marți, ianuarie 19, 2021

Pamanturi insangerate: Stalin, Hitler si problema genocidului

Nu vom obosi sa reflectam asupra secolului lagarelor de concentrare si al crimelor genocidare nascute din proiecte ideologice radicale.  A fost secolul a ceea ce ganditorul politic german Sigmund Neumann, fortat sa emigreze dupa venirea lui Hitler la putere, definea, intr-o carte aparuta in 1942, drept “era razboiului civil international”.  Hannah
Arendt a numit lagarele de concentrare intruchipari ale infernului, iar istoricul Istvan Deak le-a descris drept rusinea absoluta a unui veac al delirului.  Un veac in care omenirea s-a confruntat cu incarnarile extreme ale Raului.  Doi dictatori si-au urmarit cu maniacala fervoare proiectele de pseudo-purificare a umanitatii prin crime fara precedent.

Originala ca perspectiva si proaspata ca analiza, cartea lui Timothy Snyder, „Bloodlands: Europe Between Hitler and Stalin”, aparuta la Basic Books, va provoca multe discutii. In recenzia sa din „New York Review of Books” (11 noiembrie 2010), Anne Applebaum, editorialista la „Washington Post” si autoarea unei magistrale istorii a Gulagului urmand  sa apara in traducere romaneasca la Humanitas, are dreptate sa numeasca volumul lui Snyder “a brave and original history of mass killing in the twentieth century”.

Profesorul de istorie de la Universitatea Yale propune, cum nota recenzia din „The Economist”, o regandire (chiar o revizuire) a cadrelor interpretative a marilor crime in masa comise in zona pe care el o numeste a pamanturilor insangerate, teritoriile situate intre Poznan la vest si Smolensk la est, acel imens teritoriu multietnic in care cele
doua imperii totalitare, un timp aliate (august 1939-iunie 1941) au ajuns sa se ciocneasca pe viata si pe moarte.  Neconventional si deschizator de drumuri, demersul din Bloodlands este opusul revizionismului minimalizator ori negationist.  Timothy Snyder demoleaza sistematic tezele bagatelizante.  Oroarea a fost absoluta, raul a fost
radical.  Viziunile paranoic-conspiratoriale, obsesia inamicului infiltrat, a “perfidului cosmopolit”, s-a aflat in inima celor doua totalitarisme.

Amandoi dictatorii au execrat tot ce tine de diversitate, de alteritate, de demnitatea fiintei umane.  Ambele sisteme au urmarit, cum scria Hannah Arendt, distrugerea fiintei morale si anihilarea persoanei juridice.  Ambii dictatori au fost maniaci antisemiti. Un capitol remarcabil din carte se ocupa de antisemitismul stalinist.  Snyder
explodeaza miturile comuniste privind istoria rezistentei din Polonia si arata ca a existat o puternica sustinere a insurectiei Ghettoului din Varsovia din partea Armatei Patriotice (AK) legata de guvernul de la Londra. Cat priveste relatia comunism-evrei-antisemitism in Europa de Est si Centrala, iata un fragment semnificativ:

“Antisemitismul stalinist a continuat sa bantuie Europa Rasariteana si dupa moartea lui Stalin. A fost arareori un instrument major de guvernare, insa a fost intotdeauna disponibil in momente de tensiune politica.  Antisemitismul le-a permis liderilor sa revizuiasca experienta suferintei din anii razboiului (amintita ca suferinta in primul rand a slavilor) si de asemenea istoria stalinismului insusi (care a fost prezentat drept versiunea deformata, evreiasca a comunismului)”.

Snyder se refera aici  mai ales la cazul polonez, dar interpretarea sa mi se pare pertinenta si in ceea ce priveste manipularile antisemite proprii ideologiei national-staliniste din Romania.  Cine va (re)citi un roman precum “Caloianul” al protocronistului Ion Lancranjan va observa exact acest tip de desfigurare xenofoba a memoriei trecutului.  La fel, in acelasi teritoriu fetid pot fi aflate originile abjectiilor proferate  in paginile „Saptamanii” lui E. Barbu si ale „Romaniei Mari” vadimiste.

Intre 1933, anul foametei organizata statal in Ucraina si 1945, 14 milioane de oameni au fost exterminati. Din cei 5,4 milioane de evrei ucisi de nazisti, 4 milioane erau originari din aceste teritorii.  Avem de-a face cu o noua ipoteza istoriografica, deci cu o naratiune care refuza departajarile, segmentarile si fragmentarile in favoarea unei
imagini comprehensive a unei calamitati totale.  Anne Applebaum scrie:
“Snyder’s original contribution is to treat all these episodes–the
Ukrainian famine, the Holocaust, Stalin’s mass executions, the planned
starvation of Soviet POWs, postwar ethnic cleansing–as different facets
of the same phenomenon”

(Contributia originala a lui Snyder este sa trateze toate aceste episoade–foametea din Ucraina, Holocaustul, executiile in masa staliniste, infometarea planificata a prizonierilor de razboi sovietici, purificarile etnice postbelice–drept fatetele diferite ale aceluiasi fenomen).   Nu este vorba nicicum de a diminua in vreun fel unicitatea crrimelor absolute, ci de o reconceptualizare care poate explica lucruri care altminteri apar drept absurde.  A fost vorba de rationalitati irationale. Cu maxim cinism, Stalin spunea: „Uciderea unui om este o crima. Uciderea unui milion de oameni este o statistica”. Definitia genocidului adoptata de Natiunile Unite nu cuprinde crimele comise din ratiuni politice si sociale (proiectul initial le includea, dar a fost modificat la cererea imperativa a delegatului sovietic).

Exista termeni precum politicid si democid, dar ei sunt prea specializati si suna incomprehensibil pentru neinitiati. In plus, nu vad de ce nu am fi de acord cu profesorul Norman Naimark si cu Anne Applebaum pentru care conceptul incorporeaza deopotriva omorurile in masa ale grupurilor etnice, religioase si sociale.  Oricum, din punctul de vedere al victimelor, am mai spus-o, aceste dispute semantice, importante in plan academic, sunt irelevante.  Meritul lui Snyder este ca refuza sa ignore acest punct de vedere.

Concluzia cartii lui Timothy Snyder este in egala masura un angajament stiintific si moral:

“The Nazi and Soviet regimes turned people into numbers, some of which we can only estimate, some of which we can reconstruct with fair precision.  It is for us as scholars to seek these numbers and put them into perspective.  It is for us as humanists to turn the numbers back into people. If we cannot do that, then Hitler and Stalin have shaped not only our world, but our humanity”.

Intr-adevar, la ce serveste intrega stiinta a lumii daca lipseste compasiunea pentru cei care nu mai pot vorbi, cei ucisi in numele unor precepte morbide nascute din ura de rasa ori de clasa?

Timothy Snyder a rostit o keynote address la conferinta „Remembrance, History, and Justice: Coming to Terms with Traumatic Pasts in Democratic Societies” care a avut loc in noiembrie la Washington, organizata de Universitatea Maryland, ICR si Woodrow Wilson International Center for Scholars (History and Public Policy Program), cu sprijin din partea Universitatii Georgetown.  Tema prelegerii sale a fost direct legata de acest volum.  Inchei acest articol citand cele patru motto-uri ale cartii lui Timothy Snyder:

“Parul tau aurit Margarete/parul tau din cenusa Shulamith” (Fuga mortii de Paul Celan)

”Totul curge, totul se schimba, nu te poti imbarca de doua ori in acelasi tren al inchisorilor” (Vasili Grossman, Panta Rhei)

“Singur fiind, un strain s-a inecat in Marea Neagra fara ca vreun om sa-i auda rugaciunile pentru a fi iertat.” (Furtuna in Marea Neagra, cantec traditional ucrainian)

“Orase intregi dispar. In natura nu ramane decat un scut alb pentru a rezista non-existentei.” (Tomas Venclova, Scutul lui Ahile).

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.