Ficțiunea administrativă poate deveni realitate atunci când interpretarea legii este forțată până la absurd, când deciziile se iau doar din pix, fără o privire de ansamblu asupra consecințelor pe care le pot produce solicitări lipsite de sens. Efectele se reverberează direct în școli: relația profesor–elev este afectată de pierderea continuității, normele didactice se stabilesc artificial, iar profesorii cu aceeași specializare ajung să fie divizați, ca și cum ar aparține unor domenii diferite.
Exact în acest punct s-a ajuns astăzi, când discipline care țin de același câmp profesional – Istoria – devin pretext pentru o departajare inventată: pe de o parte, profesori obligați să predea doar Istorie, pe de altă parte, profesori în a căror încadrare sunt incluse doar „Istoria evreilor. Holocaustul” și „Istoria comunismului din România”, ca și cum ar fi două specializări diferite.
În ultimii ani au fost introduse în trunchiul comun două discipline distincte: „Istoria evreilor. Holocaustul” și „Istoria comunismului din România”. În mod normal, această schimbare ar fi trebuit implementată coerent, ca parte a domeniului Istorie, prin decizii luate la nivelul școlii, în interesul elevilor și în acord cu specializarea cadrelor didactice. În practică însă, se încearcă transformarea acestor discipline în pretext pentru „artificii administrative” și pentru o separare abuzivă a profesorilor de Istorie, fără logică didactică și fără justificare reală.
La nivelul întregii țări se conturează un abuz împotriva profesorilor de Istorie. În această perioadă inspectoratele școlare solicită directorilor unităților de învățământ încadrările pentru anul școlar 2026–2027. În loc ca aceste încadrări să fie realizate pe baza nevoilor reale ale școlii și ale deciziilor de la nivelul catedrelor, se încearcă impunerea unei încadrări decise la nivelul inspectoratelor școlare. În cazul în care, la nivelul aceleiași unități de învățământ, există mai mulți profesori titulari de Istorie, se solicită „departajarea” acestora. În urma unui „clasament” la nivelul catedrei, profesorii care ocupă primele poziții ar urma să fie încadrați pe orele de Istorie, iar profesorul aflat pe ultima poziție ar urma să fie încadrat pe orele „Istoria evreilor. Holocaustul” și „Istoria comunismului din România”. Cu alte cuvinte, profesorii nu ar mai putea decide, la nivelul catedrei, cum își distribuie orele, ci ar fi obligați să predea fie Istorie, fie cele două discipline.
Conform acestei solicitări, profesorul încadrat pe orele de Istorie nu ar mai putea preda și una dintre cele două discipline fără să ceară „întregire de normă”, chiar și în situațiile în care nu există absolut nicio problemă legată de normele din școală. Este o construcție birocratică ruptă de realitate, care creează complicații acolo unde ele nu există. Printre altele, elevii ar fi obligați să aibă doi profesori de Istorie, fără ca această situație să aibă vreo justificare pedagogică. Se ajunge astfel la fragmentarea inutilă a predării și la introducerea unei rupturi între discipline care aparțin aceluiași domeniu și necesită aceeași calificare a profesorilor pentru a fi predate. Care este logica acestei încercări de a diferenția între profesorii de Istorie, în condițiile în care toți sunt absolvenți ai aceluiași profil și au aceeași specializare?
Conform Centralizatorului privind disciplinele din învățământul preuniversitar[1], cele două discipline introduse în trunchiul comun sunt încadrate explicit în domeniul Istorie și se predau pe baza aceleiași specializări. Atât la Istorie, cât și la „Istoria evreilor. Holocaustul” și „Istoria comunismului din România”, apare menționată aceeași probă de concurs: Istorie. Prin urmare, aceste discipline nu constituie un „alt domeniu” și nu pot justifica instituirea unei separări între profesorii de Istorie, ca și cum ar exista cadre didactice „competente doar pentru Istorie” și cadre didactice pregătite exclusiv pentru predarea celor două discipline. Examenul de titularizare se susține la aceeași disciplină: Istorie. Orice încercare de departajare impusă pe criteriul pretinsei diferențe dintre Istorie și cele două discipline este arbitrară și lipsită de logică didactică.
Pe ce bază se încearcă instituirea a două categorii de profesori de Istorie, ca și cum unii ar fi pregătiți doar pentru Istorie, fără competența de a preda „Istoria evreilor. Holocaustul” sau „Istoria comunismului din România”, iar ceilalți ar fi constrânși să predea doar aceste două discipline? Nu este exclus ca la baza acestei anomalii să se afle excesul de zel al unui inspector școlar, iar apoi, mimetic, acest derapaj să se fi transmis la nivelul întregii țări. Dacă această situație nu va fi corectată, se va transforma într-un abuz îndreptat atât împotriva profesorilor, cât și a elevilor.
[1] https://cdn.edupedu.ro/wp-content/uploads/2025/02/centralizator-partea-2.pdf
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Scurt și la obiect. Argumente cu totul valabile, concluzie justificată. Domnule profesor Avram, continuați astfel, demersul dumneavoastră – sper – va aduna la un loc, cu siguranță, tot mai multe voci din breasla profesorilor de specialitate, care gândesc asemenea. Din partea mea, tot respectul!
Istoria nu ar trebui să fie ideologizată sau chiar să fie o Ideologie. Ca părere, trebuie predată obligatoriu Istoria națională ca parte a identității naționale, iar Istoria altor popoare numai informativ, ca parte a culturii generale.
Evenimentele istorice recente -Holocaustul, Comunismul, etc- nu trebuie să fie obiecte de studiu obligatorii mai ales că încă nu s-au decantat criterii obiective pentru aprecierea lor. Mie mi se pare că aceste subiecte sunt politizate. De ce nu și o Istorie a colonialismului/ sclavagismului?
CORECT ! 👍
@Lucifer _ „Mie mi se pare că aceste subiecte sunt politizate. ”
De fapt, aceasta este una dintre problemele fundamentale.
Și nu doar în domeniul Istoriei, ci în general, în învățământul românesc.
Cele două probleme esențiale sunt excesiva politizare și subfinanțarea.
Istoria a fost mereu amenințată de riscul ideologizării și, din acest motiv, a fost adesea rescrisă de cei care au deținut la un moment dat puterea politică.
Fara sa intelegi contextul istoric international nu prea poti intelege/invata „istoria nationala, ca parte a identitatii nationale”. Ajungi sa crezi ca alfabetul chirilic a fost inventat de rusi, de exemplu. Si uite-asa, se duce dracu’ identitatea nationala iar cand apare vreun „mesia” de-asta gen pacalin-kremlinescu, ajungi sa crezi toate prostiile.
Pe vremuri se spunea profesor in cojones stg si altu in cojones drept.
Nu stiu in ce masura ar putea exista conflicte intre cele doua istorii. Sa nu uitam ca evreii au avut o influenta in aparitia comunismului. Ar fi de-a dreptul ilar ca in istoria comunismului sa fie acuzati, iar in istoria evreilor sa fie laudati.
Evreii ca grup? Adica de exemplu sate intregi de evrei si grupuri intregi de negustori din shtetl-uri au construit comunismul? Sau vorbim de faptul ca, exasperati de antisemitism, unii dintre intelectualii evrei se alaturau unei miscari care parea sa puna altceva in centrul ideologei decit puritatea rasei? Nu mai distingem intre vina individuala si vina colectiva?
iata ca despre asta ar putea vorbi profesorii de istorie!
Nebuni.
Trebuie duși la balamuc. Sau absolvenți de Spiru.
Profesorul de istorie poate preda orice segment cronologic, teritorial sau tematic din trecutul omenirii sau țării.
În majoritatea școlilor profesorii de istorie nu au cu ce își completa norma. Personal am fost silită să iau și ore care nu centrau nimic cu istoria și asta îmi făcea mie viața mai grea,dar dauna și elevilor pentru ca eu nu puteam fi la înălțimea unui profesor de specialitate la acele discipline.
Acum, culmea ironiei ;sunt două specialități în spectrul istoriei. Nu am nimic împotriva separării istoriei de istoria holocaustului și a comunismului. Dar în manual și în programa sunt incluse și lecții despre aceste aspecte. Mă întreb ;elevii au nevoie de mai multe informații decât cele care au fost până acum? Îmi vine în minte și întrebarea elevilor :“la ce ne ajută?”
Profesorul de istorie ar putea face aceste “ specialități” la opțional. Așa își poate completa norma.
Mă rog,în liceele mari se poate împărți și în acest mod…Dar parcă prea pute a “ politica”
La consultarea publică am propus un curriculum integrat.
https://www.salutsighet.ro/?s=ghid+prietenos+curriculum+integrat
Ce să vezi? Zero reacții
Se pot alege teme pentru asa-zis studiu cu intentia de a le compromite. Daca cineva vrea sa compromita ideea de Holocaust sau comunism, le pune ca teme de studiu obligatorii la scoala, prezentate cit mai banal si neinteresant. Curind, orice elev va uri subiectele astea cu pasiune, fiindca nu are chef sa studieze un an de zile teme ce puteau fi abordate in doua saptamini. Si dupa absolvire va uri aceste teme, fiindca nu avea chef sa le studieze, nu erau interesante oricum, i s-au impus ca orele de religie. Iata cum s-au compromis si ideea de Holocaust ca o pagina oribila din istoria lumii si ideea ca comunismul a fost o mizerie. Poate asta e si intentia.