joi, iunie 24, 2021

Pandemia, stările excepţionale şi erodarea constituţionalismului

Un nou tipar de guvernare pare să se fi impus,în numele siguranţei colective: administrarea statelor prin recursul la stări excepţionale. Numele lor poate varia, maniera în care sunt redactate actele normative poate fi diferită, dar, dincolo de toate acestea, o nouă normalitate  este pe cale să fie acceptată ca parte din cotidianul societăţilor democratice.

          Căci, în termeni  constituţionali, bilanţul pandemiei nu poate fi separat de această consacrare aproape unanimă a stărilor excepţionale ca instrument legal rezervat statelor. Ceea ce era, până în 2020, o reacţie provocată de ameninţări teroriste sau de dezordini civile, este transformat în mecanismul uzual  pe care sunt obligaţi să îl accepte cetăţenii. Contractul pe care se întemeiază societăţile este reformulat radical, graţie  permanentizării stărilor excepţionale.

          Şi poate că semnul cel mai neliniştitor al acestei evoluţii care se petrece sub ochii noştri este absenţa unei dezbateri autentice în marginea rolului şi semnificaţiei lor.  Este ca şi cum adoptarea, la iniţiativa puterii executive şi cu consimţământul parlamentelor, a stărilor excepţionale ar fi alternativa la haos, la moarte şi la  panica generalizată. Statele  prezintă  stările excepţionale ca pe  garanţia cea mai puternică a supravieţuirii colective.

          Dar ceea ce avocaţii stărilor excepţionale prelungite indefinit uită să menţioneze, în numele raţiunii de stat, este efectul de erodare al libertăţilor şi al constituţionalismului. “Normalizarea” stărilor excepţionale devine  calea prin care întreg eşafodajul  constituţional este subminat. Puterea executivă utilizează, invariabil, stările excepţionale ca pe ocazia de a  interveni în zone care nu îi erau   rezervate tradiţional. Puterea executivă se serveşte de stările excepţionale pentru a legifera, în baza abilitării acordate de legislativ. Puterea executivă  sfârşeşte  prin a reglementa, cu abuz de minuţiozitate şi de detalii, conduita zilnică a cetăţenilor.

          În acest mod insidios, legitimat prin apelul la siguranţă  şi întărit prin permanenta evocare a fricii pandemice, stările excepţionale remodelează peisajul juridic al societăţilor noastre. Restrângerile, iniţial temporare, sunt extinse fără ca un termen clar să fie indicat. Relaxările şi concesiile sunt  circumstanţiale, de vreme ce stările excepţionale permit revenirea la măsuri  restrictive, în orice moment. Firescul vieţii este situat sub ameninţarea unei săbii a lui Damocles. Bunăvoinţa statului  este cea de care libertăţile individuale au ajuns să depindă.

          Pentru ca ordinea constituţionalismului să  poată dura este nevoie ca stările excepţionale să fie redate menirii lor  originare. Ele  trebuie să fie înţelese doar  ca  paranteze dramatice şi necesare în ultimă instanţă în viaţa unei comunităţi: încadrate atent, ele nu se pot extinde dincolo de limitele lor  legitime.

           Politica fricii poate eroda, ireversibil, constituţionalismul şi libertăţile individuale.  Creşterea neliniştitoare a  autorităţii  arbitrare a statelor este parte din logica stărilor excepţionale.  Revenirea la firescul guvernării democratice este  alternativa la naşterea unui viitor al controlului ilimitat şi a despotismului doar aparent benign.  Ordinea libertăţii trebuie restaurată, în cele din urmă.

Distribuie acest articol

89 COMENTARII

  1. Se pare ca drepturile omului, constitutiile si democratiile sunt doar pe hartie. Daca pot fi suspendate tocmai cand trebuie sa se aplice (daca nu ar fi fost nevoie sa fie aplicate in acele momente nu le-ar fi suspendat), inseamna ca ele nu exista.

    Ai libertatea de miscare, dar te costa scump in termeni birocratici si financiari. Teoretic si din fostele tari comuniste puteai sa emigrezi legal, dar bariera era asa de inalta incat nu puteai.

  2. Inca un minieseu extraordinar al dlui Stanomir. Mai ingrijorator decat amestecul brutal al statului in vietile cetatenilor este pasivitatea generala in fata acestor tendinte totalitare (vechi de cand lumea!) ale claselor conducatoare.

  3. Sa vedem si CE TARA este se pare campioana mondiala absoluta la impuneri de stare de urgenta.
    https://en.wikipedia.org/wiki/States_of_emergency_in_France.
    FRANTA – daca cineva avea oarece indoieli.
    Si sa vedem cine a semnat colaborarea cu institutul din Wuhan … Barnier (acum „doar” consilier al lui VDL).
    https://www.express.co.uk/news/world/1286612/Michel-barnier-wuhan-coronavirus-china-lab-EU-news-france-brexit-sars-beijing-latest-spt
    „Multe succesuri” eurofililor!
    Intr-o tonalitate mai sugubeata pe tema asta se poate viziona pe Netflix – „In slujba Frantei”.
    Stau sa ma intreb de ce intelectualitatea franceza nu cred ca face paralele cu filmele lui Costa Gavras – Z si mai ales Stare de asediu.

  4. Recursul la autoritarism este, aproape, o chestiune obiectivă( ca să mă exprim în termeni comunişti….). Se vede creşterea autoritarismelor nu numai în Rusia, Turcia, China, etc dar şi în, da, Europa şi SUA. Dar de ce autoritarismele devin o necesitate? Îmi permit o explicaţie: din cauza globalizării informaţiei, mijloacele noi de comunicare( în special telefonia şi Internetul, dar şi cele clasice ca TV, Radio) au devenit accesibile pentru mari mase de populaţie din ce în ce mai informate. Aceasă posesie individuală de informaţie face ca diferitele grupări sociale să se agregeze în structuri/ grupuri autunome, fără niciun control al unei unităţi statale. Altfel spus, aceste structuri organizate devin structuri de putere şi care acţionează de multe ori contra establishmentului politic oficial/ constituţional care asigură guvernarea statelor. Da, apare astfel o anarhie socială înlesnită de mijloacele de comunicaţie dar care poate provoca conflicte sociale periculoase pentru ordinea în stat( exemple sunt cu nemiluita şi în SUA, Europa, România, chiar şi în Rusia, etc) . Apare astfel necesitatea controlării mijloacelor de informare de tip Internet şi telefonie digitală. Iată se iau măsuri guvernamentale contra Google, Facebook, Apple, etc chiar în „marile democraţii”….
    Şi, da, pandemia a venit ca o mănuşă în favoarea creşterii autoritarismelor, oferind un motiv suplimentar.

    Ca părere, „strângerea şurubului” prin autoritarisme va fi din ce în ce mai puternică chiar în „marile democraţii”. Fiindcă, constituţional vorbind, autoritarismul este mai de acceptat decât anarhia. Numai că….autoritarismele afectează preceptele clasice ale democraţiei respectiv drepturile şi libertăţile cetăţeneşti….ceea ce, da, este cam periculos pentru cetăţeni….
    Ce vom face în continuare? Aceasta-i întrebarea!

    • @Lucifer cred ca trebuie sa distingem si clase de autoritarism, cu deosebiri structurale intre ele. Fostele tari comuniste ar fi un caz, pentru ca ele au perpetuat o cultura pe care de fapt comunismul a preluat-o si perfectionat-o la rindul sau. Autoritarismul acestora provine si din ,,alunecarea inspre viitor” a unor elemente de doctrina si administratie care erau considerate OK in democratii pina la cel de-al doilea razboi mondial. Dupa aceea s-a produs despartirea intre Occident (care a trecut la liberalizari succesive, in mare parte si la insistentele maselor) in timp ce comunistii au preluat ceeace era OK ,,atunci” si le-au perpetuat in prezentul lor ca pe o buna platforma de comunisti. Au construit atit de durabil in mintea oamenilor incit si acum la trei decenii dupa 89 românii tot mai cred ca ,,e nevoie de si mai multe pedepse si constringeri ca sa mearga bine”. In decurs de numai doua luni m-am lovit in România de trei agresiuni gratuite in acordarea unor drepturi banale ce mi se cuveneau din partea a doua institutii de stat si a unei banci (care capata cum stim puteri de autoritate). Functionarii incalca in mod spontan niste drepturi cetatenesti atit de fundamentale incit nu gasesti nicaieri un loc in legislatie in care sa incadrezi. Tracasari prin exces de zel, serii de probatio diabolica, arbitrariul cu care un functionar rezolva favorabil acelasi dosar in 5 minute si altul il respinge dupa saptamini de taraganari si tatonari succesive ale unor pretinse vicii la care el insusi renunta pe rind, cautind altele. In acest mediu al inaspririi pe fondul pandemiei si al lipsei digitalizarii (caricaturizate prin saituri de institutii oribile si online-ul pdf).
      Faptul ca noi ramânem fixati in practici anacronice de peste un secol il calific drept ,,lene culturala functionala”.
      Nu spun ca in acelasi timp blocul tarilor occidentale si cel al democraturilor (Turcia, Rusia…) stau degeaba. Dar manifestarea si metodele difera. La noi prinde primitivismul in relatia cu cetateanul.

      • Există o explicaţie de fond: poporului român şi elitelor sale nu le-a plăcut democraţia niciodată. Nu au înţeles-o şi nici nu au avut timp să o asimileze. Democraţia pare un fel de vorbă goală şi de tragere pe sfoară.
        Democraţia este o luptă pemanentă (cu nişte reguli acceptate constituţional) pentru a feri societatea de cele două extreme anarhia şi dictatura. Autoritarismele de tot felul ne apropie de dictatură….

    • Gresit, acele mari largi grupuri de populatie au acces la ”informatie” de ce mai proasta calitate , fake news-uri , teorii ale conspiratiei propagate de idioti utili si troli rusi chinezi si alte coclauri pline de ”democratie”

      • Au acces la TOT FELUL de informatie (de buna si de proasta calitate). Ca aleg ce aleg… ma rog… cat ii duce mintea! >:

    • In aceasta ordine idei, revenirea la analog poate fi solutia. Suntem dispusi sa renuntam pt libertate la mijloacele moderene de comunicare in masa ? Nu , pt suntem deja intrat de „drogati” de ele incat preferam sa acceptam forme de autoritarism si control doar de dragul vizionarii a filmulete tampite si „dialoga” precum niste oligofronei prin semne si simboluri.

    • Eu cred că măsurile „contra GAFAM” trebuie citite ca măsuri „în sprijinul democrației”.
      Pentru mine motivele care justifică îngrădirea libertății de expresie trebuie să fie extrem de puternice și să existe doar ca să preîntâmpine afectarea iremediabilă a relațiilor sociale (nu pot considera normal să fie restrânsă posibilitatea de a-ți bate joc de învățăturile vreunui zeu – indiferent ce nume are; nu pot considera normal să nu pot folosi un simbol, pentru că l-au folosit și susținătorii unei ideologii la umbra căreia au comis un genocid; nu pot considera normal să fie cenzurate idei pe motiv că nu corespund politicii oficiale a cuiva, chiar dacă formulez acele idei pe baza unor date științifice).
      Sunt supărat inclusiv pe Contributors, care mi-a cenzurat de mai multe ori intervenții ce erau în perfect acord cu legea și formulate într-un mod politicos, pentru că – probabil – au intrat în conflict cu direcția editorială a site-ului (recunosc dreptul C. și îmi asum efectele exercitării sale de către publicație, însă aceasta nu mă face să fiu mai tolerant), și voi susține (poate că voi lucra la inițiere) orice proiect prin care această practică să fie interzisă: dacă o publicație are secțiune de comentarii dedicată publicului, singurul motiv care poate constitui bază pentru a cenzura ceea ce scriu cititorii trebuie să fie încălcarea legii (și DOAR încălcarea legii).
      Lipsa unor sisteme care să asigure controlul și echilibrul informațiilor (vezi cenzurarea celor care informau cu privire la posibilitatea ca un virus care s-a răspândit pe tot globul să fi fost creat într-un și scăpat – intenționat sau nu – dintr-un laborator, vezi lipsa de informații cu privire la studiile care arată cât de mare – sau mic – este impactul vaccinării persoanelor care au fost deja infectate cu un anume virus, vezi cenzurarea controverselor care privesc măsurile impuse de stat) sau funcționarea lor defectuoasă face nu doar ca populația să considere adevărate doar informațiile controlate de unul dintre comunicatori ci și gardianul libertăților colective și individuale – puterea judecătorească – să folosească date incorecte în analiza cauzelor care îi ajung pe talerele cumpenei; acesta din urmă este un motiv care face să urle pe orice jurist pentru care drepturile omului înseamnă ceva (…în ceea ce se dovedește un deșert plin de indivizi goi de conținut) – suntem câțiva care urlăm cu dv., Dle Stanomir.
      Unii dintre noi vom lupta și vom obține – poate că mai devreme, poate că mai târziu – reparații personale, însă societatea poate fi schimbată doar împreună și de către mase, or populația arată astăzi o letargie demnă de imnul național al statului din care face parte…

      • Nu Contributors cenzureaza – cenzureaza autorul articolului respectiv!
        Cat despre „informatie”… pai au circulat TOT FELUL de informatii, atat din categoria celor care zici ca-s „cenzurate” cat si o gramada din cele mai abracadabrante posibil >:

        • Eu public comentariile pe Contributors, nu pe blogurile autorilor; nici nu știu, nici nu mă interesează în mod deosebit cine decide mesajele care să fie publicate.
          Mi-am spus părerea cu privire la acest aspect și asta a fost tot.

          Din câte știu eu, anul trecut au fost blocate câteva site-uri printre care unele care abordau fix subiecte care astăzi se dovedesc a fi avut o bază reală; și astăzi sunt platforme care atașează în dreptul conținutului linkuri către pretinsele „surse oficiale” (care conțin de multe ori informații manipulatoare).

      • Da, presa din România a început un fel de cenzură contra cititorilor/ comentatorilor. Dacă nu eşti de acord cu politica editorială sau cu autorul agreat eşti cenzurat, nu-ţi apare postarea. Unii autori sunt tabu, nu trebuie să te atingi de ei, unii chiar interzic ei comentariile. Cei mai duri sunt cenzorii progresişti de pe la Adevărul, Digi 24, Hotnews şi chiar Contributors, care parcă au făcut un cartel „progresist” al cenzorilor ideologici, ca pe vremurile comunismului….

        • Presa din Romania este ramasa in urma. Multe ziare din occident pur si simplu închid sectia de comentarii a articolelor considerate sensibile, banuiti probabil tematicile.. Devine rizibil sa vezi comentarii sub articolele unde e voie, cu trimitere la articolele interzise😉.

        • Presa care nu se mai poziționează de partea cetățeanului, atunci când acesta se află în conflict cu Guvernul, nu se mai poate numi presă.

          • Hai să fim serioşi, presa în Era Informaţiei nu mai are treabă cu cetăţeanul, a devenit o presă mercenară în favoarea grupurilor de interese economice şi politice.

            • Adică îmi confirmi părerea: presa care nu este de partea cetățeanului – adică nu-și mai respectă rolul de a informa publicul – nu se mai poate numi presă.

      • Ingradirea libertatii de expresie nu e tot o forma de control si echilibru al informatiilor? Poate ca Contributors a considerat ca are prea multe comentarii de un anume fel, si, pentru control si echilibru, le-a oprit pe ale dvs.

        Libertatea de expresie nu se impaca bine cu controlul și echilibrul informațiilor.

        • Vi se pare că, la nivel de principiu, controlul informațiilor este compatibil cu libertatea de expresie?
          Eu intervin tot timpul ca să ofer altfel de perspective (niciodată ca să scriu ceea ce a mai scris cineva sau ca să aplaud păreri), deci dacă mă întrebați pe mine, teza păstrării unui echilibru pică din start.

          Nu știu motivele care au făcut să-mi fie oprite de la publicare unele comentarii, pentru că acest site nu obișnuiește să le transmită.

          • Dvs sunteti cel care deplangeati, citez, „Lipsa unor sisteme care să asigure controlul și echilibrul informațiilor”, in acelasi timp in care deplangeati sistemul de control si echilibru al informatiilor de pe acest site, materializat prin moderarea comentariilor. Eu doar am sesizat contradictia.

            • 1. Eu doar fac constatări, nu „deplâng” absolut nimic.
              2. Atunci când cenzura este bazată pe criterii subiective, nu mai poate fi numită „sistem care asigură controlul și echilibrul”.
              Unii oameni consideră că publicațiile ar trebui să aibă dreptul de a stabili care idei pot fi oprite de la a fi răspândite, eu consider că o astfel de posibilitate permite publicațiilor să discrimineze.

    • Primul lucru care se poate face:
      Priveste inapoi fara manie si vezi unde se putea proceda altfel.

      Al doilea:
      Mai repede spre libertate, spre anti-fragil, spre echilibru.

      Si cel mai complicat:
      Sa fim atenti cum statul va incerca sa insa din incercuiere pentru ca actiunile sale aduc costuri si mai mari pentru fraierii de rand fara sa existe marea de beneficii promise. (Cu alte cuvinte atentie la PNRR ca nimic nu se intampla dupa visele unora si se merge din prost spre mai prost, fara de iesire)

      • PNRR-ul este o încercare disperată de a menţine coeziunea UE franco-germană prin FORŢĂ economică. Ceva de felul „cine e cuminte primeşte bani, cine cârteşte contra hegemoniei franco-germane, nu”

  5. Excelent articol! Eludează,pare-se,din varii motive pe care nu le cunosc, cauzele mai profunde ale acestui fenomen-totusi,de superficie-, cauze pur economice. Nu se crează ( cu tehnologia sofisticată de ultimă oră) un virus ” f. deștept” , doar pentru un control al populației ( oricum înstăpânit demult).

  6. Acest articol e o foarte necesara atentionare. Ramâne de vazut cui va putea fi adresat acest avertisment din partea cetatenilor.
    Din (regretabila) mea experienta libertăţile şi constituţionalismul sint erodate dintotdeauna pe baze doctrinare si cu sprijinul uneori tacit, alteori chiar angajat, al cetatenilor. Asta nu da perspective bune. Pandemia a fost doar ,,inca un eveniment”. Setea de autoritorism a statului si administratiei trebuie potolita permanent prin noi ,,evenimente”.
    Pentru ca se foloseste, in mod just, pluralul, in ce priveste natiunile, in acest text, vreau sa arat si un altfel de caz: Suedia. Suedia s-a ales cu ocari din partea publicului international, al media si al altor state, pentru ca a tratat pandemia in asa fel incit sa nu fie incalcata nici constitutia si a tinut foarte mult cont de efectele negative serioase ale unor restrictii asupra cetatenilor. Asta a facut sa mearga si mai bine si mai prost cu pandemia, dar, pe la sfirsitul cursei, si Suedia in curs de insanatosire. Am mers la serviciu in fiecare zi pe toata perioada pandemiei. Am respectat regulile dar in rest nu am resimtit restrictie si prigoana din partea statului suedez.

  7. De data asta nu mai am nimic de obiectat, sunt de acord cu dvs. Starea exceptionala prelungita peste situatia extraordinara care a provocat-o (si care trebuie definita in lege) nu isi mai gaseste justificare in interiorul domeniei legii. Iar cifrele comunicate public in ultima perioada nu mai justifica in niciun fel vreo masura exceptionala, sunt mult sub incidentele altor boli transmisibile, cu impact mai mare medico-social, si de care nu ii mai pasa nimanui (Tuberculoza, de ex).

  8. Stimate Stanomir, cele sus numite ca si in precendul articol fac referire la fundamentul statului democratic asa cum l-am cunoscut cel putin pana acum in lumea oocidentala si de cativa ani in Romania.
    Aveti perfecta dreptate, libertatile constitutionale sunt erodate si sacrificate pt linistirea opiniei publice, a demonstrarii puterii statului in situatii de criza. Sa fie oare asa ?
    Masurile in opinia mea si probabil si a altor cetateni sunt expresia neputintei in fata unei provocari cu care lumea moderna n-a fost confruntata pana acum, este un „inamic” invizibil, nu poate fi incadrat in regulile si jocul comercial.
    Este neputinta generalizata in fata unor fenome naturale, cu toate ca exista dubii foarte mari asupra cauzei pandemiei, ce se va intampla daca teoria precum ca acest virus a „fost scapat” din laborator, accidental sau voluntar ? si cum pot fi atunci justificate toate masurile neconstutitutionale sau ne aflam in fata unui mare experiment ?
    Terorismul a fost primul pas catre inceperea instalarii sistemului de supraveghere si monitorizare a cetetanului,
    saltul pe care l-a facut digitalizarea in acest sens fiind masiv si pe moment ireversibil.
    Mediul de afaceri a anticipat din timp potentialul imens datorat acestei situatii devenite paranoice, pt el nu conteaza efectul acestor sisteme, este doar un model de afacere, de a produce multi bani in urma comenzilor masive venite din partea, culmea, statelor democratice !!!
    Pandemia a accelarat acest aspect si mai mult , acum cele mai sensibile date ale noastre, cele personale referitoare la sanatatea noastra fiind la mare cautare, va dati seama ce potentilul comercial rezultat din ele ?
    Totoadata starea noastra de sanatate a devenit „peste noapte” criteriul prin care libertatea individuala de miscare a fost si pot fi ingradite in continuare in functie de date stabilite de multe ori arbitrar si fara nici o logica, doar politica.
    Specialistii spun ca virusul actual va deveni endemic, in logica actuala si masurile vor ramana tot „endemice” cu alte cuvinte, drepturile noastre vor fi dupa cum doreste „domnul virus” cand rastranse, cand relaxate, in functie de cata frica exista in randul clasei politice.
    Sa-mi fie cu iertare, cine are chef si timp, timp de viata sa-si petreaca urmatorii 5 – 10 ani astfel ?
    Oricum am pierdut ani de viata, viata libera, cine ne despagubeste ? chinezii ?
    Da, varianta despagubirilor economice este deja luata in seama de mediul economic, cine si cum vor putea fi despagubiti cetatenii in cazul in care varianta „laboratorului” va iesi la iveala ?
    Statele s-au avantat intr-o spirala foarte periculoasa la capatul careia miscari violente de strada si nu numai pot fi rezultatul cu efecte imprevizibile si nedorite, oamenii nu pot fi tinuti inchisi de acum inainte inca cativa ani.
    Se vorbest de al 4 -lea val !! de ce atata spaima si frica, doar vaccinarile a luat avant, mai putin in Africa si probabil va fi nevoie ca la gripa sa ne imunizam in fiecare an, atunci cum mai pot ramane justificabile toate masurile de acum si care vor urma ?

  9. Suedia a încercat (cel puțin în debutul pandemiei) să nu îngrădească drepturile și libertățile cetățenești. S-a confruntat pe urmă cu un număr de decese semnificativ mai mare decât în țările vecine. Drept urmare încrederea în autorități a scăzut, iar în valurile pandemice din toamnă și iarnă au impus și suedezii mai multe restricții.

    Pe de altă parte Noua Zeelandă a impus încă de la început restricții destul de dure. În octombrie au avut loc alegeri parlamentare, iar partidul aflat la guvernare (cel ce a susținut respectivele restricții) a avut parte de cel mai important succes electoral din ultimele decade.

    Așadar impresia mea e că în general majoritatea cetățenilor, nu numai că au acceptat măsuri restrictive, ci chiar și-au dorit ca guvernele lor să le ia pentru a limita sau chiar a eradica pandemia. Desigur că o parte (minoritară, dar totuși importantă și probabil mai vocală) din societate nu a acceptat măsurile, însă nu le-a putut întoarce.

    Este acesta un precedent periculos? Ar fi fost mai bine să avem Curți Constituționale mai puternice care să împiedice Guvernele în luarea unor măsuri restrictive?

    În opinia mea NU este un precedent periculos. Ba chiar aș îndrăzni să spun că un precedent mai periculos s-ar fi creat dacă Curțile Constituționale ar fi intervenit mai brutal împotriva deciziilor Guvernelor.

    Dacă majoritatea cetățenilor nu sunt de acord cu politicile partidelor aflate la guvernare pot pune presiune și pot în definitiv vota alte partide cu alte politici (aici ar fi de fapt rolul Curților: să se asigure că dreptul de a vota și a fi votat nu este îngrădit). Mi se pare periculos să avem Curți atotputernice care să se pronunțe pe mai toate măsurile luate de Guvern. Asta poate duce la autoritarismul exercitat de un grup de oameni inavomibili asupra unei întregi țări și nu neaparat în intereseul cetățenilor, așa cum de pildă s-a întâmplat pâna de curând în Rep. Moldova (unde aveam o Curte controlată exclusiv de Plahotniuc) și cum dă semne că se întâmplă și în cazul CCR controlat în bună măsură de interese politice.

    Deci mare atenție la ce ne dorim: s-ar putea să se și întâmple și să nu fie neaparat ce ne-am fi așteptat!

    • Parerea mea este ca cetatenii nu au gasit inca solutia cea mai potrivita pentru pandemie, desi cred ca exista o alta solutie neexploatata/nevalorificata .

      A fost o mare greseala de PR cand s-a spus la inceput ca masca pentru cetateanul de rand nu este utila. Mesajul promovat de autoritatile statului venea ca urmare a faptului ca nu erau disponibile suficiente materialele de protectie, urgenta numarul 1 fiind asigurarea cu cele necesare pentru cadrele medicale, si atunci au lansat o minciuna in loc sa spuna un adevar: mastile sunt limitate, dar puteti sa va confectionati singuri unele din ce gasiti sau sa improvizati, este drept nu asigura aceeasi protectie dar sunt mai bune decat nimic si mai bine sa le folositi decat sa stati in casa…

      Adica cetatenii nu au fost incurajati sa gandeasca, sa actioneze cum e poate mai bine si nu prea erau informati un piculetz… Statul si-a luat prea in serios rolul de tatuc si cetatenii,slabi de inger, l-au crezut/urmat. In principiu de aceea nu ne merge bine!

      Observatia dvs. ref CCR care putea sa se ridice contra guv/autoritati ascultand astfel de vocea revoltata si puterea maretei institutii numita Avocat a Poporului ni se pare indreptatita si cu adevarat putea crea falii si mai mari in societate, Dar nu sunt unii prin definitie neconflictuali ??? Si atunci in ochii cetateanului umil, scultator pana si porcul zboara daca vrea guvernul mai ales daca ii iese si lui/ei, bugetarului de rand, ceva.

      Si aici se putea ataca intr-un alt mod – adica se putea initia o discutie, cu cartile pe masa, intre Avocatul Poporului si gov despre ceea ce este bine si ceea ce este periculos in ideea ca aveai cu cine discuta si mintile erau deschise. In situatia data mi se pare ca erau putine sanse de a schimba ceva dar merita macar incercata si varianta asta. In Ro desi justitia functioneaza ca ochiul mortului se insista acolo desi rezolvarile pe cale amiabila sunt mai rapide, mai putin costisitoare, mai aproape de nevoi. Nu s-ar scuti niste bani si niste timp daca se intalneau doua institutii si stateau de vorba si conveneau pe cale amiabila asupra unor retusuri???

      Astazi putem privi la momentul unei anumite decizii a CCR-lui si spune clar ca ne-a facut rau.
      Dar, inca o data, nu o spunem prea tare, de ce oare???

      A alege sa fii sarpe tarator este o varianta de supravietuire dar folosirea acestei metode nu prea are legatura cu constitutia, cu statul de drept

    • Daca nu vi se pare un precedent periculos, ganditi-va ce s-a intamplat in Germania in 1933. A fost o situatie de criza, culminand cu incendierea sediului parlamentului, iar guvernul a primit puteri sporite ca sa scoata tara din criza. Probabil, pe moment, a parut a fi o idee buna – in orice caz, nimeni nu putea dovedi cu certitudine ca urmarea avea sa fie una dintre cele mai negre pagini din istoria mondiala.

      Constitutiile si curtile constitutionale sunt institutii a caror utilitate a fost dovedita in cei ~250 de ani de existenta a democratiilor liberale moderne. Timp in care au fost pandemii si alte catastrofe si razboaie, mult mai grave decat pandemia actuala.

      Desigur, problema asigurarii independentei curtii constitutionale (si a justitiei, in general) e o problema dificila. Dar acordarea unei puteri practic nelimitate guvernului nu mi se pare deloc o solutie. Checks and balances…

      Curtile constitutionale ar fi trebuit sa ceara guvernelor sa dovedeasca clar ca: 1. masurile luate sunt intr-adevar eficiente in a salva vieti; 2. efectele adverse si riscurile (inclusiv riscul de erodare a democratiei liberale) sunt mult mai mici decat beneficiile; 3. nu exista o solutie clar mai buna la indemana. Nici Guvernul Romaniei si nici alte guverne nu mi s-a parut ca dovedesc clar punctul 1, iar de punctele 2 si 3 nici nu s-au atins.

      • Nu prea ai cum să dovedești că măsurile luate sunt eficiente. Orice răspuns ai da mi se pare destul de subiectiv: unii vor zice că au fost eficiente, alții vor zice că nu. Tocmai fiindcă răspunsul e unul subiectiv prefer ca el să fie dat de electorat (prin vot, prin presiune publică etc.) și nu de Curtea Constituțională.

        De fapt exact asta mi se pare cel mai de criticat la CCR: dă decizii inclusiv pe aspecte de oportunitate, nu doar de constituționalitate. De exemplu anul trecut când Orban a fost nominalizat la funcția de premier, CCR a spus ”desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru trebuie să aibă ca scop asigurarea coagulării unei majorități parlamentare în vederea formării unui nou Guvern”. Păi de unde știa CCR care era scopul desemnării lui Orban?! Și chiar dacă avea ca scop declarat declanșarea de alegeri anticipate, ce treabă are CCR cu asta?! Plus că nu mi se părea că exista într-adevăr un conflict constituțional fără o rezolvare strict politică: dacă ar fi existat o largă majoritate cu o propunere de prim-ministru pe care președintele ar fi refuzat-o ostentativ, majoritatea respectivă ar fi putut cu ușurință să suspende președintele din funcție și să-și impună premierul.

        Iată pericolul unei Curți atotputernice care se pronunță inclusiv pe teme de oportunitate, nu doar de constituționalitate. La noi CCR se pronunță chiar și pe teme de legalitate. Practic oriunde există un interes major din partea unui grup (cu influnență) se apelează la CCR.

        • Poate nu am fost clar: ma refer aici strict la masurile de limitare a drepturilor fundamentale.

          Daca masurile de limitare a drepturilor fundamentale nu sunt dovedit eficiente si fara alternativa mai buna, nu e permis sa fie luate. Punct. Articolul 53 din Constitutie cere ca masurile sa fie necesare, nu doar oportune. Asa cum condamnarea unui infractor necesita dovezi cum ca e vinovat, tot asa mi se pare normal ca restrangerea libertatilor fundamentale sa necesite dovezi ca e necesara. Iar judecarea dovezilor trebuie sa fie facuta de altcineva decat un comitet din subordinea guvernului.

          Sigur, putem critica prestatia Parlamentului sau a CCR cu diverse ocazii. Dar vreti sa spuneti ca prestatia Guvenul nu a fost criticabila in anumite ocazii? Hai sa ne amintim doar de OUG 13… Daca nu vreti o curte atotputernica (si nici eu nu vreau), de ce un guvern atotputernic ar fi mai bun?

          Hai sa intorc invers argumentul: daca o curte constitutionala risca sa devina prea puternica, atunci si DNA + curtile de justitie risca sa devina atotputernice. Ar fi bine atunci sa lasam doar in seama electoratului sa nu mai voteze politicienii corupti?

          • Eu nu am zis că aș dori un Guvern atotputernic. Îmi doresc un Guvern puternic, o Curte puternică, un Parlament puternic, o Justiție puternică, un electorat puternic, dar niciuna dintre acestea să fie atotputernice și, pe cât posibil, atribuțiile lor să nu se suprapună. Prin urmare aș scoate și conceptul de OUG din Constituție: Guvernul nu ar trebui să poată interfera în mod discreționar cu atribuțiile legislative ale Parlamentului.

            Încă o dată: cred că e foarte periculos ca Guvernul sa fie nevoit să demonstreze eficacitatea unor măsuri în fața unei Curți. Guvernul trebuie să demonstreze asta doar in fața electoratului.

            • Exact!

              Tocmai de aceea nu cred în ideea că o Curte atotputernică poate menține în mod obiectiv echilibrul puterilor în stat. Când are puteri discreționare de intervenție, Curtea însăși poate fi acaparată de un grup de interese, iar realitatea din România și Moldova au dovedit din plin acest lucru.

              Pentru a se menține un echilibru între puteri (prin urmare a menține corupția sub control) e necesar ca puterile în stat să fie împărțite.

        • Domnule, opinia mea (ca si cea a domnului de mai sus) e foarte simpla si directa: restrangerea de drepturi este o decizie grava, extrema si periculoasa si o iei atunci cand esti convins ca e necesara si suficienta. Fundamentarea unei asemenea decizii se face pe baza studiilor si stiintei, NICIODATA prin incercare si eroare. Nicio decizie de limitare sau de interzicere a drepturilor fundamentale nu a fost luata pe baza unor studii stiintifice (cel putin in Romania). Fundamentele restrangerii de drepturi in Romania au fost doua:
          1) Pentru ca au putut sa ia asmenea decizii (unele doar rizibile, cum ar fi purtarea mastii pe strada cand esti departe de orice alt individ, in varful muntelui sau aiurea, altele cu efecte extrem de grave asupra intregii societati: internarea fortata in spitale, sau inmormantarile de tip „executie sumara” a bolnavilor de Covid19) si
          2) Pentru ca au avut sustinerea majoritatii populatiei si a intregii media. Nu comentez resorturile acestei sustineri pentru ca nu-i locul potrivit aici.
          Daca exista orice soi de dubiu atunci cand trebuie sa iei o decizie atat de grava, alternativa normala e SA NU O IEI. Exclus sa ne jucam cu drepturile constitutionale prin incercare si eroare si sa ridicam dupa aceea din umeri cu justificari de tipul: am facut ce am crezut ca-i mai bine pentru voi, am crezut ca fac bine s.a.m.d. Se dovedeste in mod limpede ca masurile luate NU au avut nicio baza si ca nu au avut IN NICIO SITUATIE efectele pe care guvernul cauta sa le obtina.
          Curtea Constitutionala ar fi trebuit sa cenzureze Guvernul atunci cand a hotarat o carantina de minimum 21 de zile „sau de orice perioada pana cand DSP -adica o institutie in subordinea guvernului- dispune altfel”. Am trait in comunism, nu credeam ca mai apuc asemenea vremuri. Am trait in epoca in care se oprea furnizarea energiei electrice in cartierele de locuit intre orele 18 si 20, am trait in vremea in care zaharul sau benzina erau rationalizate, in care puteau circula doar „numerele cu sot” sau doar cele „fara sot”. Toate aceste restrictii si rationalizari au avut la baza „binele Poporului” Nu mi-am inchipuit ca vremurile alea se pot intoarce atat de repede si ca atat de multi dintre conationali ar putea sa accepte asa ceva ca normalitate.

        • Pai s-a vazut la alegeri ca romanii nu au vrut restrictii. Pe langa faptul ca nu au gasit cu cine sa voteze pentro ca oferta tuturor era Restrictii, retsrictii, restrictii, cei mai „saraci cu duhul” au gasit AUR-ul unde s-au refugiat. Problema e ca si chiolhanis si PNL-USR s-au erijat in castigatori desi e clar ca au fost pierzatori clari (30% din 30% e fix pix).

    • Măsurile din Suedia n-au fost mai relaxate decât în alte state ci au fost bazate exclusiv pe studii științifice (de aceea n-au închis afacerile, n-au impus purtarea măștilor nici măcar la interior, n-au cerut adeverințe de la „părinți” ca să ieși pe afară, n-au închis școli etc).
      Unele țări vecine au avut un număr semnificativ mai mic de decese, altele au avut un număr semnificativ mai mare; după primăvara trecută – când mortalitatea din casele de bătrâni (instituții care în Suedia sunt organizate diferit decât sunt în țări vecine) a înregistrat cifre ridicate – Suedia a avut o mortalitate similară celor mai eficiente state europene, ba preț de câteva luni a înregistrat cifre mai bune.
      Și toate acestea fără a sacrifica nici până în ziua de astăzi drepturile cetățenilor.

      În condițiile în care instanțele din România au refuzat să judece cu celeritate cauzele, au refuzat să declanșeze mecanismele firești de control – de exemplu RIL-uri care să ofere un îndreptar pentru judecători, aplicarea fără întârziere (a fost stare de urgență/alertă doar) a deciziilor CCR, suspendarea imediată a actelor adoptate în afara cadrului legal etc, eu cred că precedentul care s-a creat este cel mai periculos lucru pentru drepturile cetățenilor.
      Când puterea judecătorească permite guvernului să impună politici cu ignorarea legii, înseamnă că statul de drept a fost suspendat de facto.

      Și, nu în ultimul rând, să nu uităm că Guvernul este… executiv, iar executivul EXECUTĂ ceea ce hotărăște Parlamentul; când Guvernul ajunge să facă politica unui stat (să decidă pentru popor „în numele” poporului), s-a terminat și cu democrația, pentru că organul reprezentativ suprem al poporului este Parlamentul.

      • 1. Studiile științifice se pot schimba de la o zi la alta când vorbim de un fenomen nou, complex, precum pandemia de față. S-au produs probabil zeci de mii de studii de specialitate pe tema asta. Majoritatea dintre cele apărute chiar în debutul pandemiei s-au dovedit între timp a fi false sau foarte improbabile. Cei mai renumiți epidemiologi estimau că va trebui să ajungem la imunitate de turmă și cum nu exista nicio perspectivă a unui vaccin, va trebui să ajungem la acea imunitate de turmă pe cale naturală. Doar că studiile se schimbă, apar soluții de unde nu te așteptai, contexte diferite de la o zonă la alta. E foarte greu chiar și pentru cel mai bun (și mai bine intenționat) expert să vină cu soluția ideală la o problemă. Tocmai de acceea e nevoie de un executiv (preferabil politic, nu tehnocrat) care să vină cu soluții dinamice discutate cu mai multe părți. Iar dacă executivul nu le discută și nu sunt în acord cu electoratul se va expune mult (la următoarele alegeri).

        2. Instanțele din România s-au pronunțat pe cazuri de carantinare a unor localități și din câte știu în multe cazuri au decis că măsurile de carantinare nu erau legale.

        3. Executivul nu execută ceea ce hotărăște Parlamentul. Executivul vine în Parlament cu un program de guvernare și este investit de Parlament pentru a pune în aplicare acel program. Dacă Parlamentul nu este mulțumit de Executiv îl poate demite în aproape orice moment și poate investi un altul, cu un alt program. De fapt și aici se poate intra într-o discuție amplă de genul: are dreptul Parlamentul să voteze legi care ar putea duce la imposibilitatea Guvernului de a-și implementa programul? De exepl. Guvernul își asumă creșterea pensiilor cu 10% iar Parlamentul votează o creștere cu 40%.

        • @Sorin,
          La fiecare maxim 10 ani virozele respiratorii au pornit câte o epidemie , deci fenumenul este și vechi, și cunoscut. Nu știu ce epidemiologi ai urmărit tu, însă cei pe ale căror sfaturi le-am ascultat eu nu s-au înșelat nicio secundă pe fond (au greșit în privința formei – termene, impact, perioada de transmitere etc – însă nu și cu privire la ce răspunsuri trebuie să avem).
          Soluțiile de combatere a epidemiilor sunt variate și trebuie să aibă neapărat o confirmare științifică (măcar teoretică, dacă nu practică); în România ele nici nu au avut o confirmare științifică (măștile pe plajă, declarațiile pentru a circula, vaccinarea copiilor etc), nici nu au fost discutate, explicate, justificate.

          Problema cu procesele este perioada lungă de timp în care justițiabilul primește un răspuns de la instanță; degeaba aflu după terminarea ei că starea de urgență a fost instituită cu încălcarea legii, deci abuziv.

          Ba fix aia face executivul: execută (acesta fiind și motivul pentru care se numește „executiv”, de la verbul „a executa”).
          Unul din rolurile Guvernului este de a pune în aplicare politica țării (de a o pune în aplicare, nu de a o face), de aceea este irelevant ce-și asumă Guvernul prin programul de guvernare, el este obligat să respecte voința suverană – care aparține poporului și care de cele mai multe ori este exprimată prin vocea Parlamentului, adică prin lege.

  10. dl Iohannis este un personaj mediocru, absent, virful de lance al noilor securisti (odraslele celor vechi, dar mult mai lacomi si inculti). pe vremea cind era primarul sibiului, un singur automobil (donat pentru a i face reclama, de o companie bavareza) rula nestingherit in piateta frumos pavata, din care cobora un lungan arogant. paltonul aruncat pe capota masinii pentru ca sclavii n au anticipat intentia ipochimenului (ajuns majestate), spune mult despre acest om. propulsat de grivco (pentru docilitatea si putinatatea mintii), n a fost ales presedinte pe merit, ci pentru ca sobolanimea subterana i a pregatit drept concurenti un mincinos patologic si un pavian cu mantie. o tara in care la loc de ciste sint politrucul, securistul si militianul (aceste capuse pe trupul celui ce munceste) n are viitor. aceasta pleava va fi luata de vint intr o zi, dar ea sufoca citeva generatii. niciunde intr o lume civilizata, ciomagarii (chestori si generali ce n au purtat nici un razboi, altul decit pentru lefuri si pensii speciale), justitiari ce fura cot la cot cu hotii, nu s considerati elite, speciali sau esentiali.

    • Mie imi convine FOARTE mult Iohannis asa, aparent „absent” – m-am saturat pana-n GAT de gargaragii cretini (gen Basescu) sau smecheri (gen Iliescu)!
      Cat despre restul… din pacate ai dreptate :(

      • Corect, probabil ca te „coafeaza” bine chiolhanis pentru ca si tu si multi romani sunt am la nivelul acela de mediocritate. Altfel nu imi pot explica cu ce v-a sedus omul asta care nu a venit niciodata cu o idee (buna sau rea) in politica.
        Media l-a ridicat in slavi aiurea si a avut contra-candidati de 2 bani. S-a ridicat pur si simplu pe nimicnicia celorlalti. Asta insa nu l-a facut pe el „cineva” decat in ochii celor fara pre amari pretentii in viata (e.g. Codruta).

  11. Nici deplasarea cu sirenele pornite ale coloanei de autoutilitare ale pompierilor nu reprezintă normalitate, ci efectul imediat al unei stări excepționale. Toți participanții la trafic fac loc de trecere și acordă prioritate. Pentru toată coloana, indiferent cat e de lungă. Și cât de des se întâmplă. Nimeni nu poate invoca nici că sunt prea multe mașini, nici că merg prea incet, nici că cel ce așteaptă are programare la dentist, nici că intervenția este supradimensionată, toți trebuie să aștepte. Singurul care poate decide câte speciale sunt necesare este comandantul operațiunii, specialistul incendiilor, nici măcar polițistul de trafic, nicidecum președintele sau constituționalistul. Nu e un afront la nicio libertate, ci modul corect de administrare al situațiilor de urgență, excepționale. Oricât ar dura acestea. Doar specialiștii pot da semnalul de revenire la normalitate.

    • Coloanei i se face loc, corect. Dar pompierul nu poate face chiar ce ii trece prin cap. Desi pare ca ei pot face ce doresc in timpul interventiei, in realitate tot ce fac e foarte bine reglementat. Incearca sa acorzi ajutor medical de capul tau, sa vezi ca nu e permis in foarte multe tari daca nu ai licenta pentru asa ceva, poti doar chema ajutoare si astepta.

      Daca vrei aderenta a populatiei la masuri, in primul rand nu ii minti si nu ii manipulezi. Iar ce am vazut noi au fost doar minciuni, minciuni care continue. Masca trebuie sau nu? Ce e cu acei imunizati natural? In loc pompierul sa stinga incendiu se tine de glume si face show pentru gura casca.

    • Da, domnule, pentru ca interventia la incendiu, respingerea unei invazii straine sunt situatii de urgenta, exceptionale si in perfecta concordanta cu rolul statului conform contractului social nepervertit. Prelungirea unor masuri absurde dupa ce deja ne-am cam lamurit cu ce virus avem de-a face este ingrijoratoare. Cand pe de alta parte pui cu atata tupeu la pachet cu virusul masuri de „rezilienta” si „tranzitie la verde”, te-ai compromis complet.

      • Stimate marxist, vă înșelați.
        Deciziile de proclamare a stării excepționale, de continuare sau de încetare a acesteia sunt toate decizii politice. Diferența între cele conforme cu realitatea și cele abuzive e data de consilierea de specialitate din parte institutelor naționale sau internaționale, cum ar fi CDC, RKI, DSP sau OMS. A ține cont de ele reprezintă adevăratul contract social, ignorarea înseamnă pervertire, priorizarea politicului in defavoarea specialistului, adică marxism pur.

        Toți șoferii sunt nemulțumiți de situația iscată de autoutilitare, dar niciunul nu are legitimitatea de a o considera absurda.

        • Eu nu sunt nemultumit de autoutilitare, chiar deloc. Si fac tot posibilul sa fac loc, chiar indic si celorlalti soferi cum sa s eplaseze sa facem loc. Mi se pare NORMAL. Da rnu se compara cu aceasta pandemie unde masurile politice au fost luate sa pedepseasca pe cei care nu supun sistemului si nu pentru a „contain” pandemia. Nu mai departe vaccinarea care se focuseaza pe injectia propriuzisa si nu pe faptul ca esti protejat sau nu. Altfel, pasaportul ala ar trebui sa contina „anticorpi prezenti” si atat. Pentru ca nu vad motivul pentru care 5% care nu dezvolta deloc anticorpi sunt mai demni de circulat decat cei care au anticorpi din infectia naturala.

          • Unu’ din Bruxelles, nu vorbeam de autospeciale ci de “deranjul” pe care acestea îl crează când se deplasează la urgențe. Poate că nemulțumit nu e cel mai potrivit cuvânt, dar cu siguranța întârziat, împiedicat, chiar neutru considerate, tot sunteți. Pentru ca trebuie să vă opriți, sa faceți loc, sa fiți mai puțin egoist, un bun locuitor al cetății. Așa este și aveți dreptate cu aceasta atitudine. Indiferent câte ore ați aștepta pe autostradă să își termine treaba echipele de intervenție la câțiva km in față.

            Afirmați ca nu vedeți motivul pentru care imunizarea naturală nu e mai buna decât cea nereușită prin injectare. Eu, ca profan, mă gândesc ca cei 5% reprezintă un risc extrem de mic atunci când se întâlnesc cu cei care sunt oricum imunizați, pentru a mai risipi și alte resurse de verificare a eficientei vaccinului pentru fiecare caz in parte. Și mă mai gândesc că cei de specialitate câte ii consiliază pe guvernanți știu mult mai bine decât mine sau decât dumneata de ce. De asta e bine să le acordam încredere, căci știința nu are ideologie.

            Va amintiți mai an, când se înmulțeau decesele in SUA , iar președintele țării învinovățea OMS că nu ar fi declarat mai din timp criza ca fiind pandemie? De ce ar fi avut atunci (și, după cum se pare, numai atunci) mai multă încredere in “marxiștii” de acolo, veniți tocmai din Africa?
            Acum vreo 3 săptămâni am mai discutat noi despre numărul de cazuri. Erau atunci aproape 3,4 milioane de morți, azi sunt aproape 3,8 milioane. In 20 zile 0,4 milioane. Cam câte victime face gripa obișnuita într-un întreg sezon. Dacă Trendul rămâne linear înseamnă 7 milioane pe an.
            Dar încercam să revenim cât mai repede la normalitate. De azi intră in uz pașaportul digital, care va reduce formalitățile înainte de începerea concediilor. Încă o data a arătat Europa că știe sa se îngrijească cel mai bine și de “mărunțișurile” conexe.

            • Si eu ma gandesc ca cei imunizati natural sunt exact la fel de bine protejati/imunizati precum vaccinatii. Asa ca trebuie sa apara si ei in schema. Dar nu apar. De ce? Intrebarea era de ce 5% neprotejati/infectanti pot calatori linistiti si fara carantina in timpc e unul cu anticorpi nu poate. Daca asta e logica de expert nu ma plec in fata lui. Nu mai retrimit ultimele articole care indica foarte clar ca imunitatea naturala poate sa tina chiar toata viata. „Nature”, nu „cronica zilei” sau „cronica Carcotasilor”.
              Lucrezi cu cei car eii sfaturiesc pe policy makers. Sunt avocati, economisti…ce vrei. Foarte putini specialisti si daca vin cu parere opusa narativei nu sunt luati in considerare.
              Cat priveste pasaportul, ce m-as bucura s aiti bage cineva pe gat ceva de genul: https://www.youtube.com/watch?v=Vegl1Ar6M6Y&t=169s
              Sau, cand mergi la restaurant: https://www.youtube.com/watch?v=9y2VoZkuRv4&t=261s

            • Numerele alea nu imi zic nimic. Numere de genul acesta sunt MULT mai mari in cazul multor alte boli si conditii. Inclusiv alcoolism. Ia interziceti alcoolul, nu ar fi corect si in aceeasi linie…sa nu moara oamenii?

            • Unu’ din Bruxelles, ei vedeți? Deși vă acord prezumția de bună-credință, nu pot fi de acord cu dumneavoastră. Și nici dumneavoastră nu pare să fiți de acord cu mine. Avem nevoie deci de experți și nu e relevant dacă dumneata nu te pleci în fața lor. Absolut deloc! Ei știu mai bine decât dumneata și decât toți ceilalți profani, între care mă număr și eu.

              În UE cei care au fost infectați și s-au însănătoșit sunt considerați imuni, exact ca și cei vaccinați, deci nu aveți dreptate. Însă vaccinul protejează și împotriva mai multor tulpini, chiar și împotriva unor mutații viitoare, în vreme ce imunizarea aia pe care o numiți „naturală” de obicei nu.

              Despre numere, nu e important ce vă zic ele dumneavoastră. Este elementul subiectiv cel la care faceți apel și e deci irelevant, ca și mai sus. V-am sugerat să citiți articolul lui Daniel Mușat. Nu ați făcut-o. Păcat!
              https://www.contributors.ro/speria%c8%9bi-de-viru%c8%99i-pe-buna-dreptate-cum-gandim-in-cazul-epidemiilor/

            • @Hanzy. Chiar considerati-ma d ebuna credinta.
              1. Si eu sunt expert.
              2. In UE pe pasapoartele acelea nu sunt considerati purtatorii de anticorpi ci „cei trecuti prin boala, cu certificat (cod de bare). Adik daca ai fost asimptomatic esti nul. Ca sa nu mai vorbim ca si acolo se refera la niste perioade scoase din burta (Romanina 3 luni de la vindecare parca, alte tari alte acceptari).
              3. De unde este asta cu „protectia impotriva altor tulpini? Aici e clar ca nu sunteti expert si citati vreun arafat sau ghorghita.
              Din contra, imuniarea naturala ofera protectie buna si pe alte tulpini. Apropo de asta, iata articolul la care ma refer: https://www.nature.com/articles/d41586-021-01442-9 . Celulele de memorie sunt mai serioase decat orice anticorp vremelnic ca urmare a unui vaccin.

            • Unu’ din Bruxelles, mulțumesc pentru articol, dar nu mă convinge. El descrie doar un studiu la nivel ipotetic, nu formulează concluzii definitive. În plus, așa cum v-am spus, consoarta mea a fost de două ori infectată cu simptome. Ori ăsta e un fapt care contrazice teoria prezentată în Nature. O fi o excepție, căci articolul afirmă că doar MAJORITATEA subiecților prezentau celule B la 6 luni de la infecție, dar nu TOȚI.
              Seven months after developing symptoms, most of these participants still had memory B cells that recognized SARS-CoV-2.

              Reiau un paragraf care mi se pare elocvent:
              But the persistence of antibody production, whether elicited by vaccination or by infection, does not ensure long-lasting immunity to COVID-19. The ability of some emerging SARS-CoV-2 variants to blunt the protective effects of antibodies means that additional immunizations may be needed to restore levels, says Ellebedy. “My presumption is, we will need a booster.”
              No further comments here.

              P.S. Dacă sunteți expert în branșă și locuiți în Bruxelles, încercați să îi convingeți pe colegii dumneavoastră, care îi consiliază pe comisarii europeni. Vă voi acorda implicit și dumneavoastră încredere. Vă urez succes!

        • OMS (de exemplu) e infiltrata la varf de prietenii dvs marxisti (de loc din Africa) si pe statele de plata ale Chinei, asa ca mai usor cu „specialistii” inregimentati politic.
          Dincolo de asta este desigur o intreaga discutie de purtat pe seama limitarilor generate de un contract social nepervertit.

    • Tovarase Hantzy, „doar specialiștii pot da semnalul de revenire la normalitate”?
      Ai na, serios?
      Care specialisti?
      Aia care intai au zis ca nu e nevoie de masti dupa care au zis ca sunt absolut necesare?
      Aia care zic ca vaccinurile sunt sigure te imunizeaza desi in prospect (la Comirnaty de pilda) scrie ca nu protejeaza pe toti ce vaccinati si ca nu se stie cat dureaza protectia chiar si ptr cei protejati? Nu mai zic ca vaccinurile Covid sunt in testare pana in 2022, asta e informatie oficiala, nu fake news.
      Si nu mai incerca diversiuni absurde cum ar fi sa etichetezi drept marxisti tocmai pe cei care vor democratie si constitutionalism. Nu mai pacalesti nici macar pe aia ptr care compui compuneri aici pe forum.

  12. 1. Pentru a ne convinge de corectitudinea pozitiei pe care o sustine, dl Stanomir foloseste aceeasi metoda pe care o critica tot dansul: „politica fricii” (frica de pericolul instaurarii dictaturii). Cum altfel putem sa interpretam sintagma „in acest mod insidios” pe care dl Stanomir o foloseste pentru a descrie politicile implementate de „puterea executiva, in baza abilitarii acordate de legislativ”, cu scopul PERFID (vezi DEX) de a controla „libertatile individuale” dupa bunul plac („bunavointa statului„):

    In acest mod insidios, legitimat prin apelul la siguranta  si intarit prin permanenta evocare a fricii pandemice, starile exceptionale remodeleaza peisajul juridic al societatilor noastre. Restrangerile, initial temporare, sunt extinse fara ca un termen clar sa fie indicat. Relaxarile si concesiile sunt  circumstantiale, de vreme ce starile exceptionale permit revenirea la masuri  restrictive, in orice moment. Firescul vietii este situat sub amenintarea unei sabii a lui Damocles. Bunavointa statului  este cea de care libertatile individuale au ajuns sa depinda.

    NODEX (2002):

    INSIDIOS 1) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde ganduri dusmanoase, rautate; perfid; viclean.

    https://dexonline.ro/definitie/insidios

    In plus, dl. Stanomir recurge si la manipulare atunci cand acuza statul de faptul ca restrangerile, initial temporare, sunt extinse fara ca un termen clar sa fie indicat. Sunt convins ca dl. Stanomir stie ca nu guvernul stabileste DURATA UNEI PANDEMII, aceasta fiind de fapt influentata (prelungita) de comportamentul iresponsabil al unor cetateni, care refuza sa respecte masurile guvernamentale de control al pandemiei, in numele „libertatilor individuale” (masuri sustinute de oamenii de stiinta – aproape in unanimitate – si verificate in timp).

    Dl. Stanomir mai afirma ca:

    „Politica fricii poate eroda, ireversibil, constitutionalismul si libertatile individuale.”

    Sa vedem daca „FRICA” unui segment important din populatia Romaniei (cei „vulnerabili”, dar nu numai) s-a datorat „acestui mod insidios” de „permanenta evocare a fricii pandemice”, sau a fost rezultatul REALITATILOR OBIECTIVE, pe care mass-media (NU GUVERNUL) ni le-a prezentat zilnic – in numele dreptului la informare al cetatenilor („Dreptul la informatie”, garantat de Constitutia Romaniei, Art. 31). Voi da un singur exemplu, insa acesta reflecta situatia generalizata cu care s-au confruntat cei din prima linie a luptei cu pandemia, adica medicii (nu profesorii de drept constitutional precum dl. Stanomir, care este foarte preocupat de faptul ca „firescul vietii” „este situat sub amenintarea unei sabii a lui Damocles” prin adoptarea „starilor exceptionale” ca „alternativa la haos, la moarte” – dl. Stanomir ignorand cinic faptul ca „haosul si moartea” au devenit REALITATI ZILNICE in spitale, deci nu era momentul ca guvernantii sa aplece urechea la sofisme juridice trambitate de cei care „comenteaza din tribune”). Sa vedem, deci, care era „firescul vietii” pentru cei din prima linie a luptei cu pandemia:

    «Medicul primar Violeta Tanase, sefa UPU, a facut la Digi24 o marturisire dura: deja de cateva saptamani medicii aleg intre pacienti si decid pe cine salveaza, pentru ca nu mai sunt locuri la terapie intensiva.

    Violeta Tanase: „La acest moment, eu vin de la serviciu, am iesit la ora 20:00, si erau in Unitatea de Primiri Urgente sase-sapte pacienti care necesitau internare in Terapie Intensiva si nu avem unde sa-i plasam. … Asa suntem la Prahova, din pacate, pentru ca POPULATIA NU RESPECTA INDICATIILE NOASTRE SI ALE AUTORITATILOR …

    Reporter: „Ce poti sa faci cand parintii tai, de exemplu, asteapta un pat de terapie intensiva si nu exista loc?

    Violeta Tanase: „ACEASTA SITUATIE SE INTAMPLA ZILNIC, la aceste presiuni suntem supusi zilnic, pentru ca aproape fiecare dintre pacientii critici au niste apartinatori care bineinteles ca sunt ingrijorati si care bineinteles ca-i vor salvati. PROBLEMA ESTE CA NU EXISTA SOLUTIE. In ultimele doua-trei saptamani, practic, Centrul National de Coordonare nu ne-a mai ajutat cu niciun transfer nicaieri. … Sunt cam trei saptamani de cand nu au mai avut solutii pentru noi, pentru ca Bucurestiul a fost plin si judetele din jurul nostru de asemenea pline.

    Reporter: „Adica am ajuns acolo unde nu voiam sa ajungem, nu?”

    Violeta Tanase: „Da! Ati crezut ca n-am ajuns? Nu, am ajuns!”.»

    https://bit.ly/35msKKT

    *******

    2. «20 mai 2021:

    Europarlamentarul Cristian Terhes a pierdut procesul deschis la CEDO, unde a reclamat statul pentru ca a impus carantina generala din primavara lui 2020.

    Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a declarat joi inadmisibila cererea europarlamentarului Cristian Terhes care a cerut condamnarea Romaniei pentru instituirea masurilor de carantina, anunta AFP.

    Nivelul de restrictii impuse asupra libertatii de miscare a reclamantului nu ne permite sa consideram ca masura de carantina generala impusa de autoritati a constituit o privare de libertate„, a decis Curtea.

    CEDO noteaza, de asemenea, ca reclamantul „nu a fost supus supravegherii individuale de catre autoritati”, nu a fost „obligata sa locuiasca intr-un loc inghesuit”, a putut „stabili contacte sociale” si sa-si paraseasca casa „din diferite motive”.

    Prin urmare, el nu a putut „invoca dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la libertate”, a concluzionat CEDO

    https://bit.ly/3c8f8aw

    „… contextul masurii este un factor important, deoarece in societatile moderne sunt frecvente situatiile in care publicul poate fi chemat sa suporte restrictii asupra libertatii de circulatie sau a libertatii persoanelor IN INTERESUL BINELUI COMUN.

    … In opinia Curtii, NU EXISTA NICIO INDOIALA ca pandemia COVID-19 poate avea EFECTE FOARTE GRAVE nu numai asupra sanatatii, ci si asupra societatii.

    pentru a proteja DREPTUL LA VIATA, statul roman a pus in aplicare progresiv MASURI de urgenta, inclusiv DE IZOLARE.”

    https://bit.ly/3fMaEst

    https://bit.ly/3fLz7hC

    *******

    3. Sa presupunem ca virusul SARS-CoV-2 sufera niste mutatii care il fac si mai contagios decat in prezent si – in plus – il fac la fel de mortal precum tulpina din Sudan a virusului Ebola, care are o rata a mortalitatii de 71%.

    „O tulpina, Ebola Reston, nici macar nu ii imbolnaveste pe oameni. Dar pentru tulpina Bundibugyo, rata mortalitatii este de pana la 50%, si este de pana la 71% pentru tulpina din Sudan, potrivit OMS.”

    https://www.livescience.com/56598-deadliest-viruses-on-earth.html

    Acest scenariu nu este, teoretic, unul imposibil, asa ca putem sa il folosim pentru a evidentia mai clar PRINCIPIILE care trebuie sa stea la baza oricarei analize despre „contractul social”, despre „drepturi si libertati”.

    Intr-o astfel de situatie, comportatamentul actual al cetatenilor Romaniei (si nu numai) ar duce in scurt timp la un scenariu apocaliptic: cadavrele ar putrezi pe strazi iar oamenii ar fugi de colectivitati „ca dracu’ de tamaie”.

    O astfel de pandemie nu ar putea sa fie controlata de niciun stat, oricat de performant si „in slujba cetatenilor” ar fi acesta, fara o „supunere oarba” a tuturor cetatenilor la „dictatura” instinctelor de conservare. Doar comportamentul ADECVAT si GENERALIZAT al cetatenilor ar putea sa diminueze amploarea tragediei. Si, surpriza: intre instinctele de conservare si interdictiile impuse de catre stat nu ar mai exista nicio contradictie. Cetatenii romani nu ar mai considera ca „respectarea legii este un act unilateral de abandonare al propriilor drepturi”. Ar disparea ca prin minune actele de bravada si dorinta de a organiza manifestatii de protest pentru „apararea drepturilor si libertatilor individuale”. Atunci cand moartea bate la fiecare usa si cand „dreptul la viata” nu mai poate sa fie garantat de nimeni si pentru nimeni, toate celelalte „drepturi si libertati” par niste mofturi infantile.

    Dintr-un astfel de scenariu rezulta urmatorul principiu: „intr-o democratie constitutionala”, dreptul la viata este mai presus decat oricare alt drept. Libertatea pierduta temporar (pentru a salva coeziunea sociala) va fi recastigata dupa trecerea pericolului, insa viata nu poate sa fie pierduta doar temporar. Acest principiu este unul universal si nu este permis sa fie luat in considerare doar in functie de conjunctura, pe criterii egoiste: „COVID-19 nu ma afecteaza pe mine deoarece sunt tanar si sanatos”, asa ca „mi se rupe” de faptul ca MOR OAMENI DATORITA EGOISMULUI MEU CRIMINAL.

    • Subscriu. Ei sunt omanei care au doar „drepturi” nu si „obligatii” atunci cand traiesc intr-o societate.
      Mai mult, pe baza analizei lor, se pare ca 90% din guvernele lumii sunt in cardasenie si o conspiratie la nivel mondial pentru a controla populatia. Si daca ar fi asa, tot nu vad care ar fi beneficiile acestor guverne? Ce au putut aceste guverne sa faca in perioada restrictiilor pentru propriile lor interese? Faptul ca in unele tari s-au impus restrictii „prea drastice”, sa zicem ca e discutabil. Dar sa vii sa insinuezi ca la nivel mondial are loc vreo conspiratie (nici nu stiu cum sa o numesc altfel) mi e pare partinitor, subiectiv si lipsit de argumente logice.

      • Nu e vorba de nici o conspiratie, doar ca unele guverne, mai ales in Europa vad ca au incliantii spre totalitarism si varianta chinezeasca. Cetatean, concluziona mai sus „Libertatea pierduta temporar (pentru a salva coeziunea sociala) va fi recastigata dupa trecerea pericolului”. Hai sa vedem, mai sunt o gramada de salvat, chiar si planeta. Nici nu trebuie sa te fortezi prea tare sa gasesti motive pentru a „diminua amploarea tragediei”.

    • Cam multa gargara, daca presupunem ca mass media n-ar fi relatat nimic despre pandemie, respectiv s-ar fi rezumat la fel ca si in alte dati am fi trecut-o drept o gripa mai severa.
      Ce se intampla acum este o isterie generalizata.
      Ce va urma daca din motive lesene de inteles cum ar fi mult trambitata incalzire globala, drepturile noastre vor ramane la fel de „castrate” ! si cine ii impiedica pe decidenti sa interzica pana si mersul pe jos !!

  13. Multumesc pentru articol, mi se pare un semnal de alarma extrem de important.

    Mergand mai departe, mi se pare ca ingradirea libertatilor nu e o noutate, si este sustinuta de o parte semnificativa a populatiei, si, mai ales, de o parte importanta a intelectualilor. Care intelectuali se cred super destepti si, mai ales, „de partea buna” a baricadei, dar, in realitate, nu sunt mai scutiti decat restul lumii de a reactiona emotional, cu spirit de turma, cu gandire pe termen scurt si, mai ales, uitandu-se doar la acele lucruri care convin pozitiei. Si, intrucat ei sunt destepti, oricine e mai rezervat e prost, si forta e justificata impotriva lui. De aceea nici nu au fost dezbateri – oricine era mai rezervat cu privire la masurile restrictive era etichetat „sosoc” sau ca nu crede ca exista covid.

    Cred ca pericolul cel mai mare e orgoliul multor intelectuali care, desi ar sti mai bine decat altii sa distinga adevarul de fals si sa cantareasca riscurile si beneficiile, au si retorica mult mai buna ca sa se auto-convinga de ceea ce isi doresc sa creada.

    • Nimeni nu detine adevarul absolut. Adevarul este o chestiune subiectiva si tine de convingeri si credinte personale. Este normal ca unii oameni sa considere ca masurile sunt exagerate iar alti oameni sa considere ca masurile sunt justificate. Ce nu mi se pare normal insa este atitudinea egoista a unor oameni care tot trambiteaza ca „li se incalca drepturile” dar nu mentioneaza niciodata si nicio secunda si faptul ca ei au si „obligatii” atunci cand traiesc intr-o societate.
      Din pacate, intr-o societate democratica nu poti sa-i multumesti pe toti. De aceea niciun primar, niciun presedinte, niciun partid nu obtine 100% din voturi, pentru ca oamenii au opinii diferite. Si atunci ce ar trebui sa facem, sa avem 10% din timp un Primar care a obtinut 10% din voturi, apoi 60% din timp pe cel care a obtinut 60% etc? Deocamdata societatea este organizata pe principiul „minoritatea se supune majoritatii”. Esti liber in continuare sa ai opinii diferite fata de majoritatea oamenilor dar ca sa traiesti in grupul curent de oameni trebuie sa te supui deciziilor majoritatii. Singura rezolvare (idealista) ar fi sa se creeze pe Paman 100 mii de tari si in fiecare tara sa existe alte legi iar oamenii sa mearga sa traiasca in tara (grupul/societatea) unde li se potrivesc cel mai bine legile.
      Prin afirmatia ta <> dai impresia ca defapt tu detii adevarul absolut si acei „intelectuali se cred super destepti”, deci nu esti cu nimic mai presus de cei care pun etichete de „sosoc”.

      • „Minoritatea se supune majoritatii” e un principiu extrem de periculos; exista riscul (si istoria e, din pacate, plina de exemple) ca majoritatea sa decida ca o anumita minoritate trebuie exterminata. De aceea, principiul fundamental al societatilor civilizate este drepturile fundamentale ale omului. Decizia majoritatii e doar o chestiune pragmatica, atunci cand obtinerea unanimitatii celor implicati nu e practica. Pentru drepturi fundamentale insa, orice limitare a lor este extrem de periculoasa si trebuie filtrata foarte bine.

        Sunt de acord cu ce spuneti, ca, la orice masura, unii o vor considera mai buna, altii mai rea. Dar sunt extrem de putine masuri care sa nu aiba dezavantaje sau limitari. Asa ca, a sustine o masura fara a admite o discutie in care sa se vorbeasca si de dezavantaje si de limitari inseamna lipsa de onestitate intelectuala.

        Concret, s-au luat niste masuri restrictive, dar nu s-a acceptat ca, apriori, e posibil ca efectele nocive sa fie mai rele decat beneficiul masurilor. De asemenea, foarte probabil, unele masuri au fost bune, altele rele. O dezbatere argumentata ar fi fost folositoare. In loc de asta, mult prea multe raspunsuri la critici erau etichete de „sosoc”. Si, la fel de adevarat, mult prea multe critici negau total gravitatea covid-ului.

        Ce mi-as dori (si cred ca avem nevoie ca de aer) este un mers spre discutii civilizate. Nu discutii in care orice argument gresit sa fie escaladat, si in care „tribului” propriu i se gasesc justificari si pentru rele, iar „celorlalti” li se gaseste nod in papura si pentru actiunile bune. Ci discutii in care fiecare parte sa accepte punctele bune aduse de oponent.

        • Minoritatile beneficeaza de acelasi drepturi care si „majoritatile” si nu exista nici o supunere a acestora, din contra, ele trebuie aparate de excesele majoritatii altfel ajungem ca in al 3 – lea Reich

        • Îmbucurător și încurajant apelul dumneavoastră la argumentare, dle Mircea Libertarianu’. Cred că marea majoritate a comentatorilor își dorește dezbatere cu argumente viabile. Numai că Sarsailă stă in detalii. Mulți își considera impresiile drept argumente. De exemplu, că măsurile sunt absurde și fac mai mult rău, că intelectualii complotează șamd. Iar pe baza unor impresii nu poți construi logic nimic: fundamentul rămâne incert, nisipos.
          Observ că faceți apel la DUDO. Binevenit din parte-mi! Dar tot acolo se spune ca nu pot fi invocate alineate din declarație pentru a încalcă alte drepturi, cum ar fi cel la viața. Asta presupune ca fiecare dintre noi are dreptul ca viața să nu-i fie pusă in pericol. Iar libertățile individuale sunt îngrădite doar circumstanțial, parțial si temporar, nicidecum definitiv și in întregul lor. Pe baza recomandărilor acelor intelectuali minoritari, iar nu pe opiniile majoritare ale profanilor. Adică nu in urma “dictaturii majorității” căreia îi găseați chiar dumneavoastră neajunsuri.
          Precedentul eseu al dlui Stanomir a fost bun, mai ales pentru că era oarecum fără adresă, doar contextul pandemiei sugerând legătura cu criza pe (încă) care o traversam.
          Dar de ce n-a apărut un astfel de eseu in preajma referendumului pro-familie tradiționala?! Adevarul astfel declamat s-ar fi răsfrânt și asupra acelor libertăți, ce se doreau a fi restrânse TOT printr-o interpretare majoritara, iar nu de specialitate, a aceleași DUDO. Reflectați puțin și la aceste aspecte, va rog!

  14. Eu nu sunt nemultumit de autoutilitare, chiar deloc. Si fac tot posibilul sa fac loc, chiar indic si celorlalti soferi cum sa s eplaseze sa facem loc. Mi se pare NORMAL. Da rnu se compara cu aceasta pandemie unde masurile politice au fost luate sa pedepseasca pe cei care nu supun sistemului si nu pentru a „contain” pandemia. Nu mai departe vaccinarea care se focuseaza pe injectia propriuzisa si nu pe faptul ca esti protejat sau nu. Altfel, pasaportul ala ar trebui sa contina „anticorpi prezenti” si atat. Pentru ca nu vad motivul pentru care 5% care nu dezvolta deloc anticorpi sunt mai demni de circulat decat cei care au anticorpi din infectia naturala.

  15. Legislatia rutiera este prima ingradire majora a libertatilor constitutionale, fondata prin apelul la siguranta si permanenta evocare a fricii. In plus, este si permanenta.

    Ca pieton, esti fortat sa traversezi pe la zebra sub pedeapsa amenzii, pe motiv de siguranta si permanenta evocare a fricii de accident. Cu alte cuvinte, statul ne restrictioneaza accesul la minim 50% din suprafata publica a strazilor, sub pretextul ca ne apara siguranta si viata. Cu ce difera asta de restrictiile pandemice?

    Ca pasager, esti obligat sa porti centura de siguranta in masina, sub pedeapsa amenzii. Sub pretextul ca statul, dragul de el, se ingrijeste de siguranta ta. Cu ce difera asta de obligatia purtarii mastii in spatii inchise, tot impusa de stat, tot sub pretextul sigurantei?

    Ca sofer, statul iti interzice sa transporti mai multi pasageri in vehiculul tau proprietate personala decat numarul locurilor inscrise in certificat. Cu ce difera asta de restrictionarea numarului de cumparatori / spectatori in magazin, tot proprietate personala?

    Cine crede ca apelul la siguranta colectiva si permanenta evocare a fricii sunt ilegitime in societatile democratice se inseala. Dovada: legislatia rutiera, regimul armelor, legislatia deseurilor chimice etc. Cine crede ca poate discuta doar forma restrictiilor pandemice, adica aspectul constitutional, fara a intra in fondul acestora (de ce treceri de pietoni, de ce permis de port arma, de ce restrictii pe timp de pandemie), se inseala de asemenea.

    • Apelul la orice forma de colectivism este complet contrara ideii de societate democratica. Exemplele pe care le dati restrictioneaza in mod tintit doar domenii inguste, chiar de nisa si nu au impact general asupra intregului sistem de drepturi personale. Codul rutier nu imi interzice sa critic participantii in trafic (libertatea cuvantului) pentru ca i-as deranja pe acestia si, afectati psihologic, ar putea face accidente. La aceste reguli, civilizat si rational fiind, as adera oricum in mod voluntar, pentru ca ma protejeaza direct, imi simplifica modul in care navighez in trafic si ma ajuta sa ma sincronizez cu ceilalti.

      Masurile de care vorbeste dl. Stanomir au, insa, impact generalizat, afecteaza mai multe drepturi fundamentale simultan si redefinesc normalitatea ca fiind starea in care drepturile sunt doar niste concesii pe care statul ti le face, dupa criterii colectiviste fluide si arbitrare, nu sunt ale tale in mod fundamental, asa cum e in realitate. Statul devine, din garantul democratic al drepturilor pe care le ai deja in mod implicit, un tatuc mai mult sau mai putin binevoitor, care decide cat de lunga sa iti fie lesa. E stalinism justificat prin cultivarea fricii.

      • Da, libertatea cuvantului e din alta categorie, dar in Romania n-a fost restrictionata decat in cele 2 luni de stare de urgenta din 2020, prin blocarea unor site-uri abracadabrante. Dl Stanomir vorbeste despre „un nou tipar de guvernare pare să se fi impus” deja. Or, asta nu se poate spune despre restrictionarea libertatii cuvantului pe motiv de pandemie.

        Care sunt acele masuri care afecteaza mai multe drepturi fundamentale simultan si redefinesc normalitatea, mult mai largi decat reglementarile „de nisa” din codul rutier (care afecteaza totusi milioane de oameni zilnic), care par se se fi impus deja in Romania zilei de 12.06.2021?

    • Ce libertate constituțională îngrădește codul rutier?
      Ca participant la trafic (fie pieton, fie șofer) ești obligat să respecți un set de reguli pentru a nu intra în conflict cu alți participanți la trafic; ești liber să traversezi pe oriunde dorești (fără frica de a fi amendat), cu condiția ca acțiunea ta să să nu-i afecteze pe ceilalți participanți la trafic (firește că apar situații în care agentul constatator poate considera că se impune amendarea comportamentului cu scop educativ și de aceea o instanță, având la dispoziție ambele versiuni ale adevărului, decide dacă amenda a fost corectă sau urmează să fie desființată).

      Chiar dacă instanțele din întreaga lume consideră acceptabile unele măsuri minim invazive care au scopul de a proteja viața și integritatea corporală (precum obligația de a purta centura de siguranță), eu le consider abuzive; le înțeleg rostul (eu de exemplu îmi pun centura chiar și cu motorul oprit, când caut ceva în torpedo, și aș purta-o chiar dacă s-ar elimina obligativitatea), însă nu mi se pare acceptabil să obligi individul să se protejeze, pentru că, atunci când primește posibilitatea de a controla felul în care ne exercităm drepturile, statul se va folosi abuziv de această posibilitate (vezi în acest sens obligația de a purta măști pe vârful munților sau de a completa declarații ca să cumperi pâine, abuzuri introduse în numele aceleiași așa-zise „protecții”).

      Și eu cred că apelul la siguranță colectivă este legitim în democrații, însă cred totodată că, atunci când reprezentații statului (și sintagma se referă la executiv) doresc să introducă reguli care să se aplice colectivului (societății, poporului, cetățenilor, vizitatorilor etc), trebuie să o facă în mod democratic, adică prin lege (care trece prin Parlament).
      Iar cu evocarea permanentă a fricii nu sunt de acord și consider că poate fi încadrată la infracțiunea de genocid.
      Ați enumerat niște reguli, iar existența acestora nu are absolut nicio legătură cu restrângerea drepturilor – fie ea justificată sau nejustificată (cum încep tot mai mulți oameni să înțeleagă că a fost situația ultimului an) – pe timp de pandemie.

      • Codul rutier, prin marcajele publice obligatorii, imi restrange aceeasi libertate pe care o restrang masurile pandemice contra circulatiei pe timp de noapte: libertatea de a ma deplasa pe spatiile publice cand vreau, unde vreau, fara restrictii arbitrare impuse de anumite autoritati ale statului, fie ele politia rutiera sau guvernul. Cum adica cu conditia ca actiunea mea sa nu-i afecteze pe ceilalti participanti la trafic, pai ceilalti participanti la trafic nu au si ei conditia ca actiunea lor sa nu afecteze pe mine? Daca eu traversez autostrada pe jos, toti conducatorii participanti la trafic au obligatia de a circula astfel incat sa nu ma afecteze pe mine ca alt participant la trafic, nu?

        Exemplul cu centura de siguranta nu a fost foarte relevant, pt ca te afecteaza doar pe tine. Dar ati fi de acord sa nu existe masuri impotriva sofatului cu alcool in sange, sau cu masina fara ITP si cu probleme la frane? Un sofer oprit pe motiv de alcoolemie, fara sa fi cauzat (inca) probleme celorlalti participanti la trafic, este privat de drepturi fundamentale, pe motiv de frica a celorlalti. Insasi existenta permisului de conducere este o forma de restrictionare a libertatii de circulatie. Fisa medicala ii interzice lui frate-miu, daltonist, dreptul la sofat permis altora, fiind asadar o clara discriminare pe motive medicale a unui om care (inca) nu a afectat nici un participant la trafic. Orice masura obligatorie de preventie este, prin definitie, o restrictie de libertate motivata de frica permanenta, de la obligatia dezapezirii trotuarului din fata blocului pana la interzicerea armelor de foc in avion. Faptul ca le spuneti „reguli” nu le schimba caracterul. Orice „regula” este o limitare a libertatii de a actiona contrar.

        • Cred că dv vă lipsește o serie de informații de ordin social și juridic, necesare ca să puteți defini noțiunea de „drept”.
          A fi liber să faceți ceva nu presupune totodată lipsa regulilor: de exemplu: ca pieton, vă este interzisă deplasarea pe carosabil în toate cazurile în care ați afecta dreptul unui posesor de autoturism să circule – fiindu-vă permisă deplasarea în toate celelalte cazuri; regula există pentru a îmbina dreptul dv de a vă deplasa cu dreptul posesorului de autoturism de a circula (acesta este motivul pentru care avem semafoare, prioritate, marcaje etc).
          Pe de altă parte, interzicerea circulației pe timp de noapte n-are niciun sens, pentru că: 1. nu își atinge scopul medical (împiedicarea răspândirii unor virusuri); 2. normează aspecte ale vieții sociale pe care statul nu are voie să le controleze (poate că o parte din populație are plăcerea de a se plimba noaptea, poate că anumite motive medicale face o altă parte a populației să iasă din casă doar noaptea, poate că altă parte n-are chef să inhaleze noxele emise de trafic atunci când se plimbă etc); 3. vezi încă o dată 1.: statul n-ar trebui să primească posibilitatea de a restrânge un drept fără ca motivele să aibă o justificare obiectivă și extrem de puternică (iar faptul că „descurajează oamenii de la a participa la petreceri, reuniuni unde se poate întâmpla să se infecteze” nu înseamnă justificare obiectivă).

          Da, aș fi de acord să fie eliminate toate cele enumerate – nu voi milita pentru aceasta, pentru că mi se par reguli bune și normale într-o societate evoluată, însă eliminarea acelor restricții nu ar schimba cu nimic drepturile participanților la trafic.
          Explic foarte pe scurt cum e cu drepturile: aveți dreptul să vă deplasați de la A la B, însă nu înseamnă că puteți să o faceți după cum vă taie capul (nu puteți face deplasarea în mașina supersonică pe care ați construit-o în garaj, pentru că mi-ați sparge mie geamurile); când respectați regulile după care funcționează societatea (cei din jur vor avea garanția că geamurile lor sunt în siguranță – primiți autorizarea ITP), vă puteți deplasa fără probleme, folosind mașina respectivă.
          Regulile nu vă afectează drepturile ci se asigură că exercitarea lor de către dv nu aduce atingere exercitării drepturilor celor din jur.
          În cazul fratelui dv: dacă studiile științifice arată că un șofer cu daltonism reacționează greșit la culorile semaforului sau nu o face la timp, înseamnă că restricția este corectă (până găsim un sistem care să le permită și acestor persoane să conducă în siguranță – de ex, în Japonia au fost introduse semafoare cu culoare albastră); un criteriu obiectiv pentru restrângerea exercitării drepturilor nu este discriminator.

          Multă lume încurcă „posibilitatea” cu „dreptul”; nu există dreptul cuiva de a purta armă în avion (există doar posibilitatea, dacă persoana este polițist), nu există dreptul de a conduce un autoturism pe drumurile publice (există doar posibilitatea, dacă obții permis de a conduce – poți conduce cât dorești pe proprietate privată, fără permis, fără ITP, fără frâne), nu există dreptul pietonului de a circula pe carosabil (există posibilitatea când traversează pe la colțul unei străzi sau când nu există trotuar).

          Cu cât citesc mai multe păreri ale conaționalilor mei, cu atât mi se pare mai dăunător faptul că nu avem reguli mai restrictive în privința dreptului de vot, pentru că rezultatele multor alegeri arată cât de puțin înțeleg regulile democrației cei care își exercită acest drept…

          • Eu inteleg foarte bine cum e cu drepturile, dar vroiam sa faceti dvs pledoaria asta in favoarea regulilor, pentru ca este exact aceeasi pledoarie si in favoarea restrictiilor pe motiv de pandemie.

            Asa cum fisa medicala pentru permisul de conducere este o regula care nu afecteaza drepturile, ci asigura ca nu se aduce atingere drepturilor celor din jur, la fel obligativitatea mastii este o regula care nu afecteaza drepturile ci asigura ca nu se aduce atingere sanatatii din jur. La fel cum dvs vreti garantia ca nu va voi sparge geamurile, eu vreau garantia ca nu-mi veti sparge plamanii, si la fel cum dvs imi impuneti pentru asta ca masina mea sa aiba ITP si eu permis de conducere, eu va cer ca dvs sa aveti pasaport covid (test negativ, vaccinare, etc). Ce e diferit aici?

            Argumentatiile sunt perfect similare, singura diferenta este ca ca dvs va convine una si va displace cealalta, si invocati intregul aparat al drepturilor si libertatilor constitutionale pentru a va argumenta o banala preferinta pur subiectiva. Asta, in timp ce invocati obiectivitatea ca argument suprem.

            Or, nu este nimic subiectiv in obligativitatea ca toti cetatenii sa poarte masca si in varf de munte, sau cu siguranta nimic mai subiectiv ca obligativitatea ca cetatenii sa poarte haine si in varf de munte, sau obligatia de a sta la rosu cand nu e picior de pieton in jur. Nu este nimic subiectiv in interdictia circulatiei tuturor intre 22:00 si 05:00, sau cu siguranta nimic mai subiectiv decat a restrictiona parcarea cu plata intre 08:00 si 16:00 in oras, si liber dupa. Regulamentul circulatiei nu este cu nimic mai obiectiv decat restrictiile pe timp de pandemie. A, ca pot fi unele masuri neavenite? Bineinteles, valabil si la circulatie, si la pandemie. Se pot schimba regulile, sau studiile stiintifice care stau in spate? Bineinteles, valabil si la circulatie, si la pandemie. Este asta un semn ca democratia e in pericol, sau ca se restrang libertatile? Mnu. Valabil si la circulatie, si la pandemie.

            Cu cat citesc mai multe pareri pe net, cu atat mi se pare mai curios cum oamenii nu-si pot vedea propriile subiectivitati. Masca pe nasul personal e dictatura, dar sa respecti indicatiile agentului de circulatie e libertate. Vreau garantia ca nu-mi spargi geamurile, e ok, vrei garantia ca nu-ti sparg plamanii, e neconstitutional. Peste tot se adevereste zicala ceea: cand iei ciocanul drepturilor in mana, vezi in jur la ceilalti numai cuie. Nimic mai concludent decat faptul ca, in subsolul unui articol despre erodarea constitutionalismului si a libertatii, regretati restrangerea dreptului de vot. In numele celei mai pure obiectivitati, sunt convins.

            Exemplul cu regulamentul circulatiei este cu atat mai elocvent cu cat, acum cateva luni, cand discutam referitor la blocarea contului de Twitter al lui Trump, erati de parere ca o „promenada cu acces liber” n-ar trebui sa excluda accesul unor cetateni prin reguli arbitrare. Dar ce altceva este un drum public decat, literalmente, o promenada cu acces liber dar care exclude accesul unor cetateni (in speta, pietoni pe autostrada, soferi daltonisti, soferi fara permis), impunand niste reguli arbitrare?

            • M-aș fi bucurat să vă fi transmis măcar un crâmpei din ceea ce înseamnă „drepturile”, însă văd că am fost – și probabil rămân – nepriceput în funcția de dascăl.

              Eu sunt ultima persoană care să fetișizeze regulile – ba chiar militez pentru încălcarea lor de fiecare dată când sunt bazate pe prostie sau pe rea credință*.
              Primul aspect: dacă circulația pe drumurile publice este organizată potrivit unor legi, restrângerea drepturilor în ultimul an s-a făcut în special prin acte de natură administrativă (adică pornite de la puterea executivă – vezi Hotărârile) care au ocolit Parlamentul, care încep să fie desființate pe rând de către instanțe și care, fiind adoptate deci abuziv (adică în domenii în care guvernul nu are voie – interdicția se află la nivel de constituție – să normeze), pot fi (și chiar trebuie) ignorate de cetățeni.
              Al doilea aspect: regulile trebuie să aibă în spate o motivare (aflată într-o expunere de motive – nu plictisesc cititorii cu procedurile de tehnică legislativă) care – cel puțin în cazul obligației de a purta mască în vârf de munte – lipsește.
              Cele două aspecte duc la nulitatea de DREPT a regulilor de care vorbim.
              În fapt,
              Se poate institui obligativitatea purtării de mască pentru a proteja o relație socială – în speță, sănătatea altei persoane – atunci când se impune (adică în locuri aglomerate unde nu poți păstra o distanță de siguranță); obligația de a purta măști pe vârf de munte (pe faleză, în pădure – adică în locuri unde nu sunt alți oameni și unde bate de regulă vântul) este deci o măsură disproporționată față de scopul urmărit și încalcă astfel principiile de drept;
              O persoană sănătoasă nu poate transmite un virus pe care nu îl are, deci este garantat faptul că plămânii dv. vor fi în siguranță atunci când vă aflați în prezența acesteia (mai ales că aveți la dispoziție instrumentul măștii – așa cum eu am la dispoziție instrumentul batistei parfumate ca să-mi protejez sănătatea mintală atunci când ajung într-un loc în care cei din jur put a transpirație).
              Pretenția dv. ca să fie impuse pașapoarte covid ar fi la fel de absurdă ca pretenția să fie impuse pașapoarte de sănătate mintală (pentru că unii poate n-au chef să se trezească cu un cuțit în spate de la o persoană dezechilibrată psihic), pașapoarte care atestă lipsa puricilor sau pașapoarte care atestă că miroși frumos; dacă doriți să fim absurzi, atunci să fim absurzi cu privire la toate aceste aberații.

              Nici dl Stanomir, nici eu nu am contestat oportunitatea introducerii unor restricții, însă amândoi contestăm modul în care au fost introduse (prin act despre care CC a zis că a fost adoptat abuziv) și modul în care sunt menținute; dacă dv. considerați normal, legal, constituțional ca puterea care execută să-și aroge, excedând cadrul constituțional, puterea de a decide timp de 1 an soarta drepturilor cetățenilor, fără să fie controlat de Parlament (organul reprezentativ suprem al poporului), înseamnă că măcar unul din noi are o problemă mare de înțelegere a democrației și a statului de drept…
              Introducerea unei reguli absurde de către o autoritate care nu are dreptul să o adopte și folosirea forței coercitive (poliția) pentru a impune populației respectarea acelei reguli adoptate abuziv reprezintă o formă de dictatură (e ca și cum poliția din Arad v-ar amenda din cauză că nu purtați bască, pentru că într-o hcl din Bacău există o astfel de obligație).

              Dorința mea – ca unul dintre criteriile pe baza căruia s-ar condiționa dreptul la vot să fie deținerea unui bagaj minim de cunoștințe de ordin juridic și social – devine tot mai puternică cu fiecare zi în care văd cât de multă ignoranță răzbate din pozițiile publicului; o fi legal, însă nu mi se pare drept ca votul celor ca dv. – persoană care nu face diferența între Lege și HG sau între rolul Parlamentului și rolul Guvernului – să aibă aceeași importanță ca votul meu.

            • Va contrazic, dl Stanomir nu se refera doar la eludarea parlamentului, chiar mentioneaza clar consimtamantul parlamentar, citez: „Este ca şi cum adoptarea, la iniţiativa puterii executive şi cu consimţământul parlamentelor, a stărilor excepţionale …” De altfel, in aceste doua articole domnia sa face mai mereu referire la stat in totalitatea sa, „libertăţile constituţionale nu sunt un dar al statului mărinimos”, fara a face distinctie intre puterea executiva si cea legislativa. Doar ambele sunt la fel de usor capabile sa lezeze libertatile constitutionale, daca vor. Asadar, discutia este totusi despre natura in sine a acestor masuri, si nu doar despre chestiunile de legalitate procedurala, care personal nici nu ma intereseaza.

              Or, nu ati adus nici un argument pe fond cu privire la deosebirea intre natura restrictiilor de circulatie si a celor impuse de pandemie. Permisul de conducere se obtine doar in urma unui control psihologic, deci este exact un pasaport de sanatate mintala, ba chiar si oftalmologica, si auditiva etc, impus de cei care n-au chef sa le fie calcati copiii cu masina pe strazi, inteles si acceptat de intreaga societate. Expunerea de motive care justifica opritul la lumina rosie a semaforului chiar si in varf de munte este exact aceeasi cu o expunere de motive pentru a purta masca in varf de munte. Iar Covidul este o arma cel putin la fel de periculoasa ca o masina, intrucat in ciuda restrictiilor a omorat mai mult decat accidentele auto (care provoaca 2000-3000 decese pe an, in Romania), este raspandit fara intentie (macar urcatul la volan necesita intentie), se multiplica exponential (masinile nu), si nici macar nu il poti identifica sau trage la raspundere pe cel care te-a ucis (spre deosebire de cel care te-a calcat cu masina).

            • În toată această perioadă puterea completă a fost cumulată de executiv (parlamentarismul din România a rămas la fel de rahitic precum a fost dintotdeauna, iar rezultatul hotărârilor instanțelor a fost anulat prin modificări succesive ale actelor la intervale mai scurte decât cele necesare adoptării hotărârilor.
              Aceste aspecte nu pot fi separate unele de altele atunci când discutăm despre erodarea constiționalismului.

              Încă o dată: nu există noțiunea de „restricții de circulație” (adică obligații negative – să nu faci), există doar reguli (obligații pozitive – să faci); ai nevoie să obții un permis ca să 1. conduci un autovehicul, 2. pe drumurile publice (acestea sunt situații excepționale, excepții, adăugiri la dreptul de a circula), și nu ai nevoie ca să te deplasezi cu forțe proprii (sau cu vehicule de altă natură).
              Cele două nu pot fi comparate.
              Ca să vă dau și un exemplu de abordare diferită a celor două tipuri de obligații: semafoarele funcționează pe verde intermitent în perioadele fără aglomerație (noaptea, în weekend etc) pe când obligația de a purta mască a fost permanentă, fără a ține cont că în vârf de munte scopul – să zicem că protejarea celorlalți – nu putea fi satisfăcut, deci măsura nu mai respecta criteriul constituțional al proporționalității.
              Cu privire la periculozitate: citim din raportul MS că INSP a declarat numărul de persoane decedate ca efect direct al bolii Covid-19: 227 (două sute, nu mii, nu zeci de mii, ci sute).
              Și pentru 200 de decedați (pe care firește că îi deplângem) voi acceptați să fiți batjocoriți în halul acesta?!

  16. Felicitări pentru articol …

    O privire mai atentă poate să deslușească propaganda, discriminarea (cu mască, fără mască cu acces la bunuri și servicii discreționar, nevaccinați, vaccinați), segregare (cu mască, fără mască, nevaccinați, vaccinați), identificarea vectorilor de opinie care nu sunt de acord cu propaganda oficială (au fost identificați 12 oameni (s-a publicat în presă) asta bineînțeles arată că libertatea de expresie deși garantată de constituție este pusă (oficial) sub semnul întrebării, ei sunt bineînțeles mai mulți dar nu toți vorbesc).

    Pe scurt un apartheid sanitar cu toate ingredientele fascistoide și naziste, precum și cu o nomenclatură (cei care nu se vaccinează dar pentru care se vrea justificată vaccinarea maselor prin intimidare, propagandă, poliție sanitară și așa mai departe) totul cu acordul tacit al maselor de oameni inconștienți care sunt conduși sub impulsul fricii.

  17. Să nu uităm o nuanță importantă, daca mai poate fi numită nuanță și nu un regres al Justiției, prin decizia „CC” prin care își consfințesc brațul Gestapoului, adică Secția Specială.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Despre legea Goodhart și efectele ei perverse

Există o deosebire esențială între a măsura proprietăți fizice în laborator și a măsura activități umane în societate. Când...

Primele concluzii după întâlnirea Joe Biden – Vladimir Putin din Geneva, 16 iunie 2021

În articolul anterior, dedicat întâlnirii Biden – Putin, am trecut în revistă o serie de informații legate de contextul inițial de la...

Vânzarea de automobile „Dacia 1300”, aparate de radio, televizoare şi maşini de cusut, în rate lunare (octombrie 1973)

Pentru amatorii de istorie a autovehiculelor fabricate în România, exporturile semnificative de automobile „ARO” şi „Dacia” în Columbia nu constituie o noutate....

Să ascultăm instituțiile de știință din România. Spunând… ce?

Anunțurile de pe paginile de internet ale societăților de știință din România, sau cele ale universităților și institutelor...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro