A fost dată publicităţii Ordonanţa de urgenţă nr 73/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Mă voi rezuma la a comenta strict tehnic conţinutul acesteia, comentariile subiective referitoare la conferinţa de presă a Ministrului Sănătăţii Publice pe această temă fiind deja făcute.
Astfel, pe fond, Guvernul a operat următoarele modificări în funcţionarea CNAS:
1. Ministerului Sănătăţii publice i s-a dat o sarcină în plus: realizarea “coordonării funcţionarii eficiente a sistemului de asigurări sociale de sănătate organizat prin Casă Naţională de Asigurări de Sănătate.” Conform legii de funcţionare a Guvernului – ministrul sănătăţii nu are atribuţii suplimentare prin introducerea acestei prevederi – voinţa să exprimându-se în continuare, ca şi până în prezent, prin ordine de ministru şi propunerea de HG-uri în domeniul sănătăţii. Având în vedere păstrarea caracterului “autonom” al CNAS – aceasta coordonare nici nu poate îmbrăca forme executive.
2. A fost introdus avizul conform la o în corpul unei serie de paragrafe, în majoritatea cazurilor realizându-se un adevărat pleonasm juridic – de vreme ce avizul conform (adică obligatoriu favorabil) al Ministrului Sănătăţii este solicitat în situaţii în care era şi este necesară aprobare Guvernului!! Funcţionalitatea CNAS nu este absolut de loc afectată de această prevedere! Trecând peste absurdul situaţiei şi luând în considerare situaţia “de facto” – preşedintele CNAS şi primul ministru – membrii ai aceluiaşi partid, ministrul sănătăţii din alt partid, putem crede că astfel s-a introdus imposibilitatea ca cei doi să ia o decizie peste capul Ministrului Sănătăţii Publice – care însă este şi el membru al Guvernului şi împarte responsabilitatea guvernării în mod solidar cu Premierul. Opoziţia faţă de decizia Premierului echivalează cu o demisie – care de altfel şi-o putea da (şi şi-a dat-o de altfel) oricum!!
3. “Ministrul Sănătăţii are calitatea de invitat permanent la şedinţele consiliului de administraţie al CNAS şi prezidează, fără a avea drept de vot, şedinţele la care participă.” Şi aceasta prevedere este una redundanta – membrii CA fiind mai mult decât bucuroşi să aibă onoarea participării Ministrului – dacă acesta doreşte să participe. Nimeni nu l-ar fi putut împiedica pe acesta să participe, chiar cu drept de vot, de vreme ce Ministrul desemnează 3 (trei) membri în CA!!!
4. Singura nuanţă de fond a OUG-ului se referă la solicitarea avizul (neconform de această dată!!) Ministerului Sănătăţii înaintea depunerii proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi a proiectului de rectificare bugetară la Ministerul Finanţelor Publice. Astfel se preîntâmpină situaţia din această vară, în care MS nu a primit niciun ban dar a constatat că CNAS a primit alocaţii pentru achitarea creanţelor la medicamente (impuse de FMI) abia în timpul şedinţei de guvern. Introducerea unei prevederi referitoare la un aviz neconform – arata însă inutilitatea Ordonanţei – consfinţind limpede faptul că autonomia CNAS – atât cât este ea – nu va fi afectată!
5. Am lăsat la sfârşit comentariul asupra legalităţii acestei Ordonanţe de urgenţă. Curtea Constituţională a decis, în repetate rânduri, ca OUG emise fără o motivare temeinică, o justificare clară asupra urgentei respectivului act – sunt neconstituţionale. (art.115 Constituţie). În preambulul ordonanţei – juriştii care au elaborat-o nu au inclus o asemenea urgenţă – pe de o parte pentru că ea nu există, pe de altă parte pentru că pe fond nu s-a legiferat nimic! Astfel, acest OUG s-a transformat într-un act formal, de satisfacere şi spălare a imaginii UDMR, care a încercat un gest de forţă şi care, în spatele uşilor închise a fost pus brutal cu botul pe labe. Chiar şi în eventualitatea aprobării de către Parlament (aproape imposibil dacă se respectă competenta camerelor – Senatul ar trebui să dea votul final fiind vorbă nu de sănătate ci de funcţionarea unei instituţii publice) sesizarea CC ar anula imediat inutilele modificări. Din punctul meu de vedere, soluţia politică găsită este una abominabila, o lovitură dată funcţionării unui stat de drept, pentru o cauză extrem de mică. UDMR – ca părtaş şi generator al acestui act normativ, poarta principală vina a siluirii Constituţiei prin aceasta OUG.
Credeți că există vreun conflict de interse între promovarea medicamentelor de către reprezentanții medicali și actul medical? Un medic nu se poate informa în legătură cu ultimile tipuri de tratamente doar în contact direct și remunerat cu reprezentantul medical al companiilor? Mai nou, chiar în contact cu farmaciștii? Poate fi considerat Obiect promoțional o bancnotă? Nu cumva aerul condiționat de la maternitatea Giulești era căpătat deci nu trebuia căutat la dinți. Un prieten îmi spunea că dacă va decide o singură dată lista de compensate și gratuite, se mută pe o insulă exotică. Studiile clinice pot aduce venituri lunare de mii de euro (cam 10) unui prof univ fără ca pacienții să știe că sunt primii oameni după șoareci care înghit acele pastile ne autorizate de agenție? De ce rezidentul care bagă efectiv tratamentul pe gâtul pacientului nu câștigă doar 300 de euro? Responsabilitatea a cui e? Vă întreb pentru că textul dvs. e primul care „atinge osul”.
Sa le luam pe rind:
1. Promovarea medicamentelor de către reprezentanții medicali este o meserie ca oricare alta. Medicii nu sunt platiti pentru a prescrie medicamentele cu pricina. Marketingul firmelor, consta in „picatura chinezeasca” – vizite repetate si sponsorizarea organizarii (si partial participarii) la diverse simpozioane in care sunt prezentate rezultatele stiintifice referitoare la produsele respective. Exista o dezbatere mondiala referitoare la modalitatile de promovare iar firmele din Romania au un cod etic aliniat standardelor internationale in acest domeniu. Vinzarea directa de medicamente sau intelegerile cu farmacistii (acolo unde exista) sunt ilegale si nu difera cu nimic de orice alta ilegalitate. Este posibil ca unii medici sa se preteze la astfel de practici insa nu va asteptati ca reprezentantii profesiei medicale sa difere de ceilalti membrii ai societatii noastre care incalca legea. Sunt pur si simplu oameni. Asa cum nu toti trecem pe rosu sau nu toti bagam mina in buzunar sau dam in cap semenilor nostri nici medicii nu pot fi incadrati intr-o anumita categorie – pur si simplu avem si noi „oile noastre negre”.
2. Cu maternitatea Giulesti exagerati. Nu aerul conditionat este de vina ci oamenii. Vina apartine celor care l-au instalat gresit, celor care nu au calculat daca instalatia tine, celor care au acceptat instalarea unui asemenea aparat cind in mod normal ar fi trebuit sa existe un alt fel de instalatie de climatizare, celor care au acceptat sa-si riste viata lor si a copiilor intrind intr-o garda cu prea putin personal, celor care au stiut de aceasta incalcare a regulilor (ex. manager, sef de sectie, sef de garda, ministru, director de directie sanitara, etc), parintilor care au acceptat sa isi lase copilul in acel loc fara sa verifice, si asa mai departe. Noi suntem o populatie cu vocatia compromisului. Asa ca nu trebuie sa ne mire cind se intimpla nenorocirea.
3. In ceea ce priveste lista de medicamente compensate – iarasi nu pot fi de acord cu dvs. Presiuni exista din toate partile insa va inselati cind credeti ca cineva are puterea sa avanseze o anumita suma si altcineva sa puna un anumit produs pe o lista. Si aici functioneaza metoda compromisului. O miscare nu se poate face fara a instaura o regula pentru ca sar toti. O regula nu se poate impune tot pentru ca sar toti. Si asa mai departe.
4. Referitor la studiile clinice – cred ca merita sa va dau unele informatii, desi am convingerea ca nu voi reusi sa va schimb nici 1% din convingerile exprimate in acest comentariu. Investigatorii romani reprezinta o parte a unei retele internationale (alta pentru fiecare medicament-candidat in parte). In cadrul proiectului respectiv ei sunt tratati in mod similar cu ceilalti investigatori din Franta, Anglia, China, Polonia, Ungaria, etc – cu care, de altfel se si vad la instructajul de incepere a studiului. Plata lor este identica si este strict limitata la fiecare operatiune in parte pe care o efectueaza – consult, recltare de analize, completarea dosarului de studiu, completarea datelor in baza de date din calculator, etc. Asa se face ca unii cistiga mai mult, altii mai putin in functie de numarul de pacienti pe care pot sa-l inroleze in studiu.. Desigur, daca apreciati ca ar trebui sa fie platiti altfel – va respect opinia. Pacientii sunt informati exaustiv asupra tuturor studiilor anterioare efectuate cu substanta respectiva, asupra eventualelor reactii adverse (in medie, la orice produs aflat deja in farmacii si ultrastudiat – cam 15% din pacienti prezinta reactii adverse – asa „merg” medicamentele – fac bine intr-un loc dar afecteaza si alte functii sau organe ale corpului), inrolarea lor este voluntara si se pot retrage absolut oricind din studiu. Aceasta activitate este una din cele mai reglementata si verificara activitate medicala din lume. Informatiile contrare care apar in presa sunt aproape in totalitate emanatia unor jurnalisti de slaba calitate, in goana dupa senzational, angrenati in lupte dintre colegi medici. Cind veti gasi primul pacient care sa declare public ca nu a fost informat asupra tuturor detaliilor unui studiu va asigur ca acel medic va ramine fara dreptul de a profesa. De asemene, cind veti gasi un singur studiu al unei firme de medicamente cu o substanta candidat de medicament care sa se afle in testare fara a fi fost mai intii aprobat de ANM – eu va promit un premiu in bani la un nivel pe care va las sa-l stabiliti dvs. singur. Studiile se fac pentru a fi inregistrate medicamentele iar un studiu neaprobat nu numai ca ar fi inutil dar ar duce si la eliminarea definitiva din cursul autorizarilor (care se fac in Anglia, SUA, la nivel European nu in Romania) a tuturor persoanelor implicate.
5. Imi pare bine ca nu pot sa sustin nici una din ipotezele dvs dar v-am raspuns pe larg, cine stie, poate mai citesc si altii.