusia poate fi a doua putere nucleara a lumii (daca chiar are ogivele nucleare cu care se lauda), dar ce mare putere militara e, ne demonstreaza, zi de zi, in Ucraina… :D
???!!!
Nu prea ma inteles nimic in fara ca Putin e rau-rau, rau si ca Marea Neagra poa deveni roz-bombon cu luciri verde-dolar …..
In primul rand ma baga in ceata scrisa excepția prin care SUA au tolerat existența unui spațiu în care să nu-și exercite hegemonia maritimă globală…. Nu stiu daca ati vazut vreodata o harta … Mar4a Neagra este .. un lac de la dna Natura sau Creator. Acica stramtoareea Bosfor are o latime minima de 698 metri. Ce rost ar avea ca US Navy sa isi bata capul cu … balta asta ? Mai ales ca ceva mai la Sud se afla Flota a 6a ..care „sigileaza” Marea Neagra ….
Dar poate din cazua ca dvoastra domnule autor .. nu ganditi in limba romana … scrieti despre un „hazard nuclear” .. insa cf DEX :
––––––––––––––––––––––––––––––––
Hazard
1. Împrejurare sau concurs de împrejurări (favorabile sau nefavorabile) a căror cauză rămâne în general necunoscută.
1.1. prin extensiune Întâmplare neprevăzută.
sinonime: loterie întâmplare
1.2. Destin, soartă.
sinonime: destin soartă
1.2.1. Joc de hazard = joc de noroc.
2. filosofie Lipsă de ordine în structura unor sisteme.
––––––––––––––––––––––––––––––––
Ipoteza pe care o sugerati insa ….. sau pe care va „hazardati” sa i sugerati nu tine de hazard nici macar in sensul englezesc. Caci sugerati o actiune comandata de sabotare/lovire a reactioarelor nucleare avnd ca scop avarierea lor si infestarea radioactiva …. Aceasta decizie nu tine de „hazard” ci de vointa celie mai mari instante la comanda .
A da spre stiinta generala …. daca doresti sa opresti o centrala nucleara … nu trebuie sa distrugi reactorul/reactoarele … Este suficent sa ii distrugi turbinele sau trasformatoarele. Mai bine pe ambele sisteme…Pana se inlocuiesc cele distruse.. trec ani!
Asa, este, Marea Neagra e un „lac”, departe de SUA.
Insa nu putem ignora realitatea: Cortina de Fier se muta, binisor, catre Est, iar Marea Neagra nu poate fi o „gaura” in Cortina… :)
Oricum am da-o, mi se pare evident ca, de capul lui sau ghidonat discret, tov. putin a oferit Occidentului ocazia decuplarii de rusia si ocazia extinderii NATO catre Rasarit. Capul face, capul trage…
Rusia are o memorie de elefant. Rusia se întinde pe un sfert din univers, însă tinde să se întindă până la capătul lumii, până în adâncurile Atlantidei. Căci, răscolind trecutul „sfintei” Russii, n-ai cum sa nu observi cât de perfidă este aceasta tara. Totul e tulbure, de la izvoare. Totul e imitare, mimare, jocuri. Lui Putin i-a reușit foarte repede, precum unui actor, acel joc de imitare. S-a (pre)făcut asemănător pentru a rămâne altul, a imitat până la dedublare și lăsându-si dublul să vorbească. Întrebarea care se pune este: De ce factorii de decizie occidentali l-au evaluat greșit? Ani in șir au cooperat, fără a lua în calcul consecințele metehnelor congenitale rusești, sau fara sa le pese de ele. Nimic nu s-a modificat în mentalitatea suveranilor de la Kremlin. Rusia s-a manifestat, dintotdeauna, ca o tara agresoare, așa este și așa va rămâne.Cat de naiv au fost unii! Petru I l-a convins pe Dimitrie Cantemir asigurându-l că: „…nicio lărgire a ținuturilor mele și niciun fel de anexări nu dorim, deoarece și pământurile strămoșilor și de la vecini cucerite pamanturi….din mila Domnului avem”. Ce-a urmat? Știm! De aceea, pe rus să nu-l crezi nici când îți oferă pipa păcii, nici mort să nu-l crezi. Căci in imperialista Rusie, minciună este Suverană! Punctul cel mai important din proiectul Noii Dacii, inițiat de Ecaterina cea Mare, prevedea nu doar refacerea Vechiului Bizant, ci și accesul la Marea Mediterana prin Bosfor. Astăzi, Putin
bombardează și visează că papucii lui dansează pe actuala ordine mondială. Poate, poate îl bogdaprosteste pe sultan. Iar sultanul doarme și viseaza să împartă influența la Marea Neagra cu tara care i-a ciordit Crimeea. Cândva…
Un articol bun dar limitat la balta/mlaștina numita Marea Neagră .