marți, mai 17, 2022

Noile tendințe în agresiunea împotriva Ucrainei, sancțiunile occidentale și arma energetică rusească

Agresiunea militară rusească împotriva Ucrainei a intrat în a treia lună și, totodată, într-o fază diferită de manifestare în teren. Succesul rezistenței ucrainene nu permite Rusiei să obțină o victorie, dar nici să mizeze pe un acord de pace impus asupra părții ucrainene. În viziunea Moscovei o pace acceptabilă trebuie să se soldeze cu subminarea suveranității ucrainene în materie de securitate și apărare, pe de o parte, și cu diluarea identității ucrainene prin solicitarea unui statut special pentru limba rusă în Ucraina, pe de altă parte. În dezacord cu termenii propuși pentru pace, dar și puternic consternat de atrocitățile comise de armata rusă împotriva civililor, Kievul este într-o poziție extrem de delicată în legătură cu negocierea unui armistițiu de încetare a focului. Atât în Kiev, cât și în Occident, se cristalizează o dorință crescândă de a înfrânge Rusia în război și a o impune să-și retragă forțele.

Deși sancțiunile aplicate până acum au început să slăbească statul rus și își vor face efectul tot mai mult pe termen scurt și mediu (disfuncții de ordin tehnologic, stagnarea exporturilor etc.), regimul lui Vladimir Putin denotă o anumită doză de reziliență. Are loc o reorientare graduală a exporturilor de resurse energetice, statul oferă subsidii pentru a înlocui importurile occidentale cu producție autohtonă, iar sistemul financiar recurge la instrumente noi pentru a putea opera la nivel național și chiar regional. Chiar dacă din cauza sancțiunilor companiilor rusești întâmpină dificultăți să se răsplătească în fața creditorilor străini, riscul neîndeplinirii obligațiilor (“default”) sunt de natură tehnică și politizată. Or, companiile au bani să-și plătească datoriile, dar nu o pot face, deoarece toate canalele financiare sunt paralizate de sancțiuni.

Actuala dinamică a războiului ucraineano-rus se menține, dar eventualitatea deschiderii altor „fronturi” pot produce schimbări de situație. Anume din acest considerent, destabilizarea regiunii transnistrene din Moldova (EESC, Aprilie 2022) a provocat un val de agitație și sentimente pesimiste vizavi de posibilitatea extinderii războiului din Ucraina asupra Moldovei. În realitate, angajarea regiunii transnistrene în acțiunile militare de partea Rusiei cuprinde o multitudine de riscuri pentru regiunea separatistă, dar și pentru interesele strategice rusești din Moldova pe termen lung. Atacarea Ucrainei dinspre regiunea Transnistreană este un scenariu care nu poate fi exclus în mod definitiv, dar acesta necesită ca armata rusă să ajungă până în Transnistria pe cale terestră. Deși Rusia întâmpină dificultăți în traversarea regiunii Mikolaiv, aceasta atacă activ infrastructura critică din Odesa, precum este cazul avarierii pistei de aterizare-decolare a aeroportului din Odesa. Deschiderea “frontului transnistrean” poate fi prevenită, dacă Ucraina este susținută urgent cu armament modern. Totodată, deși nu este prioritatea campaniei militare a Rusiei împotriva Ucrainei, Moldova trebuie să analizeze cu seriozitate eventualitatea unei escaladări, ceea ce ar necesita niște pregătiri minime a capacităților de apărare ale țării.

Trei tendințe majore noi

În timp ce partea ucraineană capătă mai multă încredere și potențial militar ca să riposteze, Rusia își ajustează apetitul geopolitic vizavi de obiectivele minime și maxime. În asemenea condiții, un acord de pace nefavorabil, cu scopul de a termina războiul, nu mai este acceptabil pentru Kiev. Contrar reticenței ucrainene, Moscova vrea “o pace” în baza unor termeni trasați pe potriva intereselor sale. Totuși, față de așteptările inițiale ale Rusiei de a sparge repede rezistența ucraineană până la finele lunii martie, războiul se prelungește în luna mai, însă cu cel puțin trei tendințe majore noi:

În primul rând, partea ucraineană a reluat controlul asupra regiunilor din jurul capitalei, elucidând atrocitățile comise de armata rusă, care, în momentul de față, sunt calificabile drept crime de război. Altfel spus, Ucraina este capabilă să-și reinstaureze controlul, deocamdată, în unele regiuni ale țării. Acest lucru a determinat ca, una după alta, ambasadele occidentale să-și reia activitatea. Astfel, viața a început, gradual, să revină la o anumită normalitate, pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale. Totodată, riscul de atac aerian rusesc s-a permanentizat și generalizat. Rachetele rusești pot lovi în orice obiectiv, indiferent că este civil sau militar, în orice moment și în orice colț al Ucrainei. Riscul înalt de insecuritate pe tot teritoriul ucrainean are efecte economice, aparte de ocupația propriu-zisă a regiunilor din sudul țării. În asemenea condiții, economia Ucrainei s-ar putea contracta cu cel puțin 50% sau de aproape 5 ori mai mult decât cea a Rusiei sub efectul sancțiunilor.

Al doilea aspect unde schimbarea a fost vizibilă constituie revizuirea priorităților rusești. Astfel, capitularea Kievului prin încercuirea fizică și avansarea pe teren a decăzut drept obiectiv major și imediat. Pe de o parte, rezistența ucraineană, combinată cu asistența militară occidentală în creștere, și, pe de altă parte, ambițiile militare rusești exagerate, au determinat eșecul tactic al Rusiei legat de căderea Kievului. În consecință, tot potențialul agresiunii rusești a fost concentrat pe ocuparea sud-estului și sud-vestului Ucrainei, precum și consolidarea prezenței rusești în teritoriile sudice deja ocupate. Acest lucru s-a convertit dintr-un obiectiv paralel, urmărit anterior împreună cu capitularea Kievului, într-un obiectiv prioritar. Prin urmare, autoritățile ucrainene au început să suspecteze tentativa Moscovei de a organiza referendumuri ilegale, similare celui folosit ca pretext pentru anexarea Crimeii în 2014. Prin acest intermediu s-ar dori transferarea puterii politice către instituții paralele subordonate Rusiei, cu o putere administrativă efectivă pe teren. Deocamdată, scenariul unor referendumuri în Zaporojie și Herson, nu s-au adeverit, dar probabilitatea lor se menține. Controlul rusesc asupra ieșirii la Marea Azov, dar și limitarea parțială a accesului la Marea Neagă, a fost confirmată de decizia oficială a Kievului de a suspenda activitatea porturilor, sub administrație ucraineană, de pe teritoriile ocupate din Mariupol, Berdyansk, Skadovsk și Herson, până la de-ocupare. Simultan, Rusia a demarat procesul de introducere a rublei în Herson, începând cu luna mai, cu eliminarea hrivnei la finele verii în 2022. Anexarea Hersonului la „zona rublei” a fost precedată de facilitarea tehnică a transmisiunii posturilor TV rusești (Pravda.com, Martie 2022). Ambele inițiative urmăresc scopul de a aprofunda ocupația și a reduce opoziția anti-rusească civilă în rândul populației locale.

Cea de-a treia tendință ține de inițierea procedurilor legale în SUA ce ar permite confiscarea surselor financiare ale cetățenilor ruși (cleptocrați etc.), înghețate ca urmare a sancțiunilor, și acordarea lor părții ucrainene cu scop de remediere a pagubelor cauzate de agresiunea militară rusească (WhiteHouse, Aprilie 2022). Numai în SUA, sechestrul a fost pus pe proprietăți în valoare de 1 miliard de dolari (locuințe, elicoptere, etc.), iar conturile bancare înghețate se referă la sute de milioane de dolari. Dacă modelul american este preluat de statele UE, atunci cifra resurselor financiare ce ar putea fi confiscate și deposedate ar depăși 30 miliarde de dolari. Cu toate acestea, inițiativa americană nu vizează cele circa 300 miliarde de dolari înghețați, care reprezintă rezervele financiare externe ale Băncii Centrale Ruse. În orice caz, partea ucraineană este determinată să dezvolte un mecanism legal ce ar împuternici Kievul să obțină controlul asupra averii părții ruse aflate sub sechestru, indiferent că aparține elitelor sau guvernului rus. Conform anumitor estimări, ar fi nevoie de aproape 7 miliarde de dolari lunar pentru a menține funcțional statul ucrainean pe perioada de război și cel puțin 500 miliarde dolari pentru reconstrucția postbelică (NYT, April 2022). Autoritățile ruse au semnalat că vor veni cu contra-măsuri, dacă averilor rușilor vor fi confiscate și transferate în folosul Ucrainei. Mai precis, speakerul Dumei ruse Veaceslav Volodyn a speculat cu idea că Rusia ar trebui să confiște averile companiilor și cetățenilor din „statele neprietenoase” (Kommersant, Aprilie 2022), instituită în martie și care numără 48 de țări. Până în prezent, autoritățile ruse au blocat resursele financiare ale investitorilor străini din aceste țări, care ar constitui circa 500 miliarde de dolari. E cert faptul că Rusia va considera legitimă confiscarea averii investitorilor occidentali, ceea ce va deteriora relațiile sale cu Occidentul pe termen scurt și mediu.

Cel de-al „șaselea pachet” de sancțiuni și răzbunarea energetică a Rusiei

Intensificarea sancțiunilor europene împotriva Rusiei este practic inevitabilă. Există câteva motive care fac ca regimul sancțiunilor să fie înăsprit. Primo, primele cinci pachete de sancțiuni (IPN, Martie 2022) au produs anumite efecte, dar acestea au fost insuficiente pentru a slăbi mașinăria de război a Rusiei. Economia rusă se ajustează, iar populația manifestă solidaritate cu regimului Putin. Segundo, noile sancțiuni urmează să fie mai tăioase. Acestea vizează limitarea graduală a importurilor de petrol din Rusia, urmată de renunțarea definitivă la acestea începând cu 2023 (Bloomberg, Aprilie 2022). UE este acuzată de faptul că ar fi contribuit la bugetul rusesc prin achiziționarea resurselor energetice, care de la începutul războiului din Ucraina i-ar fi furnizat circa 44 miliarde de euro. Doar în urma achiziției de petrol, Rusia primește de la statele UE circa 285 milioane dolari zilnic. Introducerea embargoului asupra petrolului rusesc ar lovi în veniturile bugetare ale Rusiei. Totodată, acest lucru ar forța statele UE să întreprindă măsuri concrete pentru a diminua dependența energetică față de Moscova, în conformitate cu aspirațiile președintei Comisiei Europene Ursula von der Leyen de a pune capăt „erei resurselor energetice rusești în Europa”. Intenția UE este ca, împreună cu SUA și celelalte state G7, să instituie un embargo global împotriva Rusiei, lucru care poate deveni posibil dacă sunt aplicate „sancțiuni secundare” (modalități de penalizare a țărilor terțe pentru procurarea resurselor energetice rusești). Tertio, sancțiunile din următorul val, cel de-al șaselea, prevăd măsuri mai restrictive aplicate de UE vizavi de băncile de importanță sistemică pentru sectorul financiar rus, precum Sberbank (37% din sector), care urmează să fie deconectate de la sistemul internațional de transferuri SWIFT. Noul pachet va include „sancțiuni inteligente” pentru a diminua impactul negativ asupra economiei europene. Totuși, acestea nu vor viza sectorul gazelor, unde există opoziție din partea Germaniei, Austriei și Ungariei, ale căror gospodării și companii depind de importurile de gaz rusesc, la un preț mai accesibil, bazat pe contracte pe termen lung.

Statele UE nu pot să renunțe în mod automat la gazul rusesc, ca și în cazul petrolului și al cărbunelui, fără a-și asuma costuri majore de ordin economic și socio-politic. Chiar dacă demontarea dependenței energetice față de Rusia este în plin proces de derulare, acesta este treptat. Între timp Rusia a introdus un nou mecanism pentru achitarea pentru gazul rusesc, care trebuie să fie efectuată în ruble. Polonia și Bulgaria au renunțat să facă acest lucru și au fost deconectate de la livrarea de gaze la finele lui aprilie. Cele două state au primit ajutor, prin intermediul interconexiuni, de la alte statelor UE, datorită principiului de solidaritate. UE a solicitat statelor membre să asigure umplerea depozitelor de gaz natural în proporție de 80% până în luna noiembrie 2022 și până la 90% din capacitățile de stocare începând cu 2023 (EuroActiv, Aprilie 2022). Totodată, Bruxelles-ul a lansat Platforma de Achiziție Unică a gazului natural, gazului lichefiat și hidrogenului, care va fi folosită pentru a mobiliza eforturile, inclusiv cu ajutorul Grupului de lucru SUA-UE pentru securitatea energetică (lansat în martie 2022), pentru a procura gaz pentru iarna 2022-23.

Rusia a declarat că 10 companii din lista statelor neprietenoase ar fi fost de acord să plătească în ruble. Se pare însă că neexecutarea noii formule de achitare a gazului în ruble este de fapt folosită ca un pretext pentru a penaliza țările care aplică sancțiuni împotriva Rusiei. Problemele cu livrarea gazelor sporește prețul pe piață, ceea face posibil ca Rusia, vânzând mai puțin gaz, să obțină oricum venituri ridicate. În paralel, partea rusă majorează exportul de gaze către piețe alternative, în graba de a diversifica și reduce dependența de veniturile parvenite de la consumatorii europeni. Astfel, în primele patru luni ale anului 2022, Gazprom a livrat Chinei cu 60 de puncte procentuale mai mult decât pentru aceeași perioadă în 2021. În timpul vizitei lui Putin în China în februarie 2022 a fost semnat al doilea contract gazier pe termen lung, care va spori volumul de gaz furnizat Chinei până la 48 miliarde m3 anual. Totuși, spre deosebire de veniturile obținute pe piața europene, prețul oferit Chinei pe termen lung este de câteva ori mai mic decât cel achitat în prezent de statele UE. Rusia însă este convinsă că decuplarea energetică pe care UE o intenționează va lovi în interesele economice europene. Moscova intuiește că UE va trebui să facă față unor consecințe de ordin socio-politic, materializate prin proteste anti-guvernamentale, și economic, caracterizate prin menținerea cotelor înalte la prețurile pentru surse energetice, care, în final, pe termen scurt și mediu favorizează partea rusă. Pe termen lung, eliminarea dependenței de Rusia va deveni un atu geopolitic și o investiție în suveranitatea strategică a UE. Dar atingerea acestui obiectiv va implica costuri și multiple episoade de răzbunare din partea Moscovei.

În loc de concluzii…

În Occident prevalează ideea că intensificarea sancțiunilor, alături de înarmarea Ucrainei, sunt practic unicele remedii eficiente pentru a opri războiul. Negocierea unei păci ruso-ucrainene pare a fi irealizabilă cât timp nu este dorită de ambele părți în aceeași măsură și în condiții mutual acceptabile. Această situație sporește ambiguitatea calendarului privind sfârșitul războiului.

În timp ce UE planifică introducerea unui nou pachet de sancțiuni pentru a pedepsi Rusia pentru agresiunea împotriva Ucrainei, partea rusă se pregătește să folosească unicul instrument viabil de care dispune, cel energetic, pentru a se răzbuna. În acest sens, Rusia folosește drept pretext noul mecanism de achitare pentru gaz în ruble.

Menținerea gazului natural la prețuri ridicate și eventualele nemulțumiri socio-politice de proporții în Europa, cel mai degrabă în a doua jumătate a anului, pare a fi miza principală a Rusiei. Cu toate acestea, dacă UE reușește să procure gaz la prețuri acceptabile, atunci va reuși să asigure o tranziție, mai puțin violentă, la un sector energetic eliberat de sub dominația factorului geopolitic rusesc.

Articol aparut pe site-ul IPN.md

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Coano Evropo, nu fi timpita! Cel mai important lucru pe care poti sa-l faci in vara asta daca chiar doresti sa ai o arma impotriva santajului energetic rusesc (uneori am senzatia ca respectiva dorinta e doar o parada) e ca in urmatoarele 6 luni sa-ti repornesti nuclearul in Germania. Asta iti tine si reteaua electrica stabila si-ti cumpara cei 4-5 ani de care ai nevoie sa-ti construiesti alternative reale pentru furnizare de gaze prin conducte, ca LNG-u’ e mai scump. Dar ti-ai facut-o cu mina ta, tanti. Sa faci bine si sa-i spui sarut mina Unchiului Sam si sa multumesti si vremii ca a fost blinda, altfel raceai la monturi si-ti curgea nasucu’.
    Auzi, da’ s-a-ncalzit Oceanul Arctic iarna asta? Parca mai an ziceai ca te viziteaza ursii polari navigind pe banchize cind faceai plaja la Hamburg, hanseatica mica. Sau hai sa te-ntreb altfel: au navigat vapoare de la Kiel la Vladivostok? Nu? Tot cu spargatoare de gheata? Hai, ma, ce-i cu tremuratul asta, pai nu ti-a zis Timmermans ca e cald?

    • :) Nu poate blonda hanseatica, pentru ca ies oamenii la proteste cica. Se spune ca Merkel, dupa accidentul de la Fukushima, le-a ascultat nemtilor doleantele si dupa cateva zile de iesit pe strada si de proteste, a inchis centralele atomoelectrice. De aici si pana la politicile „apocalipsei climatice” n-a mai fost decat un pas. Cica politica de inchidere a centralelor a fost stabilita in functie de dorintele poporului german, doar ca baba Merkel n-a anticipat ce va urma si nici ce va face daca Rusia opreste gazele. Acum e prea tarziu cred eu, pentru ca ar insemna ca maretele planuri socialiste europene „verzi” sa dispara, trambitasii apocalipsei climatice sa piarda tot, iar ONG-urile si firmele de eoliene si panouri solare sa dea faliment.

  2. Eu cred că Rusia, după ce a atacat Ucraina şi a dat un Ultimatum NATO, nu va accepta un tratat de pace prin care să fie perdantă. Rusia a declarat război Ucrainei, Occidentului şi chiar întregii Lumi( vezi bombardamentele din ziua vizitei Secretarului general ONU în Ucraina). Rusia joacă totul sau nimic, nu există soluţii diplomatice de stingere a conflictului din Ucraina.
    Referitor la Europa, aceasta este într-o situaţie imposibilă după ce vreo 25 de ani au cocoloşit Rusia mângâindu-l duios între corniţe pe Putin, în speranţa că şi-l vor face aliat într-o Uniune Euro-Asiatică de la Atlantic la Pacific, asta fiind echivalent ca să scape de SUA+UK. Port-drapelul acestei politici a fost tocmai „motorul” Germania+Franţa, care a trădat pe rând în favoarea Rusiei Moldova, Georgia, Ucraina, chiar Polonia şi România. Acum Europa de Vest a făcut stânga-mprejur şi se poziţionează ferm contra Rusiei, ceea ce este îmbucurător dar cam tardiv. Răul a fost făcut, Rusia s-a înarmat cu banii Occidentului şi acum ameninţă în toate părţile. Să fie învăţătură de minte pentru unii….
    Sancţiunile europene vor avea o acţiune limitată. Rusia s-a pregătit şi pentru asta.
    Cel mai grav este că România şi Moldova sunt în Linia Întîi a Frontului de Est. Şi nu se ştie dacă în caz de conflict cineva va sări în ajutorul nostru… trădări au fost întotdeauna prin Europa…vezi Yalta, Malta, etc….

    • Crezi gresit!
      In primul rand Rusia nu a declarat formal razboi nici macar Ucrainei! De ce?
      Doi- amenintarile cu Yalta-Malta le-am auzit de multe ori de la postacii post-sovietici! Banuiesc ca stiti ca in WW2 Romania a fost cea care a declarat razboi US si UK. Deci despre ce tradari vorbim?

      • Nedeclarand razboi face ce vrea, ca de obicei. Nici in sec. al XVII-lea, XIX-lea, XX-lea nu declara razboi, ci numai invada si apoi mai vedea ea… daca pleca sau nu.
        In Afganistan, cand te uiti la documentare, parca intrasera doar asa, la cafea, nu sa ucida si sa distruga. Muzica de balalaica, mult samovar, figuri de rusi cultivati, si nostalgie cat incape dupa anii tineretii petrecuti in tanc sau transee.
        Bomba trebuia lasata peste muscovia.

  3. „Rachetele rusești pot lovi în orice obiectiv, indiferent că este civil sau militar, în orice moment și în orice colț al Ucrainei.”

    Aceasta e problema fundamentală a acestui război.

    Rușii pot și lovesc ce vor cu arme lansate de pe teritoriul Rusiei. Au industria militara intacta și care lucrează la maxim.

    Ucraini au industria militara aproape distrusa in totalitate.
    Și asta e o groasa problema in aprovizionarea constanta a trupelor cu muniție și arme ( de toate felurile) .

    NATO nu a înțeles că
    doar o aprovizionare masivă , in bloc , cu tot ce e necesar frontului , poate frana eficient ofensiva rușilor , transformând atacul rus in un chin de a găsii rezerve, muniție și arme de băgat în prima linie.

    Iar faptul că nu se pot bombarda linile de aprovizionare ruse din Rusia , e o reeditare a greșelilor din Vietnam .
    Atunci , in Vietnam , politic era interzis a se bombarda industria Vietnamului de Nord, nu se puteau ataca avioanele vietnamite ( care aveau majoritar piloți ruși ) in zbor pe teritoriul VN. Aceste probleme au fost depășite prea târziu spre sfârșitul războiului .
    In Afganistan , aceiași greșeală . Se lupta împotriva talebanilor acceptând inconfesabil fluxul constant de ” studenți coranici” cu AK în mana și AG 7 in traista, proveniti din Pakistan și cu armele plătite de saudiți.
    același ” succes” militar că în Vietnam
    Cauze egale produc efecte egale . Mereu.

    Ucraina are nevoie de un flux constant , zilnic și masiv de arme și munitie.
    Inclusiv rachete cu bătaie de sute de km.
    Pentru a lovii eficient aprovizionarea rușilor.

    PS.
    Cum am mai scris, sancțiunile sunt fix pix.
    Nu exista nici o criza interna rusă datorita lor.
    Mâncare , benzina , curent , exact ca înainte.
    Basca 1 miliard euro încasat zilnic din occident pentru exporturile furnizate.
    71 miliarde euro încasate de Kremlin in 71 zile de război.

    Mama ce sancțiuni devastante. ☹️☹️

    Unii inca nu înțeleg gravele și groasele probleme politice, economice a acestei UE cu gura mare și fapte mici.
    Devenită dependenta de materiile prime rusebdin pure motive voite interne
    De la gaz la petrol. De la floarea soarelui la titan.
    Ursula tot acolo. La manșa comunității kamikaze care inca insistă cu utopica economie verde bazata pe gazul rusesc dar și titanul rusesc din o grămadă de produse ” mare in Germany”.

    • „Nu exista nici o criza interna rusă datorita lor.”

      Atunci de ce mor oligarhii pe capete si de ce se dau 15 ani parnaie daca spui anumite cuvinte ?
      De ce anume se teme regimul satanic atotputernic ?
      Cumva de anihilare ?

    • NATO intelege foarte bine aceste probleme (si multe altele) dar din fericire nu este condus de politruci si nici de ziaristi, deci reactioneaza asa cum trebuie, atat cat trebuie si atunci cand trebuie. Pentru orice sistem de forta cea mai mare catastrofa este disparitia adversarului…

  4. Oricum s-ar incheia pacea in maxim 10 ani Rusia este iar peste Ukraina cu noi pretentii, noi rachete, noi „denazificari”, etc. Rusia este bully de 500 de ani, a purtat zeci de razboaie, mai mici, mai mari, mai locale mai globale dar niciunul nu i-a schimbat comportamentul. Sa speram ca de data asta noi conflicte cu republicile constituente si chiar si cu vecinii jefuiti vor duce la destramarea imperiului pentru urmatoarea suta de ani

  5. Pana la urma stoparea unui stat agresor are un pret. Dar acel pret este cu mult mai mic decat cel al incurajarii agresorului.

    UE nu trebuiea sa se lege de gazul rusesc, dar macar acum e bine ca planifica decuplarea.

    Rezultatul razboiului din Ucraina de pinde esential de inarmarea Ucrainei. Sanctiunile dau rezultat pe termen mediu si lung, iar o tara condusa de o dictatura va avea intotdeuna mijloace sa isi oblige populatia sa suporte consecintele unor sanctiuni economice.

    Insa un Putin invingator in Ucraina astazi este un Putin agresor in Moldova si in tarile baltice maine, iar poimaine – in Romania si Polonia. Faptul ca Romania si Polonia, tarile baltice sunt membre NATO nu il va opri pe Putin. Motorul sau este atitudinea revansarda, restaurarea Rusiei in granitele sale pretins istorice, iar acesta este servit ca avand o sorginte divina.

    Relatia dintre Rusia si China este dubioasa. China ar dori sa mentina in paralel accesul la resursele Rusiei si la tehnologia Occidentului. Un fel de si uns pe mustati si cu slanina in pod.

  6. Se pare însă că neexecutarea noii formule de achitare a gazului în ruble este de fapt folosită ca un pretext pentru a penaliza țările care aplică sancțiuni împotriva Rusiei. Asa o fi oare? Oare?

    Se pare însă că domul cercetator de la Universitatea din Giessen este nitel cam neiformat …. Pai ia sa vedem ..
    euobserver la 27 apr 2022 :
    UE avertizează că plata în ruble pentru gazul lui Putin poate încălca sancțiunile
    „A plăti în ruble, dacă acest lucru nu este prevăzut în contract, este o încălcare a sancțiunilor noastre”, a declarat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, miercuri (27 aprilie).

    Deci este o incalcare a sanctiunilor .. care ar putea tarage sanctinarea , de caatre UE, a celor care platesc in ruble . Ca sanctiunile faca ca plata in euro sau dolari sa fie imposibila …
    V si UE respinge schema de plată în ruble propusă de Gazprom: „Reprezintă o încălcare clară a sancțiunilor” dee la Digi 24 si G4MediaPlata gazului rusesc în ruble „încalcă sancțiunile UE”, avertizează von der Leyen .
    SUrsele n nu sunt tusesti, nu sunt „fake” cu chiar mme Urlsula dixit „incalca sanctiunile”!

    Sacntiuni care tocmai devin autosanctiuni .. Mia tine minte careva care fu motivul ptr care vestele galbene au iesit la cafteala ?

    • „Vestele galbene” au făcut parte din strategia lui Putin de a dezbina Vestul, atâta tot. Nu are rost să li se dea o falsă semnificație de semnal al nemulțumirii populare față de guverne occidentale, decât dacă „bizonii” scriu după comandă.

  7. Concluziile în loc de concluzii sunt amare, dar adevărate. Dac-ar fi fost un conflict între țări mici sau război civil într-o țară oarecare, imediat porneau demersurile pentru trimiterea de trupe de menținere a păcii. Evident că Rusia n-ar fi acceptat astfel de trupe din țări (pro)occidentale, însă ar fi fost deștepți s-o facă pentru că ar fi rămas stăpâni pe ceea ce-ar fi cucerit până la momentul acela. Te-ntrebi la ce mai e bună ONU dacă nu poate face nimic în conflictele în care sunt implicate țări dintr-o structură numită ironic Consiliu de Securitate.
    Dacă nu se caută (și nu se caută!) pacea, consecințele vor fi uriașe. Vorba lui Klaus (cel care vorbește, nu cel care privește doar, cu atenție și îngrijorare): nu veți avea nimic și veți fi fericiți. Iar când veți muri, veți fi și liberi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro