Îmi cer scuze că încep cu un exemplu din fizică. O fac nu din prețiozitate sau savantlâc, ci fiindcă e simplu și foarte expresiv pentru chestiunea politică în discuție. Există două tipuri de sisteme solare: unele, ca al nostru, sunt alcătuite dintr-o stea în jurul căreia orbitează eventual planete, care au mase mult mai mici decât steaua; altele au în centru două stele de mase comparabile, care se rotesc una în jurul celeilalte – acestea sunt stelele duble. Nu există trei stele (sau mai multe) legate laolaltă, pentru că un asemenea sistem ar fi instabil. În termeni matematici, problema a trei corpuri nu poate fi tratată decât presupunând că unul din ele e foarte mic în comparație cu celelalte două, și că prezența lui se exprimă printr-o ușoară perturbație, așa încât ajungem la problema a două corpuri, ușor modificată. Această afirmație generală, întemeiată pe matematică, poate fi testată dacă priviți prin telescop oriunde în univers.
La fel, dacă priviți în lume, nu veți găsi sisteme politice stabile cu trei poli de putere. În dictaturi există un singur pol, în democrațiile cu tradiție, doi poli, numiți de regulă stânga și dreapta, în jurul cărora pot orbita partide mai mici. În această afirmație nu intervin hazardul ori subiectivitatea, ci o logică banală: dacă sunt două partide puternice, o ușoară modificare a raporturilor dintre ele produce ușoare modificări ale peisajului politic; dimpotrivă, în cazul a trei partide cu ponderi comparabile, o ușoară modificare în raporturile a două dintre ele produce reacții în lanț care bulversează întreg peisajul, iar sistemul capătă un comportament haotic. Este ceea ce trăim de mai mulți ani în România, cu amendamentul că mișcările haotice sunt temperate de condițiile impuse din afară: aparținem de Europa și de NATO. Relativa stabilitate de la noi s-a datorat Occidentului; lăsați de capul nostru, am fi găsit probabil suficient aplomb ca să aruncăm țara în aer, condamnați de haosul care se ascunde în spatele cifrei trei.
Aceste considerații fizico-matematice nu fac decât să ilustreze un adevăr pe care mai toată lumea îl știe, dar aproape nimeni nu pare să-și dea seama de greutatea și consecințele lui: avem nevoie de doi poli de putere – și atât. Iar asta nu din motive conjunctural-electorale, nu fiindcă am vrea, de pildă, ca dreapta (un fel de-a spune) unită să câștige alegerile, ci pur și simplu pentru stabilitatea sistemului – pentru ceva aflat dincolo de simpatiile politice. Țările asupra cărora istoria a apucat să lucreze mai mult au ajuns la soluția asta. Noi încă nu.
Polii de putere sunt însă partide politice reale, nu ficțiuni matematice. Toate partidele sunt corupte, cu excepția PSD-ului. PSD-ul nu este corupt – în sensul că nimic n-a fost degradat în el prin participarea la jocul puterii –, ci este corupția însăși. El s-a perfecționat continuu în virtutea scopului inițial: transformarea capitalului relațiilor din comunism în capital politic și financiar tentacular, într-o țară cvasi-democratică. Nu e un partid care să fi putut dezamăgi pe cineva, pentru că el este blestemul care ne urmărește din comunism. Social-democrat, evident, n-are cum să fie, din moment ce e partidul oligarhilor, dar în România titlurile (între care și cel de doctor) nu mai au de mult acoperire în realitate. Tendința lui genetică îl face să se îndrepte spre acel echilibru politic cu un singur pol de putere, însă Europa și America îi pun bețe în roate – drept care este partidul cel mai consecvent antioccidental. În plus, PSD-ul a lichidat posibilitatea existenței unei stângi veritabile. Pentru toate aceste motive, într-o lume mai bună decât cea în care trăim, PSD-ul ar fi trebuit pur și simplu să dispară, fiindcă înseși genele lui sunt nocive. Poate că un PDL din vremea PD-ului (cu oamenii mai dinamici, mai luminați, mai puțin schimonosiți de putere și complot din FSN-ul primordial) ar fi fost o variantă acceptabilă pentru stânga. După cum un PNL condus mai curând de Chiliman decât de Antonescu ar fi fost o variantă acceptabilă pentru dreapta. Toate acestea ar fi avut sens dacă PSD-ul ar fi dispărut la timp, sau dacă ar fi rămas din el doar un minuscul partid comunist. În realitate însă, nu numai că PSD-ul supraviețuiește, dar prosperă tulburător.
Să speri că PSD-ul va dispărea într-un viitor previzibil e o iluzie periculoasă. Într-un fel, în mod paradoxal, timpul lucrează în favoarea lui: e votat de oamenii cel mai puțin instruiți, iar ponderea relativă a acestora crește prin emigrarea celor instruiți și prin degradarea învățământului. Analfabetismul priește PSD-ului, și nu văd vreun motiv ca exigențele impuse de dl Funeriu învățământului să fie menținute – ar fi în defavoarea celor aflați acum la putere, care nici în privința amendării plagiatelor n-au vreun interes să intervină. Cultura de care votantul PSD are nevoie poate fi absorbită de la Antena 3 și din Click!, e de-ajuns.
Dacă PSD-ul n-are cum să dispară, singura soluție pentru a se ajunge la o configurație politică acceptabilă este fuziunea PDL-ului cu PNL-ul. De fapt, acum riscul existenței a trei poli e mai mic decât cel al rămânerii cu un singur pol – miza nu e atât stabilitatea, cât menținerea unei democrații aproximative. Am spus fuziunea și nu alianța PDL-ului cu PNL-ul, pentru că, la noi, alianțele au fost întotdeauna căsnicii cu năbădăi și n-au dus nicăieri, dar, cu liderii actuali ai celor două partide, lucrul e improbabil. Ca fuziunea să aibă loc, ar trebui să se întâmple ceva spectaculos în amândouă partidele – și ceva spectaculos în mințile celor care țin morțiș să fie șefi. Apoi, ar trebui pusă între paranteze o istorie recentă în care PNL-ul s-a comportat la fel de rău ca PSD-ul, singurul argument în favoarea liberalilor fiind că măcar nu și-au protejat indecent de viguros marii corupți.
Dacă judecata rațională ar fi trebuit să îndemne opoziția la coagulare, ce s-a întâmplat a mers tocmai în direcția contrară. Când desprinzi din PDL un grup pentru a forma un nou partid, singurul scenariu plauzibil pe care ți-l poți face este că, printr-un număr de magie politică, PDL-ul dispare și rămâne numai PMP-ul. Altminteri ești victima sigură a aritmeticii elementare. La fel, când nu oferi nici o șansă apropierii de liberali, nu poți spera decât ca PNL-ul să dispară. De fapt, cei care, prin dăinuirea fosilei politice PSD, sunt condamnați să fie aliați îți lasă impresia că pariază mereu unul pe dispariția celuilalt. În termeni matematici, ei cred că participă la un joc de sumă pozitivă sau măcar nulă – altfel spus că, din perspectiva PMP-ului de pildă, câștigul lui va fi mai mare decât (sau egal cu) suma pierderilor PDL-ului și PNL-ului. În realitate, ei participă la un joc de sumă negativă – PMP-ul va câștiga mai puțin decât pierd împreună celelalte două partide. Opoziția în întregul ei pierde. E un fapt banal, ignorat însă de cei care ar trebui să construiască o linie solidă de apărare a statului împotriva asalturilor PSD-ului.
De ce e ignorată realitatea asta elementară? Văd aici două răspunsuri posibile. Unul ține de ideea repetată insistent în ultima vreme cum că, îngrijorat de criza ucraineană, Occidentul s-a apucat brusc să facă curățenie în ograda noastră și, PSD-ul fiind partidul corupt prin excelență, Uniunea Europeană și NATO l-ar privi cu antipatie și ar interveni cumva în jocurile noastre politice. Nu neg că o doză de adevăr va fi existând aici, dar rămân două puncte delicate: nu știm cum și când se va sfârși criza ucraineană, și e riscant să pariezi totul pe o conjunctură schimbătoare; apoi, dincolo de declarații și de premii acordate, nu mi-e limpede prin ce mecanisme concrete ar interveni Occidentul în jocurile care se fac la noi. De fapt, experiența (cazul Austriei mai demult și al Ungariei mai recent) ne arată că reacțiile Occidentului în situații dezagreabile au fost mai curând timide, chiar dacă n-au lipsit declarațiile.
Al doilea răspuns este acela că trimiterea în justiție a satrapilor locali a creat o euforie care întunecă judecata opoziției. Cu aparatul de propagandă mai activ ca oricând, nu sunt deloc convins că electoratul PSD-ist va fi grav descurajat. După cum nu sunt sigur nici că apaticii se vor deranja să meargă la vot. Mașinăria de fabricat ceață a intrat deja în scenă și produce confuzie în cantități uriașe. Dacă apare o dezvăluire serioasă, aparatul de propagandă răspunde imediat cu două diversiuni spectaculoase. Îți trebuie atenție și discernământ ca să separi apele, tocmai trăsăturile pe care PSD-ul n-are nici un interes să le cultive printre votanții lui.
Situația în care se află opoziția e paradoxală, iar opoziția acționează paradoxal. Conjunctura pare să-i fie favorabilă, deși teoretic PSD-ul e mai puternic decât oricând. Uneori ai impresia că, încercând să profite de conjunctură, politicienii din opoziție ajung să șantajeze electoratul: pentru simplul fapt că suntem de partea cealaltă a baricadei, oricât de răi și de proști am fi, vom câștiga. Ei își închipuie pesemne că PSD-ul stă să se prăbușească și că e momentul să se atace unii pe alții. USL-ul a funcționat, cu succes electoral, pe baza demonizării lui Băsescu. Acum, opoziția funcționează pe baza autodemonizării. Rezultatul nu e greu de ghicit.
Sistemele politice nu au cum să aibă stabilitatea celor din mecanica newtoniană pentru că nu sunt la fel de simple.
Stabilitatea sistemelor politice sunt sisteme deschise părți din sisteme socio-economice și pot fi modelate mai degrabă prin teoria sistemelor complexe, cu bazine de atracție, haos determinist, bifurcații, etc.
Situația SUA cu doi poli de putere corespunde stabilizării într-un bazin de atracție, cea comunistă cu un singur pol altui atractor posibil, iar cea de acum este poate undeva la o tranziție de stare, undeva unde avem haos determinist. Diferitele bazine sunt favorizate de modul de concepere al instituțiilor și de regulile informale acceptate de oamenii din acea societate conform tradițiilor culturale. Scara de timp a tranziției de stare poate fi de ordinul deceniilor pentru sistemele socio-economice, revoluțiile punctează doar rupturi instituționale majore. Scara de timp a tranziției de stare poate eventual fi scurtată prin injecție de resurse materiale și culturale din exterior care să favorizeze o anumită traiectorie. Asta face occidentul cu noi, ne manageriază către un atractor de tip stat de drept, și vor să facă asta cât de ieftin posibil… În timpul ăsta rușii injectează și ei profitând de regulile informale și tradițiile românești care sunt compatibile cu ale lor…
Ca să mergem mai repede către un singur pol de dreapta trebuie modificată structura de stimulente pentru asta la nivelul liderilor de dreapta. Nu văd cine ar avea forța să facă asta. Poate doar vreo gafă majoră a celor de stânga.
gânduri bune,
Nu pot sa va contrazic, dar in ilustrarea pe care am dat-o mi se pare inutil sa complic schema facand apel la teoria sistemelor dinamice – si creand cititorului neprevenit dificultati artificiale. Dupa cum probabil stiti, comportamentul unui sistem poate fi descris acceptabil si in aproximatia de ordinul zero, nu e musai sa apelam la aproximatii de ordin superior. Pe de alta parte, in nici o teorie problema celor trei corpuri nu e soiubila – or, aici, asta e lucrul care conteaza.
Spre deosebire de dl.Virgil Iordache, tind să fiu de-acord cu analogia folosită de dvs. Partea pe care dvs.nu o menționați (și care m-a mai adus în dispute cu dl.Virgil Iordache :) ) este însă alta: PD-L a avut ocazia să schimbe lucrurile și nu a făcut-o.
PSD-ul își menține baza electorală prin ”mexicanizarea” țării, prin legile adoptate când se află la guvernare, legi care includ mecanisme de numire politică a funcționarilor publici, ceea ce a creat relații de tip feudal între economie, administrație și politică.
Însă, big surprise, Emil Boc a accentuat această mexicanizare, a accentuat politizarea administrației și dependența de stat. Cu rezultate previzibile: a pierdut și sprijinul electoratului de dreapta, a pierdut și clientela politică. Ultima simțindu-se evident mai bine reprezentată de PSD și dezertând spre USL.
Însă dincolo de analogia în sine, PNL nu este un autentic partid de dreapta, este o remorcă a PSD, un PSD ”cu față democratică”. Dar numai fața PNL e democratică, lucrurile astea s-au lămurit încă de la Cataramă și Tăriceanu. România are astăzi nevoie de un partid aflat mai la dreapta PDL, iar PNL nu e un astfel de partid. Cam asta-i.
Problema celor trei corpuri este rezolvabila cu ajutorul supermatematicii: soarele este in centru O(0,0) considerat fix, Terra este pe o orbita circulara in W(x,y) sau W(R, alfa) si luna este in excentrul E(e, eps) (e si aps variabile).
Excentricitatea este a 4-a dimensiune (ascunsa) a spatiului 3D.
Vezi : GOOGLE: „Supermatematica Selariu” click pe „IMAGINI”
Wikipedia :”Supermatematica”
http://www.supermatematicaonline.blogspot.ro
Stimate domnule Zografi,
Concluzia, nerostita si amara, a argumentatiei dvs este aceea ca stanga, reprezentata de PSD, va castiga, din nou, alegerile, in mod fatal. De vreme ce dreapta ramane la forma unor planete, care nu se contopesc intr-o stea, suntem condamnati sa supravietuim intr-un sistem predispus, structural, la coruptie politica.
Vedeti doua iesiri din aceasta „mecanica stelara”: ori primim ajutor din strainatate, ori actionam rational, construind, in al unsprezecelea ceas, alternativa de dreapta. Insa ajutor nu primim si rational nu actionam, pentru ca jocul puterii nu e rational. Ramane resemnarea.
Totusi, mai este o distinctie de facut, pentru ca nu puteti spune in acelasi timp ca PSD-ul este coruptia insasi, ca este un partid pseudo-social-democrat si, in acelasi timp, sa-l comparati cu soarele stangii. Evident ca unei stele de acest fel nu i se poate opune decat o stea similara: o dreapta care sa detina parghii concrete de coruptie, care sa stapaneasca in loc de a conduce si in care irationalitatea celor care „tin mortis sa fie sefi” ar fi ceva firesc.
In aceasta lumina, concluzia articolului dvs, ramanand amara, nu mai este totusi una a totalei neputinte de a schimba lucrurile. Poate ca, inainte de o fuziune a dreptei, societatea noastra are nevoie de o reforma a stangii. Dezbaterea intelectuala ar putea fi de folos si in sensul de a impune norme pentru o social-democratie autentica inainte de a pretinde rationalitate unei drepte care, in realitate, nu are alta arma decat rationalitatea.
Din articol reiese ca:
– votantii PSD sint prosti (in articol: lipsiti de discernamant)
– politicienii opozitiei sint prosti (in articol: au judecata intunecata)
Acum, politicienii PSD, evident ca nu sint prosti (vezi rezultatele electorale), dar sint hoti (sau aparent mai hoti, ca ceilalti, care sint si prosti, pe deasupra – hm, poate de-aia nu sint nici atat de hoti, poate ca nu stiu nici sa fure…).
Iar votantii destepti, pusi sa aleaga intre hoti si prosti, ce sa faca si ei, stau acasa :)
Scuzaţi-mă, dar pe logica expusă votanţii ăia deştepţi sunt nişte tâmpiţi pentru că stau acasă!
Nu eşti deştept, doar că poţi constata că unii sunt răi şi corupţi şi că sunt suficient de şmecheri să convingă electori şi pe de altă parte strâmbi din nas şi nu participi!
Votul are o importantă componentă psihologică, nu se rezumă la decizii raționale. De aceea oamenii dezamăgiți stau acasă.
În 2000, toți prietenii s-au dus să voteze cu Iliescu, pentru ca Vadim să nu iasă președinte. Eu nu m-am dus, am zis că iese oricum Iliescu președinte și fără mine. Și nu voiam să ajung să le spun nepoților că am votat vreodată cu Iliescu, indiferent de motiv :P
Atunci au candidat atât Stolojan, cât și Isărescu, deci era de unde alege un candidat de bună calitate, dar era evident că va ieși Iliescu. Din păcate, cam aceeași situație e și acum.
Ceea ce spunti Dvs nu se potriveste deloc in Romania ptr ca fuziunea PNL-PDL nu va aduce mare lucru contra dezastrului PSDist, poate un dezastru mai mic, dar romanilor nu le va fi deloc mai bine.
De ce as vota PNL-PDL cand am vazut si PDL si PNL de ce au fost in stare si am vazut asta RECENT ?!
Am avut la guvernare PDL si ne-a convins ca nu le pasa decat de binele lor(coruptia era si la ei bine mersi), la fel am avut experienta trista cu PNLul absolut inacceptabila(numirile dezastruoase ale Dlui Stroe la MAI, Daniel Barbu la MC, Ramona Manescu la MT, Gigel Stirbu la MC, penalul Fenechiu la MT…
Nici o sansa ca Romaniei ii va fi mai bine cu astialaltii…
Ba, mai mult, PSDul profita de saracia care bantuie majoritatea populatiei Romaniei si care poate fi usort manipulata si prostita la vort cu ulei, zahar, malai si faina.
Cat timp aveam majoritatea populatiei saraca lipita iar PSDul „da” cate PUTIN(adica umilitor!) pentru amaratii muritori de foame sa nu ne asteptam la vreo alternativa cat timp opozitia ofera o mizerie greu de acceptat, alde madam Udrea, EBA, Crin Antonescu, Blaga &company ne-au demosntrat ca sunt toti din acelasi aluat, ca nu le pasa decat sa-si trimita nevestele si clientela la Brusselles pe mii de Euro/luna si sa fure tot ce se mai poate si cum se mai poate fura.
Toti o a apa si un pamant, de ce l-as crede pe Dl Antonescu mai mult decat pe Ponta, ca daca nu-i dadea sutul Ponta azi Antonescu era bine mersi la guvernare in USLul care ne-a lamurit cat ii pasa de Romania, de romani ?!
Eu nu vad o alternativa credibila aceasta fuziune PDL-PNL, eu nu i-as vota nici pe ei, ultima data am votat in 2004 cand l-am votat pe Traian Basescu si PDul lui.
E un mister pentru mine de ce fizicienii nu isi vad de fizica, imaginati-va ca un politolog ar incerca sa inventeze prin analogie cu politica prima lege a termodinamicii asa cum incercati dvs sa ajungeti la asa zisa lege a lui Duverger in textul de fata, ingorind integral si literatura teoretica si cea empirica din stiinta politica. De ce? Oare nu ar trebui sa rezistati instinctului de a va da cu parerea si daca aveti o gena teoretica sa teoretizati intt-o arie unde va pricepeti? Amestecati statul cu sistemul de partide lejer, nici o problema, dracu sa le ia de teorii ale distributiei puterii si ce mai e pe acolo, vine un fizician din Romanis si va zice um sta treaba.
Daca va intereseaza politica de ce nu cititi macar titlurile traduse sau publicate de edituri romanesti, in primul rind Humanitas, de la Michels la Sartori si de la Ghita Ionescu la Mungiu-Pippidi tot v-ati alege cu mai mult decit mentionati aici.
Concluzia d-le Adrian este cea cu raţa!
‘Raţi ai dracu de fizicieni care vă băgaţi nasu în teoria politicii!
Iar cea cu Humanitas e şi mai simpatică!
Zografi coordonează colecţiile despre cosmologie, fizică, etc.
Probabil că nu-şi bagă nasu-n trebile cu teoria politicii!
Mai bine pentru fizică şi mai rău pentru ştiţi d-voastră cine….
Erată ptr purişti:
‘R-aţi
Un articol foarte interesant si atractiv dar nu sunt sigur ca ideea celor doi poli de putere este corecta in Romania. In general, se poate sa fie asa, nu stiu, analogia cu sistemele stelare este interesanta. Dar in Romania, in practica, PSD-ul a depus toate eforturile pentru a corupe partidele care i se opun si pe liderii lor. Nume precum Victor Ciorbea, Emil Constantinescu (si al sau amic Mugur Ciuvica, persecutat de Adrian Nastase), Calin Popescu Tariceanu, etc. va spun ceva? Pana de curand PNL-ul era partidul cel mai temeinic infiltrat de PSD si pe care doar cu greutate puteai sa il mai deosebesti de seful sau. Dar nu e un caz singular. PDL-ul sub Vasile Blaga mi se pare foarte sensibil la atentiile PSDiste si daca nu s-a oficializat inca o alianta este poate si datorita faptului ca n-ar da bine electoral. Dar opozitia pe care o face PDL-ul… Si, sa ne amintim ce s-a intamplat cu PNTcd-ul, candva varful de lance al ofensivei anticomuniste. Intr-un cuvant, eu as modifica analogia dumneavoastra, PSD-ul nu este o stea, este un virus. Un virus care infecteaza organismele langa care traieste. Din acest motiv este nevoie de o permanenta improspatare a partidelor care i se opun pentru ca pe masura ce trece mai mult timp, un partid care initial s-a opus este infectat si, ulterior, transformat. Nu cred ca din PNL se mai poate scoate ceva, este condamnat sa ramana o copie palida a PSD-ului, fara putere. Daca ne uitam la PMP, putem vedea, de acum, radacinile raului care il va devora peste ani. Dar aceasta opozitie chinuita, ingenuncheata, calcata in picioare, infectata pana in maduva, a reusit sa se opuna timp de 25 de ani. Pentru ca opozitia nu sta intr-un partid. Opozitia este reprezentata de anticorpii existenti in societatea romaneasca. Si, daca ne uitam la societatea de acum si la cea de acum 25 de ani, cred ca anticorpii castiga. Opozitia cea mai eficienta nu a fost a partidelor niciodata. Si de aceasta data, poate dupa inca un dus rece la toamna, pana la alegerile din 2016, va aparea cineva care se va opune bolii.
Foarte reusita comparatia cu miscarea astrelor. Pacat ca sunt prea putini romani capabili sa inteleaga astfel de comparatii….si majoritatea celor care pricep, nu merg la vot.
1.Romania n-a avut niciodata o stinga sau o dreapta politica reala, ci doar oligarhii politice autodeclarate astfel.Cauza de fond a fost preluarea puterii de catre FSN, care a edificat un postcomunism politic, economic si social, despartit apoi ,,politic”, in PSD si PD, cu (aproape) aceeasi viziune asupra viitorului.
In lipsa unui capitalism dezvoltat si functional, a unei economii prospere care sa genereze o clasa mijlocie dezvoltata, cu un mare numar de salariati aflati inafara starii de ,,lumpen-angajati” (cu salarii minime pe economie), cu o populatie activa aflata in proportie de numai 20 la suta cu locuri de munca, cu emigratia creierelor si bratelor de munca bine calificate, nu pot exista o dreapta si stinga politica veritabila.
2.Cele doua oligarhii (autodeclarate de stinga si dreapta),n-au alternat la putere ca urmare a unor batalii politice si ideologice, ori pe proiecte economice, ci pe esecul propriilor guvernari,care au condus de fiecare data nu la o schimbare, ci la ,,alternanta” puterii.
In aceasta situatie a lipsit orice cristalizare ideologica pe culoare politica, iar ceeace a contat, fiind voluntarismul si batalia de imagine, pe alte considerente si valori decit cele de stinga sau dreapta, privind dezvoltarea economica si emanciparea sociala.
3.Voluntarismul politic a condus in final la ,,imbracarea” FSN cu haina social-democrata, dupa cum acesta a condus la incercarea de distructie a PNL care a rezistat totusi.
Voluntarismul politic se repetata acum asupra PDL, iar acesta pare ca nu va rezista asaltului PMP. PMP este un partid construit la fel de voluntarist ca si PDL, ambele fiind lipsite de orice substanta de ,,dreapta”, oricit ar fi ea ,,cautata” in structura ori proiectele/programele lor, fiind gratuit clamate astfel, de cineva.
4.Numai odata cu disparitia tatucilor de stinga sau de dreapta va putea fi vorba de o evolutie de dreapta sau stinga in politica romaneasca, numai atunci voluntarismul va fi eliminat, iar ideile, ideologia dezvoltarii economice, viziunea si proiectele in directiile asteptate de populatie (economica, culturala, educationala,etc.) vor asigura cistigarea alegerilor.
Numai atunci, lipsa tatucilor voluntaristi care mosesc sau ingroapa partide politice istorice sau mai ocazionale in interes PERSONAL, va fi inlocuita de o adevarata viata politica, al carei continut real, european si actual, este constituit de ideologia dezvoltarii economice iar victoriile electorale se vor fundamenta pe orizontul economic si social, conturat electoral de stinga sau dreapta politica, aflate in competitie.
5.Actualul model de comportament poltitic voluntarist, a fost preluat de toti actualii sefi de partide, incit mi se pare, ca unificarea dreptei in timp util pentru prezidentiale este imposibila.
In consecinta, PSD va da presedintele, ,,dreapta” va fi facuta ferferita in mai si la toamna, incit stinga va scoate pe linie moarta, insasi VOLUNTARISMUL politic al DREPTEI, fiindca Ponta presedinte nu are ,,scoala” politica necesara spre a deveni un nou…tatuc.
Iata ca, cel care va izbavi Romania de voluntarism si o va aseza pe ,,calea dreapta” a echilibrului stinga-dreapta, va fi un PSD, care-si traieste politic acum ultima legislatura, fie va adopta proiectul de crestere economica ,,Ponta 2012”, la care s-a renuntat in 2013.
In caz contrar, esecul sau economic este garantat si vizibil la final de 2014, pe cind esecul actual al dreptei , la fel de grantat, va ,,naste” noi lideri, in locul celor batrini si ,,consumati” de astazi – ea devenind speranta noastra de toate zilele.
Sigur ca, istoria a jucat feste unor analisti veritabili, calificati, asa ca unuia ,,de provincie”, n-ar fi de mirare, sa-i fie rasturnate toate profetiile…
Dle V.Zografi, va impartasesc in mare parte opiniile exprimate in acest articol, si apreciez modul inedit de abordare pe care-l propuneti!
Nu am niciun talent divinatoriu, presimt (totusi ;) ) ca mesajul dvs va fi interpretat si comentat ad literam, mentalitatea romaneasca fiind pasionata de polemicarea adevarurilor contingente…!? 25 de ani de antrenament asiduu nu se uita cu una, cu doua!
Intr-adevar, opozitia romanesca are o atitudine curioasa la prima vedere, mi se pare insa ca paradoxul este numai teoretic, modul bizar in care romanii isi exprima discernamantul (?) nefiind de natura a obliga politicienii la mai multa creativitate(?), si in niciun caz la solidaritate!
De altfel, cred ca insasi notiunea de solidaritatea nu mai are mult sens in Ro, asa cum respectul sau interesul national, nu sunt altceva decat vorbe goale…
Cred ca putini dintre cititorii contributors. ro sau hotnews.ro sunt spectatori regulati ai Antena 3. Invers, putini privitori al A 3 isi pierd timpul citind articole pe-aici.
Fiecare lider de opinie vorbeste pentru cei din “bazinul” sau si poate justifica celor ce se imbaiaza in acel bazin orice abuz sau faradelege ale celor pe care ii sustine. Realitatea are (cel putzin) doua fetze si, din pacate, parca adevarul curat nu se regaseste pe deplin in niciuna dintre cele doua fetze.
Pana cand cei ce se balacesc intr-un bazin nu vor simti nevoia sa incerce, din proprie initiativa, apa din bazinul concurentei, intre cele doua bazine va fi un “dialog al surzilor”.
Vorbiti, fatza in fatza, cu oamenii din celalalt bazin, explicate-le cum vedeti voi lucrurile si ascultati-le, cu rabdare, argumentele! Nu avem sansa unui numitor comun, fara aceasta discutie “de la om la om”, fara aceasta primitiva forma de comuniicare nemijlocita. Stiu ca suna a sablon, dar cred ca e singura cale.
Si iesiti la vot! Chiar daca simtiti amar in gura si chiar daca aveti convingerea ca nu votati pentru “mai bine”, ci pentru “mai putin rau”.
:) analogia cosmologica ar fi buna daca s ar aplica unor entitati inteligente si nu partidelor (indiferent ca s doua sau noua). pai nu i asta jocul democratic : o minciuna se combate printr o alta minciuna iar majoritatea decide ? am fost tentati sa credem ca demolarea fabricilor va desfiinta clasa muncitoare conducatoare. in fapt miracolul s a produs. dar cu ce au fost inlocuiti oamenii care tineau in mina secera si ciocanul ? cu dansatoare de cabaret, vinzatori de hamburgheri si shaorme, pensionari si tabula rasa ! asa ca „election outcome” ul este asigurat indiferent de cum se vor alinia planetele.
ps:
daca tot visam la astre, ar trebui sa ne gindim la alte forme de organizare a societatii din care sa excludem partidele (ele nu mai rezoneaza cu prezentul si atit mai putin cu viitorul)
Domnule Zografi,
va atrag atentia asupra unui aspect aparent minor in argumentatia dvs. dar care are intr-adevar o miza imensa. Sustineti ca reforma ‘Funeriu’ in invatamant ar fi erodat baza de analfabetism pe care se construieste suprematia PSD-ului, Dati-mi voie sa ma indoiesc si va sfatuiesc sa studiati mai in detaliu problema analfabetismului in Romania. Sunt convins ca si dvs. veti descoperi ca o crestere a exigentelor in palierul superior al sistemului educational (esenta reformei propuse de dl. Funeriu) va duce intr-adevar la o crestere a calitatii elitelor acestei tari (i.e. absolventii de liceu, invatamant superior, doctoranzii, etc. vor fi de o calitate mai buna) insa acest efect nu are nicio legatura cu alfabetizarea majoritatii populatiei. Chiar nu-mi dau seama pe ca va bazati cand faceti aceasta deductie. Masa de manevra a PSD-ului este constituita din acei oameni care nici macar nu ajung sa termine scoala primara, daramite liceul sau daca il termina, nu iau oricum bacalauretul (iar daca ieri il luau prin frauda si azi nu-l mai iau, asta nu inseamna ca nivelul lor intelectual a crescut in vreun fel). Or reforma Funeriu nu propunea nimic substantial pentru aceasta categorie, care va continua sa creasca, din pacate. Ironia este ca aceste fenomen a fost incurajat in toti acesti ani atat de politicile PSD (prin promovarea imposturii si fraudei) cat si de PDL (prin elitismul reformelor propuse).
Chestia cu numai doua mase ( puncte) este valabila doar in MATEMATICA CENTRICA a lui EULER, pentru centrul O(0, 0) si un punct M (R, alfa) pe o orbita..
In supermatematica apar pe langa aceste doua puncte si un al treilea punct denumit excentru E(e,epsilon). Ca urmare sunt TREI !
Folositi supermatematica si rezolvati probleme celor trei puncte !
Nu imi vine sa imi cred urechile am citit ca UE intervine in politica interna a Romaniei si ca ambasadorul SUA e cel ma iputernic om politic de pe aici? Aoleo, daca spuneam eu asta se deschidea un canal Prut-Bega special pentru mine. De frica razboiului cu rusii autocenzura se prabuseste si oamenii incep sa spuna adevarul. Deci iese si ceva bun din asta. Sincer nu ma supar daca UE intervine si baga la parnaie niste baroni. Si nu ma supar daca se spune deschis asta. Ma supar cand se minte. Problema cu adevarat grava este asta. Pe vremea lui Nastase (amintiti-va) PSD parea si mai indestructibil. A pierdut alegerile la mustata si a stat doua mandate in opozitie ajungand pe undeva pe la 20% la un moment dat. Doar aberatiile lui Baseste (va amintiti satisfactia ranjita la taierea pensiilor si salariilor plus multe altele) au facut ca PSD sa revina. Acum PSD pare iar puternic. Si ce o ? Daca vor guverna prost vor pierde din nou alegerile cum s-a mai intamplat. Dar stai ceva s-a schimbat grav de la caderea lui Nastase. UE a luptat din toate puterile in Romania si prin restul tarilor UE ca sa distruga ideea de vot democratic popular. Incepand cu Kosovo, Crimeea, votul de demitere a lui Basescu , si multe alte voturi (de exemplu votul din Spania pein care li se ia dreptul catalanilor sa isi voteze soarta) democratia si votul popular sunt sistematic sabotate si atacate de UE. PSD a invata si a inteles lectia. Asa cum Base a furat la alegeri si PSD are dreptul sa fure voturi la alegeri. Abia acum PSD incepe sa devina invincibil. Daca sa dat liber la furat voturi si la ignorat vointa democratic exprimata la urne PSD poate folosi lectia data de UE si se eternalizeze la putere.
dle Zografi. SPD german a avut in 1949 !!!!!! un congres doctrinar clarificator [relatia munca-capital etc]. SI asa a putut Germania sa fie guvernata cu succes si de SPD.
La noi aceasta clarificare nu a avut loc vreodata [citat aprox din I.Iliescu: „…. noi suntem ultima linie de aparare a celor multi si nevoiasi” ; problema e ca n-a spus CONTRA CUI apara].
Iar cand PSD ridica stindardul „protectiei sociale” nu stim contra cui:
A. contra guvernului cand PSD guverneaza?
B. contra UE? si deci solutia e sa iesim din UE?
C. contra IMM? cand jumatate din populatia activa e in IMM cu legaturi de familiei?
D. contra multinationalelor ? care n-au nici 150 000 salariati in RO?
PS. Intrebare cheie [pt.care am fost injurat de rosii -fara a primi raspuns VREODATA]:
” E posibil ca o franzela sa se vanda la Oradea cu X ron, daca peste granita la 10 km se poate vinde cu 2X?” cine spune ca da, vrea din nou sarma ghimpata la granita si un alt Ceuasescu si o iesire din orice piata comuna economica!
Interesantă comparația cu sistemele solare doar că, după cum o dovedesc studiile de politică comparată, nu are legătură cu realitatea. Astfel, în ciuda percepției generale, nu există diferențe relevante nici în stabilitatea unui sistem nici, mai ales, în performața sa economică, în funcție de numărul partidelor relevante.
Dati-mi, va rog, un exemplu de sistem stabil, cu trei partide avand ponderi comparabile. Precizati, va rog, si ponderile acelea. Va multumesc.
Ca regula, sistemele parlamentare NU prezinta binomie politica (din punctul de vedere al reprezentarii parlamentare).
1. Olanda: PvdA(socialist)-20%; CDA(cons)-20%; PVV(liberal)-15%. Cele 3 formatiuni sunt in in mainstream din 1945.
2. Finlanda: PS(soc)-25%; PC (cons)-20%; Kokomus(lib)-20%. Cele 3 formatiuni sunt reprezentative din 1919 (independenta).
3. Estonia: PR(liberal)-20%; PC (social-lib)-20%; PP (cons) – 20%. Cele 3 formatiuni sunt in mainstream din 1990 (proclamarea independentei).
4. Cipru: AKEL(comunist)-30%; RD(cons)-25%; DIKO(soc-lib)-25%. Cele 3 formatiuni sunt reprezentative din 1974 (dupa separarea insulei).
Procentajele reprezinta o aproximatie din cadrul tuturor alegerilor.
Mai sunt si alte exemple. Am dat exemple atat monarhiste, cat si republicane.
Inter alia, Cipru este republica prezidentiala, iar Finlanda a fost pana in 2000; au existat presedinti care au dorit sa-si impuna ‘viziunea’ in fata parlamentului (U Kekkonen, M Koivisto), dar au esuat.
Speculatia mea trebuie sa se plece in fata datelor dvs empirice. Oricum, isi pierde din generalitate. Cred totusi ca ramane ceva. Despre ce se intampla in Cipru n-am nici o idee. In cazul tarilor nordice cred ca, din motive culturale, aliantele au un timp de viata mai lung. In alte societati insa nu cred ca se poate ajunge la stabilitate intr-un scenariu cu trei poli. Problema unui asemenea echilibru tine de sensibilitatea la perturbatii, de amortizare – or, in tarile nordice sensibilitatea e mica si amortizarea e puternica. In cazul Romaniei, cu aliante atat de fluide, mi se pare evident ca solutia cu trei partide puternice e instabila. Va multumesc pentru precizari.
„avem nevoie de doi poli de putere – și atât.”
USA are asa ceva de multa vreme si asta ar parea sa confirme ideea sustinuta in articol. Din pacate, pe teren lucrurile sint mult mai complicate si mai urite. Un articol recent al lui Daren Jonescu, care discuta chiar sistemul cu doi poli de putere din America, aparut initial pe American Thinker si preluat de multi din cei care alcatuiesc lumea libera a internetului (bloggeri independenti), a stirnit multa vilva. Pe buna dreptate, fiindca e cu totul remarcabil si merita citit cu toata atentia.
Articolul are titlul „Meet the 2016 Republican Nominee”, dar pe multe site-uri i s-a adaugat supra-titlul: „WHY ELECTIONS NO LONGER MATTER” si a fost prefatat astfel:
Many argue that elections no longer matter. I tend to agree, although it is difficult to explain why. The article below deals with this issue.
In a wonderful piece in American Thinker, Daren Jonescu provides his interpretation of the stacked political deck known as elections. The institutionalism of Socialism and tyranny infects both parties. Both fight each other until their scam is threatened. Then, they unite to defend their spoils.
Politica la noi s-a facut cu majoritati obtinute prin aliante, iar din succedarea la putere intre dreapta si stanga in ultimele doua decenii puteti intelege ca politica poate functiona si fara doi poli politici, stabili si egali cat de cat ca pondere si influenta (ca in politica SUA). In orice caz, Dl Iordache si Klamm cred ca au dreptate, fiecare in dreptul lui.
Toate cele bune
Exista o celebra polemica privind modul in care intelectualii umanisti se folosesc de exemple si teorii, concepte din stiintele naturii pentru a da greutate celor afirmate.
Hoax-ul Sokal si cartile scrise de acesta dupa aceea au deschis problema veche dar din ce in ce mai acuta: gandirea analogica, atunci cand e vorba de argumentare, mai mult incurca.
In cazul de fata avem de-a face cu un autor avand pregatire stiintifica dar care s-a afirmat si in domeniul umanist, in literatura recte.
Tocmai de aceea exemplul folosit este profund inselator. Sistemul social nu are legi naturale. Orice apel la aceste legi este reductionist si inselator. Mai mult strica decat ajuta. De altfel, mai multi comentatori au reactionat, corect, in acest sens.
Situatia este grava: autorul se foloseste de afirmatii factuale considerate corecte (nu avem verificarea lor) pentru a trace concluzii valorizatoare. Procedura absolut ilegitima in discursul stiintific, atat in stiintele naturii cat si in cele sociale.
Exemple: nu avem o stanga adevarata (nimeni nu are si nu stie cum arata asa ceva), psd-ul n-are cum sa dispara (are, de ce sa nu aiba?) Etc, etc.
The Father, Son, and the Holy Ghost sunt 3 in UNU si UNA in 3 – restul combinarilor, le numim noi azi DEMOCRATIE.
Din PACATE insa, noi nu traim azi intr-un stat adevarat, democratic si prosper, ori intr-o DEMOCRATIE adevarat, ci intr-o pseudoentitate politica profund nedemocratica si tributara trecutului recent (incepand cu 1940). Intr-un stat succesor al marionetelor anterioare create de sovietici si comiternisti – in toata structura lui intima, pana la detaliu – cu nuantza de „national” olteneascoardeleaneasca (ARTIZANAT) pentru a face bucata de Lagar lasata in grija ceaushului mai prietenoasa oltenilor de ieri si de azi.
(dintotdeauna!
pai, daca nu existau servii si bullgarii, alaturi de primii comunisti unguri tortionari ofiteri ai statului, srbi, bulgari, evrei si alte nationalitati, alaturi de ofitzerul Tzarului Tudor vLadimir escu, nu exista nici hipereprezentarea in stat a oltenilor inventati acum mai bine de 150 de ani, Logic)
Cum putem vorbi despre o Democratie REPREZENTATIVA, cand segmente intregi din INTERESUL (segmentat al) cetatenilor NU este reprezentate in stat-ul – nici macar in PARLAMENTUL in care nu se regasesc peste 50% din cetatenii cu drept de vot -, in care unii sunt hipereprezentati, iar altii cronic nereprezentabili?!
Problema sta deci a cei care-i reprezinta selectiv in STAT nu la categoriile de cetateni etichetati drept importanti, foarte importanti si total neinteresanti!
(uneori chiar si pe criterii GEOGRAFICE? cu iz de XENOFOBIE GEOPOLITICA pusa in slujba strainilor fosti patroni ai statului succesor azi membru UE-NATO si „condus” de urmasi de fosti – cu iz puternic de pseudomonarhie – vezi Regele Cioaba, si fratii lui, alaturi de Mugur Isarescu, iLiescu si tot neamul lor cel adormit si viitor in frunte cu ce se vede in postceausismul de fatza)
…Deci, PROBLEMA e la cei care nu reprezinta pe nimeni in stat – in afara interesului propriu si personal, ori cezitari -, cu ajutorul unor pseudopartide, eventual.
Sa nu uitam ca prezenta la urne a cetatenilor a fost in ultimii 10 ani inJur de 40% – un clar dezinteres atipic pentru o DEMOCRATIE incipienta a celui mai sarac, inapoiat si corupt stat din EUROPA.
Foarte bun inceputul, teoria instabilitatii unui sistem cu mai mult de doi centri de putere e perfect aplicabila in Romania cu amendamentul ca cei trei poli de putere sunt 1. PUTEREA, 2. OPOZITIA si 3. PRESEDINTELE Romaniei.
Excelent articol, excelent diagnostic. Chiar ieri am auzit pe un reprezentat al unei facultati bucurestene de drept spunind ca ” atunci cind se va schimba puterea…”. Ei bine, personajul se referea nu la, D-ne fereste!, plecarea PSD-ului de la putere, ci la un presedinte PSD, deci atunci cind vor avea toata puterea, in sensul acesta sa se schimbe! Nu putem decit sa speram ca scenariile cele mai proaste nu se vor adeveri. Poate totusi, cum spunea o figura interbelica, Romania are si va avea ceva noroc.
1)Articol exceptional: idei vii care m-au tinut treaz pana la sfarsit; analogia astronomie-politologie inovatoare; limbaj ales si clar; situatia din Romania prezentata obiectiv, fara aderentze emotionale sau militantism in vreo directie.
2)Exista si o mica contradictie: dle. dr. Zografi admiteti ca Romania este cvasi-democratica, dar centrati articolul pe binefacerile unui sistem cu 2 partide, in loc de 3, sau mai multe. Intr-o tara in care deciziile politice vizeaza interese oculte interne si externe, ce importanta mai are numarul de partide? Presupusa limpezire a dezbaterii politice in 2, usurata de incalceala jocului in 3, s-ar scufunda rapid intr-o noua dezordine si impredictibilitate, pentru ca: a)ma repet, in opinia mea, Romania e condusa de interese oculte; votul popular, bun sau rau, nu are niciun efect vizibil; b)hartza, mitocania, ingustimea, venalitatea clasei politice (adevarat, concentrate la PSD, dar nu numai) au radacini adanci in trecutul nostru bizantin; c)romanii gandesc, in general, intortocheat; sist de educatie, unul chiar perfect, ar avea nevoie de 3-4 generatii ca sa schimbe ceva; d)cand nu stii unde vrei sa ajungi, care mai e diferenta intre haladuirea fara rost intr-un spatiu tridimensional sau unul bidimensional? Raspuns: niciuna.
3)Eu cred ca uratenia politica a Romaniei este doar simptomul unor dezechilibre profunde la nivel molecular-sufletesc al unei parti importante din popor si anume: lipsa de constiinta civica, lacomia sangeroasa, minciuna, lasitatea, iresponsabilitatea, sau intr-un cuvant IMORALITATEA. Prin 2010, cred, a aparut stirea ca in primele 9 luni ale anului procurorii romani au intocmit peste 1 milion de dosare penale. Descompunere prin putrefactie. In opinia mea, daca am avea scrupule morale, am trai fericiti si cu 3 partide parlamentare.
Cu multa stima.