Abundă în ultima vreme, cum e și firesc, discuțiile în media pe marginea celor două personalități politice de care depinde viața românilor în imediat: președintele României și prim-ministrul. Și de care depinde, implicit, și recâștigarea unui echilibru psihic colectiv după trauma prilejuită de coșmarul politic al ultimelor luni. În rândurile care urmează, nu mă voi opri decât asupra prim-ministrului.
L-am auzit zilele trecute pe unul dintre intelectualii cei mai bine conturați ai zilelor noastre într-o dezbatere la Digi 24. Nu știu ce să admir mai mult la el: originalitatea ideilor în analizele pe care le face, sculpturalitatea și stilistica vorbirii, erudiția, onestitatea care respiră din vorbele sale… Ascultându-l, admirația și afecțiunea pe care mi le stârnește sunt întotdeauna pe măsura excepționalității lui. Și îmi pare rău că, de astă dată, pronunțându-se asupra prestației de până acum a domnului Ilie Bolojan, m-am despărțit, în gând, de el.
Prietenul meu a precizat de la bun început, într-un frumos prolog, care e conduita pe care o adoptă când e invitat să facă asemenea analize în public: echidistanța totală față de doi poli. Față de discursul denigrator și față de cel laudativ. Ceva în genul „nu obișnuiesc să folosesc cuvântul contondent, așa cum nu sunt dispus să ridic în slăvi. Încerc de fiecare dată să-mi activez rațiunea. Și, așa stând lucrurile, spun că greșeala domnului prim-ministru – spre deosebire de cea a președintelui țării care nu simte că, în momentul seriozității în care ne aflăm, vremea glumițelor și exprimărilor în doi peri a trecut – este de a juca totul pe cartea contabilității.”
„Am tresărit”, cum le place francezilor să spună când sunt surprinși. Și eu vreau să vorbesc despre dl Ilie Bolojan, dar nu doar despre latura contabilă a personalității sale. Iar dacă e s-o fac în treacăt, aș ține totuși să amintesc că, vrând-nevrând, sunt domenii în care cifrele și contabilitatea sunt sacre. Unul dintre aceste domenii este administrația. Egiptenii din vremea primilor faraoni erau deja conștienți de sacralitatea cifrelor și a registrelor contabile când era vorba de a-și evalua recoltele și a-și număra cirezile. Iar dacă totul în cazul lor s-ar fi redus la asta, putem spune că nu o duceau rău deloc, dacă ne gândim cum l-au chinuit iudeii pe bietul Moise pe parcursul celor 40 de ani, cât a durat traversarea deșertului de către iudei după „fuga din Egipt”, suspinând de dorul oalelor cu carne fiartă de care avuseseră parte în sclavia egipteană.
„…căci e mai bine pentru noi să fim robi egiptenilor decât să murim în pustiu.” – Exodul 14, 12; „De ce nu ne-a fost dat să murim în țara Egiptului, când ședeam lângă oala cu carne și mâncam pâine pe săturate? – Ibid., 16, 3
Ei preferau să renunțe în veci la libertate în schimbul „oalei cu carne” a sclaviei, decât să mănânce mâncarea de pasaj – „mana” – pe care Iahve i-o dăduse lui Moise pentru oamenii lui pe perioada de criză a traversării pustiului Sinai. Și da, îndrăznesc să spun, că noi suntem acum, cu guvernarea Bolojan, într-o situație analogă: nu vom atinge pământul făgăduinței dacă nu vom accepta că esența reformei de redresare a României după anii de dezastru uselist (socialisto-liberal), este una administrativă, iar esența acesteia este una de ordinul cifrelor și al contabilității. Și spun asta, coborând de la nivelul Vechiului Testament la cel umil al unui om care, la vârsta de 48 de ani, a acceptat să preia timp de 35 de ani administrarea unei firme și să audă, în mai multe rânduri ale haosului economic al „tranziției”, cum îi șuieră glonțul pe la ureche. Și cum, de fiecare dată, din iminența căderii în prăpastia falimentului, l-au scos deopotrivă cifrele și alte câteva proprietăți omenești pe care se cuvine să le aibă leaderul oricărei firme.
Despre aceste proprietăți vreau să vorbesc acum, pronunțându-mă asupra omului numit să scoată din faliment firma numită România în calitate de prim-ministru. Și o voi face distanțâdu-mă în toate privințele de prietenul amintit care, încruntat, i-a făcut portretul la un post de televiziune.
S-ar fi cuvenit, mi-am zis, ca el să se informeze mai întâi cu privire la abilitățile de „contabil” are d-lui Bolojan, acolo unde acesta le-a dovedit în cele două ipostaze administrative în care s-a aflat deja: cea de primar al orașului Oradea și cea de președinte al Consiliului Județean al județului Bihor. Acesta este primul test – testul administrativo-contabil – pe care trebuie să-l avem în vedere când ne pronunțăm asupra domnului Bolojan ca prim-ministru și devenim „îndelung cârtitori”, spunându-i ce are de făcut din mijlocul habarnamismului nostru. Iar al doilea test va fi cel pe care-l voi numi testul uman.
În privința primului test mă voi mulțumi prin a înșirui sec realizările primariatelor-Bolojan dintre anii 2008-2018. După care vom fi cu toții liberi să le comparăm cu realizările primariatele tuturor celorlalte 40 de capitale de județe din România aceleiași perioade. Așadar:
Ridicarea numărul de locuri de muncă de la 78.000 la 96.000, modernizarea infrastructurii rutiere a orașului cu patru benzi de șosea și poduri, reabilitarea sistemul de termoficare (Oradea are autonomie termică), a piețelor și a salubrizării, investiții majore în spitale și descentralizarea acestora, investiții în creșe, grădinițe și școli, investiții în Centrul Istoric cu reabilitarea profundă a fațadelor marilor clădiri-monumente – toate acestea cu fonduri locale, guvernamentale și europene – și, last but not least, pace socială.
În privința celui de al doilea test, testul uman, unul care presupune doar o minimă inteligență psihologică și bunăvoință comparativă, unul în care nu mai există nimic din lunga noastră istorie culturală a lingușirii, nici o urmă din spectacolele scabroase ale sălilor ridicate în picioare la comandă, nici o urmă din lauda la îndemână și entuziasmul facil. Un test, așadar, care să vorbească despre acea fișă a calităților pe care N. Steinhardt a subsumat-o „meserie de om în lume” și care se rezumă până la urmă la ceea ce îndeobște se numește „caracter”. Un test greu de făcut, aproape nefezabil când e vorba de a te referi la un om pe care n-ai avut prilejul de a-l cunoaște ca apropiat al tău. Așa cum, de altfel, sunt toți cei care ni se propun, sau ne sunt propuși, pe listele de alegători sau în orice funcții publice. Și așa cum, la rândul meu, îmi este puțin cunoscut dl Bolojan din cele trei ocazii în care l-am întâlnit – între trei minute și o jumătate de oră – și pe care l-am văzut sau ascultat în câteva conferințe de presă, în interviuri sau în dialoguri televizate. Și despre care, plecând cu traista aproape goală la drum, îndrăznesc să spun toate cele ce urmează. Să o spun fără teama că mă înșel doar comparându-l cu ce mi-a trecut mie prin față din scena politică a țării de-a lungul vieții. Sau chiar hazardându-mă să cobor la o adică în galeria figurilor politice din istoria modernă a României și să îl compar cu cei mari de-acolo.
Să încep, așadar. O primă întrebare: ați cunoscut vreodată un om politic care să aibă ca valoare cardinală a comportamentului său rostirea adevărului, și nu minciuna politicianistă, de vreme ce definiția politicianului este „diplomația” și „contorsionismul”? Ministrul Învățământului a declarat, adresându-se profesorilor: „Nu v-am tăiat salariile. Au rămas aceleași ca până acum.” Acesta e discursul politicianist. Bolojan a spus: „Crescând norma didactică cu două ore, nu s-au tăiat salarii, dar e adevărat, foarte corect și cinstit, că se muncește ceva mai mult la clasă cu aceiași bani”. Acesta e răspunsul adevărului.
A doua întrebare: Vi s-a întâmplat până acum să dați nas în nas într-o librărie cu un prim-ministru? V-a mai recomandat vreodată vreunul vreo carte, spunându-vă cât a învățat din ea citind-o, așa cum a făcut recent dl. Bolojan, vorbind entuziast despre volumul lui Robert Kaplan, Gândirea tragică, devenit manualul clasic de cultură politică internațională al lumii de azi?
A treia întrebare: Ați cunoscut vreun om politic în aceste ultime decenii care să respire o asemenea încredere în cuvântul dat (faimosul tenir la promesse, criteriul francezilor pentru omul de caracter)? La care până și felul în care te privește în ochi când îți vorbește să însemne ceva, care să respire senzația omului „dintr-o bucată”, opusul politicienilor noștri „cubiști” și „poantiliști”, care ne jignesc reprezentându-ne, care se dizolvă în propria lor inconsistență și care ne-au mohorât zilele atâția ani la rând, transformându-ne într-un popor de nevrotici? Ceea ce respiră ținuta și statura lui Bolojan este fermitatea (pe care olguțele noastre o confundă cu încăpățânarea, sau cei cu spirit ales cu „încremenirea în proiect”), un soi de perfectă cunoaștere de sine, de siguranță dacă vreți, de conștiință a ceea ce el reprezintă „în și pentru sine”, care vine de dincoace de falsa modestie sau de trufia respingătoare.
În sfârșit, o ultimă întrebare: Ați mai întâlnit vreun om politic de la Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Regele Carol I, Regina Maria, Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu care să fi avut ca valoare civică supremă slujirea și loialitatea față de țara lui? Nu vă grăbiți să scăpați așa lesne de mine, acuzându-mă că trec printr-o criză de exaltare, de vreme ce mă hazardez să-l așez pe Ilie Bolojan în acest context. Vorbind astfel, am în vedere potențialul pe care-l are acest seamăn al nostru de a deveni – dacă-l vom lăsa să-și facă treaba – unul dintre ei. Ceea ce înseamnă: de a deveni unul dintre adevărații patrioți care au traversat istoria modernă a acestei țări, și nu unul din vasta stirpe descrisă de Monica Lovinescu, cea „a profitorilor fățiși ai sentimentului național, mânjit cu vorbărie, retorisme și ridicol doar pentru a-și asigura un prezent de aur. E și aceasta o formă de gangsterism: în loc de bancă, îți devalizezi patria”).
Nu vreți să facem, până la urmă supremul test, cu harta României în față? Eu cred, cu cifrele pe masă, că în momentul de față cel mult unul dintre cele 41 de județe ale României, județul Bihor, îți dă senzația, străbătându-l, că ai descins în Occident. Și că, dintre cele 41 de capitale de județ, Oradea este cel mai modern și cochet oraș al României. Și că, pentru a se ajunge aici, totul s-a petrecut în deplină transparență, ei, bine da, cu o contabilitate la sânge și cu bani proveniți din bugetul local, din cel guvernamental și din fonduri europene din care nici un „bugetar” nu s-a înfruptat. Nu vreți să-l lăsăm pe Bolojan să facă o Românie în care să ne simțim toți acasă și din care nimeni să nu mai simtă nevoia să-și ia lumea în cap?
Ce se poate atunci răspunde la întrebarea dacă Bolojan poate fi clonat, de fapt înmulțit cu 40 pentru a-l face să iradieze la scara întregii țări. Răspunsul e „da”, dacă i se va da timp, dacă i se vor da anii necesari pentru a traversa deșertul corupției pe care-l locuim. „Da”, dacă suntem conștienți de șansa pe care o avem cu un asemenea om ca prim-ministru. Și pe care poate nu o vom mai avea vreodată. Așadar „da”, dacă gradul de luciditate al majorității cetățenilor români este mai mare decât cel de debusolare și inerție mentală.
„Comparaison n’est pas raison” ! („cum zice francezul”)
Bolovan poate ca are intentii bune, dar a gresit grav.
Trebuia sa inceapa cu :
– desfiintarea finantarii partidelor de la buget
– eliminarea pensiilor speciale si nesimtite pentru parlamentari
– desfiintarea indemnizatiilor pentru falsii revolutionari
– desfiintarea indemnizatiilor pentru falsii academicieni, de la falsele academii
– desfiintarea finantarii asa-zisei case regale
– desfiintarea Institutului Revolutiei
– desfiintarea Institutului Tapului Levantin
– confiscarea integrala a averilor marilor corupti si marilor infractori condamnati, in baza legii confiscarii extinse.
Abia apoi, daca reducerile nu erau suficiente, trebuia sa se gandeasca la alte categorii.
Cand incepi o treaba incepi cu cel mai usor si eficient, nu ce e mai greu, trebuie progrese usoare si rapide, apoi te iei la tranta cu probl grele, nu iti rupi dantura de la inceput. Psihologie elementara. Ce usor e de zis, trebuia sa inceapa cu pensiile speciale…. cand de ani si ani de zile nimeni nu a reusIt, toate tentativele au fost trantite la CCR. etc. Aia e cand stai prea mult la tv sau telefon si prea putin in viata reala.
Da, bre – când te dai smardoi de categoria grea care poate fi clonat iar mass-media șpăguită te omagiază în consecință, soliciți de la începutul campionatului să-ți dea ăia un culoar favorabil că tu numai în finală îți rupi dantura cu Mike Tyson. Nu mai scobești după altă comparație?
Un singur lucru am de spus,: nu ai minimul respect pentru un om corect, dl Ilie Bolojan, de a nu-i batjocori numele.
De fapt, buna administrație este cheia dezvoltării. Dar nu trebuie absolutizat asta, au fost țări foarte bine administrate intern( Germania, Austria,etc) dar care au făcut mari prostii politice. În Ardeal a mai rămas în genele oamenilor teribila administrație habsburgică….
Autorul are dreptate, uitându-se prin jur NU VEDE pe nimeni în afară de Bolojan care să ofere o minimă speranță pentru Viitor. Numai că…Bolojan este cam singur împotriva tuturor. Nu-l ajută nimeni, nici măcar ND. Dar iată că este apreciat de o parte a intelectualității, ceea ce nu e puțin lucru. Eu ce să zic? Forza Bolojan!
>În Ardeal a mai rămas în genele oamenilor teribila administrație habsburgică….
Teribila? Ce vă faceti să credeți așa ceva?
Păi citiți-l pe Kafka, romanul „Castelul”…
Administrația habsburgică era de o eficiență uluitoare în strângerea taxelor și impozitelor, dar și în administrarea teritoriului și a proprietăților. Când au vrut să aplice metoda asta în perioada anexării Olteniei au dat chix, oltenii nu erau obișnuiți cu asprimea colectării taxelor(turcii erau mai „înțelegători” și mai puțin lacomi), așa că nu le plăteau, ba chiar au apărut mișcări haiducești contra austriecilor.Habsburgii s-au bucurat că au scăpat de olteni. De principiu toate imperiile asta urmăresc, taxe și impozite de la popoarele supuse și transformarea lor în piețe de desfacere.
Motivul pt care Ardeleni n-au m-ai vrut cu imperiul.
Pe de alta parte imperiul măcar prioritiza tehnocrația mai mult ca ăștia de acum.
Care intelectualitate? Cea care a slujit comunismului, cea care a trăit „bine-mersi” pe vremea lui Ceaușescu”? Cea care nu are altceva de făcut decât „să ia în deșert” numele lui Dumnezeu? A mai făcut evaluări de „ridicare în slăvi” ( seamănă a idolatrizare) această intelectualitate, se pricepe bine la așa ceva! Ca atare, să ne lasă în pace cu inepții de felul acesta!
In Ardeal a mai rămas ceva din teribila forță a administrației habsburgice, eu îl admir pe Bolojan, dar teamă-mi e ca e lăsat cam singur. Se pare ca Nicușor Dan e foc de paie! Nicușor Dan nu are în el sânge și forța de președinte de țară. Mai are destul timp încă să schimbe de drum. Păcat!
Și ce a mai rămas în genele ardelenilor in afara de teribila administrație habsburgică…?
Prostiile astea sigur sunt intentionate. Oamenii nu sunt prosti… Sint.
Admirabilă pledoarie pentru grija pe care ar trebui să o aibă romanii din țara și din diaspora, instituțiile statului față de domnul Bolojan. Dacă va fi lăsat să-și finalizeze toate proiectele și dacă vor fi puse in practică și nu blocate la CCR (o instituție care a devenit piedică în dezvoltarea țării).
Numai cu proiectele domnului Bolojan România are șanse să iasă din imensa criză în care se află de mai mulți ani. Nimeni altul nu este acum capabil sa reformeze din temelii țara. Cu sacrificii și durere.
Are deja mulți dușmani în toate nomenclaturile centrale și locate. Își vor pierde imensele privilegii.
Da, domnul Bolojan va putea fi pus alături de marile personalități istorice reformatoare pe care le menționați și atunci România va deveni din nou o țară respectată, ascultată și dorită.
Cu prețuire și mulțumiri,
Prof. Vasile Ghețău
Stimă și respect domnule profesor!
Total de acord!! Si sunt convins ca mai avem Bolojani prin tara, sau macar 70-80% din Bolojan. Ma gandesc la primarul Damian din Ciugud sau Vestea de la Brasov.
Nu pot sa nu fiu de acord cu aceasta descriere, e foarte greu sa mai gasesti in politica un om onest si hotarat. Un detaliu mi-a sarit in ochi, chestia cu detaliile :
´ V-a mai recomandat vreodată vreunul vreo carte, spunându-vă cât a învățat din ea citind-o, așa cum a făcut recent dl. Bolojan, vorbind entuziast despre volumul lui Robert Kaplan, Gândirea tragică, devenit manualul clasic de cultură politică internațională al lumii de azi?´
R. Kaplan a calatorit si a scris mult despre Balcani si despre Romania. Nu pot si nu vreau sa ma intind aici asupra problemei complicate a ´realismului international´. A fi ´realist´ in aceasta optica inseamna a fi ´pesimist´ sau ´tragic´, un pic nihilist, spre deosebire de optimismul ´iresponsabil´ al ´stangismului´. Sa fii contra-iluminist si putin nietzschean, in moda ´existentialista´, tragic e , asa, un eufemism pt. nihilist. ´Eroic-tragic´. Optiuni ideologice foarte tari, barbatesti, estetizate !
Ma limitez la a mentiona – poate o sa revin undeva cu o descriere mai amanuntita, caci personajul e extrem de interesant ! -, ca R. Kaplan a fost o vreme neo-conservator, putin pocait dupa dezastrul din Irak, e considerat un neo-imperialist, militarist si neo-orientalist, un epigon al lui Huntington, ´realist dur´ in linia lui H. Morgenthau, deci in subtext si ceva din Spengler si C. Schmitt ( de mentionat ca H. Kissinger si-a scris teza despre Spengler ) , geopolitician in traditia lui H. Mackinder si last but not least un entuziast al neorealismului hard al lui J. Mearsheimer. Iata, un conclav rarisim, creme de la creme …
Normal ca dreptacii sa tresalte la asa mostre de virilitate.
Doar asa, cateva spicuiri, pana una, alta.
´Kaplan susține că liderii politici și de afaceri ar trebui să renunțe la moralitatea creștină/evreiască în procesul decizional public în favoarea unei moralități păgâne axate pe rezultat, mai degrabă decât pe mijloace.´
Nu am nicio ezitare sa numesc asta protofascism estetic. De altfel, ´realismul atlantic´ isi avea sursele principale in Realpolitikul german de sec. 19 si in pangermanism, Treitschke, Ratzel, apoi Haushofer sau C. Schmitt, etc., dar si ´machiavellienii´ italieni, Mosca, Pareto, Michels …
Eu n-as fi deloc linistit sa stiu ca un lider doarme cu Printul lui Machiavelli sub cap sau ca ii are de mentori pe L. Strauss ori Huntington. Sau pe un Alain de Benoist, citez : ´unul dintre cei mai mari ganditori ai sec. al 20-lea´ ”!
Tocmai ce scrisesem de conflictul civilizatiilor.
Kaplan sustinuse, notoriu, ca balcanicii sunt inclinati spre violenta si ca nazismul si-ar avea izvoarele in Balcani ! Foarte magulitor ! Ceea ce l-a facut pe Henry R. Cooper sa numeasca lucrarea Balkan Ghosts a „dreadful mix of unfounded generalizations, misinformation, outdated sources, personal prejudices and bad writing.” Etc.
Aveam, asa, o vaga impresie ca niste duhuri ingaima nedeslusit prin fundal, acum impresia mi s-a conturat, erau Walkiriile wagneriene …
Ah, trebuia sa precizez de la inceput, nu am nici un fel de afinitati ´socialiste´ sau in general de stanga …
Rațional, dl Bolojan, are prea multe de îndreptat ca să poată reuși. Însăși partidul pe care îl conduce e demult o cooperativă de pesedei cu altă pălărie, cooperativă care chiar prin mutarea Bolojan în fruntea partidului nu vrut decât să repete escrocheria Iohannis. Adică punem o imagine respectabilă în geam, iar cu voturile luate datorită imaginii din vitrină facem în spatele imaginii ce știm noi mai bine: parvenim materialicește cât mai oneros și fraudulos posibil. Încet-încet, imaginea Iohannis din vitrina partidului a devenit ea însăși conformă cu cooperativa din spatele ei. Pesemne, cu dl Bolojan nu se va întâmpla la fel, ci dl Bolojan va fi lepădat de cooperativa care l-a adus să stea în vitrină. Cred că dl Bolojan va învinge atunci când își va da demisia și își va comunica public motivele demisiei, demascând clar și fără rest metastaza anti-etică a imposturii generalizate din România. Deci nu-mi spuneți că ați găsit pe mesia românesc, dle Liiceanu. Căci la rândul meu, astăzi, nu vă voi întreba dacă poate ieși ceva bun dintr-o țară ortodoxă și fostă comunistă. Vă voi întreba când va fi răstignit. E totuși un progres ca după un timp să ajungi să știi sfârșitul chiar de la începutul unei noi povești.
De acord ca Bolojan singur nu o sa faca fata USL ului. Dar „poate ieși ceva bun dintr-o țară ortodoxă și fostă comunistă” dovedeste, ma scuzati, doar o gandire comunista. Hai, cu ingaduinta, socialista. Inca avem traume cu „popii cei rai si lacomi” in Romania.
În ultimii 200 de ani am schimbat doctrina de stat de 4 ori ( voievodul , monarhia , comunismul , democrația) .
Eu zic ca deși suferim de sindromul tragicomediantului la nivel național e ca totuși suntem o democrație tânără la care totuși iluminismul , renascentismul și revoluția industriala a ajuns mai târziu.
Ca om, cu suflet de taran sincer in care ma aflu, intr-o alta tara, buna, ma gandesc des la ce-a ramas in urma.
Veniti cu un licar de speranta. Dumnezeule, de-ati avea dreptate!
Dl.Liiceanu ,cel care conduce editura Humanitas,si pe care l-am apreciat enorm pentru ce face acolo chiar in ultimul meu comentariu la penultimul sau articol scris pe Contributors, are darul de a se face periodic de ras atunci cand abordeaza subiecte la care nu se pricepe, de exemplu inteligenta artificiala si politica. Sa dam un exemeplu numai „M-am îndrăgostit de Vlad Voiculescu. Mi se părea angelic” ! Sotia lui V.V . a dat divort de angelicul V.V fiindca avea un cont pe Tinder ,site de dating,adica mai pe scurt de doamne care vin oriunde, oricand,24 h din24 h ca pizza delivery.
Acum vrea sa il cloneze pe Bolojean ca spune adevarul? Oare asa safie? Bolojan spune numai o parte din adevar,in rest tace.
Cine a adus tara in situatia unui deficit urias? Pensionarii,elevii,studentii, profesorii, cercetatorii, milioane de oameni care abia traiesc de la o luna la alta ? Pe acestia nu ii vede dl.Liiceanu din BMW seria 5 sau din Alfa Romeo cu care strabate Bucurestiul? N-a scris vreodata despre ei. Il vede pe Bolojan citind Kaplan si gata e un mare politician ca Bratianu! O sa ziceti ca PSD e devina. Nu, sunt PSD si PNL de vina,PNL pe care dl Bolojean il conduce.
Atat PNLprin presedintele K.W.I si presedindtele Senatului gen. Ciuca ,precum si prim-ministrul Ciolacu erau LUNAR in anul 2024 avertizati de ministrul finantelor Bolos (PNL) sa nu se mai faca imprumutiri externe fara acoperire,ca riscam sa intram in incapacitate de plata:
https://www.g4media.ro/europa-libera-documentele-strict-confidentiale-trimise-cu-posta-sri-prin-care-ciolacu-iohannis-si-ciuca-au-fost-avertizati-inca-din-2024-ca-urmeaza-un-dezastru-bugetar-daca-nu-ia.html.
Cititi…Se sparie gandul….Si? A recunoscut cineva , ceva? Bolojan stia depre ce e vorba si a zis ,a facut ceva ?NU. Nici macar PNL si PSD nu si-au asumat aceste probleme uriase financiare,pe care le platim fiecare din noi azi.
De aceea nu sunt un mare admirator al intelectualitatii de elita din Romania, din care imi place sau nu,fac si eu parte. De ce ? Fiindca par ca nu sunt de aici, fiindca nu realizeaza ce se intampla in jurul lor, datorita egoismului,orgoliilor si invidiei grele care ii caracterizeaza pe cei mai multi din ei. Si apoi se mira ,se sperie ,unii si-au facut bagaje sa pleca de aici cand au aflat ca AUR are 40 la suta din voturi,ca era sa ne trezim cu Georgescu sau Simion ca presedinti ai Romaniei. De aceea cumpar cartile on-line,calc rar la Humanitas, stiind ca editura si oameni care au facut-o fac un servciu cultural imens Romaniei. In rest, Amicus Plato sed magis amica veritas.
Daca nu mi se va publica acest comentariu ,nu ma supar. Neajunsul adevarului,e ca nu poate fi spus pana la capat.Supara prea multa lume.Nici Bolojan nu l-a spus pana la capat ,de aceea nu cad in admiratia lui si a altor politicieni din Romania. Nu sunt manati decat de interse proprii.
Ceea ce nu stie dl.Liiceanu e ca dl.Bolojan e un om modest si care se va inrosi de jena cand va citi acest articol. Nu i se va urca la cap,nu va crede ca e Bratianu. De altfel cred ca va veni inapoi la Oradea,cat de curand. Va fi tradat de proprul partid plin de intelectuali care mai de care.
Dvs aveti dreptate in ce spuneti. problemele Romaniei sint sistemice. dupa 89 tara a fost incalecata tocmai de fostii ei calai (justitie, militie/securitate, armata). toti cei aflati la putere au avut acceptul acestor trepadusi. firimiturile impartite prostimii le au asigurat sprijinul/votul popular. nimeni nu i a intrebat pe ciuca, iohannis sau ciolacu de unde au avut banii pe care i au impartit cu generozitate oamenilor sistemului. sau pe ideologul economic bolshevic (wage led growth) un mascarici ce s a imbogatit el si familia din drenarea banului public (consilii de administratie, lefuri grase si multiple privilegii in functii de stat cu dedicatie). cum sa descatusezi spiritul antreprenorial veritabi si inovatia cind „oamenii de success” sint scursurile semianalfabete si imorale ce paraziteaza bugetul Romaniei?
>Cine a adus tara in situatia unui deficit urias? Pensionarii,elevii,studentii, profesorii, cercetatorii, milioane de oameni care abia traiesc de la o luna la alta ?
Profesorii au salarii destul de frumuşele care nu prea sunt justificate de munca pe care o depun.
(Sigur, nu vreau să generalizez dar în nici un caz să nu le plângem de milă)
Acum se isterizează în masă fiindcă li se cere să predea 2 ore în plus pe săptămână.
Se pare că au un ‘sense of entitlement’ și un tupeu ieşit din comun. Dar când vine vorba de măsurarea
eficienței şi utilității muncii lor (vezi rezultatele execrabile obtinute de elevii români la testele pan-europene PISA) ar trebui să li se roşească obrajii de rusine. Bineînțeles că nu li se roşesc, dimpotrivă, acum fac pe plângăcioşii. De fapt (scuzați-mi expresia) dar cred că li se rupe de elevi atâta timp cât nu li se fac cadou de la buget chiar și mai mulți bani.
Sunteti profund nedrept cu profesorii. Habar nu aveti ce inseamna sa fii profesor. Daca predati intr-o zi 4-5 ore si bine,si vreti ca elevii sau studentii sa intelega ce le spuneti,sa vedeti lumina pe figurile lor venita din intelegerea si noutatea provenita din ceea ce le spuneti (n-ati vazut niciodata acesta lumina interioar nici la Dv nici la altii ! ),dupa asta sunteti obosit ca un un miner ,ca un zidar , ca un constructor. Asta e un profesor adevarat care tine un curs! Nici un salariu nu poate compensa efortul de a oferi cunostiinte care sa fie intelese si insusite ,care insemana nu numai cursul,ci si zile intregi de pregatire pentru a vorbi,scrie 4 ore. Daca v-as aduce in fata unui auditoriu de 50 -100 de persoane ,sa le spuneti ceva,sa le transmiteti ceva ,ati lua-o la fuga.
In rest mesajul Dv.provine din cultura telejurnalelor de seara si a ziarelor de pe internet. Da, exista si au existat profesori slabi ,si elevi slabi, Dar exista si profesorii si elevei eminenti in tara asta.
Nu cred ca e mare cultura sau pregătire la primara și generala.
Hai ca nu tot învățământul e universitar .
Măcar de s-ar plânge de scolile in care cade tavanul peste copii sau de navete .
Ori în concluzie toate protestele numai de la salarii încep. Asta enervează ca toți bugetari niciodată nu vor tăieri de la ei .
Fără constructor și minier profu ar sta în peșteri.
Dv. va aflati in pestera si nu stiti. Da, acolo va aflati, v-o spune un profesor! Inapoi, la tiktok!
Incoerent!
Sunt cateva idei generale care trebuie sa ne intre in cap:
1. Tara nu poate fi salvata doar de catre vinovati (pedepsind vinovatii, adica). Este un adevar socio-matematico-economic. „Eu n-am furat, de ce sa platesc?” este o intrebare copilareasca. Platesti pentru ca esti parte a unei societati care a ales, in ultimii multi ani, prost.
2. Intr-o masura mai mare sau mai mica, aproape toti cetatenii Romaniei care au trecut un pic prin economie si politica (au votat sau – mai rau – s-au abtinut de la vot) sunt partial vinovati
3. In democratie, totalitatea se supune majoritatii. Asa functioneaza societatea. Alternativa e horror.
4. Dimensiunea furtului in Romania este insignifianta fata de dimensiunea risipei sistemice (scheme de personal umflate, salarii aberante etc.). Asadar „sa se ia banii inapoi de la cei care au furat” – presupunand ca s-ar face – nu inseamna nimic in mare schema a lucrurilor.
O descriere perfecta a unui politician pentru care „Fapte nu vorbe” e felul lui de a fi. Un inginer matematician, care nu doar cunoaște matematica, știe să o și aplice. Un om corect , uneori foarte încăpățânat. Știe să lucreze în echipă , dar să fie profesionista și să vrea. Noi cei din Oradea știm ce a făcut și cât disconfort a creat ani de zile, dar a meritat. Știm că lumea ne laudă, dar ne și invidiază. Dar Romania nu poate fi ca Oradea decât acceptând săparea tuturor ” gropilor cu gunoi adunat de 35 de ani” , iar apoi acoperirea lor cu materiale de calitate. Primul ministru vrea ca Oradea lui să fie parte din Romania europeană. Dar pentru acest lucru are nevoie de susținerea tuturor românilor cărora le pasă.
Astăzi România este republică semiprezidențială, prim-ministrul conduce guvernul, dar depinde de președinte, Parlament și partide.
Nu are putere absolută și orice reformă majoră trebuie votată de Parlament.
Dacă premierul supără partidul sau coaliția, poate fi dat jos prin moțiune de cenzură.
Clientelismul nu e doar corupție la vârf, ci o plasă de relații care leagă: partidele → finanțatori → companii de stat → administrație locală.
Primarii, baronii locali și liderii de partid își asigură puterea prin distribuirea de funcții, contracte, posturi. Dacă un premier rupe brusc aceste legături, își pierde sprijinul politic intern și cade.
Și asta în mare dar sunt interese multiple, nu doar politice. Administrația publică funcționează în bună măsură prin acest sistem (numiri pe criterii politice, nu meritocratice). Finanțarea partidelor depinde de resursele pe care le pot „dirija” din contracte publice. Un premier singur nu poate tăia aceste mecanisme fără a schimba tot cadrul legal și instituțional. În România, clientelismul e adânc înrădăcinat în cultura politică post-comunistă (dar cu rădăcini și înainte de comunism).
Mulți alegători acceptă sau chiar așteaptă „servicii” de la partidul aflat la putere (locuri de muncă, ajutoare, contracte). Astfel, presiunea socială pentru schimbare e slabă comparativ cu inerția sistemului. Un prim-ministru în România nu poate singur să schimbe sistemul clientelar pentru că:
depinde de majoritatea parlamentară,
sistemul clientelar este mecanismul de funcționare al partidelor. Dece există rezistență instituțională și culturală, lipsesc presiuni masive din partea societății civile și a electoratului.
Un premier singur nu poate tăia aceste mecanisme fără a schimba tot cadrul legal și instituțional.
Dacă un premier rupe brusc aceste legături, își pierde sprijinul politic intern și cade. Un proverb spune „cu o floare nu se face primăvară”. Intelectualii pot explica pe înțelesul tuturor ce este clientelismul și cum afectează viața de zi cu zi (sărăcie, drumuri proaste, spitale nepregătite). Și astfel să crească presiunea publică pentru meritocrație și transparență. Grupuri de intelectuali pot formula programe concrete de reformă (legea finanțării partidelor, depolitizarea administrației, reforma electorală). Pot pune presiune prin scrisori publice, campanii, proteste pașnice. Intelectualii pot formula rapoarte, analize și pot influența Bruxelles-ul să lege mai strict fondurile de reforme anti-clientelare.
R. Kaplan, care e un fel de neoconservator, mai idiosincratic, asa, un post-neoconservator ( normal, pt. ca numele a ajuns de rusine chiar si printre conservatori, doar la noi ce au mai ramas, ca soldatii japonezi … ), a scris o lucrare recenta, The Loom of Time: Between Empire and Anarchy, from the Mediterranean to China (2023), in care face o apologie nerusinata a neo-imperialismului american, fara sa se mai sinchiseasca de democratie – el ii lauda fara jena pe autocratii locali, monarhiile din Golf vasale, si se aventureaza in redesenarea hartii Orientului Mijlociu, ca si predecesorul lui, orientalistul neoconservator ( cat se poate de interesati in ´chestiunea orientala´, fireste ) Bernard Lewis, – un asa-zis ´Orient Mijlociu Extins´. B. Lewis visa la un Irak crestinat sau macar la o varianta de Islam ´reformat´ dupa model crestin si occidental, un Iluminism si alte proiecte lipsiote de orice simt al masurii, joaca de-a demiurgii. Imperialism care sa aduca ´stabilitatea´ in regiune ( a cui stabilitate ? ), uitand urmarile invaziei din Irak pe care nu demult le deplansese, asa, mai mult de forma, vorba era de esecul lamentabil. Daca acest imperialism a la Mearseheimer si alti realisti duri a lasat retorica soft-power a aculturatiei democratice, prin ce mai difera de alte tipuri de imperialism, cum e acela rusesc ?!
Acesta sa fie ´manualul clasic de cultura politica internationala al lumii de azi´? , manualul realpolitikului imperialist cel mai lipsit de scrupule si nerusinat ? Te pomeni ca ne-apuca vocatia de mare putere imperiala !
Motive in plus sa fim … pesimisti.
Weltschmerz, cum ar fi zis wagneritii.
Pentru mine cea mai buna carte a lui Kaplan e „The Ends of the Earth”. Mi se pare mult mai interesant sa calatoresti cu un rucsac in spate prin lumea a treia si sa descrii viata asa cum e ea decit sa te intilnesti cu presedinti, prim-ministri, printi, etc. si sa emiti teorii despre geopolitica si viitorul omenirii. Cred ca dl. Bolojan si orice alt politician ar trebui sa inceapa cu cartea aceasta si nu cu ultima la moda. De altfel si cea cu Afghanistanul e recomandabila, poate de citit impreuna cu „Thieves of state”, de Sarah Chayes.
Mearsheimer vorbeste despre Ucraina fara sa fi calatorit pe-acolo si fara sa stie rusa ori ucraineana. Isi dadea cu parerea cum ca vorbitorii de rusa din Ucraina sint automat pro-rusi desi nu e nicio legatura intre cele doua categorii. Dar cica e printre cei mai influenti politologi …
Eu nu știu dacă poate fi clonat Bolojan, dar am putea să îi intrebam pe vecinii polonezi. Se pare că ei dețin o astfel de tehnologie fiindcă, tocmai am aflat, Polonia se alătură oficial clubului trilionarilor în 2025, depășind 1 trilion de dolari GDP.
Țara cu cel mai mare GDP din lume (aproximativ 30 de trilioane de dolari) este SUA. GDP-ul Chinei, a doua economie mondială, este de puțin sub 19 trilioane de dolari. „Clubul trilioanarilor” include, de asemenea, Germania, Japonia, India, Regatul Unit, Franța, Italia, Canada, Brazilia, Rusia, Mexic, Australia, Spania, Coreea de Sud, Indonezia, Turcia, Arabia Saudită și Țările de Jos.
Lăsând gluma, chiar dacă Bolojan va scoate căruța din noroiul până la osii, nu el, personal, va trage la jug. Și nici cei care au înglodat-o.
În ultimele 2-3 decenii, acum pare să se mai fi potolit urgia, citeam frecvent știri despre politicieni chinezi corupți, judecați în procedură de urgență, condamnați la moarte și executați. Se pare că ei nu au clonat bolojani, ci au eliminat sau pus la zid tot ce era non-bolojanian. Bine, la noi nu merg astfel de metode dictatoriale. Europa nu e Asia. Noi sîntem o democrație funcțională. Drepturi, libertăți, valori europene, alegeri libere, aliați strategici etc. Altă lume.
Domnule Liiceanu, sunteți un romantic incurabil!
Oamenii NU vor să li se spună adevărul, vor să fie mințiți frumos! Oriunde în lume, nu doar în România.
Nu vrem să știm că acum 100 de ani înaintașii noștri aruncau evrei din tren sau îi agățau în cârlige de abator.
Nu vrem să știm că în 1940 Consiliul de Coroană a decis, în ciuda belicozității verbale apriorice, să nu ne apărăm niciunul din teritoriile cedate.
Nu vrem să știm că, spre deosebire de finlandezi, noi (de fapt Ion Antonescu) am trecut Nistrul și am ajuns, hăt, taman până la Stalingrad/Cotul Donului – pentru ca apoi să ne scriem istoria cu un lirism sfâșietor, că noi n-am atacat niciodată pe nimeni.
Nu vrem să știm că la Revoluție s-au încăierat necreștinește cele 2 tabere, loialiștii și revoluționarii, atât unii cât și ceilalți fiind români sadea.
Nu vrem să știm că „minerii” erau, în bună parte, reprezentanți ai M.I. din zonele din sudul României.
Adevărul doare, iar pe cei care îl rostesc prea devreme, îi eliberează, de multe ori, chiar de tot.
Nu vă faceți chip cioplit!
Bolojan, la fel ca și Călin G., sunt două figuri proiectate ca salvatori pentru cele două tabere majore, europeniștii și naționaliștii/suveraniștii.
Oamenii care își iubesc țara sunt cei care își fac onest treaba, zi de zi, acolo unde sunt. Și sunt destui, altfel șandramaua nu ar rezista.
România, în fondul ei, nu se va schimba major prea curând.
500 de ani sub otomani și 45 sub bolșevici necesită o durată echivalentă de timp (presupunând că îl vom avea!) pentru a merge în cealaltă direcție.
Tehnologia mai avansează .
Nu am fost pasalac ca grecii.
Am schimbat doctrinele de stat de vreo 4 ori în ultimii 200 de ani ( voievodat , monarhie , comunism , democrație ).
Iluminismul , renascentismul , iluminismul si revolutia industriala
au venit mult mai târziu.
Comparativ cu Polonia nu prea am avut o Germanie a noastră sa ne educe .
Oricât de mult ar avansa tehnologia nouă femei însărcinate într-o lună nu vor livra un copil.
Obiceiurile/năravurile/proverbele/basmele/zicătorile/șaradele/glumele/etc necesită timp pentru a fi asimilate în mentalul colectiv.
Au mai încercat comuniștii să schimbe în mod accelerat textura urbană și a ieșit ce a ieșit.
Nu e nicio consolare că n-am fost pașalâc. Dacă am fi fost, timp de jumătate de mileniu, poate am fi fost mai omogeni cultural.
Cu o minoritate de oameni onești și o majoritate de descurcăreți (eventual și speciali) nu prea ai cum să evoluezi la nivelul potențialului. Poți doar să îți furi căciula în moduri felurite.
”Nu am fost pasalac ca grecii.”
Pașalâcul de Timișoara ce a fost? Pașalâcul de Oradea ce a fost? Pașalâcul de Silistra (care includea și Dobrogea și Transnistria, numită Edisan la vremea aceea) ce a fost?
”Comparativ cu Polonia nu prea am avut o Germanie a noastră sa ne educe.”
”Germania” (Prusia, în realitate) a împărțit Polonia cu Imperiul Habsburgic și cu Imperiul Țarist. Polonia a dispărut pentru mai mult de 100 de ani de pe hartă și a fost reînființată abia în 1918, datorită polonezilor de la Chicago.
”Germania” (Prusia, în realitate) a ”educat” Polonia prin masacre. La fel cum a procedat și Imperiul Austro-Ungar în Transilvania. Despre miile de români spânzurați pentru că refuzau să lupte în armata austro-ungară și despre miile de ruteni ortodocși internați și uciși în lagărul de la Graz, așa-i că nu s-a auzit niciodată?
Cei ”educați” astfel de Germania nu au mai avut ocazia să lase urmași.
Ce ne facem DOAMNE, dacă Bolojan își dă demisia??????? Încotro ne îndreptăm???????
In cazul in care Bolojan își dă demisia, fiecare roman va face exact cat il duce mintea, pentru ca ar fi o prostie sa gandim ca se va intampla altceva. Ne vom indrepta intr-o directie care va fi decisa exact de coeficientul IQ al fiecarui roman. Coeficient IQ majoritar mic ne indreapta catre dezastru si mai mare. Cum valoarea coeficientului IQ al fiecarui roman a cam fost relevata in ultimii 35 de ani, si relevata cu varf si indesat mai ales in ultimul an, cum sansa de schimbare a valorii IQ in sens crescator in timp scurt este aproape ZERO, rezulta ca zona catre care ne vom indrepta este predictibila.
Ceea ce e cert, este faptul ca DOAMNE, DOAMNE nu are absolut nici o legatura cu ceea ce vom face noi in viitor si nici cu ceea ce am facut pana acum de-a lungul timpurilor. Totul tine de valoarea IQ, de nivelul de cunoastere, de gradul de inteligenta, de capacitatea de adaptare la un stil de viata civilizat si decent, etc…..in fapt de suma calitatilor individuale ale fiecarui traitor pe aceste taramuri!
Cum pana acum nimeni nu a demonstrat existenta unui DOAMNE, DOAMNE care sa aiba macar 1% din „proprietatile” enuntate de dubiosul document numit biblie, cred ca ar fi o dovada de intelepciune sa incercam sa scapam de prejudecati si sa nu mai speram in fantasmagorii ieftine vandute pe post de adevaruri incontestabile. O fi tot mers chestia asta aproape 2000 de ani, dar totusi acum ( mai precis in ultimii aprox 50 de ani) incepem sa intelegem cam ce inseamna Universul in care traim, cum a aparut si cum se comporta de vreo aproximativ 14 miliarde de ani terestri, avem telescoapele Webb si Hubble, datele trimise de sondele spatiale Voyager…… ar cam fi cazul sa invatam sa traim in realitate!
Dacă sunteți din partea de oameni care se trag din maimuță, nu aveți de unde să știți, nu aveți cum să înțelegeți (și e bine să nu vă mai dați cu părerea) ce legătură sau ce poate face DOAMNE, DOAMNE.
Cert este că, cu cât omul se depărtează de Dumnezeu, cu atât vor veni vremuri mai grele.
Doamne, ajută-l pe Bolojan în tot ce vrea să facă bun pentru România! Ajută, Doamne, clasa politică, economică și judecătorească să facă reformele pentru mersul înainte, spre democrație, spre ceea ce este frumos în acest proiect UE! Întărește, Doamne, poporul român spre credință, pace, bunăstare și înțelegere!
@LS Dumneavooastra spuneti „Cum valoarea coeficientului IQ al fiecarui roman a cam fost relevata in ultimii 35 de ani, rezulta ca zona catre care ne vom indrepta este predictibila.” Si aveti dreptate. Probabil ne va fi mai bine, asa cum – sper ca sunteti de acord cu mine – ne e mai bine acum decat acum 35 de ani. Guvernele pe care le-am avut, in marea lor majoritate social-democrate, cu toate bubele lor, ne-au adus intr-o situatie infinit mai buna decat eram in 1990.
Da, ne-au adus, de acord. Numai ca guvernele „social-democrate” nu prea au facut nimic altceva decat sa beneficieze de reformele si actiunile realizate atunci cand „social-democratii” nu erau la guvernare. In rest, „social-democratia” de tip Iliescu-KGB-PCR-FSN ne-a adus si coruptie la greu, metehne provenite din putul gandirii de tip comunisto-securist si, asa cum adevar graia Ciolacu, multiple dureri in organul genital de origine „social-democrata” relativ la deficit si alte probleme ale tarii !
Deocamdata, in afara de pachetul cu pensiile speciale, domnul Bolojan nu a facut reforma.
A introdus curbele de sacrificiu, pentru a salva finantele tarii.
Este o lipsa majora a activitatii domnului Bolojan. Dar sa nu uitam ca domnul Bolojan nu face ce vrea el. Face ce zice coalitia. Iar coalitia……….
Prin urmare, haideti sa-l lasam de domul Bolojan in pace, si sa vedem ce vor partidele din coalitie. Demisia domnului Bolojan acum, cand s-a ajuns la greul reformei si punctele vitale ale raului economic de la noi, este cotraproductiva.
In plus, sa nu uitam ca daca domnul Bolojan isi rateaza misiunea, ne paste intrarea in incapacitate de plata.
Poate ca ar fi mai bine ca toti pitigoii care striga dupa bani si il injura pe domnul Bolojan, sa-si imagineze cum va fi fara reforma.
Nu uitati zicerea din stramosi: „Da-mi, Doamne, mintea romanului a’ de pe urma!”
Oricum, pina acum, o impresie extrem de proasta au facut magistratii (de fapt, magistratele, caci 75% sunt femei) si profesorii (curios, si aici avem o majoritate feminina).
Nu contest nemultumirile lor.
Dar in loc sa vina cu un proiect de reforma viabil, care sa menajeze interesele lor si sa reuseasca sa dreaga economia distrusa, vin doar cu jalbe si pretentii. Si asta e o fateta a feminismului. Daca elita tarii (magistrate si profesoare) gandeste si procedeaza asa (ca niste idioate utile manipulate de neprietenii Romaniei) , ce sa ,mai zicem de analfabetele functional? Deja suntem in tara femeilor…….. Va place?
De acord,
O femeie ratională.
Reforma, 0,2 % din PIB de la profesori ??!
Taxarea inversa scoate 9 mld euro la lumina din TVA neincasat(aproape 3 %din PIB, adica enorm). Nu am prea auzit de ea la guvern si domnul Bolojan. Nu au nevoie de acei bani ? Sau au nevoie sa mearga in alta parte decat bugetul tarii ? Se mai poate pune punctul pe i si pentru alte 3-4 procente din PIB din banii publici arondati clientelei politice, in special locale. Aproape ca ar duce deficitul spre ZERO.
Nu ete voie in zonele respective, acolo ete putere.
Lasa ca merge la profesori, 0,2, mai merge la aia 0,3 si vrem sa facem treaba, suntem reformatori, ha, ha ! Fermitate, Vitejie, Duritate !
Nu asta acuz (la femei).
Acuz ca domniile lor nu au venit cu un plan B, care sa scoata tara la liman, lasind in pace invatamintul si magistratii.
A acuza ca altii iau mai mult si nu sunt loviti de „reforma” nu este o solutie. Este vesnica logica a doamnelor „Ei, altele…. fac si dreg si tu te uiti la mine!”
Regret, dar in problemele de stat nu merge asa. De ce le mai promovam, daca nu sunt in stare sa depaseasca viziunea sexista cu care sunt invatate?
Acum, trebuiau -fie magistratele, fie profesoarele, fie ambele grupe, unite- sa vina cu o platforma program care sa fie pusa in aplicare imediat de Guvern, cu consecinte imediate asupra finantelor.
Dar nu au facut asta. Ca de obicei, se lamenteaza, acuza pe altii/altele, acuza spiritul masculin (ce draci de macho mai e Ro, daca ele sunt majoritare in sectoare de varf?)
La profesori inteleg. Cand multi nu pot lua 5 la examenul de rezidentiat si se copiaza in draci la „definitivat” (definitivat? poate ca e timpul sa inteleaga ca intr-o economie de piata nu poti lucra definitiv intr-o bransa) nu au capacitatea intelectuala sa faca un program care sa imbunatateasca programul Bolojan (cu care nu sunt de acord; fara a fugi la opozitia rusofila). Dar la doamenle magistrati? E posibil? Doamnele care fac dreptate….. Stim ce dreptate, ma rog….
Deci, daca vreti sa dovediti ca nu am dreptate, discurtati cu doamenele, veniti cu un plan B, mai bun decat al domnului Bolojan, supuneti-l aprobatii publice. Daca publicul va sprijina, tot respectul. Vom iesi cu totii in strada, sa sprijinim femeile, impotriva lui Bolo. Daca veniti cu mosi pe grosi….
Nu depinde de noi, sa va respectam! Respectul se castiga si pina acum………….
Doar texte sexiste.
Nu mai tine!
P.S. Oh, și cât o să v-o luați pe motiv de înscrierea domnului Bolojan pe lista „Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Regele Carol I, Regina Maria, Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu”! Dar nu ar fi pentru prima oară.
Oameni ca domnul Ilie Bolojan sunt in țara noastră și pot face treabă bună. Trebuie să simtă că fac parte dintr-o echipa și să își asume riscurile.
E trist că trebuie să-l clonăm ca să avem o guvernare de calitate.
Poate că ar trebui să ne intrebăm cum putem să deșteptăm masa inertă de smecheri din care e format boboru rumân. Cam 80% din bobor.
Premierul I.Bolojan are de luptat cu toata reteaua de increngaturi mafiote de la nivel central, judetean si local, din si cu toate partidele, ce s- a tot consolidat dupa 1990. Ceea ce nu pricepe acest premier este ca pe osatura teritoriala din 1968 nu se pot aplica idei noi. Cu vechea Constitutie si cu zeci de legi clientelare nu se pot face reforme. Deja multe dintre masuri incep sa fie contestate pe fata. Avem in discutie pensiile speciale, ale magistratilor si procurorilor. Dar din alte strcturi de forta, SRI, SIE, SPP, etc. nu este cazul. Municipiul Oradea nu este Romania. Acei primari care au facut ceva sunt doar niste oaze in un desert plin de ipocrizie, coruptie, nesimtire si minciuni de care natiunea a avut parte dupa 1990
Da, dle Liiceanu, Ilie Bolojan este o personalitate cu personalitate, cu mult bun-simț și cu o dorință acerbă de a salva Țară. Și nu pot sa nu remarc faptul că la noi există o categorie ciudată de barz: căutători avizi de tot ce e cenușiu in jur; profesioniști ai eschivării, ai lașității morale, ai proastei dispoziții. Vezi-Doamne, este vorba de o menire a lor, care trebuie sa fie in opoziție cu toate. „Entuziasmul” acestui soi ciudat de a nu spune nimic despre soluțiile și acțiunile d-lui Bolojan pare să fie o boală contagioasă. Pasivitatea acestor minți „luminate”, însă, devine, involuntar, Ciumă colectivă. O contribuție activă la destabilizare. Avem, cred, milioane de români care in clipa de față stau cu mâinile în sân. Or, aceasta pasivitate, asezonata cu răutate, lasă prea mult câmp de manevră unor forțe ostile, hotărâte să distrugă și să te stabilizeze țară. Bestiile politice, fără drag de România, nu sunt in stare să-și onoreze rangul la care au ajuns, deoarece, nefiind capabili și nici adevărați români, e firesc să nu știe cum guverneze o țară, bântuită de tâlhari și fel de fel de răpitoare hulpave. Nu sunt decât niște bufoni care se țin de regulamente, iar regulamentele nu ei le-au făcut. Ei nu fac decât ceea ce le poruncesc ștabii din Estul Sălbatic. Credeți că Hoarda de „aur”&Co are vreun chef să se instaleze, acum!, la Palatul Victoria? Țara sângerează din cauza corupției. Nu, „bruneții”, peTrișorii etc. nu vor pune pansamente. Căci ei au chef de haos. Pentru ei, România în criză e mana căzută din cer. Suntem maiestri seculari in a rata tot felul de oportunități ale istoriei, la băgatul capului in nisip, la „să moară capra”, tocmai din cauza lehamitei. Un segment semnificativ de populatie, bântuit/infestat de resentimente, asezonate cu nostalgii și ranchiuna, nu găsește resursele necesare unei judecăți lucide. Orice s-ar spune, cu ignoranța, dar mai cu seamă, cu bășcălia stăm bine. Nu ne place sa ne punem in cauză, deoarece punem mai mult preț pe neghiobie și mitocănie, decât pe determinare și pe inteligență. Vede toată lumea rațională că dl Ilie Bolojan se luptă pentru această țară bogată în resurse (bogată și în ticăloși, și în patrioți de cavernă, și salvatori de tavernă)…Vom ieși oare dintr-o mentalitate devenită scuză bună la toate?
Cred ca optim ar fi nu sa-l clonam pe Ilie Bolojan, ci sa clonam situatia care a generat posibilitatea ca un personaj precum Ilie Bolojan sa ajunga prim ministru( sau, ma rog, decident in ceea ce priveste rezolvarea problemelor delicate ale tarii sau ale unor zone din tara). Si sa fim atenti la clonare astfel incat situatia sa fie din ce in ce mai imbunatatita, pentru ca loc de imbunatatire este … e vizibil ca este.
Noi totusi inca nu am inteles ca natie, nici macar acum in anul de gratie 2025, ca tot raul care ne bantuie de 35 de ani este consecinta faptului ca suntem bantuiti excesiv de fantoma bestiei numita COMUNISM. Peste 90% din frustrarile si neimplinirile acestei natii in ultimii 35 de ani sunt cauzate de anii de comunism, de minciuna si manipularea in care am fost „dresati” sa traim in acei ani, de hotie si talharie ca fenomen de partid si de stat, etc
Doresc sa mai adaug ceva. O extrema dreapta autentica este cel mai mare dusman al comunismului si, in principiu, ar avea ca prim scop exterminarea oricarei urme de comunism. Fac aceasta precizare pentru a incerca sa risipesc anume confuzii, respectiv confundarea acestor clici provenite din mizeria securisto-comunista( AUR, SOS, POT, cetele lui Calin Georgescu)cu grupari care chipurile ar fi de extrema dreapta . Aviz potentialilor votanti ai clicilor mentionate: votandu-i pe ei, votati urmasii comunismului si ai securitatii comuniste.
O alta mare greseala este aceea de a identifica astazi Rusia si pe Putin cu imperialismul tarist, cu imperialismul rusesc. Nu! Rusia si Putin reprezinta imperialismul rosu, imperialismul de tip comunist, reprezinta consecinta inocularii cu ideologii de tip sovietic.
O a treia mare greseala este accea de a-l considera pe Trump ca reprezentand o dreapta dura, chiar extrema. Nici pe departe! Trump reprezinta un populism desantat, imprevizibil si periculos. Doar atat! Pentru ca, repet, o dreapta dura e dusmanului comunismului, al oricarei reminiscente comuniste…..si Trump cu gasca sa nu par deloc a avea aceste caracteristici!
De evaluat cu calm pentru ca toate astea au legatura cu ceea ce s-a intamplat in Romania si cu ceea ce se va intampla in Romania!
Conditiile in care au trait romanii de secole, agravate in comunism si mai ales de acest postcomunism, au transformat hotii, escrocii in persoane de succes, in „speciali” care ni s-au instalat in frunte. Au facut ca poporul sa fie tolerant cu fenomenul si au distrus increderea in ei insisi a celor corecti, spernta ca ei mai pot schimba ceva.
Ne trebuie mai multi Bolojan! Ideea de a-l clona este o gluma amara, din disperarea de a gasi solutii. Stiinta chiar este aproape de a realiza minunea, dar nu chiar acum.
Dar AM O SPERANTA: totusi, Bolojan poat fi „clonat”!
Multi romani pot deveni fara sa-si dea seama, „Bolojani”. Prin exemplul pe care il ofera Bolojan! Modelul Bolojan poate activa calitati latente de eroi ai dreptatii, care se ascund inca in multi romani.
Sa-l folosim nu numai pentru a reforma statul roman, dar si pentru a forma caractere!
Sa-l sustinem, sa-l explicam corect si sa-l aparam pe premierul Bolojan. Sa combatem minciunile si piedicile care i se pun.
Desi exista surprinzator de multi oameni care il inteleg pe Bolojan, in mare parte societatea a reactionat prost.
Era de asteptat ca mafia profitorilor sa se opuna puternic, fatis si pe ascuns, ca sa-si apere uriasele privilegii prea vizibile, ca si pe cele abia date in vileag. Dar este greu de acceptat de ce se revolta segmente ale populatiei impotriva unor mici sacrificii care i se cer. Este greu de inteles de ce au fost lasati prada unor influente malefice si nu a intervenit o voce a Adevarului.
Cum era daca presedintele, televiziunile si personalitatile care le tot frecventeaza, s-ar fi adresat deschis profesorilor cam astfel:
„Dragii nostri, cele doua ore pe saptamana cu care v-a crescut norma, cresterea numarului de elevi pe clase si comasarea unor scoli nu sunt sacrificii atat de mari incat sa zadarniciti prima incercare curajoasa de a redresa aceasta tara!
Ce exemplu dati copiilor daca in loc sa fiti constienti, sunteti egoisti? In loc sa fiti de partea interesului public, le faceti pe cele ale jefuitorilor care va manipuleaza? In locsa puneti pe primul loc scoala, puneri leafa si, in loc sa va iubiti tara, va manipuleaza sindicatul?
Dar „vocea”nu s-a auzit…
Problemele României de astăzi sunt în ordinea importanței lor: educația, demografia, corupția instituționalizată și abia apoi administrația. Este o rușine că în aceste condiții corupul didactic, instigat de liderii sindicali, se mobilizează să boicoteze învățământul pentru că a crescut norma didactică cu două ore. L-aș întreba pe domnul G. Liiceanu dacă elev fiind a beneficiat de bursă și dacă asta i-a facilitat evoluția de mai târziu.
Este vremea afirmării și consolidării societății civile fiindcă pare a fi cheia ieșirii Romăniei din impas, actuala președenție de stat este premisa cea mai favorabilă dar și consecința relevanței primeia.
Societatea civilă ar trebui să pună presiune pe reformarea eficace a învățământului iar reprezentații ei cei mai străluciți să-și asume riscul partizanatului și să sprijine prin toate mijloacele, măcar prin discurs, eforturile actualei guvernări.
Sunt în totalitate de acord cu autorul în delimitarea de opiniile prof. I. Stanomir privitoare la profilul prim-ministrului. Profesorul Stanomir are un discurs admirabil în general dar nu e prima oară când opiniile dânsului au potențialul de a fi folosite ca suport de către conspiraționiștii suveraniști, cum a fost de pildă apelarea la termenul ”sclavie” pentru măsurile guvernamentale din perioada pandemiei.
Educația așadar este vaccinul ce ne poate imuniza ca societate la agresorii războiului hibrid iar societatea civilă este cea care poate și trebuie să ofere tot suportul, sistematic și consistent, pentru eforturile actualului prim-ministru și ale președintelui ales. Dacă nu o face acum atunci peste ani vom privi înapoi cu remușcări și regrete tardive, că n-am știut cândva valorifica o șansă istorică rămânând împotmoliți în mlaștina post-bolșevică.
Puneți problema in necunoștință de cauză: „creșterea cu 2 ore a normei” înseamnă canibalizarea catedrelor și transformarea tuturor profesorilor specializați într-un domeniu în niște învățători care predau de toate și fără vocație discipline despre care nu au cunoștințe. Profesorul de religie își completează catedra cu ore de fizică și chimie, profesorul de matematică ia niste ore de muzică, etc. Cum vor preda? Ce vor înțelege copiii? Ce părinte ar susține o astfel de neprofesionalizare a învățământului? Iar profesorii se vor muta pe discipline de la an la an în funcție de cum bate vântul, oportunismul și valul demografic. Chiar nu se gândește nimeni în profunzime?
Dacă într-adevăr are studii teologice atunci profesorul de religie poate preda muzică (fiindcă a dat examen din artă sacră) iar profesorul de matematică poate preda foarte bine și fizică, eventual chimie (fiind tot științe exacte) trebuie doar o minimă bunăvoință, înțelegere și solidaritate pentru binele comun. Bunicul meu a fost profesor de matematică dar mai preda în calitate de suplinitor și fizică, având dublă specializare. În liceu am fost 36 de elevi în clasă iar prin gimnaziu chiar 42 și nu țin minte ca asta să ne fi surmenat profesorii.
Este o rușine că în aceste condiții corupul didactic, instigat de liderii sindicali, se mobilizează să boicoteze învățământul pentru că a crescut norma didactică cu două ore
Ruşine întradevăr, vă dau dreptate 200%
Vreau ca după niște ani, dl Bolojan să fie în situația de a putea spune: „„Der Mohr hat seine Schuldigkeit getan, der Mohr kann gehen”.
E bine că discutăm cu argumente pro și contra ! Sper să nu am dreptate când prezic efecte minime ale eforturilor domnului Bolojan. Cred că a dovedit bună-credință, curaj și tenacitate când putea lua decizii unitare. Acum e vorba de o asociere de tipul celei prezentate de Alecu Donici în fabula „Racul, broasca și o știucă”:
„Racul, broasca şi o ştiucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Şi la el toţi se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Ştiuca foarte se izbea
Şi nimic nu isprăvea.
Nu ştiu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-au tras,
Ci tot pe loc au rămas.
Aşa-i şi la omenire,
Când în obşte nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbândă şi cu pace. ”
Noi români avem deja „experiență” în dezbinarea punctelor de vedere când vorbim de „interesul național”. Nu cred că modul în care au fost începute aceste reforme ar asigura încrederea majorității populației, iar economia de piață o poate lua razna în lipsa credibilității. Poate cu ajutorul lui Dumnezeu, va reuși reforma pensiilor speciale, responsabilizarea decidenților prea bine plătiți și o minimă echitate în venituri!
Dacă este vorba de clonarea lui Bolojan, se pare că, în cazul lui, operația a reușit deja, atâta numai că el este doar o copie imperfectă a părintelui. Asta pentru că cine se uită la poza tatălui acestui ilustru politician al prezentului nu poate găsi nici o diferență cu Ilie Bolojan, deci, cumva, comuniștii de pe vremuri au reușit, cumva, să-și cloneze aparatcicii într-o nouă generație de beizadele, care să ne conducă până la sfârșitul timpurilor. Tatăl în cauză se numea Victor Bolojan și a fost prim-secretar al regiunii Oradea și apoi al județului Bihor, de pe vremea lui Dej până la începuturile domniei lui Ceaușescu. După revoluție, a preluat ștafeta noua generație clonată, ca stăpâni ai județului în cauză, pe care aud că l-au ridicat pe culmi nebănuite și invidiabile. Beizadeaua a fost atât de performantă, încât nația a trebuit s-o aducă la centru, ca s-o conducă și s-o salveze de rătăcirile legionare ale prezentului.
Autorul articolului de mai sus ne vorbește de virtuțile contabilității pure, de la egipteni încoace și despre cum ar trebui să acordăm încredere acestui nou salvator al neamului, care, nu-i așa, grăiește adevărul, ni-l spune în față, ca să-l sorbim cu nesaț. Iar adevărul suprem, pe care trebuie să-l acceptăm, este mirific de simplu: nu sunt bani. Putem să spunem că nu este adevărat asta? Sigur că nu putem, dar apare o problemă, care ar fi că nu sunt bani doar pentru anumite domenii. De exemplu, n-au mai fost bani pentru salariile profesorilor și bursele elevilor, n-au mai fost bani destui pentru a continua să funcționeze școlile cu un număr mic de elevi, din mediul rural, dar se vor găsi veșnic bani pentru proiectele de dezvoltare, spre noi culmi ale hoției, din marele program național Anghel Saligny, al primarilor PNL și PSD. De acolo, nu e voie să se taie, pentru că, nu-i așa, se asigură dezvoltarea țării. Dezvoltare care nu poate fi asigurată decât prin jaful ca-n codru al primarilor și afaceriștilor locali, pentru că toată lumea știe ce batjocură este programul ăsta, menit să înlocuiască fondurile europene cu șpaga neaoșă românească, care a lăsat în urmă un munte de lucrări în bătaie de joc și un batalion de hoți mult mai prosperi. Pentru asta da, au fost bani și vor fi veșnic, și vorbim aici de sume incomparabil mai mari decât cele destinate amărâților noștri copii, de care ne batem joc de atâtea zeci de ani. Asta ca să nu mai spun: bani sunt în continuare pentru subvențiile partidelor, care curg la fel ca anul trecut, în conturile lor, asta pentru a acoperi gaura PNL, care a cheltuit atât, ca să-l promoveze pe Georgescu. Așadar, ne spune adevărul acest nou salvator al neamului? Da, dar nici pe departe pe tot, ceea ce este echivalentul minciunii ordinare a tuturor politicienilor noștri, de care nici beizadeaua prezentă nu se deosebește cu nimic. Să-l clonăm? După cum am spus, este deja a doua generație și oricât de performantă este sau va fi tehnologia în domeniu, ceva tot va trebui să se piardă, cu fiecare nou exemplar. Și, dacă o pornim pe calea asta futuristă, să nu ne trezim că punem în circulație și clone ale altor conducători locali, din trecutul recent, precum Emil Bobu sau Dincă Te-leagă, pentru că rezultatele ar putea fi și mai neplăcute.
Ești un denigrator care se ascunde sub un pseudonim!
…Si încă ce pseudonim! Măcar dovedește autocunoaștere: „Satanae” îi vine ca turnat pe caracterul denigrator.
Domnul Ilie Bolojan nu e copia tatălui său sau a altcuiva, are propria personalitate.
Ilie Gavril Bolojan este fiul lui Ilie și Floarea, născut în vadu Crișului județul Bihor!! Nu este fiul lui Victor Bolojan! E doar coincidenta de nume!!
Fiind la acelasi liceu-internat cu dl. Ilie Bolojan in anii 80, pot sa spun ca e foarte putin probabil ca un fiu de stab din aristocratia rosie sa fi fost trimis la internat si sa traiasca in conditiile pe care o sa le numesc indulgent „spartane”. Daca va uitati putin pe Wikipedia:
„Ilie-Gavril Bolojan was born on 17 March 1969 in Vadu Crișului, a commune in Bihor County, in the Socialist Republic of Romania. He is unrelated to Victor Bolojan, a high-ranking Communist politician (Central Committee member 1969–1979) and diplomat.”
Cit despre Stanomir – eu inteleg ca dinsul vrea un fel de „viziune” si „proiect pe tara”. Eu cred exact asta trebuie sa evitam. Brasoave si povesti care am tot auzit de la politicieni. Asteptam planuri futurologice de la politicieni care nu pot balanta bugetul? Case cu turnulete si stegulete dar fara temelie?
Nu sunt un fan al lui Liiceanu în politică, s-a înșelat de multe ori. Însă când vine vorba de Bolojan, are sută la sută dreptate! Este primul demnitar responsabil al României post comuniste, care încearcă să curețe țara de parazitismul creat de administrațiile precedente în ultimii 35 de ani.
Domnul Bolo nu a zis nimic cât se clădea deficitul ăla bugetar. Nu cred ca avea acces la informații. Iar chestia cu nu are timp de vânătoare de vrăjitoare are semnificația ca ce s-a papat e bun papat . Mi- e cam silă.
Întrebări și răspunsuri.
„O primă întrebare: ați cunoscut vreodată un om politic care să aibă ca valoare cardinală a comportamentului său rostirea adevărului, și nu minciuna politicianistă, de vreme ce definiția politicianului este „diplomația” și „contorsionismul”? ”
Nu (poate domnul Coposu, dar nu l-am cunoscut, nu l-am întâlnit deci nu sunt așa sigur). și nici domnul Bolojan nu se încadrează. De ce? Simplu: ani de zile a fost înhăitat cu o clică de privatizatori ai domeniului public și nu a avut niciun deranj moral și nici vreo declarație legată de activitățile nu tocmai morale/licite ale coledzilor de partid. Adevărul a fost tot timpul o paranteză, iar astăzi unii intelectuali -nu se înțelege clar de ce- îl prezintă ca pe un soi de reformator in pofida lipsei totale de preocupare față de adevărurile inconveniente pentru propria tabără (aliată cu o altă tabără de tristă amintire și prezență deopotrivă). Reforma carevasăzică, deși clica e la locul ei, in partid, in parlament, in administrație, in firmele clientelei de partid și stat.
2) „Vi s-a întâmplat până acum să dați nas în nas într-o librărie cu un prim-ministru? ”
Nu. Și este total irelevant pentru subiect. Adrian Năstase era și el mare amator de librării. Așa, și ce dacă? Dacă aș fi tâmplar ar trebui să-mi pun toată încrederea intr-un politician pentru că a intrat in atelierul meu și a cumpărat un scaun? Aa, dacă îmi promite o subvenție pentru producătorii tradiționali de scaune din lemn masiv…cine știe? Poate… :)
3) „Ați cunoscut vreun om politic în aceste ultime decenii care să respire o asemenea încredere în cuvântul dat”
Da, foarte mulți, majoritatea politrucilor îmi inspiră cam același nivel al încrederii, unul care tinde spre zero. E o chestie subiectivă: pur și simplu chipul bolovănos, hâd-lățit și încruntat și gura prinsă-ntr-o grimasă in timp ce-și secretă vorbele contondente, amenințătoare ale domnului Bolojan nu-mi dau nicio senzație de bine, de confort psihic, dimpotrivă, dacă l-aș întâlni la colț stradă dându-mi cuvântul că valuta e veritabilă ‘de la mama ei’ probabil aș lua-o la fugă. Asta nu înseamnă că vreo zână cu bujori in obraji m-ar convinge cu un simplu zâmbet să o trimit in parlament, dar măcar m-aș simți mai puțin revanșard in momentul in care ar ieși la iveală matrapazlîcurile zânei…:) că doar nu am crezut-o niciodată, am votat-o pentru ochii frumoși.
Deci sper să nu fie vreodată clonat. Nu e cazul să aibă și mai multe coșmaruri copchii acestei țări, sunt deja pline ecranele de triste pocitanii și alte lighioane păroase cu aere de gospodari cumsecade, patrioți cu stil, reparatori de bugete și vindecători de neam.
eiii… domnia sa (dl Liiceanu, pe care l apreciez enorm) cunoaste prea bine bubele si mucegaiurile statului roman. dar daca omul Bolojan (nu pnl ul care i aceeasi cloaca de „pocitanii și alte lighioane păroase” ca si psd ul) sau Nicusor (pe linga faptul ca i matematician de geniu, este integru) nu pot urni bolovanul de pe grumazul Romaniei, atunci cine? problemele Romaniei sint sistemice, dar cine si cum sa le elimine? (daca n ai o casa cu fundatie solida ea se va surpa mereu ca n legenda mesterului Manole)
O abordare… inginerească: 40 de lideri în 15 ani ….10-11% șanse* !!🤔
Evaluarea Probabilității Bayesiene
Abordarea bayesiană este potrivită pentru procesele care implică incertitudine, date secvențiale, seturi de date mici, modele complexe sau intrări subiective, așa cum se vede în exemplul conducerii românești, unde prioritățile și actualizările au modelat un eveniment rar sub influențe multiple. Este mai puțin potrivită pentru scenarii fără priorități, seturi de date mari, constrângeri computaționale, cerințe stricte de obiectivitate sau rezultate deterministe.
Pentru a cuantifica șansele, am modelat apariția liderilor de tip Bolojan ca un proces Poisson, în care noi lideri excepționali apar cu o rată λ pe an. Acest lucru este potrivit pentru evenimente rare în timp.
Distribuție anterioară: Gamma (formă=3, rată=1), cu o medie λ de 3/an, reflectând o credință optimistă, dar nefondată, într-o apariție istorică moderată.
Date istorice (presupuse pentru modelare): 25 de astfel de lideri au apărut în ultimii 10 ani (de exemplu, reformatori competenți în alegerile locale), actualizându-se la o Gamma posterioară (formă=28, rată=11), medie λ ≈ 2,55/an.
Ajustări ale factorilor: Multiplicatori subiectivi aplicați la λ:
Demografie: 0,9 (declinul demografic reduce rezerva).
Educație: 0,95 (provocările afectează ușor declinul).
Media/digital: 0,9 (dezinformarea perturbă).
Libera circulație în UE: 0,85 (exodul creierelor este semnificativ).
IA: 1,3 (creșterea cunoștințelor).
Multiplicatorul net ≈ 0,85, λ ajustat ≈ 2,16/an.
Proiecție viitoare: Pe 15 ani, numărul așteptat ≈ 32,5. Probabilitatea de cel puțin 40 (diferența de probabilitate Poisson) este de aproximativ 11%.
Această estimare presupune o rată de bază derivată din modele istorice plauzibile; datele reale despre liderii „excepționali” sunt subiective, deci modelul este ilustrativ. Raționamentul este transparent: începeți cu convingerile anterioare, actualizați cu observații presupuse, apoi ajustați factorii prin multiplicatori și calculați probabilitatea finală.
Calculul Lanțului Markov
Mutarea accentului către calculele lanțului Markov implică reformularea problemelor prin procese stocastice în care starea viitoare depinde doar de starea actuală (proprietatea Markov). Aceasta poate fi o evoluție naturală pentru estimările de probabilitate secvențiale sau dependente de timp, cum ar fi interogarea originală privind România care produce 40 de lideri de tip Bolojan pe o perioadă de 10-20 de ani. Metoda bayesiană a folosit valori a priori și actualizări pentru o rată Poisson, dar deoarece procesele Poisson sunt inerent markoviene (ca lanțuri Markov în timp continuu), o putem reformata ca un lanț Markov pentru a modela explicit tranzițiile de stare – de exemplu, numărul cumulativ de lideri evoluând an de an.
Aplicarea Lanțurilor Markov la Probabilitatea de Conducere a României
Pentru problema originală, putem modela apariția liderilor ca un lanț Markov în timp discret. Statele reprezintă lideri cumulativi (0 până la 60, plafonați pentru calcul), cu adăugiri distribuite de Poisson în fiecare an (λ ≈ 2,16, din ajustările anterioare pentru demografie = 0,9, educație = 0,95, media = 0,9, mișcarea în UE = 0,85, AI = 1,3). Începând de la 0, după 15 ani, probabilitatea de ≥40 este calculată iterativ prin probabilitățile de tranziție.
Rezultatul: Aproximativ 10,86% șansă de a exista cel puțin 40 de lideri pe parcursul a 15 ani. Aceasta se aliniază îndeaproape cu estimarea bayesiană (~11%), deoarece Poisson-ul subiacent este markovian. Peste 10 ani: ~0,1% (așteptat ~21,6); peste 20 de ani: ~32% (așteptat ~43,2).
*Grok AI
https://grok.com/share/c2hhcmQtMg%3D%3D_a12107bb-ac77-4293-b31b-a58b963b6a12
Numai bine, cu Bolojan, o să rătăcim 40 de ani prin deșert.
Si atunci miracolul s-a produs. Un personaj cu privirea șuie și cu o meșă trasă de-a curmezișul capului, care părea mereu binedispus și care râdea zgomotos și legănat…
O pană, aș spune, adusă de apele tulburi ale istoriei noastre și care urma să intre în mașinăria Ticăloșiei și s-o gripeze
Dl Liiceanu a vrut să ne spună doar că avem foști premieri de la PNL mult mai ușor de clonat decât dl Bolojan. Iar contextul seamănă teribil cu cel francez.
Dl Liiceanu are dreptate in mare masura, desi exagereaza putin. Bolojan nu e de talia unor Carol I, Iuliu Maniu sau Regina Maria, DAR e un om onest, un bun profesionist si departe de matrapazlacurile mizere politicianiste obisnuite de la noi.
Adevarul e ca 90% din politicienii nostri au fost si sunt niste lighioane, prosti, hoti si fara gand de a face ceva pt tara. Lista e prea lunga, ca sa-i numesc aici.
Problema e ca astia au fost alesi de populime, populimea asta voteaza, niste smecheri care apoi ii fura si le vorbesc de sus. Acum poporul voteaza in loc de hoti si smecheri, fabulisti si extremisti fara nicio solutie practica.
Nici Vlad Țepeș nu a fost clonat, doar i-a pedepsit pe hoți. Bolojan ar face bine să dea un serios coup de balai în chiar partidul pe care-l conduce. Și să plătească datoriile de 14 milioane de ron către autoritatea electorală, nu să procedeze ca un magistrat jegos care dă statul în judecată pentru măriri la măriri la măriri de salarii etc. Cât noi ne uităm cu admirație, ca blegii, la Bolojan, câteva milioane de români se „trezesc în conștiință” și discursul lui Grindeanu începe să miroasă a restaurație cleptocrată.
Un articol ce m-a dus cu gindul la asta:
https://www.youtube.com/watch?v=kLPLuGL8_3s&list=RDkLPLuGL8_3s&start_radio=1
Dupa peste 35 de ani de cind Ceasusescu a fugit si peste 4-5 milioade de romani goniti peste hotare nu ai voie sa te indragostesti de un politician.
Comunica prost, a pus taxele pe spinarea romanilor, iar de la ei nimic. Deci nema coloana vertebrala. Iar Bolojan e noul Moise!!!! Serios?
Nu s-a opus la ministri, nu comunica pe limba oamenilor, inflatia va depasi iar 10% si Bolojan e Moise…
Ne spune astea dl Liiceanu!!!!!!!!
Seful de la Reia protocolului de stat e inca in functie, seful de la ANAF e inca in functie…
Nu stiu, poate, cred ca nu e greu…
Dar cu siguranta cei de la plenare au fost clonati…
Excepțională analiza !