În ultimul an politicieni, profesori, economiști, analiști, consultanți, lobbiști, gazetari și o grămadă de chibiți, toți spun că importăm mult și exportăm puțin, pentru că nu mai avem fabrici, uzine și combinate. Este bine că subiectul este în centrul atenției, dar este cam tardiv.
Ultima apariție, Ministrul de Externe Oana Țoiu, a spus la Davos: ”Importăm anual bunuri de aproximativ 120 de miliarde de euro şi exportăm de 90 de miliarde. Acest deficit de aproape 30 de miliarde de euro nu se reglează doar prin politici interne, ci şi printr-o diplomație economică activă, care să deschidă piețe noi pentru produsele românești”.
O iubim pe Oana Țoiu pentru că vorbește despre acest subiect, dar a aflat despre el și vorbește despre el de puțină vreme. Eu vorbesc de aproape 15 ani despre pericolul din spatele fărâmării de fabrici, uzine și combinate, fără a pune ceva în schimb.
Despre absența capitalul autohton industrial și eșecul atragerii de capital străin în domeniile industriale ale viitorului, biotehnologia, microcipurile, regenerabilele.
Despre deficitul de balanță comercială, se fabrică foarte puțin în România, se exporta și mai puțin – dați la o parte Duster și Puma, o să vă speriați.
Despre patriotismul economic, cumpăra ceva fabricat în România.
Despre deficitul de forță de muncă industrială calificată și specializată.
Despre lipsa unei strategii de competitivitate industrială, axata cu prioritate pe mâncare, chimie, energie și apărare.
Despre nevoia reconstrucției culturii industriale, care înseamnă în principiu 3 lucruri:
1) o strategie de industrializare și internaționalizare pe domenii cheie de-a lungul lanțurilor de valoare, indiferent de natura capitalului;
2) un sistem de educație în care să predomine științele inginerești și în care să fie dezvoltată resursa umană industrială calificată și specializată;
3) o diplomație economică activă, capabilă să vândă pe piețele internaționale lucruri fabricate în România.
Oana Țoiu, nu avem cultură industrială în România, mai bine zis, nu mai avem. Uite un exemplu care spune totul.
Industria chimică, la sfârșitul lui 1990: 72 de combinate, un sistem performant de învățământ (12 școli profesionale, 23 licee, 17 facultăți și 10 institute de cercetare), un sector economic care aducea circa 35 miliarde Euro din exporturi, aproape 20% din producția industrială de atunci.
Industria chimică, la sfârșitul lui 2022: daca au mai rămas un sfert din capacitățile de producție și din învățământ, sectorul generează exporturi de doar 3 miliarde Euro și aproape jumătate din deficitul balanței comerciale. Am dat jos super-combinatele de la Pitești, Rm. Vâlcea, Făgăraș, Copșa Mică, Târnăveni, Săvinești, Lugoj și multe, multe altele, fără a construi nimic in loc.
Oana Țoiu, uite alt exemplu, siderurgia. Nu există cultură industrială în România când un politician spune că Arcelor Mittal este de vină că închide combinatul de la Hunedoara sau că cel din Galați este în concordat preventiv, când de cinci ani Arcelor Mittal și alte companii atrag atenția că siderurgia are nevoie de ajutor. Oare combinatul de la Călărași mai produce?
Doua exemple foarte, foarte triste, chimia și siderurgia sunt ramuri strategice în toată lumea.
O definiție hazlie a culturii industriale o găsim într-o reclamă la o bere cehească. Când se ia curentul la fabrică întreaga comunitate merge să pedaleze pe biciclete legate la generatoare care produc energia pentru ca producția să continue. Iar berea să continue să fie produsă și exportată, inclusiv către România. Nici nu mai spunem că pentru cehi este o religie să cumpere ceva fabricat la ei in țară.
Oana Țoiu, până să reclădim cultura industrială și patriotismul economic, să începem tipărind o broșurică cu Bigster, Fragedo, Puma, Croco, Gerovital, Triferment, Ciocolata Rom, Sindolor, Dorna, Neumarkt, Pateu Ardealul, Anna Cori, Cremosa, Salam Săsesc, Edenia și multe altele – mărci și produse romanești sau în proprietatea unor corporații, dar toate fabricate la noi în țară. O broșurică pe care diplomații români de peste granițe să o lase oficialilor cu care se întâlnesc.
Un bun început.
Secretul lui Polichinelle! Europenizarea asta contratimp ne-a luat mințile, ne-a prostit și ne-a făcut leneși și răi. Toți românii au devenit niște Conu’ Leonida, ” să ne dea statul că d’aia e stat”. E adevărat că și în Europa „socială” sunt cam aceleași fenomene, dar la noi cu o agravantă în plus, noi nu suntem în stadiul de bunăstare al Europei de Vest, noi venim din Comunism, etc….
Ca adăugire la autor, paradoxal, deși suntem i putere agricolă, balanța comercială pentru produse agricole și alimentare este negativă.
Elitele, inclusiv economiștii, se miră, parcă nu ei au inventat(PSD-Socol) așa numita dezvoltare economică prin creșterea forțată a consumului. Urmarea: deficite enorme și creșterea datoriei publice. Acum, tocmai autorii dezastrului urlă că Bolojan sărăcește lumea. Asta nu mai este ipocrizie ci ticăloșie, chiar crimă.
M-am săturat de ipocriți și iresponsabili. Măi, apucați -vă de muncă, huzurul s-a sfârșit!
@Lucifer _ „Europenizarea asta contratimp ne-a luat mințile, ne-a prostit și ne-a făcut leneși și răi”
Nu cunosc îndeaproape cazul dumneavoastră, dar vă mărturisesc că eu nu cunosc persoane precum descrieți, care să fi suferit de „europenizare”.
Comunismul a fost pe plaiurile noastre acum 36 de ani.
Este adevărat că avem, [și] cu îngăduința UE, o guvernare cleptocrațică.
Dar astăzi România ESTE Uniunea Europeană. Este parte din Uniunea Europeană. România ia parte direct la deciziile de la Bruxelles.
nu numai la nivel national, ci chiar la nivel european s-a/se produs o dezindustrializare puternica. Cauzele sunt cunoscute.
Un mic exemplu. Cu multi ani in urma, lucram cu materiale compozite, vedeam ofensiva eolienelor. Palele sunt construite din materiale compozite si pe atunci, nici acum nu s-a schimbat prea mult, era multa munca manoala, fapt ce avantaja Romania unde forta de munca era mai ieftina. Am vorbit cu unii sau cu altii, gasisem chiar firme germane care erau chiar interesate in colaborare. Rezultat nul.
Acum in Ge nu se mai produc pale, au ramas doar ceva firme in Danemarca si Spania si binenteles in China!
Romania are cea mai scumpă energie electrică din Europa. Asta explica totul.
De ce ar investi cineva într-o fabrică în Ro, când (uneori) mai bine de jumătate din prețul unui produs este dat de energia consumată pentru fabricarea lui?
Combinate siderurgice? Pfff, printre cele mai mari consumatoare de energie electrică. La ce preturi sunt in Ro, aduc pe vapoare, din China.
Dl Dragos Damian vorbeste de industria siderurgica si de cea chimica. Industria chimica e si ea printre cele mai mari consumatoare de energie. De douazeci de ani se discuta de construirea a inca doua unitati la centrala nucleara Cernavoda. In loc de asta investim intr-un proiect pilot de reactoare nucleare modulare mici (SMR) care este si insuficient pentru necesarul de energie din Romania, energia rezultata e mai scumpa decat cea produsa de unitatile nucleare conventionale si tot procesul e intr-o mare de incertitudini si pionierat care mai degraba va aduce probleme Romaniei.
@Trabant _ „Industria chimica e si ea printre cele mai mari consumatoare de energie.”
Energia este scumpă.
Dar antreprenorii, indiferent că este vorba despre Combinatul de Îngrășăminte de la Năvodari, de Terapia Cluj, sau de fabricile fostului ofițer de Securitate Ioan Niculae, vor subvenții din bani publici [adică, inclusiv ai mei] pentru acoperirea unei părți din costuri.
Pentru a acoperi necesarul industriilor energofage, România trebuie să devină dependentă de importul de energie. Inclusiv de asta se amână la nesfârșit construirea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă.
O bună bucată de vreme după 1990, România a fost independentă energetic, iar asta i-a deranjat cumplit pe mulți.
Nu e doar energia scumpă o problemă, mai e și fiscalitatea absurdă. Ce firme occidentale serioase mai sunt dispuse să plătească ”taxa pe stâlp” în România sau taxa pe cifra de afaceri?
Discursul public a fost complet confiscat de etatiști, egal dacă unii se cred de dreapta, în delirul lor, în timp ce alții recunosc cinstit că sunt de stânga. Un exemplu din transporturile feroviare de pasageri: în Franța și Germania, deși foarte socialiste și ele, 30% din transportul de pasageri e totuși serviciu comercial. În România, transportul feroviar de pasageri e 100% serviciu social, toate biletele de tren sunt subvenționate, unele chiar cu 90%.
@Harald _ „Nu e doar energia scumpă o problemă…”
România este EXTREM de neatractivă pentru investiții.
Deoarece…
– instabilitate politică – guvernele se schimbă la doi ani prin „rotativă”, iar unii miniștri chiar mai des;
– instabilitate fiscală – au fost ani în care au avut loc 300 (trei sute) de modificări la legile fiscale;
– corupție generalizată – tocmai vedem că însăși Justiția, fundamentul unui stat de drept, este nefuncțională, iar disfuncțiile ajung de la cel mai jos nivel, funcționarul public de la ghișeu, până la CCR;
– lipsa infrastructurii – România are o singură autostradă, în sens propriu, funcțională, A2.
În aceste condiții, cum poți să-ți faci un plan de afaceri pe termen lung, să angajezi oameni competenți și bine remunerați, să contractezi credite cu planuri de rambursare, să cumperi utilaje, cu planuri de amortizare, să faci contracte de furnizare pentru produsele tale, cu parteneri străini etc. ?
Prin urmare, poate să zică și să promită Oana Țoiu orice, indiferent cât de onestă și convingătoare ar fi, investitorii privesc în primul rând la cele arătate mai sus.
… să angajezi oameni competenți…
dat fiind fundamentul „invatamantului”…
(re(f/vomat) de catre „dreptaci-sculati-din-comu’isti-culcati”)
care se suprapunea precarei „mosteniri-genetice”…
si gardat de camare-la-bac…
intrebare: de unde si cati „competenti”…
„intamplator”… compententii (potential loialii, constiinciosii…)
s-au cam „risipit”… „la-poarta” se-nghesuie „decat” cohorte de… bangladesh
ok, din cr’ionu-chimic rezulta ca… „decat-acum” poti obtine ceva profit
…
poate c-ar trebui sa-ti revizuesti plan(ul) de afaceri pe termen lung
alta intrebare: (citand un „filosof” comu’istoid… si cu scuze pt pleonasm)
dar creditandu-te c-ai avea ceva putirinta
oare ai observat ca to’arsa Țoiu are niste zgaibarace
printre care poate trece porcu… cu tot cu pepen-n gura?
bref: cand 2/3 din PH s-a spalat cu aqua (5-6 ron/litru)
batea din placheuri… vinovatii vor raspunde…
chiar pot intelege … c-ai inlemnit in revarsarea sutienului stramt
numai ca inlemnirea… n-a (mai) putut observa „porcii”…
in fact: oare cati „porci” au fost destituiti… si obligati la plata daunelor?
Harald – nu scriu ca sa te contrazic dar m-ar mira sa nu existe subventii directe sau indirecte inclusiv la operatorii privati De. Asa se poarta peste tot, mai ales in ultimii ani.
https://www.google.com/search?q=german+passenger+train+operators+subsidies&sca_esv=bb116f2b8daaf2d6&hl=ro&ei=jK98aaDrFdGBi-gPkKqGwAg&ved=0ahUKEwig4Z3trLOSAxXRwAIHHRCVAYgQ4dUDCBE&uact=5&oq=german+passenger+train+operators+subsidies&gs_lp=Egxnd3Mtd2l6LXNlcnAiKmdlcm1hbiBwYXNzZW5nZXIgdHJhaW4gb3BlcmF0b3JzIHN1YnNpZGllczIFEAAY7wUyBRAAGO8FMgUQABjvBTIFEAAY7wUyCBAAGIAEGKIESKMsUNwTWNcncAJ4AZABAJgBYaABwQaqAQIxMbgBA8gBAPgBAZgCDaACiQfCAgoQABhHGNYEGLADmAMAiAYBkAYIkgcEMTIuMaAH_iOyBwQxMC4xuAfzBsIHBzAuNC44LjHIBy6ACAE&sclient=gws-wiz-serp
Nu stau sa caut acum prea mult dar e un subiect de aprofundat, poate la un articol mai pe tema.
feroviarul o duce rau tot de ceva ani iar 2026 se arat si mai si, din pacate.
Stiti cum e, nici EU nu o duce prea grozav, ca rezultat al multor politici si masuri complet nelalocul lor. Arcelor – vrand sa cumpere Ilva a fost conditionat de Comisia Eu sa vanda 7 situri detinute in Eu, printre care si galati. Chestie de competitie! A cumparat Liberty, tot India, care, s-a descoperit ulterior, tocmai ce manarise niste garantii si asigurari. Si a dat chix (inchis prin vest complet, si nici la noi nu e departe).
Sa ne uitam in Italia, la faza cu Ilva: https://www.reuters.com/business/italy-seeks-over-8-billion-damages-arcelormittal-over-ilva-steelworks-ft-reports-2026-01-12/ – deci e un fenomen mai larg.
Cand politica la nivel de uniune a dus la diminuarea drastica a actvitatii industriale (automotive, chimie, ca deh, nu mai curge gazul ieftin prin N.Stream, nici basf nu mai e asa de rentabil) coroborata cu scumpirea energiei si, implicit, a costului in siderurgie, de parca nu era sufcienta simpla reducere a cererii, nu vad de ce Ro ar fi facut nota discordanta.
Cu chimia – pai, s-a cam privatizat, ca doar asta s-a tot auzit din 90 incoace – ca nu e rentabil. Uite ca veni razboiul si, desi sunt mari probleme cu ingrasamintele, se pare ca nu ne putem intelege nici intre noi si nici la nivel de comisie sa sprijinim cumva sectorul cu preturi mai joase, ca-s ajutoare de stat si viciaza concurenta (adica importurile in Eu, pana nu de mult din rusia!).
Si un alt exemplu maret de gandire anti-strategica din partea comisiei: opozitia la fuziunea Siemens-Alstom, ca numai asa puteau Chinezii sa ne ia si la capitolul acesta.
Si cireasa de pe tort – taxele pe carbon la frontiera – puse prima data pe materie prima importata din tari terte (e mai simplu de calculat) dar nu si pe importurile de produse/echipamente din materia prima respectiva in aceleasi tari terte. Rezultat, productia echipamente a EU o baga si mai rau pe maneca anul acesta, lovita din 2 directii – materii prime mai scumpe si competitie externa netarifata!
Pe de alta parte probabil sunteti la curent cu pleiada de companii rusesti care s-au implicat in privatizarile si falimentarile in siderurgie si neferoase de la noi. Totul relativ pe fata si „cinstite” – ca doar eram economie de piata!
Ca sa termin totusi intr-o nota mai optimista – da, nu mai avem industrie grea ca pe vremuri dar nu stam chiar asa de rau la diversificare. Unde stam rau este la valoare adaugata a exporturilor, inca mai exista pondere mare a produselor/componentelor din zona de jos spre mijloc al lantului de productie.
Si ca sa terminam intr-o nota si mai simpatica (in ton cu unul dintre „targetele” EU in cadrul acordului de liber schimb cu …India!?, macar la vinuri stam excelent in Ro – nu prea avem de ce importa :-)! Hare, Hare!
Dragos Damian, e mai comod sa dai sfaturi de pe margine. De actiune e nevoie. Daca tot stii ce e de facut, de ce nu te implici in politica, ca de gargaragii e plin pamantul ?
Stimată d- nă Țoiu n-ar trebui citată în nici o situație!
Dumneaei și colegii din guvern din același partid cu ea sunt paraleli cu realitatea politică și economică a lumii de azi , vorbesc o păsărească ongistă doar ca să se audă vorbind. Din nefericire ne vor face destul rău până vor fi îndepărtați de la guvernare.
@Dobrogeanu _ „Stimată d- nă…”
Permiteți-mi, vă rog, să vă recomand diversificarea surselor de informare.
Mai faceți o pauză de A3, România TV și Realitatea, că supra-consumul poate dăuna grav sănătății și obiectivității.
Va recomand cartea lui Cosmin Popa despre economia socialista. E o analiza excelenta a miturilor cu care am intrat din socialism in capitalism si care inca ne mai bintuie. (Economie, coruptie si politica in Romania lui Nicolae Ceausescu)
Este cam greu.
Notiunile in discutie au fost cultivate de PCR/Securitate. Si indreptate impotriva URSS si a planului Valev. (Si sustinute, initial, de NATO.)
Cum revolutia a fost impotriva PCR/Securitate si cu largul sprijin al agentilor KGB/GRU, acum e cam greu sa faci ceva din cioburi. Mai ales ca NATO a preferat sa retraga sprijinul, pentru ca nu mai a veau nevoie. Iar „ai nostri ca brazii” au refuzat sistematic orice colaborare cu NATO in domeniul industrial.( Mai ales in domeniul armamentului. Vedeti si epoca Johannis, ambele partide.)
Vedeti si industria de armament.
In al doilea rind, la noi a fost vorba de o industrializare de stat. Acum e nevoie de o industrializare privata. Notiuni total diferite, totusi.
Nu cred ca vom face ceva, atita timp cat birocratii nostri resping un obuzier proiectat de un roman, cu ajutor SUA si ISRAEL, dar cumpara din Coreea de Sud. Nu am nimic cu sud coreenii, dimpotriva. Dar cand aveam proiectul nostru… Nu mai vorbim de aviatie. Sau ARO, MLI/TAB-uri etc. Chiar si tunul Resita md.1943, de 76,2mm era un tun fara egal (in ciuda virstei) la categoria sa,
Lucrurile sunt mult mai grave daca ne gindim ca Romania exporta (in anii buni) cam 5 milioane tone cereale, dar importa produse de panificatie finite sau congelate. Daca nici morari nu suntem in stare sa facem, ce altceva putem?
Si asta pentru ca birocratia si legislatia nostra sunt imposibil de depasit de producatorii autohtoni.
Si pentru ca banii s-au acumulat la lichele nepasatoare, care stau cu popoul pe bani si nu fac nimic. Fura si nu dau si la altii. Prin urmare, sectorul privat e blocat si de lipsa de capital si regulile bancare abuzive. (Stie Manole ce ordine sa execute…)
Pentru a desteleni zona asta, eu va propun sa incepeti cu formularele oficiale, in care patronul firmei sa fie numit „patron”. Nu dezvoltator, actionar unic sau mai stiu eu ce eufemism.
Apoi relaxati conditiile de creditare. Stiti ca bancile ce actioneaza la noi, nu-ti dau credit daca prezinti ca garatie aur sau argint? (Nici macar aia la pensionari. Trebuie sa vii cu un snop de acte si garanti, in loc sa prezinti cateva grame/uncii de aur. )
Si nu in ultimul rind, celor ce dezvolta stabilimente industriale, anulati-le orice impozit timp de 7 ani. Plus alti 7 ani, daca pun bazele unor fabrici in zonele subdezvoltate. Doar stabilimente industriale, nu jocuri de noroc sau alte trasnai. Si fabrici care produc, nu birourile firmei.
In fine, daca vreti industrializare, nu uitati ca e nevoie (intii si intii) de banci romanesti. Cate avem? Cu ce capital?
Evident, agentii moscoviti si budapestani ar trebui rariti si in birocratie, grupuri legislative, si in mass-media si ca „formatori de opinie”.
Si nu stiu de ce un ministru spune ca ar trebui sa schimbam (noi) mentalitatea.
EI trebuie s-o schimbe si sa treaca la treaba. EI, guvernantii si partidele parlamentare.
Iar cei care se opun, trecuti „deplin si definitiv” pe linie moarta. Iar lichelele care au distrus industria noastra (in loc sa o privatizeze), sau au refuzat colaborari internationale propuse, sa dispara TOTAL din viata politica .
Succes!
@mongolul _ „Apoi relaxati conditiile de creditare.”
Condițiile de creditare sunt stabilite de instituțiile de credit, în principal, bănci.
Or, costul împrumuturilor este dat de situația economiei.
Dobânzile nu pot scădea în condițiile unei inflații de 7%, spre exemplu.
Ar însemna ca băncile să primească înapoi de la cel împrumutat mai puțin decât i-au dat.
Iar dezastrul economiei românești a fost pus în operă de același USL / PSD+PNL care au condus și conduc România cel puțin de-a lungul ultimului deceniu.
Deși Bolojan încă nu e atent la consilierii săi care [unii] mai au ceva cunoștințe de Economie, și a spus că anul viitor prețurile vor scădea – în realitate va scădea doar viteza cu care cresc prețurile, ele tot vor crește -, încearcă să facă unele reforme socio-economice.
Fatalitate fatală, PSD se opune ba pe față oricăror reforme, ba pe la spate, comportându-se de parcă ar fi în același timp și la guvernare și în opoziție. De fapt, își așteaptă cu nerăbdare rândul la „rotativă”.
În aceste condiții, mediul investițional din România NU ARE cum să se îmbunătățească.
Mai e și o bancă de stat.
Și băncile private se ghidează și după dobândă BNR
@Mongolul _ „Mai e și o bancă de stat.”
Lăsând la o parte Trezoreria, care este o bancă mai specială, statul român are două bânci, CEC și Eximbank.
Ii fi tu director de asociatie patronala dar bati cimpii cu mindrie, nu doar acum ci si in alte articole de-astea (de ex Nicusor la Davos? Si?)
„Despre patriotismul economic, cumpăra ceva fabricat în România”
Daca asta e definitia patriotismului patriotic ma umfla risul / plansul. De exemplu, daca aduci substanta activa din medicamente din India / Asia si o infoliezi in RO este fabricat in RO? Daca brandul si decizia este in alta tara si in RO e doar asamblarea ieftina este brand romanesc? Prea multe intrebari neraspunse, iar formularea in acest fel duce doar la izolare idioata. Revizuieste-ti definitia la „patriotismul economic”. Sau intra in politica daca chiar vrei.
Aici vad ca ai treaba cu Oana Țoiu. Ok, treaba ta, ca si cum Oana ar rezolva o problema de multe decenii a societatii romanesti. Problemele structurale ale unei tari nu se pot rezolva cu aratat cu degetul spre un nume fie acel nume ministru, prim-ministru sau chiar presedinte. Sigur ca au un rol, insa daca vrei solutii trebuie implicare politica, convins oamenii sa fii votat si actionat, in echipa, ca nimeni nu o sa schimbe lumea de unul singur. Daca se poate. Altfel birfim de pe margine, cum fac si eu. Sa ai o zi buna.
S chimbarile in economie vin de sus, în primul rînd.
De jos vin în țările puternice economic.
Mai avem pînă când vom avea un capital important, care se mișcă singur.
Și încă și acolo depinde de politică de la vârf: globalizare, închistare etc.
Raposatul Ilie Serbanescu tot asa ; de pe margine era zmeu , cand a fost ministrul economiei, mielușel.
Îndrăznesc câteva scurte și sumare observații asupra articolului, iar pentru a nu plictisi, mă voi rezuma la noțiunile de Economie prezentate în manualul pentru clasa a XI-a.
1. În economiile statelor mai puțin dezvoltate se realizează produse în al căror cost energia și forța de muncă [umană] au o pondere mare.
Să explic, simplu, spre simplist…
Haideți să luăm drept exemplu nu producerea scobitorilor, ci a cârligelor de rufe.
În România, există un muncitor care debitează, frezează, asamblează și finisează cârligul.
În Germania (presupunând că nu s-a renunțat la fabricarea acestor articole) există o mașină care debitează, frezează, asamblează și finisează cârligul.
De ce?…
Pentru că în România forța de muncă este mai ieftină decât mașina.
Iar în alte state, mai puțin dezvoltate decât România, este și mai ieftină.
Concluzie…
Antreprenorii din România, indiferent că vorbim de producătorii de cârlige de rufe, de Terapia Cluj, sau de fabricile de confecții, vor să realizeze local produse similare [până la a fi identice] care să concureze pe o piață globală, alături de cele din China, India, Pakistan etc., unde prețul forței de muncă și al energiei este mult mai mic.
Și pentru a obține profit – obiectivul fundamental al oricărei investiții – nu generează valoare adăugată produsului prin:
– investiții în tehnologie și know-how;
– inovație;
– optimizarea proceselor tehnologice;
– calificarea forței de muncă etc.
Și nici nu investesc în marketing.
Ci vor să aibă costurile cu forța de muncă și energia precum cele din China, India, Bangladesh etc.
Prin urmare…
Cer subvenții de la statul român – adică din banii mei și ai copiilor mei – pentru energie.
Și vor angajați care să muncească în condițiile de sclavie și pentru salarii mizere precum cele din China, India, Pakistan etc.
Dacă nu găsesc sclavi în România, fac presiuni asupra statului român să importe.
În fine…
În fiecare dimineață, prin fața locuinței mele văd pe fereastră trecând 4 lucrători asiatici care trag după ei două tomberoane. Ei curăță zilnic strada.
În ziua în care mă voi uita pe fereastră și nu voi mai vedea cei patru măturători, iar strada va fi curățată de o mașină, precum în capitalele aflate la Vest de București, voi ști că s-a terminat tâmpenia cu „deficitul de forță de muncă” în România și el chiar este real.
Până atunci, asistăm doar la acțiuni de marketing ale antreprenorilor aflați în căutare de sclavi, de proști și ticăloși care să accepte deturnarea banilor publici în folosul câtorva „băieți deștepți”.
2. Pornind de la exemplul anterior, este rațional, conform manualului de Economie de clasa a XI-a, ca statele să-și fructifice avantajele comparative, transformându-le în avantaje competitive.
Adică…
Dacă forța de muncă și energie sunt ieftine în China, India Pakistan, lasă-i pe cei de-acolo să realizeze și să exporte produse energofage și care înglobează multă forță de muncă.
Caută să fabrici articole care înglobează mai multă tehnologie și inovație, precum economiile dezvoltate. Căci acesta este modelul de dezvoltare adecvat României, stat membru UE, nu cel al economiilor rudimentare, bazate consum ineficient de resurse (inclusiv umane).
Există state cu bugete relativ echilibrate care nu au o industrie siderurgică dezvoltată.
Prin urmare…
Modelul de dezvoltare al României trebuie să depășească epoca industrializării forțate, bazată pe „fabrici și uzine” și să exporte bunuri și servicii care înglobează tehnologie și inovație.
Unii exportă produse agricole [procesate], alții servicii…De turism, spre exemplu, sau financiare etc. Și le merge foarte bine.
Dacă România rămâne blocată în promovarea industriilor energofage, mințindu-se că astfel poate fi competitivă…
Înseamnă că cineva – tot niște „băieți deștepți” – dorește importul de energie [din Rusia] și dependența de exploatarea cărbunelui.
Or, asta nu este deloc patriotic.