Nu suntem veșnici. Chiar și Regina Angliei, Elisabeta a II-a, pe care cu toții o consideram eternă, într-un târziu a plecat peacefully dintre noi.
Peste tot în lume în aceste zile se află oameni care au sentimentul de a fi pierdut pe cineva drag. Pentru britanici, indiferent de generație, prezența Reginei devenise, bineînțeles, simbolul prosperității lor. Era marca english prin excelență și, în același timp, amprenta obișnuită a omeniei care îi conferă omului comun forța de zi cu zi să meargă mai departe. Tocmai de aceea, sunt mulți care se precipită acum să ne descrie personalitatea Reginei. M-au amuzat teribil vorbitorii momentului de la noi, cei mai mulți diletanți și fără gust sau miros (supuși unui veritabil covid antimonarhic!) față de exigențele tematicii. Aceștia ne învață cu aplomb, evocând mari secrete ale curților regale, uitând că limba română are dreptul de a se revolta față de comedianți pentru care „tributul” e tot una cu „omagiul”! Dar cine era, de fapt, Elisabeta a II-a? Cât vom fi întrezărit în spatele figurii monarhului femeia la locul său, personaj public, dar și mamă, soție – guvernată la rându-i de decență, de a nu-și etala emoțiile în public chiar și atunci când boacănele propriilor copii, săriți (cam prea) departe de trunchi, fac prima pagină a jurnalelor. O Suverană atipică ce găsea timp să aranjeze bradul de Crăciun împreună cu ai săi și să exceleze în etalarea unui dar aparte, acela de a se lăsa descifrată prin distincția și rezerva care i se cuveneau prin statură.
Regina poseda într-adevăr noblețea pe care numai aristocrații (cu sau fără privilegii) o pot mărturisi în cadrul obligațiilor slujirii lor. Charles al III-lea și-a inaugurat domnia trecând pe jos prin fața palatului, poate prea nerăbdător să-și afișeze gratitudinea față supuși, și făcând între timp o mică baie de mulțime. Altădată, monarhul nu se grăbea să apară în public, ținând distanțele cu strictețe tocmai pentru a nu provoca ovații nelalocul lor. Mama sa reușise să preschimbe materia fumegândă a realității mișcătoare, întrupând-o cu delicatețe prin distanță și discreție. Popularitatea Reginei, manierată și sobră, lăsa însă la vedere cordialitatea indubitabilă a unui suveran care nu se îndeletnicește cu bravada și emfaza arborate numai de celebrități și de politicieni.
Rolul său apolitic i-a oferit Elisabetei influența extraordinară pe care nici măcar în visele lor cele mai bune potentații n-ar fi reușit să și-o imagineze pentru sine. „Modestia este pentru merit ceea ce umbrele sunt într-un tablou pentru figuri; ea îi dă forță și profunzime”, spunea un moralist francez. Modestia pe care Elisabeta a II-a a mărturisit-o ca semn al staturii sale a devenit o raritate în lumea noastră, tot hlizindu-ne sub pretextul modernizării și al cerințelor de comunicare. Dacă regretăm acum, la plecarea Reginei, acel univers aflat altădată sub emblema modestiei, n-ar strica să remarcăm că excesele de spontaneitate ne împuținează nu doar statura, politețea, ci și libertatea de a situa distanța dintre ceea se cade și ceea ce nu.
În serialul „The Crown” există un dialog revelator dintre regina Mary – bunica – și Elisabeta – nepoata –, petrecut în lunile care au premers încoronării din 1953. Suferindă, vechea regină știe că n-are cum să mai apuce evenimentul, dar îi amintește tinerei adevărul întemeietor după care subzistă consistența suveranului chiar și în monarhia constituțională. „Ce se scrie prin Ritualul de la încoronare între tine și Dumnezeu nu poate fi bulversat de nimeni, nici de primul-ministru, cu atât mai puțin de politicienii care vin și pleacă, supuși intereselor proprii și popularității, nimicului din care sunt ei plămădiți”. Oare nu în acest pact de slujire al Ungerii și al jurămintelor în fața lui Dumnezeu se situa libertatea Reginei Angliei, dincolo de statutul său ereditar și de cel al constituției care îi garantau suveranitatea? Angajamentul la slujire rostit de ea cu clarviziune în ziua majoratului, cu cinci ani mai înainte de a fi regină, pare să o confirme.
Vom mai avea parte oare de o încoronare la Westminster? Churchill, care știa că nimic nu poate supraviețui politicianismului, era conștient de suportul menținerii monarhiei la distanța ceremonială cuvenită. Pentru a-i garanta sacralitatea și, în egală măsură, apropierea față de toți. Chiar dacă, între timp, am pierdut simțul proporțiilor, poate că tocmai impertinența tipică a societăților noastre să ne împiedice acum de a o surprinde pe Regina Elisabeta a II-a drept funcționara Statului. A fost o suverană, singura consacrată (unsă) care și-a slujit poporul, veritabilă conștiință a națiunii sale, indiferent de vârtejurile momentului. Și, fără a friza vreodată derizoriul, a rămas drepți la datorie până cu două zile înainte de a părăsi această lume. Distincția, sobrietatea, devotamentul, demnitatea au de-acum în istorie o nouă față: numele și statura Reginei Angliei. Ne-a făcut mândri pentru a-i fi fost contemporani.
Drum bun, preabună Doamnă! Rest in peace, Ma-am! May God kiss and rest her soul!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Multumesc pentru frumoasele randuri. Ce ne-a impresinat la acesta regina unica e intr-adevar nobletea si atributele ei , cu atat mai mult cu cat in Romania nu o vezi mai nicaieri,e mai rara ca aurul!. Insa nu trebuie sa fii aristocrat ca sa ai noblete-acest mod special de a fi in lume. Am cunoscut mai multi oameni a caror noblete era la fel de inalta : un cioban pe un de langa Putna, un profesor universitar care mi-a schimbat viata si inca cativa dntre care un preot de tara,doctor in teologie.Mergeti in lume domnule episcop,aveti incredere in oameni,unii, putini, sunt la fel de nobili ca si regii.
Sa mai spunem ceva ce nu ati spus si ar fi trebuit …Dumnezeu s-o ierte!Odihneasca-se in pace!
si regele Mihai.
@MD Rest in Peace!
Stimate domn,
Desi stiu foarte bine 5 limbi straine, am realizat ca in anumite situatii, cum este aceasta, e mai bine sa te exprimi in limba materna, in cazul meu romana.
Bine ca autorul n-a scris doar RIP, care se utilizaza foarte des!
Felicitari pentru aceasta prezentare a tot ce a avut mai bun si nobil aceasta Regina care a stiut sa isi arate adevarata educatie, noblete, caracterul modest si atitudinea responsabila. Multi politicieni de azi, sefi de tara si guverne isi arata grobianismul si parvenirea.
“Let us not take ourselves too seriously,” she told the country in her 1991 Christmas speech. “None of us has a monopoly on wisdom.”
„The Queen embodied the values that have come to define these islands and our people. A sense of duty, dignity, humility, gratitude, faith, and belief in the nation. We feel such loss because Her Majesty was us. As the Queen said, „grief is the price we pay for love”.
Monarhia o afacere de marketing politc cu randament max ca eficacitate . Cu doar 2 eur.pe an de fiecare cetatean britanic sunt.reprezentati pe.mapamond la.nivel inalt,calitativ si cu demnitate . In rest PR ..cu modestia catelusi ponei si alte unelte ale marketingului si imaginii( sunt oameni ce se.ocupa in spate de aceste lucruri) Daca sa nu uitam in istorie si partea gola a paharului ca diamantul luat de.la India ( Pakistan) si nedat inapoi ( adica praduiala ) bijuteriile de.miliarde ale coroanei ( din jaf colonial)…. spalarile de bani anuale de aproximativ de 75.mld eur in City ul Londonez ,sunt si elemente de mai usor cu pianul pe scari.Dar lucrurile tb judecate in context .Majestatea Elisabeth ll ramane o personalitate remarcabila a timpurilor sale.
”Monarhia o afacere de marketing politc cu randament max ca eficacitate”. Cam așa ceva, mie a cam început să mi se taie cu monarhia asta de la atît PR făcut prin seriale, cărți, reviste, tv, etc. Circoteca media începe să semene tot mai mult cu ”Keeping Up with the Kardashians”, numai ca pe incomparabil mai mulți bani. D-aia umbla și bancul cu Cioabă care-i neam cu familia regală a UK, fiindcă și ei ca și supușii lui Cioabă, umblă cu căruța, au cai, poartă săbii și nu muncește niciunul.
Cu regret, Mister Dreptate, monarhia cu toate aspectele pozitive si negative a stiut sa impulsioneze dezv economica si sa profite de conjucturile favorabile. Romania a cunoscut dezvoltare in perioada regalitatii. Caile ferate, multe intreprinderi rentabile au fost construite. Republicanii de azi le au distrus, vandut la fier vechi iar privatizarile au fost jafuri nepedepsite. Insasi Brexitul a fost dat de faptul ca au fost contra migratiei musulmane fara limite si darea de bani europeni pe proiecte fara rezultate economice serioase. Chestia de marketing este doar in mintea dv.
Au existat totusi doua momente critice in viata Reginei, pe care aceasta le-a regretat. Unul este dezastrul de la Aberfan, din 21 octombrie 1966, atunci cand 116 copii si 28 de adulti au murit in urma unei alunecari masive de halde de deseuri. Atunci, Regina nu a venit imediat la locul groaznicului accident, ci a preferat sa vina dupa mai multe zile, invocand probleme de siguranta. A fost marele ei regret, faptul ca nu a venit imediat sa-i consolze pe oameni. Al doilea eveniment a fost moartea Dianei, urmat de aceeasi intarziere de a saluta miile de britanici veniti cu flori la palat. Regina nu era impresionata de multimea aceea de oameni care o plangeau pe Diana (printesa sufletelor). Insa, cel care a sfatuit-o pe Regina sa iasa din Buckingham si sa-i salute pe oameni, sa citeasca mesajele de condoleante si sa vada milioanele de flori aduse a fost premierul Tony Blair („Majestate iesiti acum sau monarhia este in pericol”). Nu vom sti niciodata daca oamenii ar fi iertat-o pe Regina sau nu, insa acela a fost un punct major de cotitura pentru monarhie.
Regina Elisabeta II a fost intruchiparea sec.19/20, poate fi Charles III modernizatorul monarchiei sau va fi doar legatura catre fiul sau William ? nu exista om fara cusur !! unii mai mult altii mai putin.
Regele Charles III nu este fara cusur, este divortat respectiv actuala sa sotie a fost din totdeauna preferata si iubita sa, pt un om normal nimic deosebit ,pt un rege ? doar si el este un OM, nu este cineva supraomenesc, doar in povesti exista aceste personaje.
Unii deja comenteaza iesirea sa luand ” o baie in multime” cu ocazia iesirii in fata palatului Windsor, regina n-ar fi facut acest gest, spun inii, de unde stiu, nimeni n-o mai poate intreba.
Charles al III este alta tipologie decat mama sa, e normal sa fie asa, este inteligent astfel incat sa stie foarte bine ce are de facut, prea multe sfaturi strica !!
Cu ocazia mortii printesei Diana, Tony Blair fostul premier a fost cel care ” a impins-o” pe regina sa iasa in public si sa deplanga moartea Dianei altfel probabil n-ar fi facut-o, iar nu stim daca ar fi facut-o ulterior, e bine sa existe mistere care nu mai pot fi dezlegate !! a fost s-au n-a fost un cusur al Reginei Elisabata II ?
A fost ” Regele Blair” care a salvat monarchia britanica in urma actiunilor jenante ale monarchiei cu respectiva ocazie ? pe el il putem inca intreba.
Lady D. a avut o caracteristica: si-a iubit enorm fiii si i-a educat cat a putut ea de bine aratand mereu ca viata este mai complicata si mai dificila decat pare ea de la inaltimea tronului regal.
Cred ca atunci cand a iesit in public Regina la moartea ei a facut bine si nu stiu cat a considerat ea de util pentru monarhie dar pentru nepotii ei a fosty absolut necesar.
Regina l-a iubit rea mult pe Charles si i-a yolerat ceea ce nu trebuia tolerat. Pacat.
Amin!