joi, mai 21, 2026

O veste proastă pentru Putin: fuziunea nucleară devine o sursă de energie utilizabilă industrial

Privite din perspectiva finalului celui de-al doilea război mondial, aplicațiile energiei nucleare au căpătat o tentă apocaliptică, dar viitorul pare să îndreptățească o alternativă optimistă. Pentru claritatea expunerii, vom evoca, pe scurt, câteva chestiuni din domeniul energeticii nucleare, accesibile unei persoane cu cunoștințe de fizică la nivel liceal; eventualele nelămuriri pot fi clarificate folosind excelentele explicații din Wikipedia.

Încă din anii ’30 ai secolului trecut se înțelesese că atât prin fuziunea (contopirea) a două nuclee ușoare (izotopi ai hidrogenului, heliului etc.) într-unul mai greu, cât și prin fisiunea (despicarea) unor nuclee grele (izotopi ai uraniului etc.) într-unele mai ușoare, se pot elibera cantități uriașe de energie. Totodată, s-a înțeles că energia produsă în stele, la temperaturi de zeci de milioane de grade, este rezultatul reacțiilor de fuziune nucleară.

Descoperirea fisiunii uraniului – de către Otto Hahn și Fritz Strassmann – a fost publicată pe 6 ianuarie 1939. Prima sa aplicație militară – prima explozie a unei „bombe atomice” (termenul corect ar fi „bombă/armă nucleară”, nu „atomică”)  s-a produs în cadrul Proiectului Manhattan, pe 16 iulie 1945, într-un poligon din Statele Unite; următoarele două, pe 6 și 9 august 1945, la Hiroșima, respectiv Nagasaki. Nu avem cuvinte pentru a omagia umanismul fizicienilor germani, care au subestimat, în discuțiile cu Hitler, posibilele aplicații militare ale descoperirii lor.

Dar primul succes notabil al Proiectului Manhattan a fost construirea unui reactor nuclear – Chicago Pile-1, pus în funcțiune pe 2 decembrie 1942. Din prudență, acesta lucra la o putere foarte mică – de 0.5 wați: ceea ce se urmărea nu era producerea de energie, ci obținerea unor reacții nucleare în lanț controlate. Atunci când procesele fizice au fost înțelese pe deplin, creșterea cantității de energie generată s-a făcut cu ușurință.

Dacă fisiunea putea fi produsă folosind doar o sursă de neutroni – un dispozitiv extrem de simplu – fuziunea se putea obține doar la temperatura plasmei stelare – de ordinul zecilor de milioane de grade – temperatură la care nici un material terestru nu putea rezista. Dar se putea, în principiu, confina „plasma stelară” într-un câmp magnetic puternic, generat de curenți supraconductori.

Deși obținerea unei plasme stelare stabile, în condiții terestre, părea fantezistă, fizicienii au pornit la drum. Când se va putea realiza fuziunea nucleră în regim staționar? – era întrebarea pusă sistematic plasmiștilor în ultimii 75 de ani – uneori ca o simplă curiozitate, alteori în scopul persiflării. Răspunsul tipic era, la început, „peste 30 de ani”, apoi „peste 20 de ani”, și mai recent, „peste 15 ani”; răspunsuri supuse, desigur, la nenumărate ironii.

Iată că presupusele fantezii s-au dovedit a fi, în fapt, realiste. Termenul „fusion industry” este intrat în uzul curent; la o recentă întâlnire organizată la Londra între  reprezentanții industriei fuziunii, cercetători, firme private și agenții guvernamentale, Kerry McCarthy, subsecretară de stat la Departamentului de securitate energetică, a afirmat: “Fusion is now within reach and represents one of the economic opportunities of the century”. Firme din industria de fuziune consideră că ar putea să furnizeze energie electrică la rețea, pentru consumul curent, până în 2035.

Este un loc comun faptul că energia produsă astfel este practic nelimitată, nepoluantă și lipsită de riscul unor accidente, de tipul celor care pot afecta reactorii nucleari energetici (bazați pe reacții de fisiune). Ea va scădea semnificativ dependența civilizației noastre de combustibilii fosili, într-un viitor relativ apropiat. Va fi, probabil, sfârșitul politicii criminale a Rusiei, care consideră că are suficiente resurse pentru a duce un război perpetuu, împotriva lumii întregi. Orice țară dezvoltată își va putea produce câtă energie dorește.

„Cu Rusia este imposibil să duci un război lung”, a afirmat Medinski, consilier al preşedintelui rus Vladimir Putin, evocând războiul de 21 de ani al Rusiei cu Suedia din secolul al XVIII-lea ca dovadă că ţara sa învinge în lupte prelungite, aflăm dintr-o știre a Hotnews din 11 iunie 2025.

S-ar putea ca Medinski să se înșele. Orice sistem, oricât de grandios, își poartă în sine germenii pieirii – o prognoză care va fi, probabil, verificată curând de clienții kremlinezi ai ICC.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Vestea unei fuziuni nucleare controlate și care să producă energie prin metode nepoluante și în cantități mari este o veste rea nu numai pentru Rusia dar și pentru toate țările mari producătoare de petrol și gaze. Eu mă bucur că ONG-urile ecologiste nu vor mai avea „obiectul muncii”….

  2. a lega eventuala si mult dorita fuziune de Putin e o gluma buna.
    Fuziunea ar fi o chestie epocala, care, cum se spune, inca de acum 75 de ani se spune incontinuu ca va fi gata in 75 de ani.

    Ma tem insa ca vor apare activisti care ne vor convinge ca sunt periculoase si ca tot solarele sunt mai bune.

    • „ Ma tem insa ca vor apare activisti care ne vor convinge ca sunt periculoase si ca tot solarele sunt mai bune.“
      Mai probabilă este atitudinea asta la îndoctrinații combustibililor fosili, căci aceștia sunt refractari la nou. Doar vinul vechi este bun, nu și cel oțetit.

      • indoctrinatii sunt, indiferent de tema, indoctrinati.

        „Nou” nu-nseamna masini electricr inventate acum o suta de ani, nu- nseamna morile de vint ale lui Pancha, nu-nseamna cazan de incalzire la soare, pe care-l aveam de cind eram copil.
        Indoctrinatii au o definitie bizara a noului!

        • Cele enumerate sunt, în orice caz, mult mai noi decât focul. Principiile fizicii sunt însă vechi de când lumea. Să arzi combustibil pentru a obține în final energie cinetică seamănă cu becul lui Edison: 2% lumină, restul pierderi. Este atunci dioda cu emisie luminoasă ceva nou? Ca și ea este cunoscută de peste 100 ani.
          Ergo, mi-ați dat și vă dau dreptate: îndoctrinații rămân îndoctrinați, duomnu‘.

    • nea Neamtule, rămii mereu un vizionar !
      Fuziunea este ca si cum creem un nou Soare (in ăla mare cam tot acelasi drac de reactie se intimpla)…deci, vom face reactie de fisiune pe pamint și vom pune panouri solare sa se uite la ele și face corent electric ca sa-i multumim pe activistii de partid

      • E incomplet, domnule Dragostin! Cu panourile alea solare se pot alimenta niște ventilatoare mari și multe care să învârtă moriștile lui Cervantes la orice oră din zi și noapte. 😉
        Nu contest provocarea științifică pe care o au fizicienii din domeniul nuclear atunci când studiază fuziunea și fisiunea, dar sunt sigură că ea este dublată de nevoia unei surse de energie care să satisfacă toate cerințele, atât cantitative cât și calitative. Atitudinea sceptică față de noile vechi tehnologii nu poate fi motivațională în acest sens.

        • Alina, lumea asta a energiei se imparte cam in 2. Cei care cerceteaza si descopera ceva, (cercetatorii- generalisti si aplicați) și cei care trebuie sa foloseasca descoperirea (engineeringul/inginerii).
          Cele 2 categorii sunt extrem de deosebite: primii sunt curioși, iar ceilalti sunt sceptici.
          De ce așa ?…pentru că, responsabilitatea este a alora care folosesc ”descoperirile”

          Sa fiu mai explicit, cu 2 doua exemple:
          – Spania- black-out, care a afectat 2 state, pierderi de 1,5% din PIB, intr-un domeniu cunoscut de zeci/sute de ani și care pretindem ca stim cam tot ce se poate sti, cu state of the art technology, DAR, S-A INTIMPLAT !…deci, NU STIM DE CE SI INCA N-AM AFLAT !
          – mai aproape , la fisiune: Chernobyl, Fukushima, Three-Miles Island, etc….S-A INTIMPLAT , deși tehnologia este cunoscuta si stapinita de zeci de ani !

          Eu zic ca a face un mini-Soare (cu milioande de gr C) sa ne jucam cu el de-a energia, cred ca va mai lua cel putin 30 – 40 de ani, ca sa ne convingem doar, (poate) in mod real, ”ca se poate”….și după aia, evaluarea practica….ce se intimpla daca ?…a explodat ea Challenger, dar-mite un mini- Soare, Doamne fereste.

          Ca fizică, putem folosi niste analogii gen (+infinit) = temperaturi de mil gr.C din Soare (unde CREDEM noi ca stim ce se intimpla-fuziunea-creere de materie și energie) și (-infinit) unde Soarele se stinge (nu mai e materie si energie pt fuziune) și totul face implozie intr-o gaura neagra, unde, chiar nu stim ce e acolo și unde guverneaza, se zice alte legi
          Deci, trecem de la (-) la (+) infinit,… iar asta sperie cel mai mult un inginer, pentru ca nu le intelege (fizicienii , cercetatorii poate nu)
          Inginerul cind gaseste că un calcul ca e bine făcut, prima reactie este ”ce e greșit”.
          Primul profesor al inginerului este Murphy

          • Exact din acest motiv am vorbit atât despre provocările științifice dar și despre aplicațiile practice ca motivație pentru cercetare. Nu-i văd pe ingineri ca fiind sceptici, ci doar pragmatici în contradicție cu idealismul cercetătorilor.
            Nu pot să prevăd un interval de timp în care o tehnologie s-ar putea impune, dar mă deranjează previziunile sumbre de tipul celor ale lui @Neamțu, care văd deja critici împotriva unor încercări omenești de informare și mai bine. O societate sănătoasă are și activiști. Blamarea lor nu conferă nici competențe nici legitimitate.

    • …e „gata” de miliarde de ani, doar ca nu-i si controlata de oameni mai mult de cateva milisecunde.
      Va fi, candva, poate nu pe pamant, dar va fi sigur!

      Orice activist are in spate un pasivist, asa incat efectul e zero per total, asa incat nu ai de ce sa te temi.

  3. “Fusion is now within reach and represents one of the economic opportunities of the century”. Firme din industria de fuziune consideră că ar putea să furnizeze energie electrică la rețea, pentru consumul curent, până în 2035.”
    Publicatii de specialitate arata ca pana in prezent s-a reusit obtinerea unei plasme durabile de catre doua tari China (1 066 secunde), Franța (1 337 secunde) dar trebuie mentionat ca extinderea duratei plasmei nu înseamnă automat producție de energie netă; însă este un pas esențial către buildup-ul sistemelor comerciale viitoare. În concluzie, deși încă nu avem un reactor de fuziune care produce energie netă la scară comercială, progresele sunt rapide: recorduri în densitatea și durata plasmei, investiții uriașe, proiecte private și infrastructură globală se conturează pentru a merge în această direcție. Fuziunea este acum mai aproape decât oricând de a deveni realitate, chiar dacă mai durează PROBABIL încă unul–doua decenii !!
    Asadar producerea efectiva ,la scara mare , se va produce de abia prin 2050 dar ce sa vezi, PUTIN va fi mort de mult asa ca nu vad cum aceasta ar putea fi o Veste Proasta pentru el.

    Asa ca sunt de acord cu neamtu tiganu ca legarea lui Putin de fuziunea nucleara este o gluma buna si ,dupa parerea mea,se inscrie in genul ala de afirmatii „incurajatoare ” pentru unii gen Putin e bolnav grav de cancer,sufera de boala Parkinsson,etc,etc, !!

  4. Am citit si in alte parti ca fuziunea poate deveni realist o practica in viitorul apropiat. Ar insemna intr-adevar sfarsitul economiei rusesti puse in slujba razboiului perpetuu pe care il duc cu intreaga lume. Economia lor fara comb fosili se va prabusi; si asa e acum doar la nivelul PIB aprox al Spaniei, desi are o populatie de 3 ori mai mare; iar fara petrol/gaze va fi si mai mic, asta din pricina subdezvoltarii economice si a inapoierii tehnologice.
    //

  5. Deocamdata, singurul reactor de fuziune functional e Soarele. Exista o duzina de reactoare experimentale care raporteaza periodic noi ‘succesuri’, unele chiar interesante bazate pe idei noi, dar foarte departe de un bilant energetic pozitiv. Eu as paria mai degraba pe reactoarele cu saruri topite cu combustibil thoriu, in variantele modulare. Modelele existente sunt foarte aproape de o productie in serie.

  6. Sunt amuzante mai degrabă știrile astea, nu in sensul că nu se va realiza fuziunea, ci în sensul că niciodată nu va fi furnizată energie ieftină populației, singurul beneficiu ar fi într-adevăr absența emisiilor nocive.

    • a incerca sa copiezi Soarele mare cu niște sori mai mici, inseamnă să confirmam aroganța tipică humanoizilor, care incearca sa-l copieze pe Dumnezeu, Cosmosul, Universul.
      Un soare mic tip copy-paste la ăla mare și original, intr-o ”avarie” (black-out gen Spania) ar putea sa se stinga si sa ne bage pe toti cu emisii nocive cu tot, intr-o gaură neagra din care in mod sigur nu vom mai iesi…pentru ca nu stim ce e aia, pentru ca n-am mai facut vreodata vreun soare pe care să-l stingem,

      fisiunea si fuziunea sunt doua procese cvasiidentice dar in directii opuse
      că am descoperit noi cum e cu fisiunea (descompunerea materiei) ca sa facem bombe si apoi energie…vedem unde am ajuns

      acum ne straduim sa creem noi materie, crezind ca stim si putem, dar stim oare totul pina la capăt ?

  7. Nu vad cum productia practic nelimitata de energie ieftina ar putea fi o veste proasta pentru Rusia.

    Sau cumva subtextul e ca Rusia n-ar fi o tara avansata si deci incapabila sa culeaga beneficiile fuziunii nucleare? Va recomand sa studiati putin etimologia cuvintului „tokamak”, la origine un acronim pentru „camera toroidala cu cimp magnetic axial”, adica „тороидальная камера с аксиальным магнитным полем” pe … nemteste apud dexonline.ro : https://dexonline.ro/definitie/tokamak/definitii

    Herr Golovin si meister Kurceatov, nemti sadea, ce sa mai zic: https://www.iter.org/node/20687/which-was-first-tokamak-or-was-it-tokomag

    O fi si asta o forma de political correctness.

    Insa o implicatie lasata neexplorata de autor ESTE o veste proasta, dar nu exclusiv pentru Rusia: orice tara avansata, capabila „sa-si produca cita energie doreste” va fi totodata si capabila sa-si produca cit armament termonuclear doreste; scumpele si complicatele uzine de imbogatire a uraniului nu vor mai fi necesare, uraniul nu va mai fi necesar iar litiul e cu vreo doua ordine de marime mai abundent in scoarta terestra ca uraniul.

    Neproliferarea nucleara va fi moarta si ingropata.

  8. Legarea sfârșitului lui Putin de fisiunea nucleara este un pic exagerata. Ceea ce ar pierde Rusia sunt exporturile de gaz folosite in centrale pentru producerea de electricitate sau agent termic, insa atâta vreme cat circulă mașini pe drum cu motoare cu ardere interna, Rusia e bine mersi, si aici Rusia isi are partea leului.

  9. În 1975 studii publicate la vremea aceea spuneau ca rezervele de petrol la aceea vreme cunoscute se vor epuiza în jur de 2016- 2018 !
    De asemenea se discuta de rolul mare al energiei nucleare – lucru demonstrat azi !
    Acum se pare că tot știința este cea care da directia nu politicieni de genul ,,tarilor rusi ” care nu merita nici macar sa le pronunț numele.
    Poate aceasta noua direcție sa determine și schimbările bune ale vieții pe pământ.

  10. Din pacate fuziunea nucleara comerciala nu este fezabila, nici pe termen lung. Daca va fi vreodata, combustibilul este deuteriu + litiu, pentru ciclul D-T. Fuziunea stelara, ciclul p-p este imposibil pe Pamant. Toata treaba asta cu fuziunea, anunturile de noi recorduri de temperatura si timp, devine neserioasa.

  11. Fuziunea nuclera s-a realizat destul de repede: bomba cu hidrogen.
    In esenta, o bomba nucleara clasica, era invelita de un strat captiv de hidrogen. Explozia bombei nucleare determina inceperea reactiei de fuziune nucleara. Si hidrogenul se transforma in heliu, parca. O bomba extrem de puternica. Mult mai puternica decat bomba nucleara.
    Definitia „bomba atomica” acopera ambele bombe (nucleara – de fisiune- si cu hidrogen – de fuziune-).
    De fuziunea controlata, parca am citit prin anii ’90. In mass-media. Nu sunt sigur.
    Daca procesul poate fi tinut sub control, centralele atomice (de fisiune) au devenit istorie. Si omenirea a ajuns la o sursa de energie infinita. Depinde si de pret. Mai ales cu baietii si fetele destepte de la noi.

  12. Ecologia are mult mai multe „obiecte ale muncii” decat utilizarea resurselor de energie fosila. Constructii, deseuri, defrisari, etc

  13. Odată eliberata energia rezultata din fuziune, oare nu apare riscul unei „poluări* a ecosistemului uman cu multa , multa , multa energie reziduală care va face ce a învățat o
    LAVOISIER, adică nu mai dispare Risipa nu este străină firii umane. Dacă tot va fi gratis cine îl va impiedica pe Dorel , ala care
    abuzează pe Tic toc si arunca un sfert din mâncare la gunoi sa pompeze o grămadă de energie inutila în bula în care s a nimerit sa o împărțim cu el. . Actuala INCALZIRE GLOBALA ar părea probabil o joaca de copii.

  14. Tot așa ca pentru cunostințe de fizica de clasa VII-a:
    Nu este de mare notorietate ca in domeniul fuziunii nucleare s-au făcut și obținut rezultate remarcabile in ceea ce priveste cercetarea , implicit, problema extrem de dificila a controlului acesteia.

    ”Scaling-up the fision process” este infinit mai ușor. In proiectul Manhattan, s-a testat și demonstrat practic, la nivel micro, controlul unui mic reactor, primitiv, care elibera energia. Marind cantitatea de material fisionabil, IN MASA CRITICA, (”scaling-up”) rezulta un proces de fisiune, care e multiplicat exponential eliberind energie TERMICA in 1/100 sec…adica exploziv. (nu mai vorbim de radiațiile alfa, beta, gama).
    Reactorul nuclear energetic, in fapt, este o bomba nucleara, (bazata pe fisiunea U sau Pu) care, in loc sa elibereze energia (tot TERMICA !) in 1/100 sec. o elibereaza, controlat, in 10 ani de exemplu….iar energia aia termica, eliberata ”cu țărăita”, la temperaturi utilizabile de catre agentii termici – apa chioară sau apa grea, pe la 300-320 C, poate fi procesata in turbine pentru electricitatea care ne trebuie la prize. (sigur, mai sunt si alte tehnologii, cu agenti metale grele-Pb sau cu Na, sau cu gaze, etc.)

    In cazul fisiunii, lucrurile sunt cu mult mai complicate….controlul proceselor de creere de temperaturi inalte care sa faciliteze initierea fuziunii și apoi ”evacuarea” energiei imense care se creeaza, tot de temperaturi inalte, care apoi trebuie aduse la acele mai joase, pentru a fi utilizabile, sunt marea problema.

    Fisiunea si fuziunea au un lucru comun: ambele sunt procese cu eliberare de energie termica (exoterme), cu mica deosebire ca la fuziune, ca sa o ai, iti trebuie…guess what – cam o noua bomba nucleara ca sa creeze mediul/temperatura mare necesara fuziunii..

    Acum, n-aș vrea sa va dau și eu o veste proasta, dupa aia pe care zicem ca o dam pentru Putin: rușii de foarte de demult s-au ocupat de fuziune, iar prin anii 60 si ceva, au fost primii care au testat (dezastruos pentru stratul de ozon) o bomba termo-nucleara a carei putere nu au putut s-o calculeze teoretic, ci numai explodind-o practic (adica era o bomba cam speciala fisiune ”standard” – fuziune si air fisiune) exploda in exterior prima iar apoi se creeau condițiile ”bombei de fuziune” și ieșea un balamuc de nu mai stia nimeni ce si cum),,,dupa aia, s-au apucat si americanii si francezii cu astfel de experimente prin niste atoli din Pacific
    (cred ca pe Wiki s epoate gasi ceva despre asta la tema bombe termonucleare)
    Așa e cind ne apucam să ne jucăm de-a Dumnezeu….ne apucaîm noi oamenii mărunți să creem ”sori” (copie a Soarelui)….
    asa ca, fara combustibil fosil, ramin si rusii, dar si americanii si multi altii…Doamne ajuta, dar, cred ca totusi, mai e inca mult de asteptat pina sa avem la priza electricitate din fuziune-precedata de fisiune…daca vom avea !
    Ca sa fiu cit mai trivial de explicit-trebuie sa creem o bucățică de Soare cu care să putem să ne jucăm….greu !

  15. Abia acum se poate vorbi de o nouă revoluție industrială, când mijloace noi (AI) se aliază cu o nouă formă de energie. Eminentul cercetător Anthony Sutton a scris despre cold fusion și accesibilitatea ei încă din 1997!!!

  16. Bineinteles ca exista si problema numita tritium, in cantitate mai mult decat insuficienta chiar si pentru ITER, nemaivorbind de alte capacitati. Poate avem noroc si se gaseste o solutie dar pana atunci chiar si consumul initial nu e acoperit de productie(2-3 kg/an in reactoarele Candu) sau de stocurile existente. Mai e mult pana departe si oricum nu are nici o legatura cu rusii.

  17. Puțin click-bait titlul. Nu vom avea cantitate semnificativa de energie din sursa asta in urmatoarele 2 decenii. Deci impactul pe urmatorul deceniu sau cat ar mai trai Putin e zero.

  18. Rusia are și alte imense resurse naturale foarte necesare pentru reindustrializarea Europei, nu numai cele energetice. Iar materialele plastice nu se produc prin „fuziune”. Industria de specialitate în faliment a Germaniei știe cel mai bine.

    „Fuziunea” va fi mult mai interesantă pentru urmașul lui Putin, care poate fi un fel de Gorbaciov. Poate urmașul urmașului…

  19. Se lucrează din 2013 la ITER, în 2027 ar trebui să producă!
    https://ro.m.wikipedia.org/wiki/ITER
    “ Construcția complexului Tokamak ITER a început în anul 2013 costul construcției ajungând acum la 16 miliarde de dolari (US$), de aproape 3 ori mai mult decât se preconiza inițial.[7] Se așteaptă ca construcția infrastructurii să fie terminată în 2019, pornirea reactorului să aibă loc în același an, experimentele cu plasma să înceapă din 2020, iar experimentele de fuziune cu deuteriu-tritiu să înceapă în 2027. Dacă ITER va deveni operațional, acesta va fi cel mai mare experiment fizic cu plasmă magnetică⁠(en)[în uz, depășindu-l pe Joint European Torus.
    Și chinezii sunt foarte avansați!
    Iar arabii trec pe fotovoltaice și desalinizarea mării de mult timp.

  20. Bomba cu hidrogen se mai numeste si bomba termo-nucleara; tinind cont de temperatura uriasa degajata de miezul nuclear, ce determina fuziunea hidrogenului din invelisul exterior

  21. „costul construcției ajungând acum la 16 miliarde de dolari (US$), de aproape 3 ori mai mult decât se preconiza”
    Unde se pompează mulţi bani apar şi voluntari (mai mult sau mai puţin plătiţi) să facă publicitate (mai mult sau mai puţin) mincinoasă:
    „fuziunea nucleară devine o sursă de energie utilizabilă industrial”

    Titlul e asemănător cu cele despre găsitului tratamentului pentru cancer.
    În ambele cazuri e de râsul curcilor să vrei să obţii rezultate noi folosind aceleaşi metode cu care nu ai reuşit până acum (dar cu costuri din ce în ce mai mari).

    P.S.
    Votez cel mai bun comentariu:
    O să producem un mic soare şi o să punem panouri solare în faţa lui :))

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Victor Barsan
Victor Barsanhttp://contributors
Victor Bârsan, născut în 1950, la Focşani. Absolvent al Facultăţii de Fizică şi al Facultăţii de Matematică-Mecanică ale Universităţii din Bucureşti; doctorat în fizică. Cercetător în domeniul fizicii teoretice la IFIN-HH; preşedinte al Fundaţiei Horia Hulubei, secretar ştiinţific al Catedrei UNESCO a Fundaţiei; experienţă profesională în jurnalism, istorie recentă, drepturile omului, diplomaţie, instituţii internaţionale. Ultima carte publicată: Horia Hulubei - omul şi epoca sa, Editura Horia Hulubei, 2021.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

Într-o eră a hiperconectivității și a inteligenței artificiale, temerea că noile tehnologii vor submina democrația nu mai este o ipoteză, ci o realitate concretă. Profesorul Radu Carp explorează modul în care populismul, odinioară un fenomen politic, a evoluat într-o formă mai sofisticată, mai invizibilă și mai insidioasă: Tehno-populismul.

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro