miercuri, mai 18, 2022

Omul – ultima frontieră? Despre (trans)umanism și personalitate

Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat,
(…)
Dar eu, ce nu-s strunjit pentru hârjoane
Și nici să mă răsfăț în dulci oglinzi,
(…)
Eu, cel necumpănit deopotrivă,
Prădat la trup de firea necinstită,
(…)
Da, eu, în piuitul slab al păcii,
Nu jindui să-mi petrec răgazul altfel
Decât privindu-mi umbra lungă-n soare
Și cugetând la strâmbăciunea mea.
(…)
Mi-am pus în gând să fiu un ticălos,
Urând huzurul zilelor de azi.
Urzeli am înnodat, prepusuri grele,
Prin bete profeții, scorneli și vise
William Shakespeare, Richard al III-lea (traducere de Dan Duțescu)

În anii 60, viitorul părea deschis către o eră a expansiunii omului în spațiul cosmic. Pentru Gene Roddenberry, Spațiul era ultima frontieră a omului. Cursa spațială era, de fapt, vârful de lance al cursei înarmărilor (nucleare), pentru că rachetele folosite pentru misiunile în spațiu erau doar prototipuri ale rachetelor balistice intercontinentale menite să lanseze focoase nucleare către inamicul aflat pe celălalt continent. Această cursă s-a terminat atunci când una dintre părți a pretins că poate neutraliza atacul celeilalte… în spațiu prin celebra Inițiativă de Apărare Strategică (mai bine cunoscută prin acronimul popular „Războiul Stelelor”). Și s-a reluat atunci când a devenit evident că totul fusese o farsă și că tehnologia lăudată nu exista decât în imaginație. Când Statele Unite au renunțat la programul spațial (mai mult, au apelat la Rusia pentru lansarea puținelor misiuni din ultimii ani), Rusia a văzut că poate relua cursa înarmărilor.

O dată cu încheierea (aparentă a) Războiului Rece, cursa spațială și-a pierdut și ea din sex appeal și s-a redus la misiuni de mentenanță a sateliților comerciali. Proaspăta reînnoire a interesului pentru planetele învecinate pare mai degrabă o mutare de marketing pentru NASA în speranța impulsionării bugetului alocat. Ochii oamenilor nu se mai îndreaptă spre cer (oricum, pe cerul nopții abia mai distingi câteva cele prin poluarea modernă), ci spre proverbiala capră a vecinului. Iar rachetele nu mai sunt simbolul elansat al omului care și-a depășit propria condiție de ființă sublunară, ci al atacurilor „de precizie” din mijlocul orașelor asediate. „Mașinile zburătoare” nu mai aparțin „acelor oameni minunați”, ci sunt vectorii morții și ai terorii.

Știrile din ultimele zile par să graviteze cu toatele în jurul aceluiași uriaș ring de box. În colțul roșu – Putin; în colțul albastru (azuriu) – Zelensky (nu Klitschko, așa cum v-ați fi așteptat). Meciul pare însă să se prelungească la nesfârșit. Cu toții ne simțim ca spectatorii de la meciul din Rocky (primul film) care se uitau cum personajul titular rezistă în ciuda evidentei epuizări. Pentru că el își propusese nu să câștige, ci să reziste: „I was nobody. But that don’t matter either, you know? ‘Cause I was thinkin’, it really don’t matter if I lose this fight. It really don’t matter if this guy opens my head, either. ‘Cause all I wanna do is go the distance”. Iar Zelensky a demonstrat că rezistă, iată, de mai multe „reprize” decât s-ar fi așteptat alții (în special Putin). Dar oare este un „meci” între două persoane? Asistăm la o aristeia precum în epopeile homerice? Avem un Ahile și un Hector? Sau este vorba despre două armate, despre două state încleștate într-o bătălie pe viață și pe moarte? Sunt, de fapt, aheii contra troienilor?

De fapt ne complăcem într-o sinecdocă prin care punem în locul colectivităților câte un om pe care îl considerăm reprezentativ. Este ca atunci când discutăm de românul „tipic”… Și atunci: toți rușii sunt campioni de arte marțiale, iar toți ucrainenii sunt comedianți? Mai mult, Rusia este o țară a fanfaronadei puterii, iar Ucraina una a vorbirii în răspăr? Evident că nu! În această logică, România anilor ’80 era o țară întreagă de naționaliști paranoici… Schimbarea la față a liderilor a arătat un Putin din ce în ce mai frustrat de prelungirea unui război pe care îl credea rapid. În schimb, Zelenski s-a transformat dintr-un actor de comedie într-un veritabil om de stat, capabil să mobilizeze masele. Nu mai este actorul care pretindea că este un președinte al tuturor. Este actor în propriul său film de acțiune. Devine un Chuck Norris al Estului Europei.

Ei bine, în acest peisaj apocaliptic putem să deslușim pe fundal o problemă ignorată total. Nu asistăm la o confruntare între doi oameni, ci la o încleștare între mii de oameni. Obiectivul (declarat al) lui Putin este să distrugă infrastructura Ucrainei ca stat (și, ulterior, să o poată domina printr-un guvern „prietenos”). „Actorii” acestei tragedii sunt două state, adică două „ființe” care nu sunt oameni. Dar oare există ființe transumane care să poată pretinde recunoaștere din partea oamenilor și chiar să se considere superioare acestora? Există ore niște supereroi printre noi?

Surprinzător, da! Mult înaintea Metaversului, entități transumane au fost considerate persoane. Și nu este vorba despre extratereștri sau despre ființe supranaturale, ci despre stat. Unii spun că Statul a fost chiar prima persoană, căci înainte de apariția statului nu puteam vorbi despre persoane (adică despre subiecți ai unor drepturi). Doar o dată cu apariția statului ar fi apărut (cu adevărat) și sistemul de drept care apoi a recunoscut drepturi (și) indivizilor. Alții au analizat în detaliu afirmația lui Ludovic al XIV-lea: l’état c’est moi. În celebrul său studiu despre Cele două corpuri ale regelui, Ernst Kantorowicz a explicat că statul nu trebuie confundat cu persoana monarhului. Și totuși noi continuăm să confundăm Rusia cu Putin și Ucraina cu Zelensky. Cei doi nu sunt decât vectorii unui mecanism complicat prin care o mulțime de indivizi (mă feresc să folosesc termenul uzat de „colectivitate”) este convinsă să acționeze în mod coordonat (sau ordonat). În ce măsură o asemenea coordonare centralizată (mai) este utilă într-o epocă în care comunicațiile facile pot permite coordonări fără un „lider” (a se vedea tehnicile de crowdfunding sau cele de tip peer-to-peer) este o chestiune distinctă și nu doresc să intru aici în detalii.

Dacă facem distincția dintre aceste realități (indivizi versus state), apar o serie de chestiuni interesante. De exemplu, în cazul în care se va ajunge la o tragere a răspundere a agresorului, răspunderea va plana asupra întregii Federații Ruse (ca stat federal) sau doar asupra acelor persoane care au participat la decizia de a declanșa atacul? Deja sancțiunile impuse Rusiei par a indica a doua variantă. Problema sancționării unui stat întreg este aceea a aruncării anatemei asupra întregii populații. Iar în termeni pur juridici este vorba despre problema răspunderii colective – fiecare cetățean va suporta (o parte din) sancțiunea aplicată. Cred că sancțiunile trebuie să fie îndreptate (în măsura posibilității de a discerne) doar împotriva acelor persoane care au fost implicate în decizia sancționată. Este drept că în cazul unui stat care a preferat să păstreze un sistem centralizat de control al resurselor, o asemenea distincție se poate dovedi greu de operat.

În schimb, în ceea ce privește măsurile corective, acestea ar trebui să vizeze statele însele. De exemplu, nu i se va solicita lui Putin să „restituie” Crimeea Ucrainei, ci va fi vorba despre o măsură impusă Federației Ruse ca stat. Nu Putin (deși este comandantul suprem) va trebui să retragă toate efectivele militare dincolo de granițele Ucrainei, ci statul rus. Este posibil ca Putin să nu mai fie „la butoane” la acel moment… În dreptul privat există o regulă de bun-simț: atunci când o entitate colectivă pricinuiește un rău unei persoane, ea va trebui să o despăgubească. Dar apoi va putea să se îndrepte împotriva individului (sau indivizilor) vinovat de fapta ilicită. Iar cel păgubit se poate îndrepta și direct împotriva acestor indivizi. Oare nu putem aplica același mecanism și în acest caz?

De ce (mai) vorbim despre drept când este război? Orice este permis în dragoste și în război, nu-i așa? Regulile sunt incompatibile cu războiul… Ei bine, dreptul internațional public s-a născut tocmai din încercarea de a contrazice aceste afirmații. Titlul operei principale a lui Hugo Grotius din secolul al XVII-lea, Despre dreptul războiului și al păcii, este elocvent în acest sens. În timpul Marelui Război, un profesor francez de la Paris, Albert Wahl, a scris un tratat în mai multe volume despre Dreptul civil și comercial al războiului. Înființarea Ligii Națiunilor după Primul Război Mondial și al Organizației Națiunilor Unite după cel de-Al Doilea sunt și ele argumente (mai) recente în același sens. Așadar, există reguli și în caz de război… Aceste reguli trebuie respectate de state, dar și de către indivizi (mai ales dacă ei se află în poziții de putere).

S-a reproșat Consiliului de Securitate al ONU că este lipsit de putere pentru că un simplu veto din partea Rusiei blochează orice procedură. Dar să nu uităm că mai există și alte mecanisme. Unele dintre ele sunt la dispoziția simplilor particulari. Într-o hotărâre care a făcut valuri mari în epocă, doamna Loizidou a obținut de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoașterea ocupației ilegale de către Turcia a nordului Ciprului. Și a primit despăgubiri… Mai aproape de noi (și de zona de conflict), aceeași curte de la Strasbourg a recunoscut la cererea domnului Ilașcu ocuparea de către Rusia a regiunii transnistrene. Și a acordat despăgubiri… Poate că ucrainenii care au de suferit de pe urma invaziei rusești vor putea să se adreseze și ei aceleiași Curți (sau unei alte instanțe) și să obțină condamnarea Rusiei la plata de despăgubiri. Să sperăm că Rusia nu va cere în schimb tancurile „confiscate” de agricultorii ucraineni…

De aceea nu cred că trebuie să lăsăm deoparte dreptul și regulile sale chiar dacă războiul pare să le ignore total. Mai devreme sau mai târziu, „iarna vrajbei noastre” se poate schimba „în toi de vară”. Iar cel ce ajunge la concluzia că își poate transforma mizantropia personală într-o politică de stat ar trebui să știe că va plăti până la urmă, chiar dacă nu va avea soarta lui Richard al III-lea…

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Este legal sa se confiste iahturile oligarhilor?
    Este legal sa fie dat afara marele dirijor rus Valeri Ghorghiev, sau a Annei Netrebko? Este legala blocarea conturilor unor cetateni rusi?

    A fost legala confiscarea averilor evreilor, doar pt ca erau evrei?
    Nu cumva din dorinta de a face dreptate devenim nedrepti?

    • Nu e asa de simplu, nu e doar alb sau negru. Eu zic ca da, e legal daca e vorba de sustinatori ai lui putin, de cei care il finanteaza. Si nicidecum nu poate fi vorba de o asemanare cu ce au facut hitleristii, care au blocat/confiscat TOATEaverile evreilor, chiar a celor germani si care nu aveau nimic impotriva germaniei.

      • Eu zic ca da, e legal daca e vorba de sustinatori ai lui putin, de cei care il finanteaz
        ……..
        Aceasta sustinere, care in sine nu cred ca e o lege, ar trebui dovedita de un tribunal, ca vezi Doamne, noi avem valori, justitie… ca d-aia vrem sa dam cu polonezii de pamint.

        Si de ce nu ar lua si chinezii, brazilienii, pieile rosii, venezuelezii, jahturi, avioane, proprietati vestice pt ca si astea au sustinut ceva.
        Mama lor de chiaburi si exploatatori

    • În măsura în care oligarhii își folosesc averile pentru a finanța statul rus (și, implicit, efortul militar), poate fi justificată. Iahtul ca atare nu știu dacă poate fi monetizat astfel (pare mai degrabă o chestiune de consum voluptuariu). Dar poate se speră că stresul provocat oligarhului va genera nemulțumiri ale celor din jurul cercului puterii de la Kremlin :-)
      Încetarea contractelor unor profesioniști mi se pare și mie exagerată. De aceea spun că trebuie să existe o măsură chiar și în aceste… măsuri.

      • Cel mai simplu, aceste averi sa fie colectate intr.un fond international cu care se va recladi Ucraina dupa razboi, sunt peste 100 de mliarde de dolari !!!
        Nu cred sa existe prea multe obiectii.

    • Domnule, ce fac rusii in Ucraina nu e razboi, ci crima impotriva umanitatii.Cei ce sunt finantatori ai criminalilor trebuie sa plateasca, pentru ca sunt la fel de vinovati. Punct. Nu e nicio nedreptate aici, ci din contra!

      Nu comparati confiscarile averilor( dobandite prin inteligenta si munca de-a lungul multor generatii) de catre bestiile rosii in tarile unde aceste bestii au ajuns sa guverneze prin dictaturile lor infecte, dominate de scursuri proletare, cu deposedarea de bunuri a acestor indivizi imbogatiti cu sprijinul esential al exact acelora ce sunt odraslele bestiilor rosii sau ale complicilor acestor bestii!

      Iar marele dirijor, atata timp cat este de partea crimei, nu valoreaza nici doi bani. Ar trebui interzis in vecii vecilor, oriunde pe planeta asta. Prietenii si adulatorii criminalilor nu trebuie lasati sa mai apara vreodata in fata oamenilor. Ar fi o impietate!

  2. „Cred că sancțiunile trebuie să fie îndreptate (în măsura posibilității de a discerne) doar împotriva acelor persoane care au fost implicate în decizia sancționată.”

    Asa sa fie oare? In scandalul emisiilor din Germania credeti ca exista vreo curte care sa-i condamne doar pe directori si nu intreaga firma?
    Si mai clar: Sanctiunile la nivel de crime impotriva umanitatii trebuie bineinteles aplicate persoanelor, iar cele referitoare la daunele materiale suferite intregii tari. Faptele nu au fost comise de vreun potentat nerecunoscut de comunitatea internationala, ci de catre un lider ales si acceptat de aceasta, si votat de catre populatie. Uitati-va la ceea s-a intimplat dupa al doilea razboi mondial, la procesul de la Nürnberg si la reparatiile/despagubirile impuse si veti avea respunsul la intrebari. Ca despagubirile insesi pot duce la revansism si la un nou razboi, asta e o alta problema (vezi Versailles) …

    • Mulțumesc pentru comentariu, pentru că el își conține răspunsul la propria întrebare. Într-adevăr, am avut 70 de ani de (relativă) pace după WW2 pentru că tabăra lui Marshall a câștigat în fața celor (în special Stalin) care doreau o reducere a Germaniei la stadiul de națiune agricolă (și înfometată). O națiune pusă la zid se va mobiliza să răspundă „agresiunii” fără să mai poată vedea realitatea. „Frica ucide mintea”. Este momentul unor măsuri ferme, dar care să permită o „convingere” la negocieri (și la stoparea imediată a ostilităților), nu la o nouă Cortină de Fier. Și credeți-mă că în copilăria mea mi-am dorit mereu o confruntare militară decisivă între est și vest (sperând că Vestul va câștiga), dar acum nu cred că ea va rezolva ceva. Până la urmă, am ajuns mai aproape de occident fără război (morții Revoluției au fost doar o maskirovka utilizată de tabăra pro-rusă pentru a se asigura de monopolul puterii post-revoluționare, pentru că așa spunea „doctrina” sovietică).

    • Da, si luarea cailor chiaburilor, si nationalizarea fabricilor, toate au fost acte istorice, de dreptate. E absurd sa justifici nedreptati actuale cu cele din trecut.

      Sper sa nu cirii cind ti se va confisca masina deoarece emite codoi. Stii citi copiii mor din cauza codoi?

    • – „Sanctiunile la nivel de crime impotriva umanitatii trebuie bineinteles aplicate persoanelor, iar cele referitoare la daunele materiale suferite intregii tari.”

      Putin si Rusia trebuie mai intii invinsi, fiindca autorii pedepsiti ai crimelor impotriva umanitatii au fost dintotdeauna din rindurile celor invinsi. Niciodata dintre invingatori. Ceea ce este perfect normal, fiindca stim inca de la gradinita (vezi si Petre Ispirescu, Opere complete) ca binele invinge mereu. In mod la fel de natural si firesc, popoarele rele (invinse in razboaie) au platit dintotdeauna despagubiri de razboi popoarelor bune, invingatoare. Niciodata invers. Iar istoria ne invata ca popoarele rele au fost, sistematic, cele care au atacat popoarele bune provocind absolut toate razboaiele.

      – „Faptele nu au fost comise de vreun potentat nerecunoscut de comunitatea internationala, ci de catre un lider ales si acceptat de aceasta, si votat de catre populatie.”

      Nu am urmarit niciodata in mod deosebit situatia politica din Rusia, dar, din ceea ce am citit pe acest site, din ce am auzit pe la diverse televiziuni in ultima vreme si din declaratiile furibunde ale politicienilor NATO & UE, impresia mea era ca Rusia e o dictatura, iar Putin un dictator. Iar dvs ziceti ca Putin ar fi fost ales si votat de populatie. Am fugit la wikipedia. E adevarat ce spuneti. Si a fost votat nu o data, ci cu repetitie.

      Daca admitem ca pe o ciudatenie faptul ca rusilor le place democratia ca sistem politic si votul universal, dar prefera sa voteze personalitati cu porniri dictatoriale, cum ramine cu comunitatea internationala, care – cum corect spuneti – l-a acceptat pe Putin ca lider legitim? Introducem in boxa acuzatilor, alaturi de Putin, si comunitatea internationala? O punem si la plata daunelor materiale in solidar cu poporul rus?

  3. Interesantă accepțiunea pe care o dați transumanismului! Nu știu dacă transumanism = eroism. Aș zice că eroul este încarnarea la superlativ ale unor calități umane, iar transumanismul este bioameliorarea corpului prin știință și tehnologie. Eroul moare pentru ideile lui, cyborgul omoară (eventual și-n pauzele dintre reparații) pentru niște idei, eventual prin algoritmi.

    • Transumanismul este pentru mine recunoașterea calității de subiect altui „organism” decât individul uman. Știu că discuția este astăzi despre IA și cyborgi, dar mi se pare că încrâncenarea bioeticii este inexplicabilă în contextul în care însăși Statul și Biserica sunt „organisme” post-umane, unde oamenii ajung să fie simple componente (ca în Borg al lui Roddenberry). Iar cyborgul poate salva vieți umane (în medicină încep să fie folosiți roboții din ce în ce mai mult) sau poate fi calea unui individ uman de a supraviețui (diferitele dispozitive medicale). Tind să cred că doar înlocuirea creierului cu o „proteză” ajunge să altereze umanitatea din noi, dar mi-e teamă că deja se proiectează dispozitive care pot înlocui anumite funcțiuni cerebrale. Poate așa aflăm unde (nu) se află sufletul în noi…

      • Confundati trans cu postumanul, transumanismul doreste eficientizarea fiintei umane prin si datorita tehnici pe cand postumanistii doresc depasirea stadiului uman, depasire prin care intradevar sunt create „organisme” independete de cele umane.

        • Aveți dreptate. Dar oare statele sunt total dincolo de om? Sau sunt oameni „îmbunătățiți”? Vă amintiți că idealul statului comunist (și nu numai) era să creeze „omul nou”… Mie mi se pare că tocmai în această zonă se poartă acum discuția, atunci când statul este confundat metonimic cu liderul său. Eu sper că statele nu sunt totuși postumane, pentru că atunci suntem cu toții pierduți. Dar sunt de acord cu Dvs. că este o discuție extrem de interesantă (și actuală). Eu doar am deschis o dezbatere, nu pretind că am și răspunsurile.

      • Bun. Am înțeles acum. Transumanismul dumneavoastră chiar este o noțiune inventată (nu are nicio tangență semantică cu mișcarea și organizațiile transumaniste globale) care contrapune in mod futurist Statul-Nou, de tip transumanist, Omului-Vechi, rudimentar, dependent de suflet. Acest Stat apare ca o structură post-umană ce ar trebui investită cu noi competențe printre care eliminarea monopolului umanoid asupra personalității juridice. Greșesc pe undeva? Nu? Atunci nu văd de ce ne-am referi exclusiv la diverse unelte și tehnologii moderne (proteze, drone, selectori genetici etc) sau la oamenii conectați la astfel de tehnologii ca noi organisme dotate cu personalitate. Nu? Printre subiecții noului Stat s-ar putea regăsi gorile, gâște, galerii de fotbal și..de ce nu?…măgari.

        Din păcate un cerc de bioeticieni înverșunați au organizat undeva, in munți probabil sau prin Tibet, o mișcare de Rezistență…iar din cauza lor omenirea suferă…

        • Da, se poate discuta și despre drepturile animalelor, dar atunci ar trebui să vedem cum le comunicăm și lor că pot să și le ceară… Granița este la nivelul limbajului, mai degrabă: Adam a putut să numească animalele și astfel a devenit stăpânul lor. Galeriile de fotbal cred că sunt o formă de colectivitate căreia i se recunoaște o doză de personalitate. În definitiv, ele acționează la unison, oarecum independent de voințele indivizilor ce le formează :-) Iar uneori ajung să preia echipele pe care le susțin, deci dobândesc și un patrimoniu propriu.

      • Cu permisiunea dvs., cred ca problema are origini mult mai indepartate : in epocile premoderne politica era determinata de ´realismul´ platonician al formelor universale, Statul fiind intruparea unei/unor Forme ce transcend indivizii, vazuti aproape ca accidente, precum frunzele fata de copac, aceasta teorie a nutrit autoritarismul traditional, in care monarhul si/sau Pape erau reprez., vicarii lui Dzeu pe pamant, intr-un univers geocentric, in circuitul ´teologico-politic´. Apoi, cu un sens foarte diferit totusi, a fost istoricismul conservator, in special german, legat e nominalism ( Herder), in care comunitatea ( Gemeinschaft, dar si sobornost slavofila, Volk, la noi ´neam´ ) e mai mult decat indivizii, locul individului ´atomic´ fiind luat de familie, ca unitate biologica ( asa se explica si ´familismul´ antiindividualist conservator contemporan ). Transumanismul e in genere un curent cu origini in Iluminismul radical, prometeic, dar a putut lua o intorsatura ´reactionara´ , nietzscheana, ca ´modernism reactionar´, cum este la E. Junger, o uniune a holismului volkish si uneori direct rasist cu tehnologia, mai ales in figura soldatului modern, ca Ubermensch. Libertarianismul lui Rand, care propune idealul acestui fel de ´erou´ prometeic, nu este foarte departe, legat de monomitul lui J. Campbell, foarte influent in America, in filme, fanzine, etc. De ex., seria Infanteriei stelare e o productie ´randiana´. Si asa se ajunge si la transumanismul neo-reactionar al libertarianismului de la Silicon Valley, la Yarvin/Moldbug , N. Land sau P. Thiel. Ideea este ca individul devine un fel functie sau anexa a unui ´organism´ cibernetic/holistic transindividual, o noua versiune a ´Sufletului lumii´, o inteligenta de grup sau mai degraba de stup ceea ce e, in definitiv, un antiumanism si o dezumanizare. Pare in dezacord cu individualismul libertarian, dar superindividul Ubermensch este o entitate colectiva, de aceea si ura fata de ´individualismul´ democratic, mediocru , fata de ´preaomenesc´, la Nietzsche clar supraomul era o rasa diferita, a stapanilor, a viitorului, o entitate fara constiinta morala a ´pacatului original´, daca se poate spune, un amestec de inger si bestie, un inger exterminator.

        • Mulțumesc pentru referințe! Sunt de acord cu Dvs., doar că mi se pare că aceste idei se mișcă într-un cerc (sau, haideți să spunem într-o spirală ascendentă, ca să ne simțim bine și să nu sune a Spengler). Adică Republica platoniciană nu seamănă numai cu Sparta, Persia și Egiptul contemporane ei, ci și cu orice imperiu suficient de bine organizat (inclusiv cu al treilea reich și cu URSS). Chiar și România lui Ceaușescu pare similară (poate de aceea Platon era așa de prizat în epocă). Iar acum discuția care mie mi se pare interesantă este cea a corporațiilor și a „corporatiștilor” pentru că pare că asistăm la un animal nou, acei „10 o’clock people” ai lui Stephen King sau acele zaibatsu ale lui Gibson. Heinlein mi s-a părut mereu un personaj ciudat: nu înțeleg cum Infanteria Stelară și Luna e o doamnă crudă (sau Străin într-o țară străină) pot fi plasate în același univers… Statul își va dori mereu centralism platonician (sau elitism aristotelician) și va lupta mereu contra individualismului homeric (a se vedea înfruntarea dintre Agamemnon și Ahile). Dar eu, ca individ, voi spera până în ultima clipă că statul nu va învinge în acest… Război etern.

          • Multumesc pt. raspuns, eu m-am departat de subiect, prins in ´actualitate´. Subiectul e fascinant si inepuizabil, cu multe fatete, as aminti si de contra-cultura anilor 60-70 , Philip K. Dick , etc. Prins in obsesiile mele, doar atat as adauga : in cele mai vechi exegeze, dinaintea crestinarii Imperiului, ´katehonul´ era identificat cu puterea imperiala asa cum era ea vazuta in apocaliptica iudeo-elenistica ( in care Ingerul Romei era Samael, omologat cu Marte) , adica ´dzeul acestui veac´ , ´printul acestei lumi´ ( care era un intermediar ) si ´stapanitorii intunericului acestui veac´ ( care sunt ´in vazduh´ ), pasaje pauline de evidenta aroma gnostica … Cumva Schmitt s-a intors exact la aceasta interpretare, confirmand-o involuntar. Aviz katehontilor de toate steagurile.

        • @L.A. – ´familismul´ antiindividualist conservator contemporan

          … își are rădăcinile în biologie, e cea mai naturală atitudine posibilă: perpetuarea propriei linii genetice, asta face orice ființă vie. Dacă ați creat ”omul nou”, care nu mai vrea perpetuarea propriei linii genetice, asta înseamnă un singur lucru: acel ”om nou” recunoaște inconștient lipsa de viabilitate a propriei linii genetice.

          Long story short: orice individ care există azi este urmașul a milioane de generații, care s-au confruntat cu milioane de situații ostile și au ieșit învingători din toate, că altfel nu și-ar fi perpetuat linia genetică.

          Da, familia e mai importantă decât individul, pentru că linia genetică e mai importantă decât individul. Familia are o bază biologică reală, nu e doar ficțiunea juridică din ultimii 20 de ani.

      • Apoi, in legatura ceea ce spuneti despre drept si legi, acestea erau in traditia clasica universale, dreptul natural tomist, etc. , cu nominalismul au fost puse la indoiala, ´ocazionalismul´ teologic ( ideea ca Dzeu intervine, arbitrar, in orice lant cauzal) fiind transpus in termeni seculari si politici, ca despotism ( timpuriu modern), ar si in decizionalismul heideggerian. In ideologia volkish ( dar care poate fi gasita si in alte parti ) adevarul, dreptul, legile, sunt particulare, determinate de ´peisaj´ , de mediu, sol, sange, de ´sufletul popular´ , care este o entitate supraindividuala, un fel de panpsihism. De aceea familia joaca rolul de celula in aceasta matca ( de natura rizomica, ce ne duce cu gandul la Acephalos-ul bataille-an ). Spengler dezvolta foarte clar aceasta ideologie vitalista, asimiland aceasta viata profunda, biologica , cu viata inconstienta a plantelor ( contra ´fiintei treze´ individuale si urbane, pe care o uraste si o vrea extrirpata, o extirpare chirurgicala a constiintei, binelui si raului). Deci individul se conecteaza la acest Inconstient colectiv etnic, in termeni jungieni, ceea ce echivaleaza cu o dezindividualizare, o topire extatica a individului, intr-o mistica colectivista, destul de aproape de nihilismul suicidar pur si simplu, o sete de anihilare, oin cuvintele lui Land. Junger a dat o versiune futurista si tehnologica acestei ideologii macabre, cu cyborgii lui soldati/muncitori, in care unii au vazut prototipul legiunilor SS. Existenta e, nietzschean, o lupta pt. viata intre diferitele etnos-uri, intre care nu exista nicio comunitate de natura ( etnodiferentialism), un relativism radical, nihilist, ce permite afirmarea vointei de putere, supravietuirea celui mai puternic, ca ´stapan al pamantului´ . In cont. un coment. anterior cam eliptic, as aduga ca teolog. politica a lui C. Schmitt e un dualism ce vede o opozitie in Dumnezeu ca Treime ( in polemica lui cu Petersen), intre un ´D-zeu al creatiei´ si al ordinii si un ´D-zeu al rascumpararii´, el alegandu-l pe cel dintai, in timp ce al doilea, acela al ´progresismului´, este, evident, Hristos. Cu alte cuvinte, este ´corectarea´ Marelui Inchizitor, un dualism gnostic inversat, cu preferinta pt. tatal-demiurg. al Legii si ordinii, un anti-crestinism. Acest D-zeu conflictual e Dionysos nietzschean, zeul haosului si al ´luptei´, cum il descrie Nietzsche in Nasterea tragediei si in alte parti …
        Nu am scapat, nici pe departe, de acest cosmar ce pare ca ne impresoara din toate partile …

        • LA ce consecințe colosale poate duce o distincție inițială aparent minoră! Discuția este fascinantă și cred că s-ar putea publica un volum cu aceste dialoguri…

        • Depinde de unde privim. De exemplu, la Aristotel mi se pare că nu era foarte clar cât de „naturale” erau legile, de vreme ce constituția cetății era elaborată de cetățeni înșiși, iar fiecare cetate avea propriile legi (care păreau oarecum îmbibate de volkgeist avant la lettre; sau, invers, ele determinau spiritul poporului din cetate – nu mi-e foarte clar). La Platon, da legile veneau cumva din exterior, de la zeitate. La modul mult mai pragmatic, studiile moderne despre „transplantul legislativ” demonstrează că o lege elaborată pentru o anumită cultură nu se poate acultura în alta… Așa că ajungem la celebra abordare nihilistă a scitului (adică din Ucraina de astăzi) cum că legile sunt ca pânzele de păianjen li că trebuie să fii nebun să te bazezi pe ele… Oare?

          • Da, dreptul natural ( sau comun) aristotelic e universal si deci politica, filosofia practica, se intemeiaza tot in ´forme´, doar ca la Aristotel aceste forme ( entelehii) sunt imanente, iar politica lui tine seama de contingente, diferitele regimuri fiind adaptari, aproximatii sau deviatii de la ´reginul ideal´ ( acela mixt, care nu e totusi cel democratic) etc. Aristotelismul nu e chiar atat de diferit de platonism cum se exagereaza uneori. Doar ca acest ´universalism´ antic e foarte diferit de universalismul abstract si naturalist al Iluministilor, de aceea se vorbeste despre ´universalul real´ sau de comprehensiune, fata de acela de extensiune, care e cu atat mai vid cu cat e mai general. Volkismul nu ataca doar universalismul rationalist-iluminist ( care mostenea totusi scolastica), ci si pe acela antic-medieval, de pilda heideggerianismul ( ma rog, nu e chiar volkism, dar e inrudit) , care e un antiplatonism. Particularismul acesta e un relativism radical si deci nihilism, un nihilism constient si ´activ´. Cu tot ´traditionalismul´ sau pretins, e foarte postmodern.
            Adevarul poate fi undeva la mijloc, intre universalismul abstract si particularismul nominalist, in sensul ca aceste tipare universale sunt intotdeauna particularizate, incarnate ( imanente, in sens aristotelic), evident ca trebuie facuta distinctie intre dreptul natural si dreptul pozitiv, de aici echivocitatea ´legilor´. Panza de paianjen prinde doar muste.
            Interesanta totusi ideea devs. despre entitatile transumane din Metavers, anticii le ziceau Daimoni …

    • Un cyborg poate fi considerat deja cine are o proteza, un stimulator cardiac, o pompa de insulia, toate sunt create pt bioameliorarea unei vieti omenesti.
      Cyborgul de care vorbiti, care omoara intre pauzele reviziei technice, accea sunt roboti, roboti care nu pot dezvolta idei, sunt masini stupide care executa sustinuti de algoritmi si multa mecanica ideile oamenilor care ii programeaza si conduc. Roboti sunt dronele care deocamdara sunt inca pilotate de oameni, avem drone care datorita inteligentei artifciale se pot misca si deplasa autonom, vezi baletul dronelor cu steagul Ucrainei, insa si aici, sunt oameni cu inteligenta nativa care le-au inventat, inteligenta artificiala nefacand altceva decat se prelucreze in timp record informatiile cu care aceasta este „hranita”.
      Pana ce un cyborg va putea omora ideile mai intai trebuie omorati oamenii.

      • Acum depinde ce înțelegem prin idei (și nu vreau aici să reiau discuția lui Hume). O parte dintre ideile pe care le menționați sunt simple abilități tehnologice, adică invenții concretizate în artefacte (instrumente) care nu-și pot depăși limitele interne tocmai pentru că nu au o idee la bază. La un moment dat, acest tip de „idei” vor putea fi dezvoltate și de roboți. Pe de altă parte, ideile care ne fac umani cred că sunt cele generale (ca să nu le spun filosofice). Din păcate și aici mi se pare că evoluția umană din ultimii 2500 de ani nu a făcut un salt spectaculos. Eu cel puțin am rămas uluit când am văzut că ideile (nu mă refer la baza tehnologică sau științifică, ci l ideile etice) lui Aristotel sunt în mare parte valabile și azi. Iar cyborgii nu cred că vor dori să ucidă ideile, ci doar să le colecteze și să le catalogheze…

  4. Ne uitam pe harta si vedem cum sunt pozitionate trupele Rusiei , in acest moment , in Ucraina si vedem cum dincolo(la sud ) de Nipru nu exista mari capacitati miltare ale armatei Rusiei si nici atacuri concertate asupra zonei .Daca Ucraina rezista si va rezista (va fi ajutata atit cit trebuie ca trupele Rusiei sa nu treca Niprul) , vom intelege ,cum dincolo de separarea populatiilor, de etnie rusa de etnia ucraineana ,va exista si o separare a etniei romano- moldovenesca de locuitorii filo rusi din Transnistria .Putin „Unificatorul ” va aduce acasa pe toti rusii. Asta ii este visul si asa doreste Putin sa ramana in Istoria tuturor rusilor . Republica Moldova nu va mai reprezenta pentru Rusia o miza strategica(ea va fi ocupat deja o parte de pina la Nipru din Ucraina ) si este posibil ca armatele Rusiei si multi dintre cetatenii de etnie rusa sa plece din Transnistria spre patria mama . Chiar daca nu va vine sa credeti putem vedea cum UE va accepta , in prima faza , doar Republica Moldova . Putin nu are nici banii nici capacitatile miltare sa ocupe intreaga Ucraina si sa o si stapineasca .Se va opri pe Nipru sau se va intoarce la granitele din Donbas, daca Ucraina va opune in continuare rezistenta .La un moment dat Rusia se va opri de la sine .Rusia nu va mai avea resurse sa continue razboiul si in momentul in care se va intimpla asta vom vedea aparitia de negocieri (deja se negociaza ).NATO nu va intra in confruntare directa cu rusia. NATO nu are nevoie de asta atita timp cit tarile din Europa si nu numai vor ajuta Ucraina . Curios este cum , chiar acum , Zelenski cere cu insistenta interventia NATO stiind foarte bine ca NATO nu se va implica direct .Multi dintre cetatenii Ucrainei care acum au plecat din tara se vor reintoarce .Vor exista si familii care vor ramane in Occident undeva la cel putin 500 de mii de astfel de oameni .Cei care sunt de etnie rusa vor fugi ,la alegere , in Rusia sau spre Occident .O Ucraina, mai mica , situata pina la Nipru , va fi parte a viitorului .Nici UE si nici Rusia nu au nevoie de o Ucraina foarte puternica la granita .Va exista o intelegere intre actorii de forta ai lumii .Razboiul atomic este o utopie iar consecintele unui astfel de act ar insemna o distrugere totala a omenirii nu atit prin loviturile directe ci prin tot ceea ce urmeaza dupa aceste lovituri .SUA deja a devenit furnizorul principal de gaze in Europa .Unitatea europenilor este aproape totala , micile derapaje in discursul unora (citeodata se intimpla sa fie scoase din context unele vorbe si folosite in a avertiza pe cel care le spune ) vor disparea pe masura ce alegerile vor arunca in umbra istoriei pe asa numitii nationalisti .Germania , umanitar vorbind ,va accepta pe tot ucrainienii ce fug din calea razboiului (motivat sau inchipuit motivat ) .Intreaga Europa va ajuta parcursul cetatenilor ucrainieni , ce tine de dorinta personala a ucrainienilor fugiti spre locurile unde vor dori sa isi duca existenta . Banii europeni vor facilita asta si donatiile venite de pretutindeni vor ajuta si ele .Reconstructia Ucrainei va fi si ea parte a mobilizarii firmelor europene si Americane in viitorul imediat . Inarmarea si imensele sume pentru inarmare vor regenera forta Uniunii Europene .O Armata Europeana este pe cale sa apara ,ca parte a nevoii ce tine de viitorul Uniunii , nimeni nemavind garantia ca SUA (vom vedea in alegerile viitoare din SUA ) va conlucra asa de bine cum o face acum cu Europa .Un cumul de factori politici a facut ca Putin sa declanseze aceasta agresiune si totul s-a datorat pierderii alegerilor in SUA (stiti si voi de cine) si ceea ce urmat imediat dupa asta unde am vazut , politic , cum partidele de opozitie ,din tarile unde au avut loc alegeri , s-au unit (impotriva firii) si au cistigat alegerile inlaturind pe simpatizantii Rusiei de la putere .Va imaginati cum totul s-a naruit in jurul Rusiei .O imensa majoritate a tarilor lumii s-a pozitionat impotriva agresiunii si toate restrictiile (inca mai exista loc de mai mult ) distrug economia si asa slabita a imperiului RUS .Zelenski si-a asigurat „ nemurirea” si acum ambele parti au nevoie de el spre a merge la Pacea mult visata .Vom vedea curind daca Zelenski este capabil sa aduca pacea ,evident sprijinit si de unii si de altii, la nivel de acceptare .Atentatele asupra lui vor deveni si ele parte a folclorului ucrainean .Vom fi martorii unor modificari majore ,de atitudine politica si sociala , in intreaga Europa . Toate tarile ramase in afara Europei se vor repezi sa ceara Aderarea . Una peste alta , Europa va deveni un hab al frumusetii si al inteligentei natiunilor lumii si exemplu dat va face ca toate tarile lumii vor dori sa formeze , in partea lor de lume , astfel de entitati politico – sociale .Brusc , de niciunde ,Rusia intelege cum ca aceasta agresiune nu face altceva decit sa transforme Ucraina intr-un pamint arid fara de locuitori si acum incep sa dinamiteze Caile Ferate Ucrainiene spre a impiedica exodul , dar daca fac asta este obligatoriu sa opreasca si bambardamentele .Asa cum am zis deja razboiul se va opri de la sine vorba sefului NATO : Rusia l-a pornit Rusia sa il opresca . .

    • Mulțumesc mult pentru analiza de realpolitik. Să vedem dacă istoria (care știm că are o moralitate îndoielnică) o va urma. Într-un mod cinic, analiza Dvs. pune Europa în prim plan. Da, mă bucur că atacul etern a adus uniune internă, dar mă întreb dacă într-adevăr „Europa va deveni un hab al frumusetii si al inteligentei natiunilor lumii”. Oare nu este o imagine utopică, precum scrierile autorilor de așa-zis SF sovietic din anii 50? Eu doar sper că se oprească tendințele centrifuge din UE și cooperarea transatlantică să revină la nivelurile din anii 80. Dar mi-e teamă că și eu cer prea mult…
      Cât despre Ucraina, niciun politician serios de acolo nu va accepta divizarea țării pe Nipru (mai ales după luptele grele date de orașele din est cu invadatorii) pentru că mare parte din industrie este localizată acolo. Pe mine mă îngrijorează mai mult flancul sudic, unde Rusia și-a creat o legătură fermă cu Crimeea și acum dorește să ocupe tot litoralul nordic al Mării Negre. Ceea ce va însemna că nimeni nu se va mai încumeta să exploateze resursele de gaze din Marea Neagră pe care le slăvim noi de vreo 10 ani ca fiind viitorul energetic al României.

  5. Nu prea înțeleg seria asta de articole vizavi de războiul din Ucraina. Nu înțeleg referirea la ‘transumanism’ -ce definiție folosiți? una născocită de dumneavoastră?- și mi se pare totul o speculație ce pendulează pe un ax de wishful thinking.

    Eu pricep că foarte multă lume trăiește o angoasă putiniană, că foarte mulți au ajuns să viseze la lichidarea fizică a țarului, că alții, de asemenea mulți, dar intelectuali, visează la lichidarea metafizică a dictatorului, dar, până una alta rămân câteva fapte ce sugerează că ne aflăm foarte departe de momentul pedepsirii agresorului.

    In primul rând trebuie să ne amintim că regimul putinist nu este la prima agresiune. A invadat Georgia in 2008 și a mai agresat odată Ucraina in 2014 smulgîndu-i un teritoriu. Niciun om sănătos la cap nu poate pretinde că Putin a fost pedepsit drastic de comunitatea internațională sau de vreo instanță de drept internațional in acest interval in care ambițiile sale imperiale și pornirile sale belicoase au fost puse in lumină de faptele sale și ale acoliților săi. Și atunci, de ce ne-am aștepta ca astăzi să se întâmple altfel?

    Apoi, dumneavoastră știați că efortul de război al Rusiei putiniste este susținut de Uniunea Europeană și statele sale membre, individual, prin aceea că sancțiunile declarate nu au vizat exporturile Rusiei de gaze către Europa? Desigur, a fost blocat (temporar?) NordStream2, dar Nord Stream 1 a rămas in funcțiune furnizînd Germaniei gaze. Și aveți idee cu cât crește zilnic prețul la energie pentru europeni -sancționați fără drept de apel- din cauza războaielor lui Putin pe fondul nevolniciei propriilor lideri?

    O națiune -Statele Unite ale Americii- a incercat să pedepsească Rusia prin sancțiuni economice. Corect. Dar…
    …mai apoi, știați că in mai 2021 administrația Biden a ridicat sancțiunile impuse de precedenta administrație vizavi de NordStream2? Și ați aflat cumva că in ianuarie 2022 proiectul senatorului Ted Cruz de a reimpune sancțiunile a eșuat in Senat (majoritatea democraților votînd impotriva)?

    Și atunci, nu e firesc ca trans-dictatorul* Putin să se aștepte ca și după această ispravă criminală să scape cu basca curată?

    *trans-dictatorii sunt acei lideri care, in exercițiul funcțiunii fiind, se prefac pe dată in super-eroi intrînd intr-o transă mesianică..

    și incă ceva: ați aflat pe cine s-au găsit eurocrații să propună drept mediator in conflictul Rusia-Ucraina? pe sine-cdoca Xi.

    • Diferența este că acum Putin a trecut o limită: a pornit un război convențional contra unui stat aflat în Europa „tradițională”. Și, spre deosebire de Crimeea, acum a avut un răspuns de respingere pe măsură. Vechile aventuri au putut fi cumva cosmetizate ca fiind simple reacții, dar acum este evident cine este agresorul. De aceea cred că va exista o sancțiune. Iar pentru prima dată (după Kuweit) avem o condamnare (politică, e drept) la nivel internațional cu o largă majoritate. Deja o serie de mecanisme juridice care nu au mai fost activate până acum contra Rusiei sunt deja pornite și sper că nu se vor opri nici dacă Zelenski nu va mai fi liderul Ucrainei. Puteți să-i spuneți optimism moderat, dar eu tot cred că „de această dată va fi altfel”…
      Iar textele acestea vor să atragă atenția asupra importanței regulilor chiar și în contexte unde ele par total date la o parte.

      • Cum de altfel cred ca ati observat deja spusele mele au o nota de optimism ce imi pare a fi atit de necesar in aceste momente, de cumpana,cu care Europa nu s-a mai confruntat de multa vreme .Uniunea Europeana a detectat rapid cine este decidentul absolut al jocului razboinic si a cerut Chinei sa medieze , ca unica solutie , conflictul .Cindva , la inceputurile acestui conflict, am afirmat cum doar China poate fi cea care poate opri conflictul si oferi lumi pacea mult dorita .Daca nu o face si ramane fidela demersului Rusiei acela care se vrea a elimina forta ( citeste amestecul )SUA din intrega Europa si readucerea situatiei politico militare din Europa la nivelul anilor 1997 ,totul atasat agresiunii din Ucraina ,atunci ne vom afla intr-un impas .Chiar si in aceasta situatie in care China nu devine parte a atasamentului cu UE si SUA( toate ororile acestui razboi ar trebui sa o aduca macar de partea Ucrainei) Rusia va fi obligata sa intelega ca niciodata China nu ii va oferi fidelitatea absoluta, indiferent de ceea ce Rusia face , (in cazul de fata China nu poate fi aliatul unui agresor ) stiut fiind cum ca : atunci „ cind doi se bat al treilea cistiga . Referitor la ceea ce numim bogatia zacamintelor aflate in partea Romanesca a Marii Negre observam cum si aici intervine ceea ce noi numim interesul . Piedica , cea mare ,ce opreste decizia de a extrage , din acest perimetru , gazele naturale o reprezinta costurile .Zacamintele sunt pozitionate la o mare adincime , undeva la 300 de metri si este stiut faptul ca sub 200 de metri apele Marii Negre (in acesta zona de extractie si de transport )sunt sulfuroase ceea ce creste foarte mult costul tuturor echipamentelor ce tin de transportul gazelor pina la conductele terestre . Sunt putine firme , in lume, care au capacitatea tehnologica de a face asta si evident ele isi indreapta atentia spre zone usor accesibile de unde pot obtine un profit substantial .In alta ordine de idei ,exista perspectiva aparitiei unui text , ce va fi de comun acceptat de Occident si de Rusia compus de catre China ce ar trebui sa impace si „capra si varza” fapt ce ar elimina automat incrincenarea intre Occident si Rusia iar renuntarea si de o parte si de alta , ar putea deveni realitatea ce pune toate lucrurile la locul lor satisfacind orgoliile tuturor .Acest lucru nu poate fi facut nici de Turcia , nici de Israel si nici de orisicare alta forta politico- militara a lumii .Din acest unic motiv UE a cerut interventia Chinei .Inca o data UE isi arata maestria . Va refuza China ? Eu unul nu cred .Din intreg jocul vom vedea cum cistigatorul va fi UE . UE va reface Ucraina ,cea de dupa razboi si va aparea in fata omenirii ca Pacificatorul ce a cerut Chinei interventia .Va beneficia de extraordinara modalitate ce tine de acceptarea refugiatilor , refugiati ce nu vor reveni cu totii in Ucraina .Multi cetateni Ucrainieni vor ramane in UE .Germania ,va fi si ea cea care , in acest moment , nu mai poate fi acuzata daca se inarmeaza. Cumva, celebra mustata a anilor 40- 45(vedem asta mai la toate mitingurile din lume ce sustin Ucraina) se repozitioneza in alta parte si deja Cancelarul ofera 100 de miliarde (in prima faza )de euro pentru inarmare .Neavind siguranta votului din SUA cel din 2024 (atunci cind nu se stie cine va fi alesul ) Germania si UE ,in totalitate , impreuna cu cei pe care ii vedem deja ca cer aderarea , se vor inarma total .UE devine si o mare forta militara .Un anume„ feeling” imi spune , de multa vreme ,cum Rusia este mult prea mare, ca teritoriu , si are prea putini cetateni pentru a putea face fata tuturor provocarilor viitoare .

        • În același timp, China își dorește piața europeană, pentru că One Road One Belt către ea țintenște, iar nu către Asia Centrală. Dar UE a blocat accesul Chinei pe această piață. Oare o va deschide acum? Din seria „ai grijă ce-ți dorești” :-)

    • @EuNuke
      E bună observația despre propunerea de mediator. Dar, in actualul context, dvs.ce propunere ați avea ?
      J.Borell a motivat propunerea prin faptul ca UE, US &co sunt cu „arme și bagaje” de parte UKR. Deci un conflict de interese &o lipsă de imparțialitate evidente.
      Prea îi considerați papagali pe toți „eurocrații”, pe bune.

      „știați că efortul de război al Rusiei putiniste este susținut de Uniunea Europeană și statele sale membre, individual, prin aceea că sancțiunile declarate nu au vizat exporturile Rusiei de gaze către Europa? […]
      O națiune -Statele Unite ale Americii- a incercat să pedepsească Rusia prin sancțiuni economice. „, etc, etc.
      Se vede treaba că dvs.credeti cu tărie că NordStream 1&2 sunt beleaua. Aveți impresia că oprirea/suspendarea celor 2 ar fi oprit RUS?!? Dacă da sunteți naiv, deși după aplombul arătat n-ar fi cazul.
      Dar știu, dvs.traiti cu impresia că UE e „evil dead” deși o acuzați mereu de incapacitate nativă, impotență, prostie, etc.
      Sancțiunile, amenințările și retorica războinică au făcut Iranul să o lase moale cu planurile nucleare?!? Trump, the friend of yours, se jura că sunt singurele metode și de aceea US s-a retras din JCPOA. Rezultatul ?!?
      Și un exemplu istoric, dar mai dur puțin. JAP s-a oprit din planurile/acțiunile sale ca urmare a sancțiunilor preventive ec.impuse de US, UK, NL ?!? Nope. Ba dimpotrivă: Pearl Harbour…..
      Nu, domnule. Lucrurile, in cazul situației actuale și JAP ’41, merseseră prea departe. Poziționarea antagonică era prea evidentă și f.probabil că decizia fusese luată demult in caz că X, Y, Z.
      Sancțiunile economice sunt o formă de război. Sper că știați asta. Vă așteptați ca partea adversă să fie bucuroasă, sau să plângă-n pumni făcând penitență?!? Mai ales o mare putere ca RUS. Nu suntem la ora de dirigenție.

  6. Un nebun arunca o piatra in apa si zece intelepti nu o pot scoate.

    Putin nu este un personaj istoric, nu este un mare politician si nici un mare om de stat. Este pur si simplu un imbecil aruncat de valurile istoriei intr-o pozitie de conducere a unui stat slab, exponentul unei culturi sub-mediocre si a unei subdezvoltari economice bine ascunse de jonglerii statistice.

    Ca orice prost ajuns mare (si stiti proverbul cu imparatul si cu tata…), si acest prostovan notoriu in primul rand si-a tras si mai tare in marasm propriul popor. Cand vezi insa un prost la conducere, nu-ti vine sa crezi ca e prost si tendinta umana este sa-i atribui insusiri deosebite.

    Ei bine, nu! Putin este pur si simplu un imbecil si nimic altceva. Tehnica sa de a-si ascunde prostia s-a dezvoltat in timp, pentru ca prostia asta i-a adus beneficiul de a fi considerat destept si pericilos.

    In realitate, Putin este doar un prost uitat de timp intr-o pozitie nemeritata. Va fi probabil inscris in istorie ca fiind cel mai imbecil (!) conducator al unei tari din toate vremurile.

    • @Dedalus
      „Putin este pur si simplu un imbecil si nimic altceva.” „Putin este doar un prost uitat de timp intr-o pozitie nemeritata.”
      D-le am impresia că glumiți. Parcă am vorbi despre Ceaușescu, Postelnicu, Bobu, etc.
      Nu, Putin nu e nici imbecil și nici prost. Si cu atât mai puțin nebun, dement, paranoic. Tocmai asta e problema cu el. Nu e deloc așa cum îl descrieți dvs. Ăsta e și motivul ptr.care majoritatea rușilor l-a votat in numeroase rânduri.
      Ah, că are veleități imperiale (ptr.RUS, nu neapărat personale), că are impresia că RUS „va fi ce-a fost și mai mult decât atât”, că acum e momentul să strike hard sau că toate acestea ar fi niște prostii și că nu are dreptate e cu totul altă problemă.
      Dar nu putem contesta că din 2008 sumit NATO București Putin a spus pe toate tonurile că UKR&Georgia = NATO e no-no!!! Că a arătat in Abhazia&Osetia că e gata să se țină de cuvânt. In 2014 când Maidan, V.Nuland „fuck EU”, etc.a anexat Crimeea după ce planul cu Ianukovici și el însuși căzuse. Tot atunci începuse Donbass-ul.
      Toate astea nu arată prostie&imbecilitate deloc. Sunt chestiuni gândite, bine planificate și pregătite in diverse variante. Reprezintă, de asemenea, riscuri asumate. Cine spune astăzi că Putin a mizat toți banii pe dezbinarea europeană și nevolnicia Americano-Europeana și că vai ce surprins e Putin acum înseamnă că e naiv. Era de așteptat ca EU&US să reacționeze așa. Sigur, Putin ar fi preferat ca lucrurile să fie mai light, dar lecțiile probabi că si le-a făcut. Dacă se va dovedi contrariul vă dau dreptate de pe-acum. N-am niciun orgoliu in chestiuni dintr-astea. Comentăm anonim pe contributors.ro, nu trebuie să luam decizii beyond the point of no return. Când, oricum, nu aș paria pe prostia lui Putin

        • @Harald
          in love and politics never say never…..
          Eu ti-am mai spus, nu o data, ca aici (contributors.ro) suntem intr-un spatiu in care info corecta/adevarul, buna credinta si impartialitatea ar trebui sa rule. Hai ca impartialitatea este un criteriu f.greu de indeplinit. Sunt de acord. Dar eu incerc sa comentez respectand, in limitele mele omenesti, celelate 2 criterii mentionate mai sus. Asta e tot.
          Nu am o agenda de indeplinit si niciun interes personal, altul decat la nivel intelectual. Repet asta deoarece m-ai acuzat, in repetate randuri, ca as fi in solda unor DE, FR sau chiar RUS. Ridicol, zau.
          Or fi aici si unii trolls. Nu exclud posibilitatea, desi ar fi bani cheltuiti aiurea pe o platforma de circulatie moderata. Dar eu cred ca metehnele noastre romanesti/omenesti sunt o mai buna explicatie decat campaniile remunerate ptr.scopuri propagandistice.
          A bons entendeurs salut !!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Rizoiu
Radu Rizoiu este profesor universitar la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, unde predă discipline legate de dreptul civil: actul juridic, prescripția extinctivă, persoanele și garanțiile civile. În același timp, este formator la Institutul Național al Magistraturii, unde predă tot dreptul civil, dar sub aspectul litigiilor cu profesioniștii. În timpul care-i mai rămâne, Radu este avocat, specializat în drept bancar. Autor a mai multor cărți de specialitate și a zeci de articole juridice, Radu publică în general pe teme legate de regimul juridic al garanțiilor reale (ipoteci), de organizarea persoanelor juridice și de teoria actului juridic civil. În ultima perioadă se preocupă de teoria regulilor (juridice și nu numai)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro