Rușinea globală care se numește administrația Trump a găsit în România trei categorii de susținători politici: extremiștii hard core, unii cu simpatii putiniste; corupții cu ștate vechi; și oameni poate de bună credință care nu și-au putut imagina, în ciuda oricărei evidențe, că America poate ajunge unde a ajuns în ultimii doi ani. Niciodată n-au fost elitele politice românești mai „pro-americane” decât până luni. Adunându-i laolaltă, s-a ajuns în punctul în care eram cât pe-aci să ne angajăm, în aplauzele unei supermajorități, la un ditamai contractul de achiziție de gaz natural american, o afacere păguboasă din care n-am fi putut scăpa până prin 2050, dar care ar fi umplut în multă liniște niște buzunare.
Am mai explicat în detaliu care era problema cu acel contract propus. Întâi, s-a semnat un ”memorandum neangajant” între compania de stat românească Transgaz, Atlantic SEE LNG Trade (un consorțiu între AKTOR și DEPA) și Nova Power & Gas pentru aprovizionarea cu gaz lichefiat. Apoi, o companie de stat (Romgaz) trebuia convinsă să accepte o achiziție de gaz lichefiat american prin doi intermediari, respectiv Nova Power & Gas și Atlantic SEE LNG Trade, într-un contract pe termen lung (20 de ani, 2030-2050), pentru 1,4 milioane de tone de LNG pe an (aproape 2 miliarde de metri cubi), la cotații Henry Hub. Romgaz n-a vrut să semneze, și bine au făcut. Existau mai multe probleme cu contractul. Unu, prețul e prea mare față de cât ne așteptăm să coste gazul în Europa peste câțiva ani. Doi, intermediarii aceia n-aduc nicio valoare adăugată, oricine poate cumpăra ce gaz dorește fără să i se vâre niște interpuși anume pe gât. Trei, n-are nicio noimă pentru orice om zdravăn la cap ca un producător de gaz să cumpere de la concurentul său. Patru, dacă afacerea ar fi fost cu adevărat justificată economic, nu era nevoie să se ”insiste” pe la o companie de stat românească să intre în contract, și-ar fi găsit cumpărători în piața liberă cu duiumul. Cinci, deși există realmente și niște contracte pentru gaz lichefiat american în spate, nu e nicio garanție că intermediarii n-ar mai completa pe ici, pe colo, și cu niște gaz rusesc, că molecula e la fel și se amestecă fără probleme. Poate chiar la preț foarte bun: Gazprom ar fi încântat să vândă europenilor, mai curând decât chinezilor la nici jumătate de preț. Toată afacerea mirosea a corupție de la o poștă, în care singura explicație logică e că ar fi avut ceva de câștigat intermediarul grec apropiat de ambasadoarea SUA Kimberly Guilfoyle și intermediarul român, apropiat de unii de pe la noi.
Doamna Guilfoyle a plecat în locul în care dispar cei foarte puțini care au reușit performanța de a face de rușine până și administrația Trump, pentru un scandal de corupție încă și mai penibil pe-acasă și pentru antreprenoriat pe cont propriu. Dar între timp au mai apărut niște idei mult mai interesante pe la Casa Albă, cum că s-ar putea face o mare afacere cu Putin să se reia livrările de gaz rusesc către europeni. Ideea e genială: rușii ar vinde gaz rusesc unui intermediar american ca să ocolească sancțiunile europene. Cum de nu s-a gândit nimeni până acum că asta ar aduce pacea? De altminteri, de la începutul lui octombrie încoace Trump a abandonat orice pretenție că nu e cu arme și bagaje de partea lui Putin. Vedem una după alta ”afacerea cu motorină”, presiunile pe Ucraina să nu mai lovească rafinăriile rusești, oprirea livrărilor de rachete Patriot, blocarea temporară a sistemelor de avertizare și a Starshield pentru interceptarea rachetelor și dronelor rusești, sau presiunile pe aliații europeni să-și mai țină gura când vine vorba despre ruși. Tocmai de aceea, suspiciunea că schema ”intermediarilor” în contractele de gaz ”american” ar putea băga pe ușa din spate la o adică gazul rusesc în Europa nu mai pare vreo teorie a conspirației, ci încă o schemă de corupție. Iar doritori s-ar găsi, și nu doar pe la noi.
E totuși important să lămurim că o astfel de schemă, în care un intermediar american cumpără gaz de la ruși ca să-l vândă în Europa, pe oriunde, Nord Stream, Ucraina, TurkStream, încalcă și sancțiunile europene, și sancțiunile americane și s-ar putea termina chiar și după gratii sau măcar cu interdicția de a mai circula vreodată dolari.
În Europa, și regulamentul REPowerEU Gas Regulation – Regulation (EU) 2026/261, și EU Sanctions Framework – Regulation 833/2014, modificat cu toate pachetele de sancțiuni de până azi, interzic explicit gazul rusesc vândut prin intermediari de prin țări terțe, fie că e LNG, fie că e pe conductă, după termenul final din 2027. Originea gazului importat în UE se verifică la sânge, inclusiv pentru eventuale ”amestecuri”, nu se va verifica doar de vameșii români, iar încălcarea sancțiunilor se pedepsește cu amenzi usturătoare, și când e vorba de companii, și pe persoană fizică.
Oricât de capturată o fi justiția noastră, cu siguranță că cine îndrăznește va fi căutat și-n gaură de șarpe, inclusiv la nivel european. Toată Europa a priceput că riscul numărul unu din relația cu Gazprom e ca rușii să taie gazul; nimeni nu mai vrea să reia experiența din 2022, cu excepția politicienilor cumpărați de ruși ca AfD, iar renunțarea la gazul rusesc nu e chestiune de principii morale, ci de interes personal. Germania a cheltuit zeci de miliarde ca să scape de gazul rusesc, companiile germane s-au luptat din greu și cu costuri mari să-și găsească altă sursă de gaz și s-au bătut ani de zile să-și recupereze banii pierduți de când a tăiat Gazprom livrările. Guvernele europene și industria europeană au scris împreună și au acceptat regulile și au făcut investiții costisitoare. Până și Ungaria, după Orban, s-a angajat să-și diversifice importurile până în toamna lui 2027. Cum ar accepta vreunii să vină cineva pe piața europeană cu un produs la preț de dumping, de pildă, pentru că a cumpărat pe ascuns gaz ieftin de la ruși și are costuri mai mici? Nici unii dintre europenii civilizați nu vor sta cu mâinile încrucișate dacă se găsește vreun șmecheraș prin vreun colț de Europă să facă el o afacere bună pe ușa din dos, că e el mai deștept decât toată lumea.
În SUA, există legea Ending Importation of Russian Oil Act din 2022. E legea aceea cu care amenință acum democrații că vor urmări pe oricine încearcă să cumpere sau să descarce în port motorina rusească din afacerea lui Trump. Legea se referă nu doar la petrol și produse petroliere, ci și la gaz natural sau cărbune. Altfel zis, intermediarii la care se gândeau Witkoff și Kushner să cumpere gazul rusesc și să-l vândă europenilor pentru a rezolva ”mica” problemă a sancțiunilor europene are în schimb ”marea” problemă că e infracțiune în SUA. Iar dacă legea americană chiar se aplică (o certitudine acum, după doi ani de haos), americanii vor informa și Bruxelles-ul că se încalcă și sancțiunile europene. Dar în sistemul juridic american, lucrurile vor merge de-acum și mai rapid: partenerul european implicat în schemă riscă sancțiuni penale și civile directe, dar și sancțiuni secundare (de pildă, să nu mai aibă acces la niciun contract cu vreo firmă sau bancă americană, fiind trecut frumușel pe lista SDN).
În caz că ați stins televizorul luni, între timp, Democrații au câștigat zdrobitor alegerile în Congress. Votul a venit pe un val de indignare inclusiv împotriva corupției guvernamentale, care iese în sondaje pe primul loc al îngrijorărilor electoratului, chiar deasupra inflației. Robert Garcia, care va fi șeful House Oversight Committee imediat ce intră în funcție noul Congress ales pe 3 ianuarie, a anunțat trei mari direcții de investigație și prima pe care a enumerat-o e taman corupția anturajului lui Trump și afacerile cu rușii. Cu siguranță că încă din primele zile din ianuarie se va verifica ce au făcut Witkoff și Kushner, care n-au nicio funcție oficială aprobată de Congress, deși practic au privatizat pe cont propriu toată politica externă a SUA. Se vor verifica și ce înțelegeri s-au parafat cu rușii și prin ce intermediari încercau să ocolească sancțiunile americane legate de energie. Altfel spus, nici cei din Congress nu vor avea prea multă înțelegere pentru cine îi va fi ajutat să fure bani pe corupții cu legături magaioate pe care îi vor descoperi în timpul anchetelor. Ba chiar sunt convinsă că ar putea la o adică să se miște niscaiva cooperare judiciară pe subiect, chiar și cu justiția noastră șchioapă. Nu de alta, dar cine s-a făcut ”pro-american” de ocazie în ultimii doi ani nu va putea refuza să le răspundă acum tocmai americanilor la telefon, chit că la capătul celălalt al firului nu mai e MAGA.
Statele Unite ies păgubite rău după experiența Trump. Adevărata bogăție a Statelor Unite este imaginea Statelor Unite în mintea cetățenilor acestei planete. Undeva „În America” exista o lume, o societate, care era cea mai puternică și cea mai bună. Era lumea în care dreptul dictează forței. Asocierea de bun și puternic e rară în această lume mizerabilă. De aceea „America” era neprețuită și unică. Ei bine, a venit un ticălos, a luat un spray și a vandalizat iremediabil imaginea Americii din mintea noastră. Ceea ce a realizat Trump, China și Rusia nu ar fi putut realiza niciodată.
Vom trăi vremuri grele.
Doar dacă va exista o cooperare judiciară serioasă din partea USA și a UE, vom putea vedea vinovații de trădare condamnați. Din interior, Justiția vândută nu va mișca un deget. Cum nu a făcut-o de 36 ani. Chiar și Kovesi a fost un moft. Cu acuzații de mătuși Tamara și angajate la CJ Teleorman nu se face justiție. Nici cu „mama lui Oprișan sunt eu” sau cu Buzatu. Aici suntem cu toate după 36 ani.
Reiau: singuri nu suntem în stare să curățăm, ceeace ne înconjoara, de corupți. Doar alții ne pot ajuta să ieșim din marasmul FSN=PSD+PNL.
Jalnic.