duminică, februarie 9, 2025

“Nu te lasa sedus de suprafete, in adancimi totul devine lege”

Traim intr-un necontenit valmasag politic, cu valori asediate, criterii rasturnate, loialitati abjurate, transfigurari consternante, norme si noime abandonate. Intr-un adeseori citat eseu din cartea sa “Literatura si revolutie”, Lev Trotki, fondatorul Armatei Rosii, primul comisar al poporului pentru afaceri externe si teoreticianul revolutiei permanente, scria ca Omul Nou pe care doreau sa-l plasmuiasca bolsevicii ar fi intrunit in personalitatea sa polivalenta geniul lui Aristotel, Shakespeare, Michelangelo si Marx (o perspectiva ingrozitoare, ma grabesc sa o spun, un fel monstru, de Macrophtalmes ori Ryncophores despre care citeam candva in “Patul lui Procust” de Camil Petrescu).

Cam asa apare acum portretul encomiastic al lui Adrian Paunescu facut de cei pentru care “bardul” stalinismului national a fost egalul lui Eminescu si, mai nou, conform admiratorilor expozitiei de desene deschisa zilele acestea intr-o galerie de arta din centrul Capitalei, un fel de Leonardo da Vinci.  Daltonismul valoric se combina in asemenea
aberatii hagiografice cu cecitatea morala.

Citesc in “Adevarul” de ieri un articol de Andrei Pleşu in care sunt diagnosticate, cu trist umor si biciuitoare luciditate, atatea din ciudateniile tragicomice ale acestui vodevil continuu ce tine loc de conversatie publica, un spectacol cand jenant, cand hilar, cand amandoua, din care dispare orice sansa de discutii intr-adevar serioase.

Un subiect de o urgenta gravitate precum Legea Educatiei este expediat cu formule alarmiste si analogii terifiant-hiperbolice, teme vitale sunt azvarlite in derizoriu prin formulari pe cat de socante pe atat de gaunoase, politicieni (ori politicastri) care isi fac din dublele (ori triplele) standarde o forma de existenta. Un comediograf de mare succes in anii comunismului a scris candva doua volume intitulate “Tipuri si tertipuri” si “Mutre si cutre”. Poate ca aceste titluri sunt printre putinele lucruri oneste scrise in acei ani de Aurel Baranga, unul dintre “arhitectii utopiei”.

Traim asadar intr-un timp straniu.  Bâlci, chermeza, opereta, bal mascat, travestiuri, imbratisari perverse, masluiri ale istoriei recente ce te lasa cu gura cascata, istericale ale fostilor valeti ceausisti care exceleaza in limbaje persilentiale, quasi-canonizarea pe moguliziuni a unui corifeu al comunismului dinastic, vechi detinuti politici care nascocesc alibiuri pentru vechi securisti, liberali specializati in istorie care vor sa “sfarseasca odata cu trecutul negru”, care s-au plictisit de “obsesia dosarelor”, mai ales in cazurile legate de noii lor aliati. Afaniseala, cinism, lehamite, logoree, demagogie, ignominii cu carul, iata tot atatea chipuri ale acelui cosmar post-comunist despre care scria Vaclav Havel.  Evident, acestea pot fi doar aparente, dar cine poate trasa linia ferma care desparte aparenta de ceea ce este intr-adevar real si important?  Pe de alta parte, de cate ori ne cuprinde o stare de apasator pesimism, este
bine sa ne reamintim acele cuvinte ale lui Rilke adresate unui tanar poet: “Nu te lasa sedus de suprafete, in adancimi totul devine lege”.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Recunosc ca analizati foarte poetic aceste vremuri bezmetice pe care le traim noi azi. In limbaj comun acest timp straniu poate fi definit la fel de exact cu injuratura noastra nationala atat la suprafata cat si in adancuri.
    Din motivele pe care le expuneti mai sus analizate de la inaltimea cunostintelor dvs politice noi muritorii de rand am ajuns la aceasi concluzie a lipsei de perspectiva.
    Eu cel putin am renuntat sa mai citesc ceva , orice, de cultura politica, ca am observat ca la noi nimic nu se potriveste.
    Orice incercare politica de a pune in practica pana si cel mai marunt principiu democratic e sortita celui mai bizar esec si asta cred nu numai din ghinionul de a avea mereu in politica romaneasca doar cai de circ pe la conducere si si datorita sentimentului romanesc al descurcarismului pe invers.
    La tractiune suntem zero, iar la cai de curse nici nu putem aspira vreodata cu modul zeflemitor in care ne tratam valorile si le si alungam din spatiu public atunci cand acestea din intamplare apar cate o data.(vezi exemple : stoica, musca, marga, manolescu)
    Am ajuns sa cred ca in felul acesta de era a comunicarii nici la popoare mult mai avansate democratia nu e o solutie. Totul depinde cu mult mai mult de persuasiune decat de trasaturi nationale.
    Eu sunt convinsa ca daca am fi avut geografia Frantei nu am fi fost foarte diferiti de actualii fracezi.
    In fine eu mai am o speranta, sa ne ocupe cineva , altcineva decat poporul slav.
    Ideea lui Boc cu capul limpede care sa-i aduca miliardele de euroi de la UE poate fi o solutie daca ar fi sa fie aplicata chiar si de bulgari, dar la noi……

    • Nu cred ca articolul de mai sus e o apologie sau o epistola dedicata „lipsei de perspectiva”. Ci mai degraba un indemn la ratiune, un indemn in a clarifica si a separa grotescul, derizoriu, cinismul, etc de viata noastra cotidiana.! Suntem o societate bolnava, ne complacem in a ni se explica zilnic, ca noi romanii avem cele mai rele conditii, cei mai rai guvernanti, cei mai rai politicieni, cei mai multi hoti, cei mai prosti politisti, cei mai corupti judecatori, etc… „Lipsa de perspectiva” e o stare autoindusa generata de avalansa de „ragaieli” televizate(zilnice). Speranta, optimismul nu sunt sentimente native, ci ele trebuie cultivate atat individual cat si in societate. Si nu e de ajuns a cultiva, ci mai este necesara si actiunea directa de volutariat. Cat timp le vom face pe amandoua la nivel individual, societatea se va schimba, incet dar sigur.

      • Cei mai rai guvernanti si cei mai incompetenti politicieni avem , asta e sigur.Si nu e nici o perspectiva cu nici o actiune directa de voluntariat sa schimbam situatia asta prea curand.Spun asta deorece de la 35 pana la vreo 45 de ani am stat in politica pe la diversi liberali si am cunoscut tot ce se putea cunoaste la varf. Am fost si sunt de felul meu o persoana foarte optimista.Nici azi nu-mi vine sa cred cum am putut pierde asa mult timp in politica fara sa resusesc sa schimb aproape nimic.Am adus in politica oameni care azi sunt primari de mari orase, presedinti de consilii judetene , parlamentari etc….A fost o vreme cand chiar faceam campanie in interiorul partidului pentru Crin Antonescu. Din traducerile mele din statute de pardide liberale din Canada sau din Franta Valeriu Stoica a retinut ,si asta prea tarziu , doar chestiunea cu organiatiile profesionale .
        M-am intors zilele trecute din Franta unde vreo patru luni cat am stat , m-am uitat zilnic la canalul lor parlamentar si la alte emisiuni politice.
        La noi nu cunosc mai mult de vreo zece politicieni care ar putea fi pe acolo invitati.
        Eu lipsa de perspectiva am dobandit-o in ani multi de voluntariat politic in care vedeam ca totul devine din ce in ce mai topist , nu ma uit la ragaieli politice de tare demult.Din cand in cand mai deschid pe money channel si atat.
        Multi din cei ce fac emisiuni mi-au fost tovarasi in politica(vezi Stelian Tanase) si doar din cand in cand mai ii las sa spuna doua fraza sa vad unde au mai ajuns cu ..suma si apoi inchid.
        Deci lipsa de perspectiva e ceva ce pentru mine suna frumos spus, caci e mult mai trist decat atat in politica romaneasca, iar dl Tismaneanu are dreptate sa scrie despre bordelul politic romanesc…pacat ca o face atat de elegant.

  2. Caci smintelile trebuie negresit sa vina in lume, dar vai celor prin care ele vin.Ce putem face noi e sa nu ne lasam sedusi de ele. Iar pentru cei ce s-au lasat pacaliti, exista calea revenirii la o gindire normala. Iar aceasta revenire trebuie confirmata de fapte. O zi buna !

  3. citez: „Un subiect de o urgenta gravitate precum Legea Educatiei…”. da, asa e, un subiect f.important a fost adoptat de guvern la apelul bocancilor! in loc sa negocieze pentru a avea o lege viabila si pe termen lung, s-a preferat sa se adopte prin tot felul de tertipuri, pt. a pastra unitatea coalitiei! Si uite asa peste 2 ani va incepe procesul de „adaptare” a legii si iar vom avea o struto-camila si iar vom trage cu totii ponoasele, elevi, parinti, profesori, intreaga societate!

    • Despre legea educatiei nici nu stiu ce sa mai cred.Un domn pe aici o lauda, Andrei marga o face varza.
      Eu intrreb doar atat: voi fi oare educate vreodata generatiile viitoare sa gandesca si nu doar sa memoreze?va fi vreodata apreciata creativitatea mai mult decat enciclopedismul?
      vom reusi candva sa ne ridicam si prin educatie de la mentalitatea de sluga la cea de stapan?

      • Andrei Marga s-a descalificat in direct pe HN… A fost pur si simplu jalnic. Nu-i contest sub nici o forma calitatile de profesor, nu ma intelege gresit, insa modul in care vede tot acest proces educational mi se pare depasit. Cel putin, la nivel organizatoric…aceasta lege este un mare pas inainte. Daca va fi si pe celalalt plan, educational, ramane de vazut…

        Daca as fi pus sa aleg….tot timpul as merge pe mana unui tanar educat in afara, fara prea multa experienta…decat pe mana unui batran crescut, educat si dezvoltat in comunism dar cu tone de experienta. Trebuie sa mergem inainte, nu ne putem agata la nesfarsit de dinozauri.

        In alta ordine de idei, nu ne putem permite sa schimbam legea educatiei de fiecare data cand ajung altii la putere. Avem nevoie de stabilitate….si de asta as fi de acord cu comentariul tau scris mai sus…aceasta lege trebuia negociata intr-o anumita masura si cu opozitia, pt a-i garanta existenta in cazul in care se produc schimbari majore la nivel politic.

    • Despre legea educatiei nici nu stiu ce sa mai cred.Un domn pe aici o lauda, Andrei Marga o face varza.
      Eu intrreb doar atat: voi fi oare educate vreodata generatiile viitoare sa gandesca si nu doar sa memoreze? Va fi vreodata apreciata creativitatea mai mult decat enciclopedismul?
      Vom reusi candva sa ne ridicam si prin educatie de la mentalitatea de sluga la cea de stapan?

  4. Trezeste-te, domnule Tismaneanu, Albul e alb, Negrul e negru, minciuna, fariseismul, istericalele si jegul nu-s adevar. Nu traim intr-un delir unde culorile se contopesc spre un gri indescriptibil, nu traim in romane fantasmagorice. Vorba lu Steindhardt, „asta nu-i noaptea Valpurgiei”. Asta-i Romania noastra, cu romanii nostri, cu bune si cu rele. Nu ii da dracului un deget ca-ti ia toata mana.

  5. Ar trebui ca 2-3 intelectuali onesti sa ia in discutie subiecte de actualitate, sa se dezbata probleme reale prin prisma viziunii lor asupra problemei. Site-urile contributorior ar putea gazdui astfel de „actiuni civice”. Altfel , daca nu sedusi , dar macar derutati oamenii isi formeaza opinii gresite.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro