Cine se mai îndoiește că medicina și muzica sunt teritorii complementare nu are decât să răsfoiască un manual de semiologie medicală. Există, în străfundurile viscerelor noastre, o simfonie ale cărei note se pliază, acustic, pe fiecare punct al continuumului dintre sănătate și boală.
Astfel, ecoul sângelui printr-o inimă obosită are cadență de “galop”. Unele sufluri cardiace sunt “rugoase”, altele “muzicale”. Pătrunderea aerului în plămâni are suavitatea unui “murmur” (asemuit adesea cu freamătul frunzelor adiate de vânt). Asta atunci când plamânii sunt sănătoși. Când sunt bolnavi, murmurul se înăsprește și, la limită, se transformă în raluri, a căror tonalitate capătă rezonanțe bacoviene. Ralurile crepitante din pneumonii, de pildă, sunt foarte apropiate acustic de zgomotul pașilor în zăpadă, oferind o neașteptată ilustrare medicală bacovienilor “Nervi de toamnă”: E tuse, e plânset, e gol…Și-i frig, și burează (cârcotașilor care vor obiecta că toamna nu-i ca iarna, iar ploaia și zăpada sunt, totuși, lucruri diferite, le voi reaminti, tot din Bacovia, că Și toamna, și iarna coboară-amândouă/Și plouă, și ninge/Și ninge, și plouă).
Să nu uităm, de asemenea, că investigarea fluidității sângelui face apel la instrumente care, la rândul lor, produc sunete bizare. Ambianța sonoră din cursul unei examinări Doppler, de exemplu, evocă acorduri de muzică electronică.
În fond, tratatele de medicină nu sunt decât vaste culegeri de partituri muzicale. Iar farmecul medicinei este că, la patul bolnavului, niciodată o partitură nu seamănă cu alta (chiar și atunci când au același număr de catalog).
Însăși desfășurarea unei consultații medicale are în ea ceva dintr-o partitură muzicală. Ca medici, nu facem altceva decât să interpretăm simptome și semne, analize și imagini. Și, după talentul fiecăruia, partitura finală se apropie mai mult sau mai puțin de “adevăr”, de varianta originală a Autorului. Dar pentru asta, ca și în muzică, e nevoie de timp și de concentrare.
Dacă medicina și muzica nu sunt atât de diferite pe cât par, mă gândesc că n-ar fi deloc deplasat pentru un medic să pretindă aceeași bunăvoință din partea publicului ca cea de care se bucură, de pildă, un pianist.
Cu toate acestea, uneori, concentrația de nerăbdare din sala de așteptare a unui cabinet medical o depășește pe cea dintr-o sală de concert. Dacă, la un concert, doar cei care au cedat insistențelor soției așteaptă cu nerăbdare partitura finală, într-o sală de așteptare fiecare are impresia că partiturile anterioare durează prea mult.
Din motive practice, programarea la oră fixă ia în calcul durata “medie” a unei consultații. Ca orice abstracție statistică, aceasta, în realitate, nu există. În medicină există cazuri pentru care zece minute sunt suficiente, după cum pentru altele o oră e prea puțin. Unele “partituri” sunt mai lungi și mai dificile, altele mai simple și mai scurte. Toate sunt la fel de importante. A grăbi tempoul poate compromite “piesa”. Dacă un pianist care ar cânta cu un ochi la partitură și altul la ceas ar reuși, în cel mai rău caz, transpunerea Sonatei lunii pe ritm de ragtime, în cazul unui medic o interpretare pe repede-înainte poate avea consecințe mult mai nefaste.
La următoarea renovare a cabinetului mă gândesc din ce în ce mai serios să agăț în sala de așteptare inscripția clasică a (v)estului sălbatic: Nu trageți în pianist!
am avut un f bun prieten, muzician instrumèntist de exceptie, care a avut ghinionul sa aiba un medic de casa mare meloman. Consecinta, vizitele la medic se transformau in lungi discutii muzicale. Prietenul s-a prapadit in somn urmarea unui stop cardiac. La analiza respectiva s-a dovedit ca era f bolnav si medicul ar fi trebuit sa vada asta.
Asa ca medicul trebuie sa fie si sa ramana medic.
exista desigur ocupatii vocationale : muzica, stiintele, artele etc. in medicina, drept, militie nu s a/se intimpla asa. acolo merg foarte multi (nu spun majoritatea) pentru ca i o „meserie” banoasa iar statul oricum va avea grija de ei (indiferent de cit de prosti/amorali sint)
Algoritmii sunt facuti asa ca sa premieze pe cel mai bun. Vedem o lume falsa pe internet, respectiv nu mai facem distinctie cu lumea reala. Ne imaginam chestii care nu ar putea exista fizic. Toti suntem pianisti carora cateodata le reuseste ceva, dar cateodata nu. Vorba unui doctor, suntem mamifere. nu suntem roboti.
Foarte ingenioasa comparatia. Dar si pentru un foarte bun medic dar si muzician trebuie sa ai har, adica talent, plus munca. Primul rabdare si cat mai bun diagnostic, al doilea auz muzical si interpretare de exceptie. Exista multi medici care sunt scriitori si muzicieni ca hobby.
https://www.g4media.ro/guvernul-schimba-radical-finantarea-medicilor-de-familie-din-2026-plata-per-serviciu-devine-dominanta.html
Imbuibarea medicilor ,,de familie” trebuia sa inceteze . Guvernul asta de rahat nu a dorit sa taie coada pisicii dintr-o bucata . Pacat . Vom plati noi astia care trudim pentru PIB .