Nupțialitatea în România în perioada 1871-2023. Schimbări, factori determinanți, implicații

Introducere ● Evoluția nupțialității ● Nupțialitatea pe medii, 1930-2023 ● Câteva remarci finale ●

Introducere 

Căsătoriile și divorțurile sunt evenimente  demografice ale mișcării naturale a populației, alături de nașteri și decese.  Celor patru tipuri de evenimente le corespund fenomenele demografice de nupțialitate, divorțialitate natalitate și mortalitate.  Mișcarea naturală se referă la schimbările care au loc în timp în numărul unei populații ca raport între  numărul de născuți și numărul de decedați. În mișcarea naturală se includ și căsătoriile și divorțurile ca evenimente demografice care influențează cele două evenimente menționate. Toate se referă la individ, ca naștere, căsătorie,  copii, divorț, deces.

Există o imensă literatură internațională dedicată căsătoriei nu numai literatură demografică dar și sociologică, economică (căsătoria=familie=unitate economică), filozofică, juridică, artistică, dimensiune  religioasă și alte perspective. Și literatura  consacrată divorțului  este impresionantă la o simplă investigație pe internet, privilegiate fiind cea  juridică și cea economică. 

Factorii care determină decizia asupra căsătoriei sunt numeroși și de natură foarte diferită. Există particularități naționale care țin de istoria formării statului,  de tradiții,  cultură,  de nivel de dezvoltare și de educație a populațiilor,  de influență a religiei și de alți factori. Ceea ce s-a reținut în articol sunt o listă de factori determinanți în forma pe care o găsim în sinteze ale Inteligenței Artificiale și un  cadru conceptual al determinării modelului căsătoriei. Se fac referiri și la influențe proprii ordinii spontane. 

   Inteligența Artificială oferă în măsură crescândă surprinzătoare materiale cu tematică demografică. Am ales o sinteză asupra factorilor care determină decizia asupra căsătoriei.

În acest articol sunt prezentate doar evoluțiile istorice ale nupțialității. Vor urma divorțurile.

Cititorii car ar dori să cunoască caracteristicile căsătoriilor în anul 2023 pot vedea cele două articole publicate tot la Contributors: Căsătoriile în România,  partea întâia și partea a doua – la 30.12.2023 și la 05.01.2024  

Ce s-a publicat în ultimii ani în țară sunt prezentări, analize asupra  nupțialității  după un număr de caracteristici  în ani relativ recenți. O viziune istorică de mare întindere poate oferi unele răspunsuri la întrebări asupra factorilor și mecanismelor care au determinat și determină mari schimbări în evoluția fenomenelor în timp contribuind astfel la mai buna înțelegere a manifestărilor de după anul 1989. Datele publicate de Institutul Național de Statistică  acoperă o foarte lungă perioadă de timp în cazul nupțialității, anii 1871-2023, însemnând 152 de ani [1]. Prezentarea schimbărilor survenite în evoluția nupțialității în lunga perioadă luată în considerare reclamă identificarea factorilor care le-au provocat.   Marile schimbări care au avut loc în nivelul nupțialității din România începând cu ultimele decenii ale secolului al 19-lea   au cauze și mecanisme diferite. Vor fi prezentate în măsura datelor și informațiilor disponibile.

Evoluția nupțialității înseamnă evoluția numărului de căsătorii și a populației.  Celelalte lucruri fiind egale, numărul căsătoriilor urmează evoluția numărului populației. Sunt însă situații când  concordanța este afectată, cele două evoluțiile diferențiindu-se în timp. Situația tipică este cea în care curba ratelor nupțialității  coboară la valori mai mici chiar dacă populația crește. Situația poate proveni din număr în scădere  a populației în vârstă de 18-35 ani, vârste la care au loc cele mai multe căsătorii, pe fondul unei evoluții  descendente a natalității în trecut.  Există însă și situații în care acest factor nu este prezent iar alura descendentă a ratelor de nupțialitate provine din decizii ale tinerilor asupra căsătoriei care duc la diminuarea probabilităților de căsătorie pe vârste  Aceste decizii se referă la diminuarea dorinței de a se căsători, la apariția sentimentului de incapabilitate, la amânarea căsătoriei în circumstanțe personale imprevizibile importante. O astfel de situație de diferențiere s-a instalat în țara noastră după anul 1989 și este tratată în articol. Factorii care pot determina această schimbare importantă pot fi examinați  în ANEXA 1 care cuprinde o listă a factorilor determinanți ai căsătoriei, un model al căsătoriei care include variabile determinante, variabile intermediare, interdependențele și variabila determinată,  modelul căsătoriei, ca vârstă și intensitate. Se adaugă câteva considerații asupra ordinii spontane în căsătorie.  În ANEXA 2   sunt prezentate grafic date mai puțin disponibile în statistici  asupra mortalității populației după starea civilă.    

Evoluția nupțialității

Căsătoria reprezintă în România uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii (Codul civil, art. 259). Prin căsătorie se constituie  familia. În Constituția României se prevede  că  familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor (art. 48).

La nivelul Uniunii Europene Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene garantează dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie [2]. Caracteristici și particularități ale căsătoriilor în țările UE-27 pot fi examinate într-un important document al Comisiei Europene [3].

Dreptul la căsătorie între parteneri de același sex există în 16 State Membre. Statele în care legea nu prevede acest drept sunt în număr de 11: Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Grecia, Italia, Irlanda, Polonia, România, Slovacia, Ungaria. Drumul unei reveniri numai la căsătoria între bărbat și femeie în cele 16 țări este închis. Dar rămâne deschis drumul spre „modelul UE-16‟ pentru celelalte 11 State Membre.

În câteva constituții căsătoriei și familiei li se acordă atenție particulară  În Franța căsătoria este considerată o instituție socială,  „…fundament elementar al organizării societății” (Vicepreședinte al Consiliului de Stat) [4] iar în Constituția Irlandei găsim, probabil, cele mai  detaliate  prevederi asupra căsătoriei și familiei  și cred că merită a fi menționate și pentru fond și pentru  formă:  „Statul recunoaște familia ca unitate naturală primară și fundamentală a societății și ca o unitate morală posedând drepturi inalienabile și imprescriptibile, anterioare și superioare oricărei legi pozitive (care obligă ori specifică o acțiune-VG).  Statul garantează prin urmare  protecția familiei în constituirea și autoritatea ei, ca necesara bază a ordinii sociale și  indispensabilă bunăstării  națiunii și statului ” [5].În Italia, în Constituție sunt prevederi referitoare la căsătorie și familie: „Republica recunoaște drepturile familiei ca instituție naturală bazată pe căsătorie. Căsătoria se bazează pe egalitatea morală și juridică a soților, în limitele prevăzute de lege pentru a garanta unitatea familiei‟ [6].

Felul cum s-a schimbat nupțialitatea pe întinderea ultimelor decenii din secolul al 19-lea, în întregul secol 20 și în primele două decenii din acest secol (la teritoriul actual al țării) poate fi examinat  în figura 1. Este o oglindă a istoriei demografice în cei peste 150 de ani pe fondul frământatei istorii a țării. Ceea ce domină la o privire rapidă este, pe de o parte, un nivel ridicat al nupțialității, între 8 și 10 căsătorii la 1000 locuitori, până la al Doilea Război Mondial, expresie a  forței și vitalității   familiei constituite prin căsătorie și, pe de altă parte, declanșarea declinului istoric al nupțialității  în prima parte a anilor 1960 după considerabila recuperare și redresare din anii 1950, după război.

Lunga suită de valori mai scăzute urmate de valori  mai ridicate ale ratei nupțialității este expresia modului în care socialul, în sens larg, și-a pus și își pune amprenta pe un fenomen demografic  având multiple și complexe determinări. Declinul istoric al nupțialității s-a declanșat  în anii 1960 în țări din nordul, vestul și sudul  Europei, în unele dintre ele  regresul fiind mai mare decât cel din țara noastră, prin răspândirea în măsură incomparabil mai mare a uniunilor consensuale și altor forme de coabitare. Fazele de scădere importantă a nupțialității în cei peste 150 de ani (S1-S8 în figura 1) au survenit în timp de război, în ani cu epidemii ucigătoare, în ani cu mare secetă, în ani de criză economică adâncă, după o creștere importantă și bruscă a nupțialității prin măsuri stimulative, în urma unor schimbări   draconice în legislația asupra divorțului (care au dus  la amânarea căsătoriei, la prudență și așteptare). Se poate alătura, după cum vom vedea,  reducerea dorinței și prevalenței căsătoriei (regresul probabilităților de căsătorie).

Recuperările (R1-R6) sunt evoluții compensatorii ale nupțialității după scăderi și se întâlnesc și la natalitate și la mortalitate când dezvoltările normale sunt perturbate de factori de natură diferită. Avem în figură și 3 situații de creștere a nupțialității nu ca reacții de recuperare ci ca răspuns la măsuri de stimulare a căsătoriilor (C2 și C3). Creșterea din anul 1990 (la C1) ar putea fi recuperare după declinul căsătoriilor în anii 1980, ani de degradare a nivelului de trai, a climatului social dar ar putea însă constitui și creștere, izvorâtă din speranțele tinerilor la începutul  noii istorii a țării, speranțe destrămate încă din primii ani ai crizei tranziției.

Scăderile S1-S8 ca și redresările au deci origini diferite. Trecerea lor în revistă ca plasare în timp, factori, mecanisme și efecte  înseamnă o incursiune în istoria demografică a țării, parte a istoriei sociale, economice și politice a țării. 

–  S1: ipoteza realistă a scăderii este cea a epidemiei de tifos exantematic care a afectat armatele române la sud de Dunăre în timpul Războiului de Independență (anii 1877-1878) [7]. Epidemia nu ar fi putut ocoli partea de nord a Dunării. Este de admis că au existat  amânări ale căsătoriilor  iar marile pierderi de populație tânără (bărbați, îndeosebi) au dezechilibrat piața căsătoriei și au influențat nupțialitatea.

– S2: valorile în regres în anii 1886-1902 pot fi rezultatul  marii mortalități prin pelagră endemică din perioada respectivă, boală a sărăciei  și lipsei igienei, al mortalității prin alte boli dar și efecte ale   crizei economice din anii 1899-1901.  Subiectul manifestărilor, efectelor și mortalității prin pelagră în a doua jumătate a secolului al 19-lea și în primul deceniu al secolului al 20-lea este tratat pe larg în cartea istoricului și etnografului clujean Constantin Bărbulescu [8]. Două foarte generoase și excelente  prezentări ale cărții, cu multe detalii asupra pelagrei, pot fi consultate în referințele  [9] și [10].Opinii ale medicilor români asupra pelagrei pot fi examinate în referința [11]. Iată, din această sursă,   ce nume de mare prestigiu și rezonanță  ale medicilor care s-au ocupat (cu mijloace materiale  modeste) de studiul pelagrei în România și căutarea de soluții de combatere a teribilei maladii în a doua jumătate a secolului al 19-lea și în primele decenii din secolul al 20-lea: V. Babeș, A. Babeș, I. Felix, I. Neagoe, D. Sergiu, I. Teodori, C. Vamav, M. Minovici, I. Cantacuzino (și alții). În concluziile articolului se precizează: „Ca urmare a acestor studii, metodele terapeutice propuse au avut în mare parte scop profilactic, încercând să schimbe obiceiurile alimentare ale țăranilor și să le îmbunătățească statutul economic și sănătatea. Din cauza lipsei de resurse materiale, multe dintre proiecte au rămas la stadiul de propunere. Metodele terapeutice testate (…) au fost considerate benefice în tratamentul pelagrei, dar abia introducerea acidului nicotinic în 1937 a reprezentat adevărata soluție terapeutică pentru această boală‟ (traducere cu Google translate).

Excesul de mortalitate ca și seceta într-o societate agrară dereglează piața căsătoriei și  afectează nivelul nupțialității.

Pentru anii Primului Război Mondial nu sunt date la întregul teritoriu al țării dar sunt pentru Transilvania și sunt prezentate în figura 1 prin segmentul de curbă de culoare neagră și putem avea o informație rară,  dimensiunea declinului nupțialității  în ani de război, de la 10 la 3 căsătorii la 1000 locuitori. Pornind de la un nivel atât de scăzut în anii de război putem înțelege mai bine forța recuperării după război în anii 1920-1922 (la R3).  O mică divagație poate fi utilă. Recuperarea se referă la nupțialitatea întregii populații a țării. În anii 1895-1912 nupțialitatea a fost similară în Transilvania și în Vechea Românie (Regatul României). În anul 1918 populația era de 7,4 milioane în Vechea Românie și de 5,2 milioane în Transilvania.  După unele surse efectele războiului au fost considerabil mai mari în Vechea Românie (Vechiul Regat) decât în Transilvania ca pierderi umane (militare și civile), refugiați, distrugere a infrastructurilor de transport, afectare a economiei [12]. Într-un astfel de context declinul nupțialității  ar fi putut fi la fel de dramatic ca în Transilvania.  

– S3: după spectaculoasa recuperate a căsătoriilor amânate în anii Primului Război Mondial, la R3, în anul 1920 s-a instalat un regres  surprinzător de mare până în anul 1940; este impresia pe care o lasă curba fără a ști istoria din spatele ei; declinul a avut loc practic doar în anii 2021-2023, rata nupțialității în 1925-1940 având valori oscilante dar mari situate între 8 și 10 căsătorii la 1000 locuitori, nu departe de cele dinaintea războiului. Scăderea nu poate constitui debutul declinului istoric al nupțialității, valorile ratei din primii ani ai perioadei reprezentând recuperare masivă după război și nu valori rezultate din evoluție normală a fenomenului fără evenimente de excepție, cazul războiului.    

– S4: în anii care au urmat celui de al Doilea Război Mondial nupțialitatea a avut o redresare remarcabilă ca nivel și întindere până în anul 1958, la R4.  A fost recuperare dar la o astfel de întindere recuperării i s-a alăturat în continuare o  creștere după anul 1952 până în anul 1958. Ea ar putea fi rezultatul considerabilei migrații a populației tinere din rural în urban, pe fondul colectivizării agriculturii și industrializării, urbanizării. De altfel, creșterea a avut loc în mediul urban, aglomerările de populație tânără fiind mult mai favorabile nupțialității decât așezările rurale.   După redresare nupțialitatea a intrat în faza celei mai mari și mai întinse perioade de declin, anii 1959-1969 (la S4). Rata nupțialității s-a redus de la 11,7 la 7 la mie.  Regresul fenomenului a provenit esențial din ajungerea la vârstele cu nupțialitatea cea mai ridicată (18-25 ani) a generațiilor mici din anii celui de al Doilea Război Mondial, piața căsătoriei contractându-se sever cu toate consecințele asupra nivelului nupțialității. S-au adăugat, începând cu luna octombrie 1966, efectele unor prevederi legale extrem de restrictive asupra divorțului [13] care au dus la prudență și amânarea căsătoriilor. Dacă am vrea să identificăm originea în timp a instalării  declinului istoric al nupțialității opțiunea este pentru anul 1960, an după care declinul este  deosebit de viguros și întins practic pe 10 ani (la S4) și continuat apoi până în anul 2023 în pofida unor recrudescențe temporare cu origini diferite și care vor fi analizate . 

– S5: în prima jumătate anilor 1970 o recuperare consistentă a avut loc, la R5,  după masiva scădere din anii 1959-1969; găsim explicația dimensiunii redresării din anii  1971-1978 întorcându-ne la mărimea generațiilor din care a provenit populația în vârstă de 18-25 ani în anii respectivi – marile generații din anii   1946-1960; au urmat însă anii 1980 regres al nupțialității (la S5) pe fondul deteriorării nivelului de trai, raționalizării și cartelării produselor alimentare,  lipsei căldurii în locuințe și instituții,  frecventelor întreruperi de energie electrică și  unui  climat social tensionat în contextul  politicilor economice forțate adoptate de regim  de   lichidare   totală și rapidă a datoriei externe.    

 –S6: după S5 urmează trei faze de redresări ale nupțialității dar ele nu constituie recuperări ci creșteri  prin mecanisme diferite – la C1, C2 și C3.  Prima redresare/creștere, la C1, moderată, a avut loc în anul 1990 în contextul căderii vechiului regim și al speranțelor populației   în noul destin istoric al țării; s-au stins după câțiva ani în criza tranziției  și regresul nupțialității s-a accelerat până în anul 2002; a urmat o nouă recuperare, moderată, până în anul 2006 urmată de o creștere considerabilă în anul 2007 (la C2); ea a venit ca reacție promptă și consistentă a populației tinere la măsuri de stimulare a primei căsătorii [14]; începând cu data de 1 ianuarie 2007 s-a instituit un sprijin financiar neimpozabil la constituirea familiei în care fiecare dintre soți se afla la prima căsătorie în valoare de 200 Euro (echivalent în lei).  Legea a încurajat  și oficializarea multor „căsătorii” încheiate după reguli ale unei etnii. 

– S7: după creșterea din anul 2007 nupțialitatea a fost în regres important, la S7; este probabil ca oferta destul de generoasă a guvernului în anul 2007 să fi grăbit unele căsătorii programate pentru anii 2008 și următorii câțiva și oficializarea evenimentului a avut loc în anul 2007; după acest recul  a urmat o nouă creștere, ultima, în anul 2008, la C3,  sub efectele unui  alt stimulent financiar pentru constituirea familiilor în care unul dintre soți este la prima căsătorie,   hotărât de Consiliul General al Municipiului București în luna mai 2017 [15]; hotărârea se referea la Municipiul București dar numărul căsătoriilor în București a crescut cu 41 la sută în anul 2017, trecând de la 17  mii în anul 2016 la  24 mii în anii 2017 și 2018 (INS, Baze de date online TEMPO),  cea din urmă cifră apropiindu-se  de 20 la sută din ansamblul căsătoriilor în țară,  având astfel ecou  moderat în dinamica pozitivă a   ansamblului căsătoriilor în anii 2017 și 2018.

  – S8: cea din urmă scădere a fost provocată de Pandemia Covid-19 cu toate restricțiile ei asupra circulației persoanei și constituirii de grupuri de persoane; după pandemie recuperarea este modestă (la R6).

Numeroasele scăderi și recuperări/creșteri din întreaga perioadă 1960-2023 reliefează sensibilitatea nupțialității la factori și situații extrem de diferite. Nu pot fi subestimate  implicațiile economice și de altă natură ale acestor mișcări. În ANEXA 2 sunt prezentate ratele de mortalitate la bărbați și la femei între anii 2010 și 2019 după starea civilă în Anglia și Țara Galilor. Diferențele sunt mari și privilegiate net sunt persoanele căsătorite ori aflate în parteneriat civil.

   Tabloul general al evoluțiilor din anii 1960-2023 conturează clar și ferm declinul nupțialității. Creșterea uniunilor consensuale și a altor forme de coabitare au contribuit și contribuie la regresul căsătoriilor tradiționale. Foarte probabil, într-o măsură mai mare în viitor.  Reducerea probabilităților de căsătorie (ANEXA 3) are contribuția ei, ca și schimbările din structura pe vârste îndeosebi a populației în vârstă de 18-30 ani.  În figura 2 se poate remarca dezechilibrul flagrant între mărimea populației masculine și feminine la vârste cu nupțialitate foarte ridicată. Dezechilibrele perturbă piața căsătoriei favorizând posibilitățile de alegere a partenerului pentru unul dintre genuri în defavoarea celuilalt. În acest caz, bărbații în vârstă 23-26 ani au o ofertă mult mai mică în numărul femeilor în vârstă de 18-22 ani, privilegiate în alegere. Se profilează nevoia  orientării bărbaților spre partenere de aceeași vârstă. În literatura internațională se apreciază că o astfel de schimbare poate afecta stabilitatea căsătoriei în timp.    

Rămâne de văzut până unde va putea continua regresul nupțialității și cu ce consecințe. Nu trebuie omis faptul că regresul nupțialității este preludiu la regresul natalității.

Nupțialitatea pe medii, 1930-2023

O privire asupra nupțialității pe medii arată diferențe consistente și poate oferi unele detalii asupra modului în care s-a produs declanșarea declinului istoric al nupțialității în România (la S4 în figura 1). În același, timp poate arunca o privire asupra dezvoltărilor viitoare pe medii.  

Urmărirea nupțialității pe medii ne permite să înțelegem mai bine schimbările din figura 1  îndeosebi ca origine. Rata nupțialității la nivel național poate fi apreciată ca rată medie a ratelor din cele două medii. Este util de știut ce contribuții au avut cele două medii, diferențele importante între ele având motivații.     

Populația urbană  reprezenta la începutul anului 2024 56 la sută din populația țării. O valoare mai  mică, de 54 la sută, era doar în Slovacia, media în U-27 fiind de 76 la sută [16].  În anul 1930 proporția era de aproape 21 la sută.

Nupțialitatea în cele două medii în anii 1930-2023 este prezentată în figura 3.  Desprinderea lentă a nupțialității urbane de ce rurală a avut loc după anul 1938 iar creșterea continuă a  început în anul 1947 și s-a accentuat în anii industrializării și urbanizării până la mijlocul anilor 1960 (linia-săgeată verticală). Creșterea consistentă a populației din urban a fost în mod esențial determinată de ascensiunea numărului populației de la vârstele tinere prin masivă migrație din rural în urban. În rural nupțialitatea fost în declin brutal, o redresare moderată având loc doar în jurul anului 1955. Se poate vedea în figură cât de diferite sunt evoluțiile din urban și rural în aceeași populație națională.  Declinul istoric din anii 1960 (la S4 în figura 1) a fost deja motivat prin pătrunderea la vârstele de 18-29 ani a generațiilor mici din anii războiului și influența introducerii  unor măsuri extrem de restrictive asupra divorțului în toamna anului 1966. Declinul a fost mult mai important în mediul urban. Redresarea care a urmat, spectaculoasă în urban și modestă în rural, provine din ajungerea la vârstele de 18-29 ani a generațiilor mari 1946-1960.  Mediul rural era deja sărăcit de populație tânără prin exodul menționat. Creșterea din anul 1990, cea a „speranțelor‟ (la C1 în figura 1), a fost mai importantă în urban în timp ce ascensiunile din anii 2007 și 2018 (C2 și C3 în figura 1)   au fost mai importante în rural, unde stimulentul financiar a contat mai mult. Există o perfectă concordanță între evoluțiile nupțialității și evoluțiile natalității în figura 4. Cu alte cuvinte, examinând evoluția nupțialității putem prevedea așteptata evoluție a natalității.

Câteva remarci finale

Căsătoria este un eveniment  având multă sensibilitate la tot ce se întâmplă semnificativ în societate din perspectivă economică, socială, cultuală, epidemică, politică. Intervine și factorul demografic prin structura pe vârste a femeilor și bărbaților îndeosebi între 18 și 30 de ani. Și starea divorțialității poate avea impact.   Căsătoria este influențată și de apariția și răspândirea uniunilor consensuale și a altor forme de coabitare. Posibil, și de evoluțiile formelor alternative ale familiei în populațiile europene. Ele pot explica valorile scăzute ale ratei nupțialității în țările vest-europene din figura 5.

Un factor care nu poate fi neglijat este tendința de creștere a numărului femeilor   necăsătorite care au copii.    Numărul lor era de 328 mii la recensământul din anul 2011 [17] și a ajuns de 551 mii la recensământul din anul 2021 [18]. Creșterea est remarcabilă în 10 ani. Femeile cu studii universitare reprezentau 10 la sută din toate femeile necăsătorite având copii (2021). Femeile necăsătorite având copii care nu au absolvit o instituție de învățământ și cele cu învățământ preșcolar sau ante-preșcolar erau, surprinzător,  în număr de numai 129. S-ar putea să se contureze o tendință a femeilor cu grad de instruire mai ridicat, inclusiv universitar, de a avea copil fără să fie căsătorite.

**

Notă

Originea, circuitul și publicarea datelor asupra căsătoriilor

Institutul Național de Statistică precizează: „Oficiile de stare civilă din cadrul primăriilor municipale, orășenești și comunale completează datele din documentele administrative în buletine statistice demografice care sunt apoi transmise Direcțiilor teritoriale de statistică.  Această completare se efectuează odată cu înregistrarea căsătoriei în actul de stare civilă, pe baza certificatului de căsătorie eliberat de starea civilă din localitatea unde a avut loc căsătoria‟.

 În Baza de date TEMPO ON LINE la născuți și la decedați sunt tabele distincte pentru populația cu domiciliu și cu reședință. La căsătorii există o singură serie de date. Nu știm dacă include și date asupra căsătoriilor încheiate în străinătate  între femei și bărbați români având reședința în alte țări (date transmise pe cale consulară).     

R e f e r i n ț e

[1] Institutul Național de Statistică. Serii istorice de date. Populația României 1860-2020, 2021

și TEMPO ON LINE Baze de date statistice.

(https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:12016P/TXThttps://eur lex.europa. eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:12016P/TXT

[3] „Civil marriages in the EU: national and cross-border rules‟

(https://europa.eu/youreurope/citizens/family/couple/marriage/index_en.htmhttps:// europa.eu/youreurope/citizens/family/couple/marriage/index_en.htm).

[4] Jean-Marc Sauvé, „La nature de l’institution du marriage”, 2011, Colloque du Comité de

coopération judiciaire France/Irlande/Royaume-Uni, La famille, le mariage et l’union maritale Dublin, les 13 et 14 mai 2011 (https://www.conseil-etat.fr/publications-colloques/discours-et-contributions/la-nature-de-l-institution-du-mariage https://www.conseil-etat.fr/publications-colloques/discours-et-contributions/la-nature-de-l-institution-du-mariage).

[5] CONSTITUTION OF IRELAND, January 2020

(https://www.irishstatutebook.ie/eli/cons/en/html#article41)

(https://www.europarl.europa.eu/charter/pdf/text_en.pdf).

[6] CONSTITUTIONAL COURT OF THE ITALIAN REPUBLIC. CONSTITUTION OF THE ITALIAN REPUBLIC

(https://www.cortecostituzionale.it/documenti/download/pdf/The_Constitution_of_the_Italian_Republic.pdf)

[7] Eusebi Manolache, Tifosul, cea mai mare calamitate pentru români

(https://historia.ro/sectiune/general/tifosul-cea-mai-mare-calamitate-pentru-romani-586372.html#google_vignette).

[8] Constantin Bărbulescu, “România Medicilor. Medici, țăranii și igienă rurală în România de la 1860 la 1910”,

Editura Humanitas, 2015.

[9] Remus Florescu, Cum se transformau țăranii români în „morți vii”, pe vremuri, din cauza unei boli

misterioase: „Începe cu o roșeață a pielii, se agravează, înnebunesc și mor“, Adevărul, 16.06.2015 (ultima actualizare 06.08.2022).  (https://adevarul.ro/stiri-locale/cluj-napoca/cum-se-transformau-taranii-romani-in-morti-vii-1630366.html).

[10] Bogdan Caranfilof,  „România medicilor. Medici, țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910” de

Constantin Bărbulescu (https://bookhub.ro/romania-medicilor-medici-tarani-si-igiena-rurala-in-romania-de-la-1860-la-1910-de-constantin-barbulescu/).

[11] O. Andreescu,  L. Rogozea,   Aetiology Theories about Pellagra at the End of the Nineteenth Century and Early Twentieth Century in the Vision of Romanian Doctors, Bulletin of the Transilvania University of Braşov • Series VI • Vol. 6 (55) No. 2 – 2013 (https://webbut.unitbv.ro/index.php/Series_VI/issue/view/archives_2013_2).

[12] Cătănuş, Ana-Maria, Participarea României la Primul Război Mondial, Rețeaua Europeană Memorie și

Soidaritate,  Hi-story Lessons, 2016 (https://hi-storylessons.eu/wp-content/uploads/2018/02/Participarea-Rom%C3%A2niei-la-Primul-R%C4%83zboi-Mondial..pdf#:https://hi-storylessons.eu/wp-content/uploads/2018/02/Participarea-Rom%C3%A2niei-la-Primul-R%C4%83zboi-Mondial..pdf#

    [13] DECRET nr. 779 din 8 octombrie 1966 pentru modificarea unor dispoziții legale privitoare la divorț. Emitent Consiliul de Stat. Publicat in Buletinul Oficial nr. 64 din 8 octombrie 1966

(https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/20281).

 [14]  Legea nr. 396/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei

 (https://lege5.ro/gratuit/geydamjrgi/legea-nr-396-2006-privind-acordarea-unui-sprijin-financiar-la-constituirea-familiei).

[15] Consiliul general al Municipiului București, Hotărâre privind acordarea unui stimulent financiar

pentru constituirea familiilor (https://doc.pmb.ro/legis/acteinterne/2017/36713/H178_17.pdf).

[16] World Bank. Urban population (% of total population

(https://data.worldbank.org/indicator/SP.URB.TOTL.IN.ZS)

[17] Institutul Național de Statistică, Recensământul Populației și al Locuințelor, 20 octombrie 2011,

Vol. I Populație Stabilă (Rezidentă) Structura demografică, 2013.

[18] INS, Recensământul Populației și al Locuințelor 2021   Rezultate definitive

(https://www.recensamantromania.ro/rezultate-rpl-2021/rezultate-definitive-caracteristici-demografice/).

Cine și cum gospodărește SIIEASC?

În comunicatul Institutului Național de Statistică asupra mișcării naturale a populației în luna mai 2025 [1], date provizorii,  datele asupra numărului de căsătorii  sunt eronate  pentru toate lunile ianuarie-mai 2025 și au  din partea INS următoarea explicație:  „Sfera de cuprindere este parțială din cauza indisponibilității datelor din SIIEASC‟. Acest SIIEASC înseamnă  Sistemul Informatic Integrat pentru Emiterea Actelor de Stare Civilă (SIIEASC)‟. Sistemul este al AUTORITĂȚII PENTRU DIGITALIZAERA ROMÂNIEI [2]. Elaborarea sistemului a început la 25.06.2018 și perioada de implementare era 63 de luni. Suntem la sfârșit de iunie 2025  au trecut 84 de luni și  sistemul este nefuncțional în parametri normali pentru datele demografice. Din luna august 2024. DE UN AN DE ZILE!  Este rușinos. Aici duce incompetența. Sau poate altceva.

Digitalizarea înseamnă transparență  într-o societate bine așezată  în care legea este sfântă și instituțiile statului funcționează normal. Nu este cazul țării noastre. Sunt  și instituții și diverse alte structuri și persoane cu funcții importante care  se opun vajnic. Situația catastrofală a digitalizării ANAF este expresia multor interese, probabil și de la nivel foarte înalt.   Dacă guvernanții ar fi fost interesați de soarta digitalizării în România, acest sistem ar fi fost de mult elaborat și funcțional, el nu are complexitatea altor reforme de care țara are nevoie cum este cea a împărțirii   administrativ-teritoriale.

Să fie vreo legătură cu starea jalnică a digitalizării societății românești?  Probabil că da.  Indiferența unei părți importante a opiniei publice. De unde poate ea proveni?    După datele Eurostat [3]  proporția persoanelor având îndemânări digitale este de 28 la sută (anul 2023), cea mai mică în UE-27, însemnând jumătate din nivelul mediu în populația UE-27 (fără a mai vorbi de țările în care proporția este de 70 la sută și mai mare). Găsim și o explicație a situației jalnice din țara noastră într-un studiu al Ministerului Educației:  „Aproape 40% dintre adulții din România se încadrează în zona analfabetismului funcțional sau în cea „de risc” în ceea ce privește două competențe-cheie (în digitalizare -VG), cea de literație și cea de calcul…”[4].

 [1]  Institutul Național de Statistică,  Comunicat de presă, nr. 173/10 Iulie 2025, Mișcarea naturală a populației in luna mai 2025.
[2]  Autoritatea pentru Digitalizarea României
(https://www.adr.gov.ro/sistem-informatic-integrat-pentru-emiterea-actelor-de-stare-civila-siieasc/).
(https://www.adr.gov.ro/sistem-informatic-integrat-pentru-emiterea-actelor-de-stare-civila-siieasc/).

[3]  Eurostat. Digitalisation in Europe – 2024 edition
(https://ec.europa.eu/eurostat/web/interactive-publications/digitalisation-2024).

[4] Edupedu-analfabetism functional adulti
(https://www.edupedu.ro/tag/analfabetism-functional-adulti/).

ANEXA 1

                   În articol este prezentată o fațetă a căsătoriilor în România, cea a evoluției numărului lor în peste 150 de ani, perioadă de mari schimbări politice, economice, sociale și de altă natura. Regimurile s-au schimbat dar căsătoria a rămas același fundament al organizării societății.  Factorii determinanți ai căsătoriei s-au multiplicat în timp, pe măsura modernizării societății. Cei mai importanți însă dictează și astăzi formarea cuplurilor, căsătoria, familia, copii.

                   Cred că cititorii articolului  pot avea un plus de înțelegere a marilor schimbări pe care le-a avut nupțialitatea  prin adăugarea în această anexă  a unor minime referințe asupra   factorilor care guvernează sinuosul de multe ori drum până la căsătorie.   

1 Factori determinanți ai căsătoriei  în viziunea Inteligenței Artificiale. O abordare

2 Un model al căsătoriei

Acești factori (și alții) sunt cunoscuți în literatura internaționala. Voi adăuga câteva detalii dintr-un model al căsătoriei al unui specialist din SUA. Din păcate, referința la lucrare lipsește (este de negăsit în bibliotecă).  Există doar schema.
Sunt  șase blocuri interdependente de factori:  blocul variabilelor predeterminante, patru blocuri de variabile intermediare și  blocul final al variabilelor determinate.

• În primul bloc, al Factorilor Sociali,  se află Factorii socio-economici, Factorii culturali și Factorii de criză.
• Cele patru blocuri de variabile intermediare: al Factorilor demografici, al Normelor asupra căsătoriei, al Factorilor individuali (psihologici și biologici) și al Pieței căsătoriei
• Blocul final al Modelului căsătoriei.

Iată lungul drum al determinării Modelului de căsătorie în schema autorului.

Componentele din primul bloc își pun amprenta pe  cele patru  blocuri de variabile intermediare – factori demografici, individuali, norme asupra căsătoriei și prin norme  își pun amprenta pe Piața căsătoriei unde  se construiește Modelul căsătoriei, definit prin vârsta la căsătorie și prevalența (intensitatea) căsătoriei. Relațiile de determinare sunt multiple și cele mai multe reciproce. În primul bloc se includ și motivația căsătoriei: dorința dea avea copii, dorința de a perpetua numele, dorința de a fi bărbat, grija la bătrânețe, vârsta minima, pubertatea. Piața căsătoriei este fundamentală. Este compusă dintr-o multitudine de cercuri ale căsătoriei, locuri, circumstanțe în care intră persoanele  care doresc să se căsătorească, este locul, circumstanța în care se întâlnește cererea și oferta. Rezultatul este căsătoria, amânarea,  ori renunțarea la dorință/speranță. Formarea uniunilor are patru faza: trecerea la statutul de candidat, intrare în cerc, alegerea partenerului, căsătoria. Alegerea partenerului este de tip asortare. Ea poate fi liberă, prin aranjament (al părinților ori agențiilor matrimoniale, mixt). Normele sunt mai degrabă restrictive: valorile asupra vârstei legale și ideale, forța dorinței, preferințe în alegere (pot fi norme diferite în context socio-economic identic).    

3. Spontaneus order and marriage

AI Overview

(referință).

Spontaneitatea în căsnicie poate fi o forță pozitivă, aducând entuziasm și noutate relației, dar este important să o abordăm cu un echilibru între planificare și flexibilitate. Deși o nuntă complet spontană ar putea să nu fie recomandabilă, încorporarea gesturilor și activităților spontane poate spori intimitatea și conexiunea.

Spontaneitatea în relație:

• Îmbunătățește intimitatea:

Întâlnirile surpriză, gesturile neașteptate de afecțiune sau încercarea de lucruri noi împreună pot reaprinde pasiunea și pot crea amintiri de durată.

• Favorizează legătura:

Spontaneitatea poate fi o modalitate de a ieși din rutină și de a aprofunda legătura emoțională dintre parteneri.

• Combate plictiseala:

Introducerea elementelor de surpriză și noutate poate împiedica relațiile să devină stagnante și previzibile.

• Depășirea fricii:

Unele persoane se pot teme să fie spontane din cauza fricii de respingere sau vulnerabilitate. Schimbarea mentalității, acționarea impulsivă și încercarea unor mici schimbări pot ajuta la depășirea acestor temeri (trad. cu Google translate).

ANEXA 2

Rata standardizată a mortalității la bărbații și femeile în vârstă de 20-64 ani  în Anglia și Țara Galilor între anii 2010 și 2019 – la 100000 bărbați și 100000 femei

Source: Office for National Statistics – Mortality by marital status

(https://www.ons.gov.uk/peoplepopulationandcommunity/birthsdeathsandmarriages/deaths/articles/mortalitybymaritalstatusinenglandandwales/2010to2019)

Ratele standardizate ale mortalității sunt utilizate pentru a asigura o buna comparabilitate a mortalității în mai multe populații ori în aceeași populație în timp. Ratele standardizate  elimină influența perturbatoare  a particularităților din structura pe vârste a populațiilor comparate (îndeosebi particularitățile de la vârstele avansate unde se află cea mai mare proporție a mortalității) și asigură o bună comparabilitate a mortalității în mai multe populații, privilegiind contribuția  diferită doar a  ratelor de mortalitate pe vârste. Populația standard folosită este Populația Standard Europeană 2013. Decesele sunt cele înregistrate. Nu sunt incluse decesele ne-rezidenților  

Mortalitatea este mult mai ridicată la bărbați la toate stările civile.

Mortalitatea este mult mai scăzută  la persoanele căsătorite ori  aflate în parteneriat civil și la bărbați și la femei.

Mortalitatea la persoanele având celelalte stări civile este mai ridicată considerabil în ordine crescătoare la bărbați văduvi, divorțați și singuri iar la femei la cele divorțate, văduve șu singure.  

ANEXA 3

Probabilități de căsătorie  pe sexe și  ani de vârstă în anii 1995 și 2023

În figura de mai jos pot fi examinate probabilitățile de căsătorie  pe ani de vârstă la bărbați și la femei în anii 1995 și 2023. Iată remarcile care se pot face:

– probabilitățile sunt calculate folosind distribuția pe vârste a tuturor persoanelor căsătorie în cei doi ani, la bărbați și la femei,  indiferent de starea civilă; și populația pe sexe și  vârste cuprinde toate stările civile;

– probabilitățile sunt considerabil mai mici în anul 2023; am văzut în articol declinul nupțialității după anul 1989.

– se pot observa   probabilitățile moderat  mai mari la bărbați în anul 1995 și  la femei în anul 2023; inversarea raportului în anul 2023 provine din marele dezechilibru între numărul bărbaților în vărsă de  23-26 ani și numărul femeilor la vârstele de 18-22 ani și la vârstele următoare  (figura 2 din articol); aceste femei au o ofertă foarte generoasă de parteneri din partea bărbaților în vârstă de 23-26 ani și  au în anul 2023 (și în anii următori)  nupțialitate ridicată; bărbații sunt și vor fi obligați să se orienteze în măsură mare spre colege de generație sau  spre amânarea căsătoriei (care nu se poate ști unde duce); de aici și inversarea curbelor din figură în anul 2023;  se apreciază în literatură că la căsătoriile în care cei doi soți au aceeași vârstă stabilitatea căsătoriei în timp poate suferi în măsură mai mare decât în cazul căsătoriilor în care există un decalaj de 3-4 ani între vârstele soților.   

–  o altă schimbare survenită se referă la creșterea vârstelor cu probabilitățile cele mai ridicate: valorile cele mai ridicate în anul 1995 au fost la vârstele de 23 ani la bărbați și de 20 la femei; în anul 2023 vârstele cu ratele cele mai mari au urcat la 29 și 25 ani; căsătoriile se încheie la vârste mai ridicate odată cu participarea în măsură crescândă a tinerilor la studii universitare și a femeilor în activități economice în afara căsătoriei (la recensământul din anul 2011 erau 900 de mii de locuitori cu studii superioare, 500 de mii fiind bărbați; marea schimbare survenită în timp:  la data recensământului din anul 2021 erau 2,6 milioane de locuitori cu studii superioare, 1,4 milioane fiind femei).

–  în afară de probabilități pe vârste în figură este prezentat și un indicator sintetic nou – rata nupțialității totale: în condițiile nupțialității pe vârste din anul 1995 din 1000 de femei în vârstă de 15 ani s-ar căsători până la vârsta de 50 ani  855 iar la bărbați, în aceleași condiții, s-ar căsătorii 861; în condițiile nupțialității pe vârste din anul 2023 cei doi indicatori ar fi 893 și 820; sunt indicatori ipotetici de tipul What-if. Creșterea din anul 2023 la femei ilustrează impecabil  efectele dezechilibrului numeric dintre bărbați și femei menționat la primul punct; se cuvine a menționa că rata nupțialității totale are semnificația cea mai importantă atunci când o determinăm pentru primele căsătorii, cele de rangul 1, la persoanele necăsătorite. În acest caz rata ilustrează modelul  căsătoriei într-o populație, nealterat de recăsătoriile persoanelor divorțate și văduve, posibil influențate de factori eterogeni. Calculul acestui indicator reclamă însă distribuția pe vârste și sexe a bărbaților și femeilor la începutul anului.