O pledoarie pentru umanioare: filozoful Bogdan Mincă explică de ce avem nevoie de grecii antici mai mult ca oricând VIDEO

În vremea noastră universitatea pare a se fi transformat – dintr-un loc al formării gândirii cum era la origini – într-un simplu prestator de servicii. Studentul vine și plătește el sau statul pentru el un serviciu, urmează niște cursuri, și pleacă cu o diplomă care speră el că îl va ajuta să își gasescă o slujbă bine plătită. Un formator de muncitori s-ar putea spune.

În mod cu totul inoportun pentru aceste vremuri, conferențiarul universitar Bogdan Mincă face în interviul de mai jos o propunere curajoasă: să ne întoarcem la izvoarele culturii clasice. Profesor de fenomenologie hermeneutică, de cultură și civilizație greacă și de limbă greacă veche, format opt ani în Germania și doctor la Universitatea din Freiburg sub îndrumarea lui Friedrich-Wilhelm von Herrmann — ultimul asistent al lui Heidegger și editorul operelor sale complete —, Mincă pledează acum pentru ceea ce cândva era lucrul cel mai prețuit: capacitatea omului de a gândi liber, de a fi el însuși, de a reuși să iasă de sub presiunea necontenită a economicului.

Pretextul și prilejul discuției de mai jos este un eveniment editorial important, traducerea integrală a cărții lui Bruno Snell, Descoperirea spiritului. Studii despre nașterea gândirii europene la greci — unul dintre marile titluri ale filologiei clasice germane din secolul XX, alături de Paideia lui Jaeger sau de Grecii și iraționalul al lui Dodds.

Citate din interviu:

• „Ori, dacă ne întoarcem la origini, miza Academiei lui Platon, pentru că acesta e primul model universitar, academic – de aceea se și numește Academia – a fost să fim liberi, să gândim cu capul nostru. Evident că oamenii trebuie să și muncească ca să aibă ce să mănânce, dar grecii au zis tot timpul hai să încercăm, din răsputeri, să ne eliberăm de acest impact economic asupra noastră. Hai să eliberăm puțin, puțin spațiu în care să putem să ne gândim.”
• „Noi nu mai avem senzorii, simțurile pentru orice ar depăși spațiul economic. Absolut totul este citit economic.”
• „Jocul acesta între cine sunt eu și ce mănânc eu traversează toată cultura europeană, de la greci până astăzi.”
• „Când Occidentul își pierde umanioarele, își pierde de fapt istoria — pierde studiul trecutului, pierde studiul anticilor — și când pierzi asta, îți pierzi părinții de fapt. Și dacă îți pierzi părinții, te pierzi pe tine.”
• „Astăzi toți se bat să fie miniștri, mai puțini se bat să fie magiștri.”
• „Dacă Iliada e cel mai vechi text al Europei, atunci cel mai vechi cuvânt al Europei este o stare afectivă. Este mânia lui Ahile.”
• „N-aș spune că zeul este o antropomorfizare a omului, cât aș spune că omul este o teomorfizare a zeului.”
• „Zeul grec este de fapt sursa noului. Tot ce e nou — nu neapărat în sens bun: poți avea o idee genială, dar și una prostească, cum are Agamemnon când îl jignește pe Ahile. De aceea aș spune că zeul grec este principiul pedagogic spiritual al omului. Gândiți-vă la un copil de trei ani: de unde are el forța să-și proiecteze în părinți propria umanitate și apoi să crească? Așa se întâmplă, de-a lungul istoriei, și cu spiritul grec.”
• „Zeul Apollo nu te respinge. Te cheamă la Delphi. Dar când tu vii plin de speranță, spune: cunoaște-te pe tine însuți. Vrei să fii ca mine? Acolo se află soluția — în finitudinea ta.”
• „Cuvântul aretḗ l-am traduce mai bine prin excelență. E ideea unei fapte grozave: să ajungi nu doar să fii foarte bun, ci foarte bun în sensul că ceilalți rămân absolut paf. «L-ai văzut pe cutare ce vază a făcut? Nu credeam că se poate face o vază așa.» Asta e aretḗ — un principiu de rupere cu normalul. Nu e doar că ai devenit un foarte bun violonist; aretḗ înseamnă să cânți cum nu s-a mai cântat. Și atunci este această promisiune, mereu, că tu te pui pe un drum care automat te separă de ceilalți. E un principiu al excelenței în stare pură. Așa se naște și spiritul agonal grecesc al întrecerii: vreau să fiu cel mai bun, hai să ne întrecem — iar oamenii din jur vor asista la ceva nemaivăzut.”
•   „Teza lui Snell e profundă și foarte seducătoare: ceea ce reprezintă grecii pentru cultura mondială este acest efort al spiritului de a deveni — devenirea spiritului. Grecii încep să descopere spiritul, iar acesta are ceva cu totul deosebit: pe măsură ce se descoperă, se descoperă pe sine ca preexistând. Cu alte cuvinte, spiritul este deja la Homer, chiar dacă nu există încă un cuvânt pentru el. Și tocmai pentru că grecii dezvoltă acest proces de articulare a lui, noi ne dăm seama că el preexistă umanității — un spirit viu, căutător, curios, care vrea să știe și să cunoască și care, când se descoperă, se descoperă pe sine cu o istorie și cu un cuvânt.”  

Bogdan Mincă a făcut studii de filozofie la Universitatea din Bucureşti (1992-1996); apoi, studii de filozofie şi greacă veche la Universitatea din Freiburg (1996-2000), încheiate cu o teză de masterat despre interpretările lui Heidegger la presocratici, sub conducerea prof. dr. Friedrich-Wilhelm von Herrmann (ultimul asistent al lui Martin Heidegger şi editorul operelor complete ale acestuia). În 2006, devine doctor în filozofie al aceleiaşi universităţi, cu o teză despre interpretările lui Heidegger la Aristotel, sub îndrumarea profesorului von Herrmann. Este conferențiar la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti, unde ţine cursuri de fenomenologie (Heidegger), cursuri de limbă greacă veche şi seminarii de filozofie greacă (presocratici, Platon, Aristotel).
Cărţi: Poiesis. Zu M. Heideggers Interpretationen der aristotelischen Philosophie, Königshausen & Neumann, Würzburg, 2006. Traduceri (în colaborare): din Heidegger: Parmenide (Humanitas, 2001); Problemele fundamentale ale fenomenologiei (Humanitas, 2006); şi din Aristotel: Protrepticul (Humanitas, 2005). Editări (în colaborare): Alexandru Dragomir, Caietele timpului (Humanitas, 2006); Alexandru Dragomir, Seminţe (Humanitas, 2008).