Noi perspective instituționale și metodologice în abordarea migrației internaționale în România

Autori:

• Ioan Silviu-Vîrva – Institutul Național de Statistică
• Lavinia-Elena Bălteanu – Institutul Național de Statistică

Context general și repere metodologice

Libera circulație a persoanelor în spațiul Uniunii Europene, alături de diminuarea progresivă a barierelor de trecere între state, a condus, în timp, la transformarea tiparelor migrației internaționale în România. Fenomenul migraționist se află într-o continuă expansiune, iar analiza mobilităților dinspre și către teritoriul național reprezintă o provocare majoră atât pentru oficiile naționale de statistică, cât și pentru mediul academic și pentru cercetători.

În acest context, devine necesară o delimitare riguroasă între concepte precum emigrația și imigrația internațională, mobilitatea temporară transnațională, statutul de refugiat, imigrant sau lucrător străin. Pentru a asigura comparabilitatea statisticilor la nivel european și internațional, recomandările actuale vizează dezvoltarea unor sisteme integrate de măsurare și estimare bazate pe registre statistice, completate prin metode de tip „semne de viață”, capabile să surprindă și acele persoane care, în anumite situații, nu sunt identificate prin simpla integrare a surselor administrative de date.

Încă din anul 2018, migrația internațională a fost recunoscută ca o realitate multidimensională, aspect evidențiat în Compactul Global promovat de Națiunile Unite și de Organizația Internațională pentru Migrație (IOM). Acest document strategic subliniază dimensiunea umană a fenomenului migrației, accentuând importanța integrării și reintegrării sustenabile a migranților.

În acest cadru, se recomanda dezvoltarea de schimburi de date bilaterale și regionale, recomandare preluată și în prezent de Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite, cu accent pe implicarea tot mai activă a deținătorilor de date în procesul de estimare a indicatorilor statistici ai migrației internaționale. Astfel, noul cadru strategic promovează colaborarea extinsă între toți actorii implicați: agenții guvernamentale, organizații neguvernamentale, mediul academic și comunitățile de migranți. Noile paradigme în analiza migrației internaționale încurajează utilizarea metodelor statistice inovative și a studiilor experimentale, punând accent pe o comunicare activă și transparentă între toate părțile interesate, direct sau indirect implicate în gestionarea și cercetarea fenomenului migrației.

Ȋn termeni generali, migraţia internaţională este fenomenul de mişcare dintr-un stat în altul. Fie că aleg să-și schimbe reședința obișnuită din motive economice sau pentru reîntregirea familiei, în scopuri educaționale sau din motive drastice precum războiul, oamenii se află tot mai mult în mișcare.

La nivel conceptual, în cadrul Uniunii Europene, migraţia internaţională este definită din punct de vedere statistic de Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind statisticile comunitare din domeniul migraţiei şi protecţiei internaţionale care, la momentul elaborării, a inclus recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite. Conceptul statistic „migraţie internaţională” se delimitează de termenul „diaspora” care este mai mult un concept cultural, foarte des menţionat când se face referire la persoanele plecate dintr-un stat pe perioadă îndelungată. În aceeași ordine de idei, la nivelul Uniunii Europene, reglementările impun utilizarea criteriului reşedinţei obişnuite şi a pragului de 12 luni de şedere în funcţie de care o persoană este considerată imigrant/emigrant în/dintr-o anumită ţară.

Ȋn acest sens, Institutul Național de Statistică (INS) a elaborat metodologii specifice de calcul al indicatorilor privind populația rezidentă și migrația internațională, acestea având la bază conceptele impuse prin prevederile regulamentelor europene din domeniu, precum și alte instrucțiuni metodologice Eurostat. INS produce date privind migrația internațională (atât pentru imigranți, cât și pentru emigranți, temporari și definitivi) în conformitate cu cerințele stabilite prin regulamentele europene dedicate acestui domeniu. Datele sunt colectate din surse administrative furnizate de diverse autorități publice cu responsabilități în gestionarea migrației, precum Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcția Generală de Pașapoarte și Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor. În ceea ce privește emigrarea, pe lângă sursele menționate anterior, INS colaborează, de asemenea, cu oficii naționale de statistică din state aflate în topul destinațiilor românilor, în special Italia și Spania.

Datele institutului analizate în acest articol, sunt calculate conform acestor metodologii care definesc imigraţia şi emigraţia astfel:

• „imigrație” înseamnă acțiunea prin care o persoană îşi stabileşte reşedința obişnuită pe teritoriul unui stat membru pentru o perioadă care este sau se aşteaptă să fie de cel puțin 12 luni, după ce, în prealabil, a avut reşedința obişnuită într-un alt stat membru sau într-o țară terță;
• „emigrație” înseamnă acțiunea prin care o persoană care a avut anterior reşedința obişnuită pe teritoriul unui stat membru încetează să mai aibă reşedința obişnuită pe teritoriul statului membru în cauză pentru o perioadă care este sau se aşteaptă să fie de cel puțin 12 luni.

Ȋn acelaşi timp, reşedinţa obişnuită este definită astfel:

• “locul în care o persoană îşi petrece în mod normal perioada zilnică de odihnă, fără a ține seama de absențele temporare pentru recreere, vacanțe, vizite la prieteni şi rude, afaceri, tratamente medicale sau pelerinaj religios, sau, în absența informațiilor, locul de reşedință legal sau înregistrat.”

Conceptul de reședință obișnuită este utilizat în definirea populației rezidente prin care, din punct de vedere statistic, se întelege “totalitatea persoanelor care au reşedinţa obişnuită în România, pentru o perioadă de cel puţin 12 luni”. O remarcă notabilă este aceea legată de definiţia imigranţilor, care implicit includ şi persoanele care revin în ţară după ce au avut stabilită reşedinţa obişnuită într-un alt stat pentru o perioadă de 12 luni şi peste. Ȋn baza acestor criterii, statisticile la nivelul statelor se pot măsura în mod univoc, acestea reflectându-se în indicatorii statistici privind fluxurile anuale de imigranţi şi de emigranţi.

Dacă ne raportăm la termenul de „refugiat”, în contrast cu cel de „imigrant”, același Regulament nr. 862/2007, menționat anterior, face trimitere la definiția consacrată de Directiva 2004/83/CE, potrivit căreia refugiatul este:

• “orice resortisant al unei țări terțe care, ca urmare a unei temeri bine fondate de a fi persecutat din cauza rasei sale, a religiei, naționalității, opiniilor politice sau apartenenței la un anumit grup social se află în afara țării al cărei cetățean este și care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu dorește să solicite protecția respectivei țări sau orice apatrid care, aflându-se din motivele menționate anterior în afara țării în care avea reședința obișnuită, nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu dorește să se întoarcă în respectiva țară”.

Diferența fundamentală dintre conceptele de „refugiat” și „imigrant” derivă, așadar, din criteriul rezidenței și din durata șederii. Din perspectivă statistică, la determinarea numărului de imigranți sunt incluși doar acei refugiați a căror ședere pe teritoriul unui stat este, sau se estimează a fi, de cel puțin 12 luni, și nu totalitatea persoanelor cu statut de refugiat.

Migrația în România: evoluții statistice ale ultimului deceniu

Pentru a înțelege abordarea oficială a fenomenului migraționist în România, acest articol are la bază o analiză statistică a ultimilor ani de migraţie internaţională în contextul existent la nivelul Uniunii Europene.

Astfel, conform Eurostat[1], 5,1 milioane de imigranţi au venit în din ţări terţe UE în anul 2022. Ȋn acelaşi timp, 1,5 milioane de persoane care au avut reşedinţa obişnuită anterioară într-un stat membru, au migrat către alt stat membru al Uniunii Europene. La 1 ianuarie 2023, conform aceleiaşi surse, 27,3 milioane de cetăţeni din ţări non-UE aveau reşedinţa obişnuită într-un stat UE, reprezentând 6,1% din populaţia rezidentă a Uniunii Europene.

Ȋn România, o analiză a ultimelor decenii, conform celor mai recente date INS, relevă faptul că după anul 1989, efectul notabil al emigraţiei internaţionale a fost scăderea populaţiei rezidente şi îmbătrânirea populaţiei. După intrarea ţării noastre în UE, în anul 2007, s-a înregistrat un maxim al fluxului de emigranţi, respectiv 544,1 mii persoane, de aproape trei ori mai mult decât în anul precedent, fapt justificat de libera circulație a persoanelor și de dreptul liber la muncă în spațiul comunitar european. În anii care au urmat, numărul persoanelor care au emigrat din România a scăzut, minimul înregistrându-se în anul 2013 (162 mii persoane). Un alt vârf de emigrare s-a înregistrat la zece ani de la aderare, în anul 2017 (242,2 mii persoane), dar nu la nivelul celui din 2007. Anul 2023 a înregistrat un flux de emigrare de 239,2 mii persoane, reprezentând o creștere cu mai bine de o treime față de acum 10 ani.

O analiză a profilului de emigrant arată o preponderență în rândul persoanelor cu vârstă de muncă (25-64 ani), ponderea acestora în totalul emigranţilor fiind de 69,7% în anul 2023. Ȋn acelaşi an, aproximativ o cincime (20,3%) dintre emigranţi sunt definitivi, acest fenomen accentuându-se începând cu anul 2022 (23,9%), în anii precedenţi înregistrându-se o pondere de sub 16%.

Tabel 1 – Fluxurile anuale de emigranţi în ultimii zece ani

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Principalele ţări de destinaţie pentru persoanele care pleacă din România au fost în anul 2023: Spania (16,7%), Germania (14,6%), Italia (10,1%). În decursul anilor, topul a fost deținut de aceleași țări de destinație, precum și de Regatul Unit, locul în top cunoscând mici schimbări de la un an la altul.

Grafic 1 – Distribuție emigranți pe țări de destinație în anul 2023

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, calcule proprii

Ȋn privinţa imigrării, se observă mici variații până în perioada pandemiei, cu valori situate între aproximativ 100 și 200 mii de persoane anual. În ultimii zece ani, ecartul dintre numărul imigranților și cel al emigranților a înregistrat valori oscilante. În anul 2021 diferența dintre numărul imigranților și cel al emigranților s-a diminuat notabil (-22mii persoane). Aceasta a fost urmată în anii 2022 și 2023 de un fenomen de migraţie internațională netă[2] pozitivă, numărul imigranţilor depășind numărul emigranţilor.Astfel fluxul de imigranți în anul 2023 a fost de 324,1 mii persoane.

O contribuţie notabilă în acest sens a avut-o prezenţa refugiaţilor din Ucraina pe teritoriul României, ca urmare a măsurilor de protecţie internaţională temporară, dar şi a prezenței lucrătorilor extracomunitari, proveniţi în special din ţările asiatice. În privința acestora, aprobarea, în ultimul an, de către Guvern, a unui contingent[3] de aproximativ 100000 de lucrători[4] conduce la efecte vizibile în privința numărului și structurii acestui indicator statistic. Având în vedere potențialul de dezvoltare economică a României, dar și nevoia de a asigura forţa de muncă în unele sectoare de activitate, precum și prevenirea situaţiilor în care străinii să lucreze în România fără forme legale, această decizie a fost luată inclusiv pentru anul 2025.

Fenomenul imigrării reflectă o evoluţie oscilantă a numărului persoanelor care imigrează definitiv în România, ponderea acestora în totalul imigranţilor fiind de sub 10,0% (29,8 mii) la nivelul anului 2023, în scădere față de anii precedenţi. Principalele ţări de origine a persoanelor care vin în România au fost în anul 2023: Spania (15,8%), Ucraina (15,2%), Regatul Unit (8,5%), acestea însumând mai mult de o treime (39,5%) din totalul imigranţilor.

Grafic 2 – Distribuție imigranți pe țări de proveniență în anul 2023

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, calcule proprii

Ȋn ceea ce priveşte numărul imigranţilor proveniţi din ţări non-UE, se remarcă recent prezenţa notabilă a persoanelor provenind din Nepal. Astfel, în anul 2023, un număr de 18,0 mii de nepalezi au venit în România, de aproape trei ori mai mulţi decât în anul precedent (6,9 mii). O situaţie similară se observă în privinţa imigranţilor proveniţi din Sri Lanka (14,3 mii în anul 2023 faţă de 5,4 mii în anul 2022).

Referitor la românii care revin în ţară, ponderea acestora în totalul imigranţilor^[5]este de peste două treimi (67,1% în anul 2023). Față de anul precedent, în valori absolute, numărul acestora a înregistrat o creștere (+27,3 mii).

Tabel 2 – Fluxurile anuale de imigranţi în ultimii zece ani

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

În ceea ce privește analiza statistică a imigranților, important de menționat este fluxul refugiaților ucraineni. Agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei din 2022 a dus la deplasarea a milioane de oameni din Ucraina pentru a căuta refugiu în statele membre ale UE și în alte țări. În martie 2022, Comisia Europeană a activat Directiva de protecție temporară 2001/55/CE menită să  sprijine persoanele strămutate, simplificând sosirea obișnuită cu procedurile de azil aferente, permițându-le să rămână cel puțin un anîn țara gazdă (cu o prelungire automată pentru încă un an) și să aibă dreptul imediat la muncă și la alte servicii publice.

Creșterea numărului de persoane care au fost nevoite să părăsească Ucraina a ridicat, la nivelul Eurostat, problema clasificării corecte a acestora în statisticile de populație rezidentă și implicit de migrație internațională. Ȋn acest context, în estimările statistice privind migraţia internaţională, în mod univoc pentru toate statele membre UE, s-a avut în vedere luarea în calcul a acelor refugiaţi a căror perioadă de şedere a fost notabilă pe teritoriul unui stat. Mai mult, Eurostat, pe baza datelor transmise de la oficiile de statistică ale statelor membre sau ale altor instituţii cu rol de producător de statistici oficiale, a oferit un volum mare de date şi informaţii referitor la această categorie vulnerabilă de populaţie.

Astfel, conform datelor Eurostat, la 30 noiembrie 2024, puțin peste 4,2 milioane de cetățeni din afara UE se aflau sub protecție temporară. Aproape toți (98,3%) erau de cetățenie ucraineană. La aceeași data, România acorda protecție temporară pentru 177610 de persoane venite din Ucraina.

Impactul imigraţiei internaționale nete pozitive în România s-a reflectat în faptul că, după o lungă perioadă în care s-a aflat pe un trend descendent, la 1 ianuarie 2023, populația rezidentă a țării noastre a crescut la 19054,5 mii persoane, cu 11,5 mii mai mult decât cu un an în urmă, urmată de o creştere şi la 1 ianuarie 2024 cu 13,0  mii persoane.

Tabel 3 – Populația rezidentă a României la 1 ianuarie 2024

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit, comparativ cu 1 ianuarie 2023 remarcându-se creșterea ponderii populației vârstnice  (de 65 ani și peste) cu 0,3 puncte procentuale (de la 19,7% la 1 ianuarie 2023 la 20,0% la 1 ianuarie 2024). Ponderea populației de 0-14 ani în total populație a înregistrat o scădere de 0,3 puncte procentuale (de la 16,2% la 1 ianuarie 2023 la 15,9% la 1 ianuarie 2024).

Având în vedere că sporul natural[6] se înscrie de o perioadă lungă de timp pe un trend anual negativ, creșterea populației rezidente în ultimi doi ani s-a datorat în mod exclusiv faptului că numărul imigranților a crescut în mod notabil. Astfel, deși numărul emigranților a continuat să crească, din punct de vedere al statisticii oficiale, România poate fi considerată țară de imigrare începând cu 1 ianuarie 2023, fapt datorat prezenței pe teritoriul țării a unui număr notabil de persoane venite din Ucraina, beneficiare de protecție temporară, dar și a unui număr tot mai mare de muncitori străini veniți din țări asiatice.

Această tendință merită o atenție riguroasă și continuă în viitor. În contextul unei populații îmbătrânite, în vederea formulării unor strategii și politici optime, adaptate realității tot mai dinamice, se impune o analiză și o monitorizare permanentă atât a evoluției sporului natural, cât și a soldului migrațional, acestea fiind cele două componente care pot influența evoluția populației rezidente.

Sinteză, interpretări și strategii viitoare

Institutul Național de Statistică (INS) furnizează date esențiale pentru factorii de decizie, sprijinind formularea de strategii și măsuri în multiple domenii, inclusiv în cel al migrației. Din perspectiva emigrației, INS menține o colaborare constantă cu oficiile naționale de statistică din Italia și Spania, principalele destinații ale cetățenilor români, pentru a centraliza cât mai transparent și corect informațiile despre comunitățile românești stabilite pe teritoriu. Pe viitor, aceste parteneriate urmează să fie extinse și către alte state gazdă. În același timp, se observă o tendință de revenire a românilor în țară, fenomen care necesită monitorizare atentă, deoarece oferă o imagine de ansamblu asupra situației demografice și sprijină autoritățile în adoptarea unor măsuri sustenabile pentru protejarea și dezvoltarea societății.

În ceea ce privește imigrația, datele referitoare la cetățenii străini care ajung în România reprezintă instrumente valoroase pentru inițierea unor politici de incluziune socială și integrare pe termen lung. România a devenit în ultimii ani țară de imigrare, găzduind muncitori din spațiul non-UE și refugiați ca urmare a războiului dintre Rusia și Ucraina. Prin urmare, este necesară gestionarea simultană a trei dimensiuni ale migrației: români care pleacă, străini care sosesc și persoane strămutate forțat, categorie aparte ce implică provocări specifice. Această fluctuație complexă a mobilității internaționale generează o provocare atât pentru autorități, cât și pentru statisticieni, care trebuie să asigure date corecte și actualizate.

INS a implementat bune practici în domeniul statisticii migrației, precum acordurile de schimb de date cu Italia și Spania, inițiate în 2012 prin intermediul Eurostat. Alte state europene utilizează metode complementare, precum anchete la frontieră, baze de date longitudinale sau registre statistice, ceea ce arată că experiența internațională diferă în funcție de nivelul de cooperare interinstituțională și de deschiderea pentru digitalizarea fluxurilor de date. În România, majoritatea informațiilor despre migrație provin din surse administrative care nu sunt gestionate direct de oficiile naționale de statistică, fiind astfel nevoie de un efort comun al tuturor actorilor instituționali pentru a asigura o estimare cât mai exactă a fenomenului.

De asemenea, institutul colaborează permanent cu Eurostat, care monitorizează respectarea standardelor europene în producerea datelor statistice, și este implicat în parteneriate active cu UNECE, OCDE, UNICEF, BIM, OIM și UNHCR. Există, în același timp, deschidere pentru dezvoltarea unor statistici mai incluzive referitoare la refugiați, persoane strămutate forțat și apatrizi, cu scopul de a îmbunătăți colectarea, analiza și utilizarea datelor. Consolidarea unor parteneriate strategice în acest sens, sprijină atât cercetarea bazată pe date solide, cât și dezvoltarea de politici publice informate și a unor anchete privind incluziunea socio-economică a refugiaților.

Libera circulație a persoanelor și lipsa unui mecanism unitar de radiere la plecarea din țară îngreunează estimările exacte ale migrației, iar fenomenul migrației circulare poate genera chiar și riscuri de dublă numărare. Aceste dificultăți nu sunt specifice doar României, ci reprezintă o provocare comună la nivel european.

Referințe bibliografice

• Baza de date EUROSTAT pentru seturile de date privind beneficiarii de protecție temporară, emigranţii şi imigranţii. https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/explore/all/all_themes
• Baza de date TEMPO online a Institutului Național de Statistică. http://statistici.insse.ro/tempoins/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=POP321E
• Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32004L0083
• Eurostat. INTERACTIVE PUBLICATIONS. Migration and asylum in Europe – 2024 edition. https://ec.europa.eu/eurostat/web/interactive-publications/migration-2024
• Metodologia privind populația rezidentă, (2013), INS
• Metodologia privind migratia internatională, (2013, 2023), INS
• Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. Comunicat de presă. Executivul a aprobat un contingent total de 100.000 de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă în anul 2024. https://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/7146-cp-contingent-29122023
• Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini (Text cu relevanță pentru SEE), cu modificările ulterioare. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32007R0862

[1] Eurostat. INTERACTIVE PUBLICATIONS. Migration and asylum in Europe – 2024 edition. https://ec.europa.eu/eurostat/web/interactive-publications/migration-2024

[2] Soldul migrației internaționale (diferenta dintre numărul imigranţilor şi cel al emigranţilor)

[3] Contingentul de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.

[4] Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. Comunicat de presă. Executivul a aprobat un contingent total de 100.000 de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă în anul 2024. https://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/7146-cp-contingent-29122023

[5] Conform Regulamentului CE nr. 862/2007, orice persoană care vine în țară după o perioadă de ședere de cel puțin 12 luni pe teritoriul altui stat este considerată imigrant; prin urmare, în cadrul imigranților se regăsesc și românii care revin după o perioadă îndelungată petrecută în afara țării.

[6] Diferenta dintre numărul nașterilor și cel al deceselor