joi, octombrie 22, 2020

Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a realității

Când, pe la începutul crizei, am auzit că nu va mai trebui să merg la serviciu, că voi putea lucra de acasă și că voi avea în continuare același salariu, mi-a venit să sar în sus de bucurie. Gata cu trezitul cu noaptea-n cap, gata cu cafeaua băută pe fugă, gata cu îmbulzeala, cu agresivitatea șoferilor frustrați, voi avea timp mai mult pentru mine, pentru lucrurile pe care le aveam de făcut prin casă și de care nu aveam chef și timp și poate voi reuși în sfârșit să pun cap la cap, într-o formă mai mult sau mai puțin coerentă sutele de pagini cu notițe pe care le-am strâns de-a lungul ultimilor ani.

Voi avea liniște iar tensiunea permanentă din cap provocată de vânzoleala perpetuă în care trebuia să trăiesc zi de zi, pe care o simțeam din clipa în care ieșeam din casă și până mult după întoarcerea acasă, va dispărea lăsând locul unei serenități benefice.

Constat însă acum, după mai bine de o lună de ”izolare”, că lucrurile nu stau chiar așa. E adevărat că am câștigat o oră de somn în plus, că am scăpat de contactul fizic cu hoardele de agitați frustrați și că am reușit să fac niște treburi gospodărești pe care probabil nu aș fi reușit niciodată să le fac așa cum trebuie în această viață: ordine într-o debara în care haosul ajunsese la cote cu adevărat cataclismice și într-o boxă de subsol nu mai puțin deprimantă, aruncat la gunoi cantități incredibile de vechituri inutile, câștigat astfel incredibil de mult spațiu, rearanjat radical balconul, pe care l-am transformat într-un fel de birou de lucru acceptabil și chiar instalat un covor nou în sufragerie.

Toate bune și frumoase, numai că ”tensiunea din cap provocată de vânzoleala perpetuă în care trebuia să trăiesc” nu a dispărut deloc. Ba dimpotrivă.

Încercând să înțeleg cum de este posibil așa ceva, mi-am amintit un fragment dintr-o lectură mai veche. Aparține lui Franz Kafka și sună așa:

”Nu e nevoie să ieși din casă. Stai la masă și ascultă. Nici măcar nu asculta, așteaptă. Nici măcar nu aștepta, fii liniștit și singur. Lumea ți se va oferi singură spre a-ți fi dezvăluită; nu poate altfel; în extaz, răvășită îți va sta în față” (Franz Kafka, Aforisme, 1917-1918)

Ceea ce constat în aceste săptămâni de ”izolare” este că, exact așa, ”în extaz, răvășită”, cum o descrie Kafka, Realitatea lumii în care trăiesc pătrunde nestingherită la mine în casă și în minte, unde continuă să creeze acea tensiune de care speram să scap, iar întreruperea contactului fizic cu ea nu o împiedică cu nimic să facă acest lucru. Și sunt înclinat, în consecință, să cred că NU contactul fizic cu ea și NU prezența sa fizică reprezintă problema. Ci cu totul și cu totul altceva.

Deschid televizorul sau internetul ca să aflu și să înțeleg ce se întâmplă, ca să știu ce am de făcut și la ce să mă aștept (și nu ca să aflu detalii despre natura ei sau despre toanele și nevrozele Ei, ale acestei doamne pe care o numim Realitate). Ei bine, ceea ce primesc de fiecare dată și în primul rând este Spaimă, Frustrare, Îngustime de orizont, Patetism și Zgomot. Foarte mult Zgomot. Exact ca înainte de izolare.

Dar cum de această Realitate, pe care am fost învățați încă de mici, de părinții și profesorii noștri, să o luăm cât se poate de în serios, că ”nu-i de joacă”, că trebuie să ”ne băgăm mințile în cap” și să ”fim cu picioarele pe pământ” și să ”nu mai umblăm cu capu-n nori” se prezintă, iată, acum, la maturitate, sub acest aspect abject, de mahalagioaică de periferie, gata să-și ridice fustele-n cap?

Mă gândesc că, în fond, ceea ce numim ”Realitate” și mai ales ”Realitate socială”, pentru că ea ne interesează în această perioadă în primul rând, este un ansamblu de imagini, stări, percepții care ni se formează în minte în cadrul unui proces coordonat, mai mult sau mai puțin direct, de oamenii care au ”Puterea”, care au în mâini frâiele acestei lumi, cum se spune, și de slujbașii lor.

Problema este că acești oameni, care crează și modelează Realitatea imediată, sunt în general oameni cu un orizont extrem de îngust, fără niciun fel de preocupare sau înclinație față de partea spirituală a vieții, care sunt absolut convinși că trebuie să dea totul acum, Aici, în această lume, pentru că Dincolo de ea nu mai există nimic.

Până la urmă sunt cei care, în sinea lor, sunt convinși că ceea ce în creștinism se numește ”Înviere”, nu e decât o poveste de adormit copiii. Și proștii.

Această stare de lucruri și, implicit, această ”Realitate” va persista atâta vreme cât cei din cealaltă tabără, adică oamenii care conștientizează partea spirituală a vieții, care știu sau bănuiesc că această lume nu poate fi singura și că nu totul se va termina acum și aici (Hic et nunc), oamenii cu orizont intelectual amplu, larg deschis către Cunoaștere, cunoscători ai ideilor umaniste fundamentale care stau la baza Civilizației Occidentale, nu își vor uni eforturile într-o formă de protest relevantă, dacă nu într-o alternativă viabilă, care să facă posibilă scoaterea din scenă a clownilor care conduc azi lumea.

Și cred că, din acest punct de vedere, Realitatea ar trebui tratată ca un factor toxic, ca o maimuță agitată și agresivă, care merită discreditată cu orice ocazie și nu, așa cum facem acum, ca pe un aspect fundamental al vieții noastre, în care trebuie să ne scufundăm cu orice preț, avizi de ”informație” și de ”noutăți”.

Dar ceea ce mi se pare prioritar în aceste condiții nu este găsirea de soluții pentru rezolvarea situației descrise mai sus (probabil că nici nu există – tendința spre Non-Acțiune a oamenilor luminați va fi întotdeauna cel puțin egală ca intensitate cu vitalitatea, energia și capacitatea de a da din coate a oamenilor mediocri) ci cu totul altceva și anume: păstrarea sănătății mintale individuale.

Constat cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu câta oară, cât de mult și cât de profund contactul prelungit, neîntrerupt, cu ”Realitatea” dăunează sănătății mentale.

Și poate că cititul, lectura în singurătate și liniște, este esențial tocmai din acest motiv: că este capabil să întrerupă, cel puțin temporar, contactul cu ”Realitatea” și nu neapărat pentru că prin el am dobândi ceva (cultură, educație etc) – așa cum ne-a fost băgat în cap tot de doamna Realitate. A citi nu înseamnă neapărat a acumula ceva, ci mai ales a atinge o anumită stare de spirit. A ieși din starea de spirit cotidiană, care în general, din păcate, este dominată de Spaimă.

A citi înseamnă în primul rând, după părerea mea, a intra în contact mental și afectiv cu aproapele fără ca aspectele lui fizice să influențeze în vreun fel comunicarea. Fără să poți spune despre el ”uite ce privire ciudată are, sigur are ceva de ascuns” sau ”ăsta seamănă cu colegul meu de bancă care mi-a furat stiloul” sau ”vocea asta seamănă cu a dirigintei mele dintr-a 7-a care mi-a scăzut nota la purtare” sau ”uite ce urât miroase, cred că nu s-a mai spălat de o săptămână”.

A recepționa mesajul unui spirit destrupat, până la urmă.

A citi este, într-un fel, o revenire la acel ”umblat cu capul în nori”, la care părinții noștri ne-au făcut să renunțăm, de dragul ”Realității”. A umbla (din când în când, dar în mod constant) cu capul în nori, fără niciun scop, pe străzi sau oriunde, este esențial pentru protejarea sănătății mentale.

Incredibil de mulți oameni trăiesc cu ferma convingere că TREBUIE să stea mereu în contact cu ea, la curent cu tot ce se întâmplă, cu picioarele pe pământ, cu capul pe umeri și că, în caz contrar, ar fi ca și cum cineva i-ar scoate din schemă, i-ar arunca undeva, într-o margine întunecoasă, tristă și fără ieșire.

Există un nivel de isterie generală ARTIFICIALĂ, AUTOINDUSĂ, în care trăim și care are motive foarte complexe, dintre care unul cred că este chiar educația primită de la părinții noștri (mă refer cel puțin la generația mea): nu mai umbla cu capul în nori, trezește-te la realitate (care realitate?), vino cu picioarele pe pământ, etc.

Apoi competiția din școală, de pe culoarele ei și din fața blocului: Cum n-ai auzit? Nu știi? Atunci ești prost! Dacă tu, Gigel, nu știai că Angelica și-a rupt fustița când a sărit gardul și i s-au văzut chiloțeii, atunci erai ultimul prost din școală. Punct. De ce? Pentru că TOATĂ LUMEA văzuse, numai tu nu. Deci erai exclus din comunitate. Punct.

Exact pe acest principiu am devenit atât de vulnerabili la tot soiul de manipulări și informații false: ni s-a creat un fel de aviditate de a înghiți pe nemestecate tot felul de idioțenii, nu pentru a ne informa, a afla, a ne edifica, ci numai și numai ca să nu rămânem cumva ”în urmă”. În urma cui, stau acum și mă întreb?

Există un subtil proces de discreditare sistematică, inclusiv instituțională, a Bunului Simț prin care trecem cu toții, de-a lungul întregii vieți, mă tem, care face ca acum, la maturitate, dacă de exemplu eu încerc să-l întreb pe un ateu convins:

Domnule, dacă Omul e ființa supremă și dacă nu există Divinitate, cum zici, atunci cum de nici până în ziua de azi Viața nu a putut fi creată, de la 0, în laborator, de oameni, ci doar reprodusă, clonată, pornind de la o formă de viață preexistentă? Scânteia aia care face carnea să miște, unde e?” etc,

acel ateu să nu cadă pe gânduri și să recunoască că habar nu are, ci dimpotrivă: Fără ca măcar să atingă subiectul discuției, el va încerca la rândul lui, cu toate energiile lui, să-mi demonstreze cât sunt eu de ignorant, expirat, refractar etc.

Acesta este tipul de om apreciat, omagiat, promovat și lăsat să creeze și să modeleze Realitatea zilelor noastre. De aici și Spaima generală în care trăim cu toții și pe care o suportăm din ce în ce mai greu. Pentru că omul acela, chiar dacă a câștigat ”confruntarea” cu mine, știe în sinea lui că nu are dreptate și din acest motiv poartă cu el o spaimă ascunsă, pe care o plimbă cu el prin lume, contaminându-i pe toți cei cu care intră în contact…

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Un text exceptional. Covidul a pus o frana brusca Realitatii si aceasta a cazut cu nasul in tarana. I s-a aratat exact ceea ce de fapt este: tarana ,adica nimic. Doar spiritul poate invinge covidul, tocmai pentru ca el nu e tarana, e altceva. E de sus.

  2. Mi se pare fabulos artificiul mental care pleacă de la premisa că ”nu știm” și ajunge în final la concluzia că ȘTIM.

    Doar pentru că nu știi ceva, că nu înțelegi sau nu ai o explicație, asta nu înseamnă că automat ȘTII că se explică totul prin cea cam facilă explicație: apelarea la divinitate.

    Exemplu de raționament ilogic:

    1. Această stare de lucruri și, implicit, această ”Realitate” va persista atâta vreme cât cei din cealaltă tabără, adică oamenii care conștientizează partea spirituală a vieții, care știu sau bănuiesc că această lume nu poate fi singura și că nu totul se va termina acum și aici (Hic et nunc), oamenii cu orizont intelectual amplu, larg deschis către Cunoaștere,

    R: Cunoașterea înseamnă în primul rând să admiți că NU ȘTII, nu să înlocuiești tot ceea ce nu știi cu cea mai simplă și confortabilă explicație: divinitatea. Cealaltă tabără, aia preaslăvită, este ignorantă.

    2. ”Domnule, dacă Omul e ființa supremă și dacă nu există Divinitate, cum zici, atunci cum de nici până în ziua de azi Viața nu a putut fi creată, de la 0, în laborator, de oameni, ci doar reprodusă, clonată, pornind de la o formă de viață preexistentă? Scânteia aia care face carnea să miște, unde e?” etc,

    R: faptul că NU ȘTII azi cum s-o faci, nu înseamnă că NU VEI ȘTII niciodată. Este ca și cum ai zice că dacă în anul 1300 era întrebat cineva de ce un măr aruncat în sus revine pe pământ, iar el răspundea că nu știe, atunci gata concluzia era că nici în anul 1700 nu se va explica gravitația, că în anul 1900 nu vom putea inventa electromagneți și de fapt singura explicație pentru GRAVITAȚIE era încă din 1300 divinitatea.

    Universul are o istorie de 13.8 MILIARDE de ani. Ca să înțeleagă autorul ce înseamnă asta fără a apela la sprijin divin, dacă istoria universului are o bătrână de 138 de ani, atunci noi oamenii și toată istoria noastră s-ar derula în anul 137, 11 luni, 30 zile, 23h, 59 min, 59 secunde, 59 mililisecunde. Să argumentezi faptul că din cauză că nu ai reușit să găsești tehnologia necesară într-un timp de 0,000000000000001 sec, deși universul are miliarde de ani, este pur și simplu stupid.

    • universul are exact 13.8 miliarde de ani (ati stabilit dvs) inainte era un nimic si a venit big bangul ! cu alte cuvinte homo sapiensul e buricul. step by step isi va dezvolta n asa masura cerebelul incit va afirma fara ezitare : eu sint Dumnezeu. domnule, nu vedeti c ati lntrat cu nasu n plapuma de unde nu mai iesiti de frica unui virus ?!

    • @adrian – nu înțelegeți conceptul de divinitate. ”apelarea la divinitate” înseamnă doar recunoașterea incapacității de a înțelege una sau alta. De exemplu, bunică-mea spunea că Pământul se învârte în jurul Soarelui ”fiindcă așa l-a lăsat Dumnezeu”. Credeți că își imagina un bătrân cu barbă care i-a dat un bobârnac Pământului, într-un moment de plictiseală? :)

      Să zicem că vom putea crea viață, e destul de posibil să realizăm asta în următoarea sută de ani. Ce facem cu viața deja existentă, pretindem că am creat-o noi și pe asta? Bunică-mea ar fi spus ”așa a lăsat-o Dumnezeu” și nu e nimic rău în explicația asta.

      Problema gravă e alta: la ”liber-cugetători”, nerecunoașterea conceptului de divinitate exacerbează complexul luciferic: ”ce-ar fi să reducem noi populația Pământului cu vreo 2-3 miliarde, că și-așa suntem cam mulți?”. În timp ce o persoană care admite conceptul de divinitate știe că nu e treaba ei controlul asupra populației Pământului.

    • @adrian – despre vârsta universului: se crede în prezent că are 13,8 mld ani pe baza unor supoziții, din care unele sunt discutabile. De exemplu, materia întunecată s-ar putea să nu existe deloc, iar gravitația s-ar putea să fie cu totul altceva decât credem noi.

      Însăși conceptul de materie întunecată e formulat tendențios, mai corect ar fi materia lipsă sau materia absentă. Materie ”întunecată” presupune că există, dar n-o vedem noi. Numai că nu e deloc sigur că există, comportamentul ei ar trebui să fie cam prea exotic.

      Încrederea oarbă în cifrele vehiculate la un moment dat, în cadrul unei teorii la modă, ține de fapt tot de religie. O religie care se cheamă scientism :)

      • later edit: Brian Cox mai are obiceiul să înșire cifre gen 99,999999999 ca să păcălească auditoriul, dominând discuția la un mod cel puțin incorect, ca să nu spunem altfel.

  3. Nu stiu daca confuzia pe care o faceti e voita sau nu. A crede sau a a nu crede sunt desigur chestiuni profund personale. In fond, e inutil sa incercam sa ne convingem unul pe altul, fiecare va descoperi ce trebuie sa descopere de unul singur… Problema pe care o vad este atunci cand credinta se intersecteaza cu viata publica. Problema este educatie religioasa in scoli. Problema este religia institutionalizata care permite o catedrala a „neamului” in locul unui spital al neamului.

    Mi-e absolut egal ce crede fiecare in forul interior insa daca te atingi de banii platitorilor de impozite, BYE. Daca opresti parintii sa isi vaccineze copiii, BYE. Ca sa fiu un pic grobian..

    Nu stiu cat de serios sunteti cu fraza interogativa, e adevarat ca nu stim multe lucruri (inca). Stim mai multe decat acum 1 zi si probabil mai putin decat maine.

    La fel cum Dvs poate credeti in fiinta suprema de undeva, altii cred ca aceasta fiinta e un construct mental de autoaparare de care avem nevoie pentru a depasi groaza de moarte, suferinta, neant si necunoscut. Spaima generala de care vorbiti. Nu este insa oare mai onest sa recunoastem ca suntem imperfecti, fiinte slabe, „inspaimantate” insa capabile de empatie si sa cautam tainele unui univers rece si indiferent, decat sa ne refugiem cu (un soi de) lasitate intr-o viziune calduta si facila a lumii? Nu spun ca e usor, in fapt e cu mult mai greu sa privesti in abis si sa mai ai puterea de a reveni.

    • @hanu – o persoană educată ar trebui să conștientizeze faptul că există zeci de vaccinuri, poate chiar sute. Câte din ele trebuie să fie obligatorii, câte vrea guvernul? Dacă pentru o boală sunt disponibile 5 vaccinuri, care dintre ele trebuie să fie obligatoriu, cel care vrea guvernul?

      În anii ’90 am avut o dispută cu un medic veterinar, pe tema unui vaccin la care mortalitatea era o treime (!) pentru o anumită rasă de câini. În timp ce alte rase n-aveau probleme cu acel vaccin. Medicul a ridicat din umeri: ”Dacă moare, moare. Asta e”.

      Evident că în țările cu apă caldă exista altă soluție, la acea rasă de câini se folosea alt vaccin, mult mai scump, dar care nu genera mortalitate, spre deosebire de vaccinul care se găsea în România în anii ’90. Bineînțeles că am adus vaccinul și evident că am schimbat și medicul veterinar. Dar pentru entuziaștii vaccinării problema rămâne: obligatorie poate fi doar vaccinarea împotriva unei anumite boli, nu folosirea unui anume vaccin. Ce-ar fi să medităm noi la distincția asta?

      • Lasa cainii, vaccinurile la oameni au adus beneficii de 99,9 % si nu inteleg intrega discutie despre vaccinare sa fie sau sa nu fie obligatorie spre exemplu vaccinarea obligatorie in anii 50-60 impotriva TBC lui a putut eradica aproape complet acesta boala si dupa cum vedem . apare din nou pt ca generatiile mai tinere au ignorat faptul, respectiv nu s-au vaccinat pt ca n-a fost obligatoriu.
        Atat eu cat si pisica din casa care doarme cu mine in pat suntem vaccinati cu vaccinurile indicate de medici si n-avem nici cea mai mica problema, din contra.

          • În Germania, vaccinarea BCG nu este nici măcar recomandată, cu-atât mai puțin obligatorie, dar s-a practicat în trecut. În Norvegia și Suedia a fost obligatoriu în trecut, dar în prezent nu mai e cazul. În Polonia și în România a fost obligatoriu în trecut și este obligatoriu și în prezent. În concluzie, se pare că distanța față de comunism face diferența, nu eficacitatea vaccinului :)

        • @Ursul Bruno – despre vaccinul BCG, ca să știi data viitoare ce vorbești: studiile din UK au arătat o eficacitate de 60-80%, dar în alte țări mai apropiate de ecuator eficacitatea lui poate scădea până la 0 (zero). Durata imunizării este și ea controversată, la unii subiecți vaccinați în 1930 a ajuns și la 60 de ani, în timp ce la subiecți vaccinați în anii ’50 – ’60 ea nu a depășit 20 de ani.

          Interesant e că vaccinarea BCG pare să fie una dintre cele mai de succes imunoterapii împotriva cancerului. Adică te ajută, dar la cu totul altceva decât pretindea statul, atunci când te-a obligat să faci vaccinul :)

  4. Omul nu este fiinta suprema decit in propria noastra imginatie (a unora dintre noi ) , iar ateul pune in discutie doar inexistenta unei fiinte supreme , indiferent ce nume poarta ea , in multitudinea de religii sau confesiuni religioase .Religia crestina are in centrul ei omul numit – Hristos – ca fiind fiul lui Dumnezeu ,creat de divinitate dupa chipul si asemanarea sa si de aici apare contradictia .Ateul nu are nevoie de a convinge pe nimeni , nu are o doctrina , religie in spate, ce sa ii ceara asta , ateul are doar propria lui credinta , ce este legata de propria persoana ,neavind nevoie de zei ca masura de protectie . Ateul se protejeaza prin insasi forma lui de intelegere a vietii pe planeta . Discutia nu se poarta intre atei si non atei se poarta doar la nivel spiritual unde ateul nu are nevoie de nici o prezenta probabil exterioara intelegerii lui . Virusul sau efectele lui exact asta produce, anume o regindire a modalitatilor de viata pe planeta .Curind se va constata o relaxare a modului in care noi toti privim nevoia de activitate zilnica . Ne remodelam prioritatile , ne reasezam intelegerea in ceea ce priveste familia , locul de munca , importanta religiei in viata noastra . Vom privi activitatile din jurul nostru cu alti ochi, vom gasi noi forme de abordare a problemelor noastre medicale , noi forme prin care vom invata carte , noi atitudini fata de activitatile culturale si sportive , curtenia noastra si a planetei va capata o importanta majoara in viata de zi cu zi .Vom respecta legile si noi si vechi mai abitir ca alta data , ne vom cunoaste copii si ceea ce ei sunt capabili sa faca , ne vom alina batrinii pe cit posibil, intr-un cuvint ne vom schimba cu totii .

  5. Wow , ce mixtura!!!!!
    Trebuie luat pe puncte altfel e………..
    Trebuie sa spun ca in periaoda asta am reusit sa lucram complet de acasa, astfel incit e absolut minunat! De mult nu am avut parte sa fim cu totii atita timp! E perfect!
    Nu depind si nu sint ahtiat dupa mondenitati, de gramezile adunate prin cluburi sau terase, preferam locuri cu aflux mai mic de persoane. Practic nu privim perioada drept o sechestrare ci drept o oportunitate. Facem miscare, cumparaturi odata pe saptamina si comenzi.
    In rest home office, multa muzica (in fine!!!!!) ceva filme, carti (aranjat toata biblioteca electronica!!!)
    Pe de alta parte….
    Incerc sa inteleg mixul de umanism, crestinism, spiritualitate! Sint antagonice prin definitie – cel mult o personalitate multipla….
    Umanismul presupune a pune OMUL in centrul tuturor lucrurilor „omul masura tuturor lucrurilor” , Protagoras; chestie ce i-a inspirat lui Leonardo vestita gravura si mai nou si mai prozaic – ergonomia ca stiinta.
    Sprititualitatea ca mod de a trai descoperind ceea ce transcede, de a afla ceea ce exista dincolo de ceea ce stim sau simtim este iarasi in directa opozitie cu crestinismul. Profund. Modul asta de a vedea lucrurile a dezvoltat in trecut credintele animiste. Dezvoltarea si educarea personala nu inseamna spiritualitate
    Cred ca toate astea inseamna mai degraba misticism, oarecum dezlinat determinat probabil de o exprimare crescuta a VMAT2, gena care ne face susceptibili la asemenea trairi. Greu de decelat realitatea…
    pentru a face o analogie, fortind un pic ceva din Gerard Klein, sa ne inchipuim o carte, filele din ea, pe care o strapungem cu o andrea intr-o anume directie sub un anume unghi. Pot fi infipte multe andrele fiecare cu directia si unghiul ei. Fiecare fila reprezinta realitatea obiectiva a fiecarei zile si spatiul petrecut de andrea realitatea de care avem parte fiecare ca individ. Suma acestor realitati poate reconstitui realitatea obiectiva. In rest fiecare e in universul lui paralel mai mult sau mai cuplat la realitate functie de perceptia lui personala.
    O zi frumoasa

  6. Treburile trebuiesc privite pragmatic, pe Kafka si obsesiile il lasam mai bine de o parte, nu ajuta cu nimic la limpezirea creierului a sanatatii mintale, termenul de igiena ma duce mai mult undeva in zona bucatariei, a toaletei, a igienei personale in sensul dusului si al spalatului , al spalatui pe dinti si pe maini, lucruri triviale.
    Lucrez mai bine de o luna tot de acasa si sunt incantat. Cum bine remarcati, stressul si nebuia cauzata de cei de jur, mai ales colegi lipseste, o binefacere.
    Dorm mai mult si mai bine, dupa terminarea programului, da si acasa trebuie respectat acest program de 8 ore cu pauze altfel cineva se supara.
    Controlul asupra muncii exista in totalitate, se poate vedea daca esti contectat la serverul firmei toate activitatile incepand cu bataile pe tastatura, miscarile „soarecului” si efectiv ce ai lucrat, cat ai vandut. cate oferte ai facut, cate progreme ai scris, etc,etc.
    Dupa program am mult timp pt mine si familie, nu mai stau cu orele in trafic si imbulzeala, ma scol de la birou si trec la bucatarie unde pot manca in liniste.
    Seara de obicei „picam” mort de oboseala dupa o zi de 10 – 11 ore la 9 – 10 in pat fara sa pot citi prea multe pagini dintr-o carte, acum pot sa citesc si 2 ore fara sa-mi cada ochii.
    Munca de birou este tracasanta si obositoare, zgomontul de fond si toate discutiile din jur te afecteaza enorm, sanatatea mintala intradevar avand destul de suferit, fenomenul de
    burnout si depresiile fiind fenomene frecvente.
    Realitateta sociala pt mine nu inseamna socializare in cadrul unui birou in care n-am prieteni , sunt doar colegi si concurenti de care prea putin imi pasa, idem si ei de mine.
    Programele de TV se pot viziona in ultima vreme doar in stare de ebrietate
    sau sub influneta drogurilor altfel mintea sanatoasa o ia razna iar ce sa faci cu netul ? in afara sa mai comanzi cate ceva si eventula sa te informezi, in fara celor dependenti , asta e insa alta poveste si tine tot de sanatatea mentala, un consult la medic fiind indicat in cazul manifestarilor severe de dependenta.
    Intradevar cititul, pt cine intelege, nu-i tot una sa citesti fara sa intelegi, poate fi o revelatie pt cei care datorita ritmului nebun de viata n-au avut timp sa puna mana pe o carte.
    Insa intervine alt fenomen, lipseste rabdarea, smartphonul fiind cel mai mare inamic al cartii te imbie sa-l folosesti excesiv de mult, exista solutia aruncarii sale pe geam sau intr-un acvariu. Si uite asa nebunia contiuna pana ajungem intradevar in zona lui Kafka.

  7. Tentativa de reabilitare a acestui text: autorul nu incearca sa discrediteze realitatea adevarata, ci realitatile construite social. mediatic, politic, etc. Este in fond o pledoarie pentru contactul nemijlocit cu realitatile tari, a materiei si a spiritului.
    Brambureala politicienilor arata ca pana la contactul cu vreo realitate spirituala, le lipseste contactul cu realitatea materiala, imbroboditi mai mult decat orice om de rand de isteria mediatica. Asa se face ca cineva, nu se stie cand, cum, a hotarat ca vom aborda realitatea mediati de doctori, experti absoluti, ca si cand ei ar fi singurii necesari pentru a conduce destinele unei tari.
    Conformismul publicului larg, indeobste acid cu politicienii, in acest puseu paternalist, il lasa pe Peter Hitchens perplex

    https://www.youtube.com/watch?v=ogeVM3JsJoM

    • Mai priviti si peste granitele tarii, toti bajbaie pt ca nu stiu, este o situatie cu care ultimele generatii n-au fost confruntate, se invata din mers, ca la scoala, unii inteleg mai repede altii mai incet.
      Nu vad de unde si pana unde e nevoie ca un om politc sa fie conectat la realitatea spirtuala care tine mai mult de individ in parte, atat ne mai lipseste !! de sfaturi spirituale din partea lor nu cred sa duca cineva lipsa.
      De la politicieni sunt asteptate masuri si mai putin „masaj spiritual” al sufletelor, pt cine doreste, exista popi, terapeuti de tot felul, etc.ect.
      Nici un „spirit” nu va sopti nimanui ce are de facut si care poate fi solutia optima, gasirea lor dupa cum vedem este greu, nu exista manual de folosinta standard al problemelor aparute o data cu acesta criza cu toate ca planuri de pandemie au fost alaborate, nimeni nu le-a luat in seama.

      • @Ursul Bruno – exact așa apar manifestările excesive de autoritarism ale statului: dacă nu crezi în Dumnezeu, îți faci din stat un idol și ești convins că te apără el, chiar dacă distruge societatea și economia cu ocazia asta.

        Asta pare cel mai șocant la millennials, dar și la bâtrânii marxiști: își pun orbește speranțele în protecția statului, de parcă autoritățile statului ar avea puteri supranaturale sau ar fi compuse din laureați Nobel. În realitate, autoritățile statului sunt compuse din mediocrități care n-au fost în stare de mai mult.

        • Ce treaba are Dumnezeu cu toata treaba ? nu-l mai amesteca si pe el, devine si mai complicat.
          Si daca mai uit mai bine, toti cu ceva exceptii , jura cu mana pe biblie.

          • @Ursul Bruno – spune-i Spiritul Galactic, cum îi spunea Asimov, dacă te deranjează cu ceva termenul consacrat în creștinism. Spune-i divinitate, spune-i supranatural sau cum vrei tu, dar ceva există dincolo de tot ce știe sau dincolo de tot ce poate ști omul.

            Există fapte, evenimente și corelații pe care omul nu le știe azi, dar poate le va ști mâine. Însă există și fapte, evenimente și corelații pe care oamenii nu le vor ști niciodată. Acelea pot fi puse pe seama divinității, indiferent cum vrei tu să numești acea divinitate.

            • ” …pe care oamenii nu le vor sti niciodata .”
              Asta este o informatie ( adica este 100 % sigur ca … ) ?
              Pe ce s-ar putea baza o astfel de afirmatie ?
              Sau este doar o speculatie ( presupunere ) ?
              „…pot fi puse pe seama divinitatii …”
              ” Pot fi puse ” pentru ca :
              a ) asta ar da o descriere corecta a Realitatii
              b ) o explicatie de tipul ” in acest moment nu suntem in stare sa intelegem ” nu este acceptabila vizavi de setea de Absolut a Omului ( & autoperceptia privind maretia Sa ) ?
              Ar folosi sa ne amintim ca electricitatea era o necunoscuta ( divina , nu ?) in urma cu ( doar ) vreo 2oo de ani ?
              Oare dorinta asta ultimativa de a cunoaste Totul Acum n-ar putea indica faptul ca Omenirea este afectata de o mica nevroza ?
              Oare nu practicam pacatul trufiei cand ne dam atata importanta ?
              Poate ca oleaca de rabdare ar fi de folos …
              Poate incercam sa nu ne mai bagam in seama atat de mult …
              Poate ca nu suntem buricul Universului …

    • Habar nu aveam cine e Peter Hitchens și de ce perplexitatea dumnealui ar trebui să fie relevantă in aceasta situație. Wiki m-a lămurit că sr fi fost in tinerețe radical socialist, apoi jurnalist, corespondent la Moscova și in USA, mai târziu liber profesionist și autor de cărți. Patru in total.
      Poate că, acum la senectute, a dat din nou in mintea radicalismului de stânga și visează din nou la o lume de robinhuzi, de nonconformiști și excentrici, de rebeli și autodidacți.
      Personal nu văd cum o astfel de “societate” ar putea funcționa. Tocmai asta presupune democrația: ca instrumentele de forță ale statului să fie administrate, prin alegeri libere, exclusiv de către cei aleși.
      Nu trebuie, ce e foarte drept, nici vocile și opiniile care oferă alternative celor oficiale, dar opțiunea pentru acestea la nivelul unei întregi societăți trebuie săurmeze aceeași cale democratica pentru a fi adoptate. Nu întâmplator in situațiile de criza se prefera o transpare graduală, in funcție de intensitatea fenomenului, spre conducerile sau comandamentele unice. Acestea trebuie să apeleze la consiliere de specialitate. In cazul unei pandemii la medici și epidemiologi, doar nu la vraci sau președinți de scară.

  8. Realitatea asta, care vine prin media, ca e TV sau internet, e de aceeasi „esenta” cu realitatea pe care ti-o fabrici atunci cand iesi pe strada sau in natura, adica „un vis intr-un alt vis”. Esti preconditionat in multiple moduri si sa iesi din toate astea pe margine, sa fi care va sa zica un spectator detasat, sa poti analiza cu (asa zisa) obiectivitate, e imposibil. Pe de alta parte, pentru foarte multi dintre noi, realitatea servita de media, astazi, e mai artificioasa decat putem suporta. E plina de zgomote pentru ca si-a schimbat obiectivele: de la declaratia de intentie cu privire la informarea corecta (adica, de fapt, asa cum o percepe reporterul sau naratorul) s-a ajuns la o industrie a fabricarii unei „realitati” paralele, asa cum naratorul doreste ca noi, cei care-l bagam in seama, sa o vedem. Trebuie sa stim, din start, ca ceea ce vedem si auzim e numai expresia unor interese si corespondenta cu „realitatea” e doar conjuncturala, daca si numai daca serveste interesele sau scopurile naratorului. Ma tem ca aceasta confuzie, aceasta campanie de zgomote, ne va obosi in asa hal incat vom asista nepasatori sau poate chiar vom aplauda de pe margine pe cei care, in numele interesului general, vor cere ca zgomotele sa inceteze si realitatea sa aiba un singur chip, cel al adevarului suprem!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Serban Georgescu
Serban Georgescu
Șerban Georgescu, născut la 6 august 1967, la București, este jurnalist, editor web, colaborator Dilema Veche. Ultima carte publicată: ”Scrisori dintr-o piramidă”, poeme, Editura Paralela 45, 2017

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

Tren la aeroport în 2020, tehnologie din 1930

În urmă cu o lună am scris despre posibile soluții la greșelile majore de proiectare ale acestei lucrări, care altfel riscă să devină...

Implicațiile unei adrese ANAF

Circulă printre grupurile online cu tematică fiscală o adresă recentă prin care ANAF îi semnalează unui contribuabil să fie atent la situația...

Ușurel cu autostrada americană pe scări

Săptămâna trecută, presa românească formală și informală ne-a umplut de “Breaking News” despre un Proiect de infrastructură uriaș: Americanii vor construi o cale ferată și...

Cu tancul în lanul imposturii educaționale

Nu am vorbit despre partea educațională a cazului Baranga până nu mi-am luat cele mai bune informații pe care cineva, cu excepția...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.