joi, iunie 20, 2024

O excelentă reeditare

Cândva, într-un interviu, dacă nu mă înșel chiar în cel acordat regizorului Alexandru Solomon și inserat în filmul acestuia Război pe calea undelor, Monica Lovinescu spunea că unicul instrument pe care l-a avut la dispoziție în lupta ei de o viață împotriva comunismului a fost un microfon. Microfonul postului de radio Europa liberă. Care, la rândul său, nu a fost nici el decât un post de radio. Nici mai mult, nici mai puțin. Nu a fost însă unul oarecare. A fost un post de radio adevărat, un instrument media de la care aproape cincizeci de ani zecilor, sutelor de milioane de oameni căzuți victimă nopții totalitare li s-au adresat, în limba lor, conaționali de-ai lor, oameni care au avut ceva de spus.

Europa liberă în limba română a reprezentat un adevărat fenomen. A avut o audiență ieșită din comun, a fost cel mai ascultat serviciu din întreg complexul Europa liberă-Libertatea, cu sediul la München. Dar dacă radioul s-a bucurat de o imensă popularitate, o popularitate ce a dat fiori conducerii comuniste de la București, lui Nicolae Ceaușescu personal, relativ puțini au fost românii care știau că pe lângă secția de emisiuni, postul dispunea și de un institut de cercetare. Sarcina principală a respectivului institut consta în a elabora lucrări, rapoarte pe diverse domenii, redactate în limba engleză, destinate publicului avizat occidental- specialiști guvernamentali, diplomați, cercetători, ziariști, studenți interesați de evenimentele din România. Puțini dintre angajații respectivului institut apăreau direct în emisiuni- excepțiile fiind Carmen Pompey (Anca Croitoru), Vladimir Socor, Dan Ionescu, Michael Shafir, Crisula Ștefănescu. Și, desigur, Annely Ute Gabanyi, aceasta din urmă, o anumită perioadă chiar șefa compartimentului românesc. Puține dintre lucrările scrise de ei și de colegii lor au intrat nemijlocit pe post. Cu siguranță însă ele au servit informării și documentării redactorilor de la secția Program și erau adesea citate ca atare.

Cartea Ceaușescu și scriitoriiAnalize politico-literare în timp real datorată lui Annely Ute Gabanyi, volum masiv de mai bine de 600 de pagini, apărută mai întâi în 2013 la Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași și reeditată în anul 2023 la Litera. Kronica și cu sprijinul IICMER  înseamnă, ca și volumul anterior, Cultul lui Ceaușescu (Editura Polirom, Iași, 2003), o recuperare a unei anumite părți din această arhivă. Ca și o dovadă a valorii ei.

În prefață, doamna Gabanyi dă glas nemulțumirii sale personale, după părerea mea cum nu se poate mai justificată, generată de faptul că îndată după 1989 s-a instaurat în România ceea ce autoarea numește “o viziune anistorică a politicii culturale a acelor vremi, viziune care a dus la o înțelegere oarecum simplistă, nivelatoare, maniheică a faptelor din perioada comunistă din România”. Semnatara își exprimă deopotrivă dorința ca, prin studiile sale să se afle, “îngrădirile cu care s-au confruntat creatorii de artă în perioadele foarte diverse ale epocii comuniste în România, cum și prin ce mijloace au rezistat scriitorii adevărați dictatului politic…”.

Cred că articolele reunite între copertele cărții, dincolo de unele mici, la urma urmei, neimportante erori de informare, probabil inevitabile din pricina faptului că autoarea a fost nevoită să deslușească dinamica faptelor și evenimentelor nu direct, prin observație la fața locului, ci în primul rând prin lectura atentă a presei românești și cititul printre rânduri, o presă, după cum bine știm intens cenzurată (de altminteri, găsim chiar în carte câteva valoroase studii despre meandrele evoluției cenzurii în România, studii grupate într-o secvență aparte) dovedesc că Annely Ute Gabany și-a împlinit dorința.

Ele, articolele, mai arată însă și că titlul ales pentru volum nu este îndeajuns de acoperitor. Da, e adevărat, doamna Gabanyi a fost, este un atent, rafinat și calificat observator al vieții literare românești postbelice. Cartea conține, bunăoară, interesante, pătrunzătoare analize ale unor scrieri literare de mare impact ( mă gândesc în principal la Delirul și la Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda) cărora le este evaluată valoarea atât din perspectiva estetică cât și din aceea a curajului, a moralității, a sfidării pragurilor ideologice admise de către autorii lor. În  realitate însă, cartea are și meritul de a ne pune la dispoziție captivante și aplicate diagrame ale sinusoidelor politicilor culturale ale regimului comunist, ale alternanțelor, uneori înșelătoare, între liberalizarea reală sau doar simulată și revenirea la dogma cea mai severă și la controlul cazon, polițienesc, pe care comuniștii români au dorit să îl impună asupra literaturii, artei, istoriografiei, mișcării ideilor din România.

Pe lângă sinusoida politicilor culturale, pe lângă decriptare raporturilor dintre cultură și politică, dintre evenimentele politice și înăsprirea sau relaxarea controlului ideologic asupra literaturii și artei, asupra presei, asupra cinematografiei, Ceaușescu și scriitorii- Analize politico- literare în timp real deține calitatea de a evidenția sinusoida unor comportamente individuale, ale unor treceri spectaculoase, dar și dezamăgitoare, dintr-o tabără în alta ale unor scriitori precum Adrian Păunescu (cartea conține câteva foarte bune analize dedicate fenomenului reprezentat de Cenaclul Flacăra condus de poetul în cauză), Nichita Stănescu, D. R. Popescu. Legat de acesta din urmă, aș atrage atenția asupra felului minuțios în care Anneli Ute Gabanyi comentează Conferința Scriitorilor din anul 1981, surprizele legate de alegerea Consiliului, felul în care scriitorii au înfruntat voința de diktat a fruntașilor Partidului Comunist, speranțele puse în alegerea în fruntea breslei a autorului Vânătorii regale, dar și dezamăgirile ce au urmat. Dezamăgiri care – cine știe?- poate că au fost chiar imposibil de evitat în ceea ce au însemnat anii 80, deceniul satanic, cum îl numea Mircea Zaciu în Jurnalul  său. Un deceniu al unor mari asalturi împotriva gândirii, asupra ființei și spiritului uman, al unor rezistențe imposibil de negat ca și al unor mari compromisuri.

Țin să mai remarc o importantă însușire a volumului de studii al doamnei Gabanyi. Însușire ce derivă tocmai din refuzul atitudinilor simplificatoare. Am fost obișnuiți cu afirmația în conformitate cu care anii 1965-1971 ar fi fost aceia ai unei neașteptate și ample liberalizări. Că liberalizării i s-ar fi pus capăt brusc, odată cu Tezele din iulie, produs al Plenarei C. C. al PCR dintre 6 – 9 iulie 1971. Că respectivele teze, întărite în plenara din toamna aceluiași an, ar fi fost inspirate de modelul chino-corean ce l-a fascinat pe Nicolae Ceaușescu odată cu vizita sa în Asia din iunie 1971. Anneli Ute Gabanyi nu neagă importanța respectivului moment. Subliniază chiar amprenta revoluției culturale chineze asupra politicilor culturale impuse de Nicolae Ceaușescu după vizita sus-menționată. Dar deslușește primele semne pregătitoare ale întoarcerii foii încă din anul 1968.

1968, cu toată complexitatea lui de fapte, a fost puternic resimțit în România. Generalul De Gaulle se afla în vizită aici când a izbutit revolta de la Paris-Nanterre, prefața celebrului mai francez. A fost o vizită prin care Ceaușescu a marcat un nou succes în politica lui externă, o politică pe care a știut să o capitalizeze foarte dibaci în favoarea propriei sale imagini de conducător atipic, nesupus Moscovei, făcând figură aparte față de ceilalți lideri din țările socialismului real. În 1968, odată cu scoaterea de pe scena publică a lui Alexandru Drăghici și prin reabilitarea interesată a lui Lucrețiu Pătrășcanu, tânărul lider al PCR practic a câștigat lupta pentru putere, asupra căreia s-a concentrat în primii trei ani ai domniei sale. Anii adevăratei liberalizări.

În august 1968, prin neimplicarea în invazia Cehoslovaciei, Ceaușescu i-a avut alături pe mulți intelectuali români care s-au înscris în PCR, dar a și descoperit ce mare aliat îi este cartea naționalistă. A descoperit plăcerea marilor adunări populare al căror rost era acela de a-l aclama. În decembrie, odată cu manifestațiile studențești de protest și decizia de a le pune capăt cât mai rapid cu putință a devenit limpede că perioada de miere dintre partid și popor s-a încheiat.

În 1968, Crin Teodorescu monta la Teatrul L.S. Bulandra Victimele datoriei, ultimul mare spectacol cu o piesă de Eugène Ionesco posibil de văzut pe o scenă românească de dinainte de 1990. Mai apoi, Ionesco a devenit mult mai greu reprezentabil, pe urmă imposibil de introdus în repertorii. Doi ani mai târziu, Ceaușescu reacționa violent, neașteptat de nervos, la adresa filmului Reconstituirea al regizorului Lucian Pintilie. În cuvântări încă mai admitea libertatea de creație, dar preciza și că partidul va publica și va achiziționa numai ceea ce îi este lui pe plac. Disensiunile dintre creatorii retrograzi, care, în mod interesat, nu recunoșteau existența unei linii de demarcație între ceea ce s-a scris în anii 50 și literatura creată de progresiștii afirmați în anii 60 au sporit în intensitate, primii aflându-și sponsorul moral în chiar secretarul general al partidului. Lucru de care au profitat din plin și ei, și comilitonii lor mai tineri. Citind rapoartele redactate de Annely Ute Gabanyi, grupate în carte în șapte secțiuni mari- Semne prevestitoare ale redogmatizării după 1968, Opoziție și conformism, Cenzura, Mișcarea Goma, Cultura de masă versus cultura elitelor, Teme naționale, controverse, Congresul culturii-plus o Anexă– ajungem în posesia unei imagini clare, dinamice, extrem de bine argumentată, nealimentată de speculații, fundamentată pe o riguroasă analiză a detaliilor, nemarcată de senzaționalism, exaltări ori exagerări a felului în care a involuat cultura română în perioada în care la conducerea României s-a aflat Nicolae Ceaușescu, a impactului negativ pe care l-au avut asupra ei întărirea controlului ideologic și tot mai accentuatul cult al personalității Conducătorului, a mediului ostil în care adevăratele valori au încercat să își conserve libertatea de creație și dreptul de a nu minți.

Anneli Ute Gabanyi- Ceaușescu și scriitorii-Analize politico-literare în timp real; Traducere de Elena Buscă (limba engleză) și Andreea Scrumeda (limba germană) ; Prefață de Alexandru Muraru; Editura Litera- Kronika, București, 2023        

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro