Educația și cercetarea nu sunt priorități ale guvernanților români. Aș fi tentat să spun că nu au prea fost niciodată. Unii politicieni, care ne sunt concetățeni, nici măcar nu-și găsesc diploma de bacalaureat pe care pretind că o au, alții și-au plagiat tezele de doctorat, de la prim-miniștri la miniștri ai dreptății, apărării sau ordinii publice, iar un cor de lăudători minimalizează gravitatea furtului.
Nici societatea noastră nu pare prea interesată de educație. Cu toate acestea s-a înregistrat un paradox. Țara s-a umplut de doctori în științe în ultimele trei decenii, iar o parte semnificativă dintre aceste titluri au fost obținute formal sau fraudulos. Intuiesc că mai puțini decât ar fi normal/sănătos și-au făcut tezele „pe bune”, muncind din greu, aducând ceva în plus la cunoaștere, de la inginerie și științele vieții la disciplinele umaniste și sociale. Cel mai adesea îi găsești pe acești oameni în sistemul educațional și în cercetare. Unii și-au făcut lucrările în mod corect, dar din diverse motive nu mai profesează în domeniul pentru care au dovedit că la momentul respectiv erau pregătiți. Alții, în schimb, puzderie, fie au realizat niște doctorate de nivelul unor referate studențești mai dezvoltate, fie și-au plagiat tezele cu nerușinare, cu acordul coordonatorilor și cu închiderea ochilor de către comisiile de evaluare, atestare etc.
În învățământul superior și în cercetare obținerea titlului de doctorat este o necesitate. Nu ai ce căuta acolo dacă nu ai doctoratul (cel puțin de la un anumit nivel încolo). Din păcate, și unii dintre cei care populează universitățile sau institutele și-au obținut doctoratul nemeritat, unii au fost dovediți ca plagiatori, alții nu aduc niciun plus la cunoaștere. În alte locuri ale societății noastre, în special între politicieni, funcționari, angajați ai structurilor de forță etc., doctoratul a fost văzut fie ca un panaș, fie ca o formă de promovare facilă și ca o modalitate de rotunjire a veniturilor. Pentru că oricine obținea patalamaua primea sporul de doctorat (niște prevederi aparent restrictive erau ușor de fentat).
Complicitățile au fost atât de extinse, încât tăcerea în jurul hoției a fost mai degrabă regula. Au existat avertizori de integritate în instituții – universități, Academie etc. – însă mulți, nu doar șefii de instituții, au preferat să pună batista pe țambal. Motivele erau lesne de înțeles: pentru că în obținerea titlului era implicat nu știu care profesor sau academician, coordonator de doctorat, altul era coleg, prieten cu tata, cu fratele, cu nu știu ce cunoscut comun ș.a.m.d.; alți aspiranți la nobila hârtie contribuiseră cu porcul și damigeana de vin sau tărie puse în portbagajul mașinilor celor care aveau o cât de mică putere. Când ieșea la iveală un caz de plagiat, mulți dintre concetățenii noștri relativizau chestiunea sau îi luau apărarea respectivului, fie din interes, fie din ignoranță.
Realitatea din spatele multor doctorate este cunoscută la nivel social, dar rareori sancționată. De aceea măsura reducerii drastice a acestui spor e ușor de vândut public în afara sistemului educațional și de cercetare. A și fost o măsură ușor de aplicat, fără intervenția CCR, fără blocaje instituționale. Nici măcar nu există un studiu de impact, este o măsură luată la grămadă de oameni care nu au stat prea mult pe gânduri. În plus, la Educație și Cercetare nu există o conducere care să priceapă lucrurile, care să ia măsuri în consecință. De fapt, nu există un ministru acolo, un om care să ia măsură severe, însă corecte.
Reducerea sporului de doctorat va avea drept consecință că un profesor care cizelează creiere sau un cercetător care inovează, așadar care dau societății ceva ieșit din mintea lor, vor avea sporul de doctorat redus la fel ca plagiatorul impenitent care se află în fruntea unui minister, doarme în Parlament sau într-un birou administrativ. În cazul cercetătorilor și profesorilor tineri, aflați la baza piramidei și care dețin titlul de doctor, efectele se vor simți și mai tare. Pentru că în loc să aibă parte de salarii decente, li s-a dat un spor fluctuant, care li se poate lua sau diminua în orice moment. Exact așa cum se întâmplă acum.
Revin însă la ideea că dacă în societatea noastră ar fi existat mai puțină toleranță la furt, inclusiv la cel intelectual, dacă instituțiile își făceau treaba – și facultățile, și universitățile, și institutele, și academiile, și comisiile ministeriale – am fi avut un mediu ceva mai meritocratic. Iar politicienii ar fi avut puține argumente în a introduce măsuri precum cea amintită.
Când un titlu academic devine monedă de schimb, e doar o chestiune de timp până când valoarea lui se prăbușește. În România, doctoratul a fost prea des tratat ca privilegiu, nu ca responsabilitate. Iar astăzi, în loc să corectăm frauda acolo unde ea există, alegem soluția comodă: sancțiunea colectivă.
Pe scurt, reducerea sporului de doctorat nu este cauza problemei, ci simptomul ei. Ani la rând impostura a fost tolerată, furtul intelectual a fost relativizat și s-a preferat liniștea complicității în locul exigenței meritocratice. Astăzi, prețul acestei indulgențe este plătit la grămadă, fără distincție între cei care au construit onest cunoaștere și cei care au mimat-o. Când standardele sunt lăsate să se erodeze, corecțiile vin brutal și nedrept. Iar dacă nu vom înțelege că integritatea nu este un moft academic, ci fundamentul încrederii sociale, vom continua să alternăm între impostură și sancțiuni colective, fără să construim vreodată un sistem cu adevărat solid.
Păi cine să corecteze frauda? Statul SAU mediul academic? Păi mediul academic NU VREA, iar statul face ce poate, taie sporurile. Este rău, desigur. Dar și mai rău este că în România NU EXISTĂ universități clasate pe locuri oneste în clasamentele internaționale și europene. Oare de ce? Păi, poate, din cauza doctoratelor date aiurea…
@Lucifer _ „Oare de ce? ”
Problemele fundamentale ale învățământului românesc sunt subfinanțarea și excesiva politizare.
Imensa majoritate a lucrărilor de doctorat sunt realizate prin multă muncă onestă.
Cei care reprezintă excepțiile sunt în cvasitotalitate personaje politice relativ importante, sau apropiați ai cleptocrației, care dispun de acces larg la resurse diverse.
Dacă veți considera drept cauză fundamentală a situației pe care o observați faptul că România este un stat cleptocratic, probabil că aveți dreptate.
Doctoratele pot fi realizate prin muncă onestă, dar dacă nu au nicio valoare tot aia este. Repet, NU avem nicio Universitate din România în primele 500(1000?) la nivel mondial. Asta nu mai depinde de Stat.
Cu regret, multe au valoare, numai ca mediul privat axat pe supravietuire si firmele de stat nu sunt interesate de acestea. Lipseste relatia piata muncii- invatamant- cercetare. Politizarea excesiva si sinecurile nu au apetit pt cercetare. Iar multinationalele au centrele lor de cercetare.
Ooooo… ba tocmai de stat depinde. Profesorii și cercetătorii români performeaza in străinătate, iar in România statul cu sistemul lui bolnav bazat pe politică, minciună și ipocrizie împiedică performanța. Scările de evaluare a competențelor individuale sunt „adaptate” la abilitățile celor ce „trebuie ” să conducă.
Daca in invatamintul superior nu ai ce cauta fara doctorat atunci scopul de obtinere a doctoratului sa fie accderea in invatamintul superior si nu obtinerea banilor lunari pentru titlul de doctor .
Nu sint de acord sa platesc lunar din banii mei ( luati cu japca legala de guvernanti din rodul trudei mele ) titluri de doctor . Cine vrea sa aibe in echipa profesionala un detinator al acestui titlu sa il plateasca . Din bugetele proprii ; privat sau public . Scopul obtinerii titlului de doctor nu trebuie sa fie suma aceasta lunara oferita din bugetele publice ci dorinta de cunoastere si aprofundare a unui domeniu . Daca esti licentiat / doctor / master pune mina si pune-ti cunostintele in slujba celor multi . Gradul tau de utilitate sociala sa creasca odata cu aprofundarea intr-un domeniu . De pretins si prostii pretind unele si altele . Indiferent de gradul de cunoastere a unui domeniu omul trebuie sa se puna in slujba comunitatii . Altfel se numeste egoism si infatuare .
Integritatea vine din educatia morala si nu din suma beneficiilor pe care le incaszezi pentru titlurile academice . Nu banii imi confera moralitate ci educatia .
Sunt întrutotul de acord cu ce ai scris.
Dragă domnule, în învățământul superior, scopul obtinerii titlului de doctor nu este suma lunară, ci promovarea/apartenența la acest domeniu. Nu poți promova ca lector fără să ai doctoratul. Facultățile particulare sunt problema !
Apropierea de oameni si nevoile lor o facem prin credinta , dreptate si adevar . Daca eu am intrat in cimpul muncii ca electrician si am lucrat in acest domeniu 10 ani iar acum lucrez altceva inseamna ca nu mai apartin ( ?) acestui domeniu ?! Daca vreau sa ma angajez acum ca electrician un angajator intreg la cap imi da proba de lucru nu ma intreaba ce titluri am in domeniu . Cerintele de promovare sint stabilite de cezari ai domeniului . Daca vrem sa intram in ,,hora” lor trebuia sa jucam pe muzica lor . Alegerile sint ale noastre . Dar pentru alegerile noastre sa platim noi nu altii . Mie sistemel colectiviste imi repugna .
@Dr. Afrodita Iorgulescu _ „Facultățile particulare sunt problema !”
Pe bune?! N-am știut. Și, de fapt, vă mărturisesc că nici nu m-am gândit la asta.
Nu vă supărați, vă rog, vă referiți cumva la universitățile private…
Massachusetts Institute of Technology
Stanford University
Harvard University
Princeton University
Columbia University
Yale University
University of Pennsylvania
Șamd.?
Universitățile din România sunt evaluate periodic de către ARACIS.
Dacă primesc acreditarea, NU există motive de plângeri cu privire la ele.
În cazul în care cineva crede totuși că absolvenții de la una dintre universitățile acreditate nu se ridică la nivelul așteptat, iar asta se întâmplă din cauza instituției de învățământ, care nu respectă normele de calitate obligatorii, atunci ARACIS trebuie întrebat urgent și ferm cum de a dat acreditarea.
La facultatile private nu se plateste spor de doctorat si este firesc ca nici la stat sa nu se plateasca acest spor. Daca nu ai diploma de doctor nu poti sa predai in invatamantul superior, la fel cum daca nu ai diplomă de medic nu poti fi medic sau daca nu ai diploma de inginer nu poti fi angajat ca inginer. Ce ar fi ca pentru toate profesiile sa se platească sporuri pentru ca ai diploma care iti permite sa practictici profesia!
Excelenta analiză.
Acord total.
Studiul și cercetarea se fac cu efort, investiții și sacrificii. Nu există finanțare, nu există nici cercetare! Un stat care nu stimulează cercetarea prin orice mijloace nu progresează. Dacă nu mai există niciun stimulent tinerii nu vor mai face doctorate ci se vor orienta spre activități care aduc profit. E foarte simplu de fapt.
Păi de ce să te mai strofici ? Te duci direct în preuniversitar , la aceeași leafa , fara sa faci studii și cercetare , pt că in universitar ai noma de cercetare altfel îți crește norma didactica.
Deci apartenența la mediul academic este complet nestimulați a daca nu chiar inutila
Corect!
Ai perfecta dreptate ! Eu am fost in aceasta situatie si cea mai buna hotarare din viata profesionala a fost sa tergiversez cat mai mult NEinscrierea la doctorat. De ce ? Pentru ca optiunea de a alege conducator era inexistenta iar cel care era in functie dorea sa se puna in valoare pe munca celorlalti. Rezultatul ? Familii destramate, colegi deveniti alcoolici, unul decedar dupa o discutie cu conducatorul de doctorat ! Am zis ca NU MERITA ! Si bine am facut caci acu, la pensie un colegcare a facut Facultatea de Educatie Fizica are aceeasi pensie cu mine. Eu munceam ca nebunu la doctorat, 5,6,7 ani si el venea la ore, arunca o minge in curte si ..gata. Chiar daca aveam doctoratul nu mi se scotea post de Conf si ajungeam tot acolo dar ruinat psihic.
Este un cerc vicios, doctorate/plagiate, sporul de doctorat. Ar trebui eliminat acest spor, care a contribuit la doctoratele bugetarilor. Un doctorat pe bune iti ofera autoritate si notorietate stiintifica care ar trebui sa iti asigure si un venit substantial fara a mai fi nevoie sa stai la mana statului. Sunt foarte putine doctorate care sunt bazate pe cercetare științifică originală , majoritatea fiind plagiate sau pseudo -doctorate.Asa ca sa ne dea statul , daca nu curge pica.
@Landis _ „Sunt foarte putine doctorate care sunt bazate pe cercetare științifică originală…”
Nope!
Lucrurile stau fix invers.
Doar că lucrările plagiate ajung în centrul unor scandaluri publice pentru că ele aparțin unor persoane publice.
Astfel, chiar dacă sunt foarte puține, ele sunt foarte mediatizate.
Nu vă împiedică nimeni și nimic să accesați orice lucrare de doctorat – Biblioteca Națională are mai multe exemplare ale lucrărilor – și să verificați autenticitatea ei cu ajutorul programelor specifice.
În afară de asta, toate lucrările susținute în ASE, spre exemplu, se află și în biblioteca proprie și există de asemenea obligația autorilor de a le publica la o editură publică, pentru ca cititorii interesați de rezultatele cercetării respective să le poată accesa cu ușurință.
Foarte corecta analiza. De fapt tocmai acest spor a creat problema de care se tot vaita unii pe acilea si anume proliferarea facultatilor private de doi lei, care dau diplome de lei, tocmai pentru a plasa in functii importante personaje de doi lei. Astia care se jelesc astazi ca li se taie sporul confunda cauza cu efectul. Si pretind in acelasi timp ca sînt doctori.
Cred ca glumit cand spuneți ca sporul a fost fluctuant. Poate înainte de 2017 cand era 15% din salariu, CA mai apoi a fost înghețat la prima sa valoare din 2018 desi acum trebuia sa fie mai mult decât dublu. Si ce sa vezi, in loc sa fie dublu, o sa fie mai mic cu aproape 50%.
Dn. Bolojan incepe sa aiba apucaturi ceaușiste, vrand sa scada deficitul bugetar incepe sa taie cate putin si treptat si sa ii afecteze pe cei mai vulnerabili.
E drept nu statul ne va rationaliza hrana ci populația va fi nevoita sa faca lucrul asta in curând.
Eu l-aș tăia de tot!
De ce un „doctor” în științe agricole ar trebui să ia bani în plus pentru că e angajat, de exemplu, în Direcția de Asistență socială a Primăriei?
Cind noi insine nu ne infrinam ne vor infrina altii .
,,Toate sint ingaduite dar nu toate-s de folos ”
„Oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța”
👍
National-socialismul din „iepoca-de haur” este cel care a produs acest rau, aducand intelectualitatea la nivelul clasei „muncitoare”, gratie doctrinei „materialist-dialectice”.
Sa nu uitam cum un cizmar cu 5 clase a devenit doctor-inginer-honoris-causa, prin simpla sa pozitie de conducator-iubit a-tot-stiutor, iar nevasta-sa academician-doctor-inginer, de „renume mondial” pe motiv de ….nevasta-conducatorului.
Exista totusi o diferenta: atunci studiile superioare si doctoratele se faceau numai la stat fiind destul de rare, deci valoroase, in timp ce acum exista fabricile-de-diplome de tip nou „capitalist”, organizate foarte eficient pentru productia acestora. In 35 ani postcomunisti, s-a produs o megainflatie de „doctori” devenind, practic irelevante pentru parcursul academic.
Ce are sula cu prefectura? Nu ,,epoca de aur,, e de vina, e de vina omul! Omul lacom dar prost,omul care dorește ceva ce nu merita. Sunt tineri de 30 ani cu doctorat, au trăit în epoca de aur? Nu! Este înscris în ADN-ul românilor, furtul, linsul, dorința de a fi șef, lăcomia….
Ce ar fi sa incepeti cu Dv. si sa cereti sa vi se taie sporul de doctorat? Daca nu se poate , ca e o lege in vigoare,donati banii.Eu donez lunar bani pentru copii bolnavi, batrani singuri, sau Hospice Casa Sperantei, si dupa asta sa mai scrieti un articol pe Contributors fiindca acesta pe care l-ati scris nu e decat o insiruire de crase banalitati.
Eu nu primesc spor de doctorat. In nici o tara nu exista asa ceva, decat in Romania si poate in Congo.
După logica asta ar trebui să se dea la toți, adică ai 8 clase, iei o sută, pentru liceu două sute, ai făcut și o facultate, mai iei fro’ trei-patru și tot așa. Pentru melitari, polițiști și politicieni se cumulează și tre’ să se puie și ceva spor că la ei e mai greu cu cartea și doare. După ce termină cu învățatu’ și copiatu’ mulți cam rămîn cu sindrom de stress post traumatic.
„După ce termină cu învățatu’ și copiatu’ mulți cam rămîn cu sindrom de stress post traumatic.”
Excelent!
” invățământul superior și în cercetare obținerea titlului de doctorat este o necesitate. ”
Nici macar asta nu e adevarat, ex. in Ge la Conservatoarele de muzica sunt o multime de profesori fara doctorat, in Ro insa e obligatoriu.
In Ge exista extrem de multi cercetatori de succes fara doctorat si vorbesc de Ge tara hirtiilor. Depinde si de branse, in general in chimie doctoratul e obligatoriu, in ing sau IT, sau chiar medicina sau st economice e optional
Oricum nu exista nici o lege care sa impuna un premiu pt titlu. De ce ar exista?
Bravo! Un sistem care pune in varf personalitati precum acad.prof dr ing elena ceausescu isi creaza si parghii de mentinere – diplome acordate pe bani si p.c.r. (pile, cunostiinte, relatii), care sa si conditioneze prezenta, functia si veniturile in sistem
Cei care au probleme cu obtinerea diplomei de bacalaureat o sa puna piedici celor care au doctorate in Vest (Funeriu, Dan, etc) … si atunci conteaza doar patalamaua (bon pour l’Orient) si nu meritele/publicatiile
Nemtii il au (printre altii) pe Robert Koch, medic simplu, fara doctorat, dar caruia i s-au recunoscut contributiile exceptionale inclusiv prin premiu Nobel
la noi pana si oameni cu valoare (prof Proca) sunt nevoiti sa plagieze
” invățământul superior și în cercetare obținerea titlului de doctorat este o necesitate. ”. Corect !Stiam asta demult dar a venit unul cunoscut in mediu academic sub numele de „Funebru” care a zis : Eu vrea altfel. Si din acest moment s-a lansat bomba cu rahat. In loc sa rezolve probleme importante , delicate, care il priveau si pe el, ma refer la echivalarea unor studii efectuate in strainatate, recunosterea lor, a dat o arma politica in mana lui Basescu, santajul cu doctorate plagiate. Daca era serios si aplicat acum nu mai intreba lumea unde este diploma de licenta a presedintelui etc.. Iar acum scrie articole tot pe aici, in loc sa ne ajute sa-l uitam.
Felicitări!O prezentare excelentă!
Serios? Avem tone de dottore pe mp peste 85% sunt plagiatori.
De unde știi? Sau e o părere?
Nu cunosc cazuri în care beneficiarul pe mulți ani al sporului de doctorat să fii produs ceva util societății, pe măsura sumei sporului primit. Și în plus, acest spor a fost introdus de curând dând ocazia beneficiarilor să primească banii fără prea multă muncă. Chiar și în învățământul universitar sunt o mulțime de profesori care își iau banii degeaba, de multe ori pe spatele asistenților. În principiu, cei care au lucrat pentru teza de doctorat au făcut-o pentru recunoaștere științifică și nu pentru bani. Oricum sunt multe nereguli în societatea românească, ce mai contează una…
Sporul de doctorat exista in 2001 și se aplica în instituțiile bugetare; in sistemul privat, doctoratul nu are nicio valoare
La mine, „pe măsurate”, procentul e de vreo 95%
Păi da, dacă ai cancer ce mai contează un TBC, acolo… >:
Eu cred ca legea nu se aplica in mod corect si toata lumea va suferi din aceasta cauza: „sporul se acordă doar dacă doctoratul este util, necesar sau folosit în activitatea desfășurată.”
Fisa postului ar trebui sa descrie corect:
– atributiile respective,
– competentele necesare pentru sarcinilor,
– nivelul de studii minim necesar pentru postul respectiv.
Dar, cum bine ati spus, cel mai simplu este „sa se taie la toata lumea”. Indiferent de domeniu, indiferent de utilitate. Sau, inutilitate.
Dacă e așa bun și util, să îi dea salariu pe măsura utilității! Ce atâtea sporuri?
Mă-ntreb dacă Bolojan citește astfel de articole. Sau dacă consilierii lui întocmesc niște rezumate ale presei. Ca ministru (și) al educației, Bolojan își pune întrebarea „Oare ce părere au oamenii din educație despre măsurile pe care le iau?”? Sau își rezervă 5 minute pe săptămână să gândească la efectele măsurilor lui, mai ales la efectele pe termen mediu și lung? Oare are în minte structura învățământului universitar la care vrea să ajungă? De ce încrâncenarea lui de a prelua și menține și portofoliul Educației?
Sincer, cred că-l doare undeva, dorsal, și că execută o foaie de parcurs care i-a fost „recomandată” de niște „specialiști”, consultanți internaționali. Pentru că, altfel, este foarte greu de explicat cum se menține la putere când n-are nici sprijinul complet al propriului lui partid, în timp ce cei căruia-i sunt potrivnici ar putea obține lejer majoritatea, în caz de anticipate (AUR și PSD cumulează cam 60% intenție de vot). Pare voinicul din poveste, cu cămașă de zale fermecată și cu drujbă în loc de paloș. Cu noi, oamenii de rând în rol de personaj negativ colectiv, care trebuie să plătească. Cum pentru ce? Pentru reducerea deficitului, ce nu-i clar?????
Toți ăștia cu funcții primesc, la prima oră, o „revistă a presei” referitoare la funcția lor; când cine o face e competent adaugă și alte informații utile
Oare Bolojan știe și de faptul că cei cu pensii speciale și cei în activitate s-au înscris cu miile la UZPR de asemenea în alte uniuni de creație, academie și cine mai știe unde , dar de unde incaseză 50% în plus la pensie din pensia normală, dar mai interesant din cea specială? Nu se vorbește, nu se știe, mass-media aservită total lor, nu face nicio investigație. Cică GDPR!
Cautați articolul din ziar, din care mai dau un fragment:
“ Statul român este complicele unei fraude de proporții prin care sistemul de pensii este împovărat de plata unor indemnizații pe care nu ar trebui să le achite. Prin intermediul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) sunt plătite indemnizații către persoane care au fost condamnate penal sau care nu au avut nicio legătură cu presa.
După ce UZPR a fost inclusă printre uniunile de creatori ai căror membri ieșiți la pensie pot primi o indemnizație echivalentă cu 50% din cuantumul pensiilor, numărul membrilor Uniunii a crescut exponențial fiind primite persoane care nu au lucrat în viața lor ca ziariști.
Din 2006, statul acordă o indemnizație de 50% din pensie artiștilor membri în uniunile de creație, ca o modalitate de rotunjire a câştigurilor artiștilor care adesea aveau la bătrânețe venituri de mizerie. Prin Legea 83/2016 a fost inclusă și UZPR în rândul acestor uniuni de creație, întrucât era singura asociație a jurnaliștilor care avea statut de utilitate publică, din anul 2008.
La acea vreme, intenția era să asigurăm o pensie decentă multor jurnaliști care aveau pensii foarte mici, mai ales în provincie. Mulți dintre ei au lucrat pe drepturi de autor, cu salariul minim pe carte de muncă”, a explicat Benone Neagoe, secretar general al UZPR la data adoptării legii.
Însă prin această lege, Uniunea s-a transformat într-o afacere în care sunt incluse acum mii de persoane. În lista oficială cu membrii UZPR în 2021, publicată în luna mai, se află 3.299 de persoane, însă chiar Uniunea recunoaște că nu toți sunt în listă fiind invocată protecția datelor personale, celebrul de acum GDPR.”
Stie Bolojan?
Nu cred, că alfel ar acționa!
Țara de hoți, se fură tot, chiar și doctorate!
Ar fi bine sa sesizati si cabinetul domnului Bolojan, nu cred ca stie
Bine că, în sfârșit, mai pomenește cineva de asta! Eu am tot încercat să atrag atenția dar toți au pus batista pe țambal!
Tot felul de netalentați primesc bani necuveniti, în detrimentul celor care au muncit cinstit! Dacă nu au vrut să contribuie, au dat-o la pace cu patronii, treaba lor! Nu aveau decât să se ducă la drumuri sau la sapă sau oriunde altundeva (nu mă refer aici doar la jurnaliști)!
Între timp, cei care au muncit cinstit și din greu, în siderurgie, în mediu radioactiv, în industria chimică etc sunt jefuiți, li s-au tăiat la pensie grupele de muncă!
Artiștii despre care vorbiți , NU de la bugetul de stat iau acei 50% ( care nu sunt în realitate chiar 50% ) în plus la pensie , ci banii vin din fondurile UCMR la care fiecare artist cotizeaza în perioada de activitate ! Nu are nicio legătură cu fondul de pensii de la stat , iar dacă un artist solicita acei + 50% la pensie , îi va primi exclusiv dacă a fost înscris și a cotizat în cadrul UCMR . Dacă a existat o perioadă în care un artist a intrerupt depunerea cotizatiei din diverse motive și solicita totuși acel plus după ieșirea la pensie , îl va primi doar după ce va achita acea cotizatie integral . Dacă nu dorește sau nu poate sa achite acei bani , artistul rămâne cu pensia calculata pe Legea Pensiilor existenta oficial la momentul pensionarii .
Buna tuturor, vorbesc în calitate de persoana care dorește sa urmeze un doctorat (în străinătate, dar nu in România). A face un doctorat este strict o alegere personala, dar si profesională. Un doctorat implica foarte multă munca nevăzută in a aduce o contribuție unica si valoroasa lumii si cunoașterii, pentru ca scopul principal in a face un doctorat este de a îmbunătăți ceva si de-a educa, pe tine si altii, in acest demers.
Aceste măsuri nu ma surprind in mare, pentru ca am observat cum este tratata educația si cunoașterea în România. Ce valoare mai are un doctorat? Ce valoare mai are o persoana, un academic ori școlar care își dedica ani din viata pentru a aduce un plus contribuție omenirii? Îmi e clar ca nu prea multe din perspectiva politica, iar aceste măsuri imi clarifica acest lucru.
Sistemul romanesc de educație e clar subfinantat, unde ramai plin de carențe si unde e greu sa faci performanta. Am facut facultatea de licenta in tara, apoi am ales sa plec in occident pentru a face un master cercetare si mai departe un doctorat. Alegerea de a nu face un doctorat in România nu a fost una deloc ușoară. Un student de doctorat trebuie sa-si asigure singur venitul pentru trai (daca reușești sa prinzi o bursa de 500-600 euro ar fi bine, dar e foarte mica comparativ costului prezent de trai), sa asiguri performanta academica (pentru ca e un domeniu extrem de competitiv pentru cei care-si doresc o cariera in cercetare) prin publicarea de articole științifice, participarea la conferințe si alte evenimente științifice internaționale etc.
Sunt multe de zis. In esența, nu consider ca este un suport din partea statului pentru cei care-si doresc sa faca o educație superioara. Discrepantele dintre sistemul romanesc de învățământ si cel din vest sunt extrem de mari, iar in timp, acesta își pierde valoarea din ce in ce mai mult. Ce valoare mai are cunoașterea, va întreb din nou? Cum as putea sa stiu ca as avea titlu de doctorat, muncit pe brânci din propriile puteri, cand sunt atât de multe spețe politice care plagiază, au diploma de la facultăți obscure (nu cred ca are sens sa dau exemplu pentru ca sigur știți)?
Educația își pierde treptat valoarea, iar acest lucru o sa ne coste mai mult decât 400 lei tăiați din indemnizația pt un PhD – suma care era oricum simbolică- mai mult decât bursele tăiate studenților si elevilor, mai mult decât tot.
Educatia, stiinta si cercetarea au fost desconsiderate, bulversate si subfinantate decenii la rand de politrucii de la noi. Dispretul si minimalizarea acestora de catre niste nulitati… O gramada de politicieni sunt vai de capul lor, fie cu bac pe la 30-40 ani, fie cu plagiate, fie cu facultati si masterate de carton fara nicio substanta, fie chiar fara nicio facultate. Peste 75-80% din ei sunt in situatia asta. E un cerc vicios, erducatia si cercetarea sunt subfinantate, a.i produc in mare parte loaze sau oameni prea putin pregatiti, care la randul lor vor vota nulitati si vor desconsidera educatia.
Pe de alta parte, cred ca procentul celor care au obtinut doctoratul fraudulos si care iau spor de doctorat e relativ mic, avand in vedere ca cei care au plagiat/furat sunt in general prin institutii de forta unde nu iau spor de doctorat. Marea majoritate a celor cu spor de doctorat e in inv superior si cercetare, si cred ca majoritatea din ei si-au luat doctoratul pe bune. Economiile care se fac la buget cu reducerea acestui spor sunt infime, si deci masura e fara rost. Aceasta reducere face f.mult rau inv superior si cercetarii, unde salariile sunt oricum destul de mici, iar tinerii iau salarii si mai mici!
Aveți dreptate!
Încă o măsură neinspirată a d-lui Bolojan.
Nicicum, nu se orientează să colecteze bani acolo unde sunt ( vezi corporațiile/multinaționalele, la ăștia chiar le a scăzut impozitul, de la 1% pe cifra de afaceri, la 0,5%). Omul este încrâncenat pe păturile sociale defavorizate, atât poate sau atât are voie.
De fapt, procentul e chiar mare! Iar fenomenul a început încă de pe vremea lui Ceaușescu
Plagiatul nu este doar un furt. Este si impostura.
Ati sesizat corect, unii doctori au parasit domeniul de activitate in care s au pregatit (sau doctoranzi cu tezele depuse). Alti neaveniti au dat doctorate de forma si au ocupat locurile.
De ce ?
2 motive: 1. nevoia de cadre supuse stabilor (din cercetare, din politica) si 2. ordinul pe unitate dat de Ilici:”Furati”!. In domeniu, asta insemna doctorate pe bani. Nu aveai bani, nu aveai ce cauta in zona.
Oamenii de care avea nevoie sistemul (ticalosit) erau oamenii „descurcareti”. Faceau rost de bani, deschideau usile cu capul, plagiau etc. Nu e vorba doar de suplimentul ala derizoriu la salariu. E vorba de politica cadrelor. (Cacofonie intentionata.)
Plătind titlul de doctor, se plătește practic hârtia, nu cunoștințele rezultate din aceste studii. La angajare în domeniul in care ți-ai dat doctoratul, vei fi apreciat si remunerat mai bine, pentru că vei fi mai productiv in munca depusa si vei aduce beneficii mai mari firmei, comparativ cu un angajat fara doctorat. În concluzie hartia care atesta doctoratul nu trebuie plătită. Așa este in capitalism.
@Lungoci Ștefan _ „…vei aduce beneficii mai mari firmei, comparativ cu un angajat fara doctorat”
Sporul pentru doctorat se acordă doar lucrătorilor din mediul public.
Firmele private nu acordă vreun spor doctorilor în științe angajați, ci salariile lor se negociază, la fel ca ale tuturor celorlalți lucrători.
Unde duce această măsură a guvernului?? repară sau reglementează ceva sau face și mai rău??
Ce motivare ar mai fi ca cineva să se înscrie la doctorat???
Să facă acest efort din plăcere? Să se gândească că o să câștige la salariu 300 lei??? Mai mult, acum de la 3 ani se face 4.
Cred că în aceste noi condiții, în toamnă, locurile bugetate la doctorat vor fi ocupate 10%.
Mai bine guvernul ar renunță total la școala doctorală și o trece la capitolul reforme.
Poate „recunoașterea” în lumea științifică? Posibilitatea de a accesa niveluri superioare de cercetare?
Doctoratele, pe merit sau pe bani, sau cadou, au fost date de către profesori. Eu nu am auzit niciun profesor protestând decat acum când li se ia!
După mine, profesorii sunt complice la mizeria asta!
Cred ca e o metodă de a se arăta cu degetul unul pe altul.
Sau, să spună ei cui să i se ia!
Cu tot respectul, pentru profesorii necorupti!
Felicitari autorului!
Credeam ca nimeni nu va mai mai face observatii pertinente asupra acestui subiect.
În general doctoratele sunt copii după copii mai vechi. Asta e sistemul in Romania, chiar si pt cei care le iau „pe bune”. Cel puțin in domeniul ingineriei unde de zeci de ani se preda la majoritatea facultăților materii cunoștințe vechi de peste 30 ani nici nu au pe ce bază sa aducă vre un doctorat ceva nou
Uau, sunt surprins de părerea dumneavoastră! Avem un boom tehnologic fantastic în ultimii 20-30 de ani. Cred că nu înțelegeți domeniul.
Motoare mai eficiente (combustie sau electrice), construcții mai fiabile, robotizate, automatizare excesivă, IT, AI samd.
Materiile inginerești de bază au rămas aceleași, este firesc, așa cum fizica de bază a rămas aceeași. Inovația vine din aplicațiile în industrie. Foarte multe și foarte agresive.
Nu pomenesc de automotive sau Starlink, deja sunt trecut. Pun aici spectacolul roboților : https://youtu.be/LPEGve_U1cY?si=g4TU3cXeXw_JIAfW
Si vă invit să vă gândiți doar la modul în care acești roboți își controlează centrul de greutate. Atât. Ecuațiile fizicii clasice sunt aceleași.
Noutatea nu vine din ecuațiile clasice, ci din aplicabilitate lor. Acest studiu ar merita extins într-o perioadă doctorală? Sau ar trebui condensat în studiile de licență / liceale?
asta e chiar amuzant. Evident că doctoratul nu se face din ce se predă la școală, prin definiție e vorba de o muncă de cercetare. Mă apucasem și eu de doctorat, la invitația unui fost coleg, actualmente profesor, tema era legată de Inteligența Artificială (cum altfel?) ; intenționam să mă ocup de un algoritm, pe o idee, ce e drept, care îmi venise prin ’86 când eram student, dar care la acea dată avea legătură cu optimizarea unor calcule, nu avea un scop practic precis – ori acum s-ar fi potrivit. Mi-am dat seama că nu am suficient timp pentru asta dacă vreau să o fac ca lumea, deci am renunțat. Erau și alte variante :) Însă hai să zicem că domeniul meu e mai recent, puteți să îl vedeți pe domul de la Timișoara care proiectează poduri și care are inovații în domeniul construcțiilor, unele de care știu sunt cele de la podurile de pe A10 (https://ssf.ro/). Construcțiile… ai zice că teoria s-a epuizat în secolul 19, dar uite că apar materiale noi, cu care poți să proiectezi structuri noi, dacă ai minte și interes chiar se poate face ceva. Informația circulă chiar și în România :) Ceea ce vedem noi, doctoratele de la Academia de Poliție, e altă poveste, niște cetățeni care își cumpără onorabilitatea sau eventual își asigură sinecurile cu un titlu pe care eventual rivalii nu îl pot obține prea ușor neavând aceleași relații…
,,Cartile din carti se fac ” – Emil Mihuleac
Este adevărat și asta. Sunt domenii (de exemplu literatura) în care nici nu poate fi altfel. Ba chiar și în teologie, e la fel, pentru că documentele/sursele la dispoziție sunt cele care sunt. Însă totdeauna este loc pentru o interpretare nouă, pentru o nuanță care nu a mai fost evidențiată etc. În inginerie e avantajul că poți face și experimente; rămâne loc pentru a încerca ceva nou, și chiar și faptul că „nu merge” e o informație utilă pentru știință, ca să nu mai încerce și alții. Problema e că titlul de doctor fiind impus pentru cadrele universitare ești cumva nevoit să faci un doctorat devreme, când poate nu ești încă pregătit, nu s-au sedimentat toate informațiile și nu au fost filtrate prin experiența în domeniu care se câștigă în timp. Dar în final, dacă ai „chemare” poți, și sunt sigur că multe lucrări de doctorat sunt valoroase chiar dacă nu sunt de Nobel. Problema se pune la disocierea de impostură, și e reală. Sunt doctoratele obținute „pe linie politică”, apoi cele „pentru mărire salariu” (nu doar profesorii universitari sau cercetătorii au sporurile astea ci și orice angajat, la limită vorbind o femeie de serviciu la stat ar putea beneficia de spor de doctorat). Asta transformă titlul într-o marfă: pot câștiga x lei în plus până la pensie, atunci merită să investesc x/3 în cumpărarea unuia. Când cineva zice că „toate doctoratele sunt copii” mi se pare că, minimizându-le pe cele meritorii, de fapt le justifică pe cele frauduloase. Pentru că, nu-i așa, toate sunt la fel, copii …
Nu se poate democrație cu prosti și economie de piață cu hoți.
Academician Dan Berindei
Primii si singurii vinovați sunt coordonatorii de doctorat ,pt ca au permis copy paste,dictoratele astea sunt fake in proporție de 90%.Și totuși de ce trebuie plătite de statul român prin aceste sporuri nejustificate.Acesti doctoranzi au băgat tara in deficit,nu sunt in stare sa aplice pt fonduri ue, societățile conduse de acești doctoranzi sunt pe pierderi sau in faliment ,dacă ii lași sa vorbească constați ca sunt agramati, acești doctoranzi au inventat programul AnghelxSaligny pt jefuita bugetului national
Și eu mi-s doctor în Geologie al universității „Babeș Bolyai” din Cluj, din 1995. Cărțile și doctoratul meu se află la TOATE bibliotecile facultăților de geologie din universitățile din România, inclusiv A.I. Cuza din Iași. În comisie am avut reprezentanți – pe lângă profesori de la universitățile din țară – din Franța, (BRGM-Orleans) și univ. din Beograd (prof. Slobodan Iancovici și Stevan Karamata).
Astăzi acest titlu este aproape bagatelizat, de când avem puzderia de „universități” județene cu cadre „universitar„” slab pregătite, care scot an de an proști cu „diplome”… La ce ne trebuiau aceste „universități” care puteau rămâne institute de 3 ani pentru a scoate cadre didactice, clasele 5 – 8…; numai ca să ne comparăm cu țările civilizate ale Europei ca număr de studenți ?… Am ajuns de râsul curcii cu, „calitatea” absolvenților produși de aceste „universități”… Așa că hotîrârea guvernului de a desființa aceste bonusuri pentru miile de „dottore” este binevenită ! Poate se va mai tempera elanul politrucului român de a deveni și profesor universitar…
Care a facut doctorat pe bune sau are macar habar de criterii.e o gluma proasta la 99% din detinatori?e un grad de impostura inimaginabil pe fiecare nivel
Sporul de doctorat este o aberație, provenită din sărăcia anilor nouăzeci: o modalitate forțată de a mări venitul cadrelor didactice universitare (aflate atunci la limita supraviețuirii).
Este aberant să primești acest spor când cerința postului impune să ai doctorat;
Este necinstit să primești acest spor dacă existența doctoratului nu se reflectă în calitatea muncii depuse, acolo unde deținerea doctoratului nu este o condiție de angajare.
Prof. univ. Corneliu Bălan
(beneficiar al sporului de doctorat din 1993). Am susținut întotdeauna desființarea acestui spor în universități și institute de cercetare. În celelalte instituții sporul trebuie corelat cu eficiența și calitatea muncii depuse.
Dar ce părere ai când salariu unui debutant din preuniversitar este EGAL cu a unui asistent universitar cu doctorat ?!? Dacă postul impune să ai doctorat , salariul trebuie să fie proporțional cu cerința necesară postului. Sunt 4 ani de studiu suplimentar cu rapoarte și publicări in reviste indexate , acolo la conferințe de nivel A la B , nu te iartă nimeni dacă aberezi ..
Parerea mea este ca salariul trebuie sa reflecte valoarea muncii depuse, fara sporuri si alte smecherii.
Daca ai o pregatire de nivel foarte inalt (eventual academic) refuza un job care nu este dpdv al remunerarii corespunzator nivelului tau de pregatire si cauta in alta parte.
Nu gasesti nimic, reprofileaza-te sau accepta ceea ce ai!
Ghinion!
Cei care și-au făcut doctoratul „pe bune” i-au tolerat pe impostori, pe principiul „cu ce mă afectează, de ce să deranjez”?
Acum n-au decât să plătească!
Mulțumesc pentru comentariu. Da, unii am plătit, dar tot nu contează, pentru că știu mai bine judecătorii ÎCCJ, dreptate ce-o fi aia, iar CEDO declară inadmisibilă o astfel de cerere. Sunt de acird cu opinia de a fi tăiat acest spor complet pentru cei care doresc. Eu voi face o astfel de cerere curând, angajatorii acceptă.
Până la urmă ne resemnăm cu apărarea Dunning-Kruger și comentăm din când în când cu gândul la clasica replică de film pe care eu am citat-o cândva, de vreo două ori, până să ajung la Curți, dar fără efect: help me, to help you. Probabil că următorul spor tăiat va fi acela de predat în limba engleză.
Există un astfel de spor???
Cind hotii isi voteaza singuri sporuri vreti sa va intrebe daca sinteti de acord ?!
Desigur, aveți dreptate în ceea ce scrieți, venim însă și cu ceva soluții? Ce se putea face? Eu aș tăia complet sporul de doctorat. Să se vindece puțin rănile (probabil câțiva ani buni). Cine să ia la puricat fiecare doctorat, cum să se rezolve mai exact problema miilor de impostori din sistem?
Sunt absolut convins ca piața oferă suficiente pârghii ca inovațiile cercetătorilor să fie recompensate meritocratic.
Este un mare pericol să se generalizeze. În mod normal, se justifică să își spună părerea despre doctorat deținători ai acestui titlu, cu rezultate deosebite în activitatea de cercetare și în învățământul superior. Titlul de Doctor în științe, înainte de 1989, presupunea examene dure și activitate de documentare și cercetare de mulți ani (de regulă peste 6 ani – în domeniul tehnic). Dreptul conducere în domeniul doctoratului îl obțineau numai profesori universitari și cercetători cu activitate științifică și rezultate deosebite. Este adevărat ca după 1989 lucrurile au scăpat de sub control și legislația nouă a permis degradarea activității de conducere a doctoratului. Această activitate ar trebui să fie rezervată pentru cei care lucrează în domeniul cercetării științifice și cel universitar (rămânând condiție de prezentare la concursul pentru posturile de conferențiar și profesor dindomeiul universitar).
Văd că toți uite că în România și în UE așa a fost construit sistemul universitar: licență, master, doctorat. in România au obținut titlul de doctor cam 1% din populație, ultimul loc din UE. Problema este învățământul superior privat care a produs cam 80% rebuturi care acum reprezintă 90% din cei cu funcții de conducere în partide și instituții publice sau private
Nici cu învățământul „de stat” nu îmi e rușine! Cum am zis: fenomenul a început încă de pe vremea lui Ceaușescu!
La câți doctori în medicină avem la diabet nutriție trebuia că diabetul să fie vindecat în România. La noi sunt mai mulți doctori în diferite științe decât medici.
Nu aveți tocmai dreptate. În învățământ este într-adevăr oarecum obligatoriu titlul de doctor de la lector/șef de lucrări în sus. Asta n-ar trebui să fie o problemă și pare normal. Calitatea învățământului de care sunt responsabili, până la urmă, dascălii a scăzut constant și decis încă din timpul lui ceașcă, afirm asta în deplină cunoștință de cauză.
Dar sunt și alte profesii în care titlul de doctor ajută promovarea. De exemplu, cele militare sau de tip militar unde titlul de doctor permite obținerea unui grad de general sau chestor mai repede, mai ușor. Sau în avocatură, poți intra în barou fără examene dacă ești doctor în drept.
Apoi este „sporul” în cazul bugetarilor. Politica „sporurilor” este o mare porcărie și nu este cazul să înșir aici sporuri absurde.
Adică, un doctorat nefondat sau plagiat este un dublu furt – pe de o parte cel intelectual, pe de altă parte furtul concret financiar (spor și poziții ierarhice nemeritatele plătite din buget). În privat,, nu există sporuri. Legea prevede un salariu minim mai mare pentru posesorii de doctorat și atât. De altfel, așa ar trebui să fie și la bugetari.
Problema titlurilor nemeritate nu este nouă, nici măcar din timpul lui ceașcă. Ana Pauker a creat prima școală de învățământ superior, A A. Jdanov în 1945. Pe principiul „n-avem diplome, ni le scriem singuri”. Apoi a mai fost creată o „școală”, apoi s-au unit în „Ștefan Gheorghiu”. Ca și acum, foamea de albăstrire a sângelui era mare, așa că adoptase denumirea „Academie”.
După ’90, foamea a devenit mult mai mare și „piața” a crescut vertiginos. „Ștefan Gheorghiu” a devenit SNSPA, dar au fost înființate și alte fabrici de diplome, nu numai particulare, și de stat, susținute de buget. O mulțime s-au împopoțonat cu titlul de „Academii”.
Există legi, inclusiv reglementări privind tezele, dar nu sunt aplicate, oricum nu riguros. Și nici nu se vrea politic a fi aplicate. De exemplu, cineva care a obținut fraudulos titlul de doctor în drept ar trebui să fie exclus din baroul în care a intrat fără concurs, ar trebui să restituie sporul încasat prin furt. Ați auzit de vreo asemenea acțiune? Mai mult, există pretenția ca asta să se facă doar prin justiție, iar la noi justiția durează ani și ani, cu un rezultat incert. Fiindcă și justiția este în aceeași situație. Verificați, vă rog studiile șefei și adjunctului CSM. Puneți-vă întrebarea de ce CV-ul duamnei Lia este secretizat.
Am constatat, acum vreo doi ani, că nici CV-urile diplomaților nu sunt disponibile, btw.
Am lucrat in cercetare, invatamant superior si am fost referent la cateva teze de doctorat. Pot afirma ca circa 25% din teze sunt realizate cu onestitate, restul cu diferite nivele de plagiat. Dar peste toate, sporul de doctorat a ajutat ca un cadru didactic univ. sau cercetator st. sa publice articole, sa participe la conferinte, unde taxele de publicare si de participare erau ridicate. Licitatiile pe proiecte de cercetare la noi, foarte rare, discutabile ca evaluare si finantare. Asa dar, sporul pt.doctorat este inca util pentru inv.sup, cecetarea din institute si cultura. Iar ce ii reprosez premierului este ca aplica taxe si impozite, taie sporuri fara o analiza corecta si la detaliu. Cert este ca are consilieri care dau idei din birouri si care nu au nicio tangenta cu realitatea. Iar aceasta nu este reforma ci o bataie de joc facuta oamenilor cinstiti si implicati profesional.
Cândva, persoanele cu studii de doctorat nu primeau sporuri salariale pentru aceste titluri. Aveau acces în anumite funcții științifice. În urmarea cercetării efectuate pentru doctorat, de obicei, rezultă o îmbunătățire activității în domeniul respectiv, există o aplicare a temei de cercetare în practică. Sporul pentru doctorat, acordat în procente din salariu, a deschis multora apetitul pentru tot felul de doctorate. Majoritatea doctoratelor obținute după 1990 nu aduc beneficii societății, sunt făcute în interes personal. Nu ar trebui să se acorde sporuri pentru doctorat din bugetul național.
De ce-or fi vrut politrucii semi-analfabeți să-și cumpere sau să li se facă cadou „doctorat”? Ce-o fi în mintea lor de găinari? Așa că zic să se facă distincție între doctoratul științific și „doctoratul” politic, iar ălora să le plătească spor partidele lor! Și pe morminte să le scrie „doctor politic în filozofie” sau ce-o să fie. Ați observat că merg la „științe politice”, „științe militare”, „filo-zofie” („zofos”, că de „sophia” nu-s în stare!), „management” și altele asemenea?, încă nu la matematică, fizică și alte științe exacte. Dar cine știe ce va fi în anii următori, aspirațiile lor sînt în umflare.
Toți proștii au doctorate și masterate în România! Vad că in nici unul din comentarii nu se atinge esența: cu excepția celor din cercetare, studiul unor științe avansate, domenii în care chiar ai avut descoperiri/inovații/invenții, în rest nimeni n-ar trebui să acceadă și beneficieze de asemenea titulaturi.
La mine in oraș este un( sunt mai multe, da’ de acesta știu concret) caz identic cu cel în care a fost condamnat Dragnea, o angajată a unei instituții din administrația locală are un doctorat și masterat obținute intr-o vară, da’ practic e mai mult la biroul pnl local. A obținut acele titluri doar pt. sporurile pe care le primește.
De văzut și impostura de la vârful și restul acacademiei Române.
In preuniversitar mai bine s-ar taia gtradatia de merit! Unii doar fac dosare si sunt abonati la gradatie. Mai bine se dau premii substanțiale pentru locul 1,2,3 faza nationala si internationala si atat. Nu gradatie pe 5 ani. Se premiaza confectionatul de martisoare, incondeiatul de oua, plantatul copacilor…..Nu e corect. Sunt profesori care nu au timp sa stea sa faca dosare…
Apreciez articolul. Totusi sugerez, ca opinie alternativa, abandonarea expresiei „furt intelectual” pe care o consider inadecvata. Plagiatul in sine este o frauda. Nu este necesara utilizarea expresiei „furt intelectual” care desi foarte frecventa exprima mai degraba aspectul emotional determinat de oprobiul public pentru frauda prin plagiat. Informatia exprimata in cuvinte, expresii sau reprezentari nu poate fi furata. Ea ramane in totalitate in posesia autorului ei indiferent pe ce cale, legala sau frauduloasa, se transmite public.
In ceea ce priveste doctoratele am sugerat, tot ca opinie alternativa, ideea considerarii unei teze de doctorat ca „document academic prezumtiv valabil” la fel cum un brevet de inventie este „document juridic probabilistic”. Pentru cei interesati a se vedea pg.27-28 din lucrarea „Plagiatul tezelor de doctorat.Intre suspiciune si verdict” disponibila gratuit pe site-ul
https://www.editurapolitehnica.upt.ro/ro/editura/download/category/9-carti-tehnico-stiintifice-cursuri-universitare
Plagiatul e furt intelectual.
E firesc sa aveti o opinie diferita, dar ar fi fost util s-o si argumentati. Altfel opinia Dvs. ramane o simpla etichetare.
Furtul rămâne furt!
Hai sa nu inventam expresii noi pt. o faptă penală!
Probabil probleme de morală….
F.buna inițiativa ptr.doctoranzii de hârtie,trebuia mai demult aceasta măsură dar cum mulți incompetenți au fost la conducerea țării de ani de zile ,nu a fost interes ptr.eliminarea lor .
În cazul meu, asistent univ dr cu diplomă de doctorat pe bune, luată la o universitate aflată în top 30 mondial, cu ani de muncă, salariul va ajunge, după reducerea sporului și după tăierea sporului de hrană (tichetele de masă), la nivelul unui angajat începător la Mega sau la Lidl. Fiul meu râde de mine, pe bună dreptate, și îmi spune că el nu va fi prost să aleagă un asemenea drum; când îl îndemn să citească și să învețe ca să se realizeze, se uită la mine cu compătimire… până la urmă, sper să fie el mai inspirat și mă bazez pe el să îmi dea o mână de ajutor la pensie…
Am constatat, acum vreo doi ani, că nici CV-urile diplomaților nu sunt disponibile, btw.
Adaug la comentariul de mai sus că la Mega ai program de 8 ore pe zi, iar eu am 20 de ore de predare săptămânal care presupun cel puțin încă atâtea pentru pregătire – alte teste, teme, am renunțat să mai cer (deși ar fi foarte importante pentru studenți) pentru că nu am când să le corectez. Apoi obligații de cercetare (slavă Domnului că am încă acces la tot ce e electronic prin universitatea din vest de unde mi-am luat doctoratul), conferințe, organizare de colocvii, admitere, orar și atâtea altele, că mă gândesc foarte serios să las totul baltă și să mă angajez la Mega. O singură viață am totuși.
A da spor de doctorat este ca și cum ai da un spor la salariu unui șofer de autobuz pentru că are Carnet de conducere! Titlul de Doctor trebuie să fie o condiție de ocupare a unor posturi. Atât! Nu există „spor de doctorat” în SUA sau UK…
Bună invitarea la a compara. În altă registru, de ce un șofer de autobuz care răspunde în fiecare moment de patruzeci (sau mai mult) de persoane să aibă salariu mult mai mic decât un controlor de zbor [în secolul al XXI-lea]? De ce un profesor care răspunde în fiecare moment de patruzeci (sau mai mult) de persoane să aibă un salariu mult mai mic decât un șofer de autobuz?
De acord, ca in alte tari nu exista asa ceva. Dar sunt mai multe posibilitati cu proiecte de cercetare, prin care un cadru univ. serios isi poate creste veniturile dar si aplica sa scrie carti, tratate, articole, participari conferinte. In Ro cercetarea nu are nici 0,5% din PIB !!! Iar a publica in o revista valoroasa, costa intre 1000 – 1500 de euro, la fel si o taxa de participare.
@Tarko Laszlo _ „A da spor de doctorat este ca și cum ai da un spor la salariu unui șofer de autobuz…”
Mutatis mutandis…
Întrucât observ că aveți cunoștințe în aria șoferitului, îndrăznesc să aduc o observație comentariului dumneavoastră, păstrând dialogul în cadrul domeniului care vă este familiar.
„A da spor de doctorat este ca și cum ai da un spor la salariu unui șofer de autobuz” care deține permis pentru a conduce autovehicule specifice categoriei D, dar are permis și pentru categoria DE.
În mod curent, este posibil ca respectivul șofer să conducă doar autobuze pentru care are nevoie de permis categoria D. Dar, în situația în care STB – să zicem – are nevoie [eventual/ocazional] de un conducător mai competent, care să conducă un autobuz articulat, îi va putea încredința sarcina.
Adică, nu va trebui să angajeze încă un conducător de autobuz, nu va trebui școlarizat un angajat existent, nu va trebui să bugeteze o mărire de salariu.
Și să nu uit…
Permiteți-mi, vă rog, să vă reamintesc că acest spor se acordă doar angajaților din domeniul public.
Problema este reală, lipsa integrității. Este de fapt tot o formă de corupție – generalizată!!! Începând cu obiceiul prost de a duce flori și altele la educatoare la grădiniță. O cauză este și proliferarea universităților particulare. În 1989 existau 18 universități de stat, în 1999 existau 59 (?) universități de stat și 60 private – pentru că UE ne-a criticat că avem numărul de studenți la mia de locuitori (sau suta de mii ?) prea mic. Dar nu este o formă de corupție (mascată) și faptul că am privatizat PETROM ca o condiție să fim primiți în UE și altele? Și ne-am dat pe brazdă. Cu ce preț? Îl vedem astăzi. Și tăcem asurzitor!
Nu inteleg de ce aruncati cu pietre in univesitatile particulare . Institutiile de autorizare si acreditare trebuie sa isi faca treaba pe de o parte iar pe cealalta piata sa decida care universitate traieste si care moare . Nu in ultimul rind , angajatorii sa nu se lase aiuriti de diplome si titluri ci sa angajeze pe probe de lucru si pe contracte de management .
Habar nu aveti?!! Acreditarea multor univ private si facultati private s- a facut pe f. bani grei. De aici, au primit mii de studenti pe dosare, fara examene, si care au trecut ca gasca prin apa. Erau platitori de taxe, deci banii de acreditare trebuiau recuperati.
Exista un domn , autor peaceasta plat-forma , Bradut Vasile Bolos care ma certa pe mine ca am tendinta sa generalizez . Exact asat o sa va spun acum ; va este usor sa generalizati . In mediul privat exista multi licentiati ai universitatilor private . Acesti oameni fac performanta si produc valoare adaugata din care se infrupta mediul bugetar . Dintre acele multe lucruri care lipsesc mediului bugetar unul se numeste lipsa criteriilor de selectie . Institutiile bugetare nu sint capabile sa ii scuipe afara pe incapabilii cu diplome . In mediul privat nu se intimpla asta . Invatamintului bugetar public ii pute concurenta . Asta este o realitate .
Sigur, ne împiedicăm în termeni. Într-adevăr, ar fi mai bine să nu existe niciun „spor de doctorat”, ci încadrarea în grila salarială în funcție de pregătire (fără discriminarea „la privat” sau „la stat”)! Ai 4 clase, ai salariu minim pe economie. Ai studii medii, primești salariu mediu. Ai studii universitare (și aici trebuie specificat faptul că nu poți compara studiile de 3 ani, numite pe vremuri „post-liceale”, studii inventate conform principiilor de la Bologna, la același nivel cu cele de 5 sau 6 ani!), primești între 1000 și 1500 de euro. Ai studii postuniversitare (adică Masterat), primești 2000 de euro. Ai titlu de Doctor (obținut în baza a câți ani de studiu și cu ce grad), să fii remunerat între 3000 și 10.000 de euro în funcție de valoarea adusă domeniului de activitate. Evident, tradus în lei la cursul zilei. Și mai este ceva de spus: un doctorat înseamnă intrarea automată în baza națională a grupului de cercetători pe disciplinele reflectate de Doctorat. Acesta este principiul Occidental: te-ai calificat ca cercetător, intri în zona de vârf a studiului domeniului de activitate, ceea ce împinge societatea înainte și aduce dezvoltarea acesteia în multiple direcții! De aici, încep etapele de cercetare și posibilitatea de a preda la nivel Universitar și de a publica lucrări științifice. Ba chiar de a mai scrie o Teză de Doctorat pe baza observațiilor din domeniul de cercetare! Așa ar fi cu adevărat așezată societatea pe criteriile meritocrației!!! Ah, și da, după multe cercetări și trei teze doctorale, sute de publicații și conferințe, atunci să ai dreptul de a ocupa un loc în ACADEMIA ROMÂNĂ!!! Desigur, cu un salariu de Academician de 25.000-30.000 de Euro pe lună! Doar aceia ar trebui să aibă dreptul de a fi Miniștri, Prim-miniștri, Guvernatori ai Băncii Naționale sau Președinți! Ei, ce părere aveți?😇
Parlamentarii și politicienii ar sta cel mai bine în grila asta: au 2-3 universități ( se pun, nu? Și cele din Buzău, Deva, etc?) masterate, doctorate cu Oprea.
Deci?
Există în învățământul preuniversitar o mulțime mare de cadre didactice care au doctorate și predau la clase de gimnaziu, fără a se observa în performanta calitățile și capacitățile academice ale acestora, sau predau la licee tehnologice, la clase de învățământul profesional, fără să-și dorească să utilizeze pregătirea ultracalificată pe care a obtinut-o performanțelor măcar la disciplina la care obținuse titlul de doctor. Eu cred ca toate aceste situații confirmă obținerea titlului de doctor pe baza unei ,,cercetări diluate,, sau plagiat.
Statul acordă burse pe perioada studiilor pentru doctorat.
De când, o diplomă obținută constituie un temei pentru a primi o rentă, indiferent ce faci?
Faci doctoratul pentru că dorești să aprofundezi studiul in un domeniu anume, să-ți dezvolți aptitudinile de cercetare.
Sunt profesii, ca de exemplu cadrul didactic universitar, unde obținerea doctoratului este o condiție de a profesa, dar nu un drept l a o rentă. Salariul de cadru didactic universitar răspunde la stimulentul de a obține titlul de doctor.
Există o anumită academie unde 70% din tezele de doctorat investigate s-au dovedit plagiate grosolane, titlu de doctor fiind necesar pentru a obține mai ușor ridicare în grad (militar, poliție, SRI etc).
Astăzi, indiferent ce lucrezi, dacă ai titlul de doctor ai dreptul la o rentă din bugetul de stat.
Curat murdar.
Un doctorat te învață cum să abordez o temă de cercetare, ce etape se parcurg ( mai întâi să stăpâneși domeniul, apoi stadiul actual al cercetărilor pe tema respectivă, apoi cercetarea teoretică proprie a temei împreună cu modelul matematic adecvat, apoi încercările experimentale care să verifice rezultatele cercetării teoretice).
Aceleași etape prezentate mai sus sunt necesare a fi aplicate la orice proiect, de orice natură din viața de zi cu zi, chiar dacă uneori este mai simplificat.
Prin urmare aceste cunoștințe asimilate la obținerea doctoratului vor fi aplicate în orice activitate, rezultând astfel o muncă cu rezultate superioare față de unul fără doctorat.
Aceasta este logică care impune plata doctoratului.
Treptele pregătirii sunt: liceul, facultatea, doctoratul. Investiția făcută în fiecare treaptă parcursă îți oferă o pregătire, iar apoi culegi roadele. Tocmai de aceea în învățământul superior se cere doctoratul, adică să ai nivelul de cunoștințe maxim, altminteri s-ar angaja persoane cu liceul.
Este o diferență semnificativă a unui doctorand de la începutul doctorandurii și de la sfârșitul ei, urmare a acumulării și dezvoltării lui.
Scolile doctorale si bursele exista din 2011. Pana atunci, doctoratele s – au facut pe banii, timpul doctorandului. Iar un doctorat corect se face in 5 ani. Deci ai adus un plus de valoare pregatirii personale care ar trebui recunoscut la nivel de salariu, la orice loc de munca. (Si un taran daca detine un teren, poate primi o renta). Lucru care in Ro nu a existat decat ca acest spor. Mediul universitar, academic si cultural impun doctoratele. Decaderea rapida a doctoratelor si plagierea a inceput cand functionarii publici si politicienii au dorit sa ajunga mai repede pe functii superioare. Iar Academia Romana numai la noi detine institute de cercetare. In alte tari, academiile nationale acorda burse pentru proiecte de cercetare valoroase care pot fi publicate ca teze de doctorat. Se face confunzie intre o renta si un drept de a fi retribuit conform eforturilor profesionale facute.
Cred că problema nu este sporul de doctorat, care și mie mi se pare destul de aiurea fiindcă, fără criterii de calitate, este sortit abuzului, ceea ce se și întâmplă. Problema mare este subfinanțarea cercetării fundamentale, fiindcă cea aplicată, în mod normal, trebuie finanțată de sectorul privat, care este beneficiarul. Există o falie în privința cercetării, între adepții utilitarismului cu orice preț și adepții culturii în definiția care cuprinde în mod esențial cercetarea, adică avansul cunoașterii ca întreg. În orice stat care se dorește a fi puternic, cercetarea fundamentală este prioritate națională și finanțată corespunzător. Atâta timp cât noi, ca popor și stat, nu înțelegem acest fapt simplu, impostura va fi tot timpul binevenită.
Pentru România: La ce ajută concret cercetarea fundamentală dacă e sau nu? La cea aplicativă culegi niște rezultate imediat!
In Romania sunt cca. 50 de INCD-uri, vreo 15 institute ale „Academiei”, puzderie de centre de cercetare de „excelenta” prin toate universitatile si facultatile de tara (a se vedea cazul politehnica Bucuresti – cele mai multe facultati au ajuns o fabrici de diplome phd)… ce produc acestea?
Maculatura ! Articole (neaparat ISI!) , brevete, conferinte, de care nimeni din industrie/economie (atita cita mai avem!) nu are nevoie …
De curiozitate, cititi titlurile proiectelor acceptate la finantare la ultimele competitii derulate: centre de excelenta (altele, ca actualele nu mai sunt de „actualitate”, etc. Reinventam apa calda …
Eu as spune, domnule @Constantin, să ne întoarcem un peșteri și să lăsăm știință pentru alte țări, mai bune. Ce le trebuie românilor învățătură!? Ei sunt buni agricultori, prin serele altora, buni asistenți, prin spitalele altora, buni constructori, pe șantierele altora.
Românii nu se nasc mai proști sau mai deștepți decât alții. Diferență între realizările altor state și realizările României, o face școala și munca. Atât.
1. Trebuie să știi în ce lume trăiești. Asta înseamnă școală și materii „clasice”.
2. Trebuie să știi stadiul actual al cunoștințelor științifice în lume. Asta înseamnă ieșire la conferințe, înseamnă înțelegere, cunoaștere.
3. Trebuie să poți fi la același nivel științific ce cel din jurul tău. Asta înseamnă să poți măcar reproduce studiile altora.
4. Trebuie să inventezi ceva ce nu este inventat inca. Asta înseamnă că după ce „stăpânești uneltele”, pui ceva peste. Schimbi paradigma.
Fiecare pas înseamnă cunoaștere. Fiecare pas înseamnă munca. Fiecare pas este important.
Dar sigur, putem trivializa. Când nu înțelegem munca, pare că „apa caldă” ar fi accesibilă tuturor. Dar uite nu este, chiar de multe luni. Și e o „banală apa caldă”.
@Constantin. Habar n-ai ce vorbesti, insailezi niste concluzii aiurea din 2-3 chestii disparate pe care oricum nu le intelegi. Cercetarea nu e „maculatura”.
Articolele, cartile, studiile, experimentele in ore si ore de munca reprezinta o baza necesara pt orice dezvoltari practice ulterioare. Stiinta nu se rezuma doar strict la ce e „folositor”, ci e un corp mai mare de cunostiinte care se leaga intre ele. Chiar lucruri aparent „nefolositoare” se leaga de altele si nu se stie cand isi pot gasi aplicatii practice.
Cercetarea e extrem de necesara in sec 21, dar din pacate la noi sunt multi habarnisti care isi dau aiurea cu parerea despre un domeniu pe care nu-l inteleg, ei fiind in scoala in general niste loaze.
La noi exista si plagiate si impostori, dar si multi oameni de buna calitate, profesionisti, care au muncit pe bune pt doctoratele lor. Iar proiectele obtinute in competitii dure cu evaluatori internationali sunt proiecte serioase. Si asta in conditiile unei finantari f.proaste si imprevizibile. A face generalizari stupide si a baga in aceeasi oala profesionistii si impostorii denota superficialitate de gandire.
@Ștefan _ „Eu as spune…”
Foarte probabil, tizul meu nu știe că România este statul membru al Uniunii Europene cu una dintre cele mai mici rate de absolvenți de învățământ terțiar și de absolvenți de școli doctorale, la mia de locuitori.
@Constantin _ „…cele mai multe facultati au ajuns o fabrici de diplome phd”
Eu cunosc doar persoane care și-au obținut diplomele muncind de greu.
Desigur, nu cunosc experiențele tizului meu.
Dar, dacă domnia-sa știe atât de bine cum se poate „fabrica” o diplomă de doctorat, este posibil să fi trecut printr-o astfel de experiență.
În acest caz, îl rog pe tizul meu Constantin, cu toată deferența, să-mi spună cum pot procura o diplomă de doctorat „fabricată” conform celor scrise de domnia-sa.
…Aș prefera o diplomă de doctor în domeniul Aeronavelor, dacă este amabil.
In anii 70-80 la Teatrul Mic se juca o piesa Efectul razelor gamma asupra anemonelor. Noi, mai hitri, o adaugasem in vocabular ca Efectul razelor de luna asupra pantofilor de guma. Cam asta sunt majoritatea doctorilor din Romania. Au astfel de teze de doctorat.
Sa fii tara cu peste 100.000 de doctori si sa nu ai o universitate in top 1000. E grav. E foarte grav. Si tot mediul academic e vinovat de asta. Cum? Prin complicitatea tacita. Scoateti atitia mestecatori de vorbe, e plina tara de sociologi, specialisti in comunicare si alte bizdiganii, ca dai cu tunul dupa un instalator decent sau alt meserias. Sa ai locuri la masterat citi absolventi de facultate ai, sau pe acolo, e penibil. Sa ai atitea locuri la facultati (cu si fara plata) citi absolventi de liceu ai e si mai penibil. Acum citiva ani m-am amuzat luind statisticile si adunindu-le.
Piesa aia avea chiar legătură cu o problemă concretă. Și gravă!
Foarte corect articolul.Totusi o observatie am.Zici ca in invatamintul superior ar fi obligatoriu doctoratul.Da si nu.Intre 1974-1979 am facut facultatea la I.P.Cluj-Napoca. Profesorul Mihăilescu, stima si respect memoriei lui , nu avea doctoratul.Stiti de ce? Pentru ca nu avea ” nici auditoriu” la cunostintele lui. Dar sa mai vorbim de conducator parca cum se numesc acum.
Cu respecte,
Cerința aceasta a fost introdusă mai de curând, în legătură cu reorganizarea învățământului pe sistem Bologna, cu trei cicluri. Ea nu exista „pe vremea noastră” și Politehnica București (probabil și celelalte) a avut chiar unele probleme, pentru că nu existau suficienți conducători de doctorat care să le conducă pe ale celor tineri… Însă nu asta e acum problema, e firesc să avem o standardizare la nivel de studii, pentru a putea avea schimburi de studenți, profesori cu celelalte universități. Studiile noastre „pe vechi”, de cinci ani, sunt echivalate cu nivel „master”.
Concluzia acestor mesaje și comentarii în majoritatea lor sunt scrise de cei care nu știu cum se studiază la doctorat
Câte examene și cercetări se fac pe marginea unei teme
Cei ce vorbesc asa sunt în necunostinta de cauza cum se obține titlul științific și cata munca este în spatele acestui merit
E posibil sa fie și plagieri de teze dar sa nu vorbim ca toate tezele au fost plagiata
Dacă eu as cita teorema lui Pitagora sau legea lui Hess pe care le-as folosi în conținutul tezei înseamnă că am plagiat?
Nu cred căci ele au fost susținute din vremuri străvechi și au fost demonstrate ca asa sunt valabile.
Asa ca să vorbim la adresa personala nu la alte persoane pe care nu le cunoașteți și nu știți cum a obținut aceasta recunoaștere internațională
Ar fi bine sa vedem parul din fata ochilor proprii și nu acul din ochiul vecinului
Romania a devenit, deja, o tara prea putin educata : școala e privita ca o corvoadă, liceul ca un loc de recreere ( cel putin pana in anul 4) iar facultatea-un rau necesar. Sunt documentate atâtea cazuri de plagiate la cel mai inalt nivel, pe care guvernanții, ei înșiși-multi in culpa, le tolerează. Insa marea masa a romanilor habar nu are ce e un doctorat si la ce foloseste, de aceea nu pot înțelege de ce unii muncesc „pe branci” pentru acest titlu. In schimb ii înțeleg, mai lesne, pe cei care plagiază, adică pe „descurcareti”. Ca asa e romanul…
Marea problema (drama, pana la urma) a tarii asteia, e faptul ca exact cei care ar trebui sa aibă grija ca un doctorat sa nu fie plagiat, sunt cei care încurajează (sau, altfel spus, nu descureajeaza) astfel de practici: sefi de departamente din facultati, conducători de doctorat, decani si rectori ! Nu toți, dar cu o majoritate zdrobitoare….
Nu avea cum sa se dezvolte mediul academic , intr-o societate ,,coruptă ” condusa de mafiia din toate domeniile !!!
Suntem țara cu cei mai mulți doctori si generali,toți niște opirtunisti.
Din păcate singurii care au obținut titlul de doctor ,după ani de muncă, atit în exploatare cât și în cercetare,acum sunt la pensie sau nu mai sunt,nu au beneficiat niciodată de aceste sporuri,cu toate că lucrările lor au adus foarte multe beneficii economiei naționale!
Ma poate lămuri vreunul dân doctorii dă pân România, Elon M., Mark Zuckerberg, Bill Gates sau alți miliardari și potenți financiari ajunși acolo doar prin forțe proprii, de ce n-au nevoie dă titluri d’astea pompoase ca ielita corturară dân România?
Să fie dân cauza racilelor și mentalităților moștenite dă la comuniști? Pt. ce ar avea nevoie dă titlul dă doctor un bugetar care plimbă toată ziua hârtii? Ce morală poți să ai când te plângi că dacă pierzi sporul de doctorat și norma dă hrană, rămâi cu un salariu mediocru? Pt. ce ai doctorat dacă nu te duce capul să te dezvolți în mediul privat?
Toți incompetenții va ascundeți în sistemul bugetar în spatele unui suintem fraudulos dă masterate și doctorate, fără să fi adus nici un aport la dezvoltare a vreunui domeniu privat din România, iar asta din cauză că sunteți exact ce am scris la început.
Are vreunul dân doctorii ăștia vreun articol in vreo revistă științifică cu renume internațional? Nu! Acolo nu pot publica impostorii!
Cititi teze de doctorat pe rei.edu.ro si vedeti calitatea lucrarilor…deseori e mediocra at best. Azi tb sa ai doctorat sau sa fi doctorand pt a fi asistent universitar. Deci pt ce sa platim acest spor daca e obligatoriu de la intrare in cariera universitara? Sa platim habilitarea de ex., desi si ea a devenit comuna
Pragmatic, care sunt plusurile si minusurile detinerii unui titlu de doctor.
Minusuri:
– doctoratul se poate face in 3 moduri: cu bursa (esti platit cu o bursa mai mica decat salariul mediu pe economie), fara bursa (nu esti platit cu nimic), sau cu taxa (aduci bani de acasa). Indiferent de modul in care il faci, aceasta perioada nu inseamna perioada contributiva la pensie. Reamintesc, se poate iesi la pensie deplina dupa 35 de ani de contributivitate sau, la atingerea varstei de 65 de ani. Concluzie: perioada de studii doctorale nu inseamna vechime contributiva. Este voluntariat.
Plusuri:
– in perioada cat esti student doctorand esti asigurat la sanatate.
– dupa terminarea studiilor poti avea un plus la salariul de baza, „spor de doctorat”, daca lucrezi in mediul bugetar, pe o nisa in care „doctoratul este util, necesar sau folosit în activitatea desfășurată”. 500 de roni brut. (la atat se doreste a se reduce). Care, vor ajuta foarte putin la punctul de pensie dupa 35 de ani contributivi, sau la implinirea varstei de 65 de ani. Dar doar in mediul bugetar, la privat „titlul” nu conteaza.
Putem filosofa asupra „inventiilor”sau „descoperirilor” dar, mai devreme, sau mai tarziu trebuie sa fim pragmatici. Asa cum bine scria cineva mai sus, cand veniturile sunt comparabile cu ale unui casier de la Lidl, poate ca „titlul” nu tine de foame.
Daca societatea nu isi protejeaza cetatenii educati, poate ca nu mai este treaba cetatenilor educati sa isi protejeze societatea.
În România densitatea oamenilor cu titlu de doctor este aproximativ 0,4% – 0,5% din populația adultă (vârsta 25-64 ani). Prin comparație, media UE este de aproximativ 1,1%, ceea ce înseamnă că România are o densitate de peste două ori mai mică decât media europeană.
Am mai postat acest cmentariu in alta parte: eliminati remunerarea celor cu doctorate care nu profeseaza in invatamantul universtar. Peste tot in lumea civilizata doctoratul este un titlu strict academic care nu permite altceva decat candidatura pentru un post universtar -deci o conditie minima academica si atat. Nimeni, cu exceptia Romaniei, nu plateste sporuri pentru ca ai obtinut un doctorat.
Cazul ministrului justiției….cine îi verifică ,,opera”
https://hotnews.ro/un-fost-consilier-prezidential-si-a-rupt-in-direct-diploma-de-doctor-o-simpla-bucata-de-hartie-care-incurca-statul-2177583
In ochii mei domnul Cristian Preda a cazut putin . Gestul cu ruperea diplomei il descalifica .
Daca ,, lumea care are o anumită educație, are și un rol în societate” de ce domnul Cristian Preda nu isi asuma responsabilitatea de a fi ministru al educatiei ?
,,Lumea ” asta cu o anumita educatie sa isi asume guvernarea . Altfel este complice prin acceptare a unei clase politice hoate , mincinoase , ipocrite si plagiatoare .
1. Gauss, Riemann, Euler, Einstein, Marie Curie etc. – au primit astia sporuri de doctorat? Newton si Tesla nici macar nu au avut doctorate, dar au contribuit la dezvoltarea umanitatii chiar mai mult decat distinsii oameni de stiinta enumarati anterior, iar Gauss, Riemann, Einstein, Marie Curie & company au fost in materie de oameni de stiinta, crema cremelor…
2. In afara de Romania, in ce alte tari din lume se mai dau sporuri de doctorat, ca eu unul nu stiu nici una? In ce alta tara din lume studiile universitare, master-urile si studiile doctorale se iau in calcul la vechime si cuantumul pensiei?
3. Un politruc caraghios si-a rupt azi in direct la TV, diploma primita in Franta, in semn de protest fata de masurile de austeritate ale lui Bolojan. Constat cu stupoare ca sentimentul de entitlement, si de „mi-se-cuvine” este extrem de adanc inradacinat in mintile bolnave ale unor „elite” ale poporului roman.
1. Gauss, Riemann, Euler, au avut privilegiul de a se naște în societăți protestante care au pus accent pe școală și învățătura. Orice părinte protestant avea datoria să își îndrume și să își susțină copilul la școală. Să învețe. Și au performat, fie pentru că au avut „sponsori” (Euler), fie pentru că le-a fost recunoscuta genialitatea de timpuriu și susținuți în învățământul academic / universitar. (Marie Curie provine dintr-o familie poloneză care și-a permis să o trimită la Sorbona). Au trăit în perioada de glorie a protestantismului, în care biserica, oamenii bogați si statele susțineau dezvoltarea învățământului superior și încurajau / sponsorizau geniile, fara deosebire. Imaginati-va că Newton cel sărac a avut acces la Cambridge.
Probabil că noi, români ortodocși ținuți în săracie și umilință, nu înțelegem protestantismul.
2. Țările germanice (Austria, Elveția și Germania) au diferente salariale în funcție de nivelul de studiu al salariatului. Căutați pe site-urile de joburi din țările respective și veți avea claritate. România nu este obișnuită cu aceste lucruri pentru că, până în acest an, am avut „salarii confidențiale”. Dar, datorită reglementărilor EU, începând cu acest an, range-urile salariale vor fi transparente. Și, probabil, veți înțelege mai bine diferențierea după nivelul de studii.
3. Domnul Preda nu este „un politruc caraghios”, este doar o persoană educată fara skilluri sociale. Probabil mai impulsiv, introvertit și cu un ego mai ridicat. Atât.
Nu este sentimentul de „mi se cuvine”. Este doar un semnal de alarmă: suntem aici, ne-am auto-educat, nu ne luați la grămadă. Atât și nimic mai mult. Dar, oricum suntem luați la grămadă, socialismul ne-a obișnuit cu „uniformizarea”, nu-i problema.
Priviți în urmă, dar astăzi viață este alta.
Concret, dacă acest spor de doctorat ar fi eliminat, în toamnă la admitere cu certitudine nu vor fi doritori, deoarece nu au nici o motivare să facă încă 4 ani dificili. Astfel, această formă de super- specializare dispare în România. Punct. În toamnă vă convingeți!
@Stefan:
Am pus niste intrebari la punctele 1 si 2, si o constatare personala la punctul 3. Din ce suneti mai sus, inteleg ca aveti un doctorat, dar sa stiti ca nu m-ati convins in nici un fel ca bat campii la nici unul din punctele mele ridicate mai sus. Dimpotriva.
1. Explicatia Dvs cu protestantismul nu tine apa. Incepand cu a doaua jumatate a secolului 19 si pana la sfarsitul perioadei interbelice, aproape toate elitele Romaniei Ortodoxe au fost trimisi de familiile lor (sau dupa caz de Statul Roman cu burse) la studii in capitalele europene. Asta a facut ca in 2 generatii sa recuperam decalaje de secole ca popor. De ce nu face statul roman la fel si in ziua de azi? De ce plateste statul roman sporuri de doctorat de 2400$ pe an (890×12), pentru 80000 de „doctori” de carton, cand poate demara un program national burse de merit pentru doar acei studenti talentati si motivati?
2. Cu toate ca tatal sau a murit inainte ca el sa se nasca, Isaac Newton nu a fost deloc sarac. In plus o simpla cautare pe google lamureste si cum stau lucrurile de fapt in Germania „Germany does not pay additional, automated money to individuals simply for holding a PhD degree if they are not employed in a relevant, active research or academic position. ”
3. Rupand teatral diploma de doctor in direct, Dl Preda face un gest de om prost. un afront direct Universitatii franceze care i-a accordat titlu de Doctor nu Statului Roman. Chiar daca diploma aia era acordata de o institutie a Statului Roman, tot mojicie era. Faptul ca un Stat taie sporul de doctorat la jumatate, poate inseamna pur si simplu ca statul ala sta foarte foarte prost cu banii, nu neaparat ca nu da doi bani pe educatia si pe titlurile de doctor din Romania sau de aiurea.
@Crivat, eu muncesc în privat, nu intru în discuție.
1. Da, aveți dreptate. S-au ars etape generaționale prin educarea unei „elite”. Fix cel mai bun exemplu pentru nevoia unei pătură minime de oameni educați. Cum spuneam mai sus:
– să știi în ce lume trăiești,
– să poți reproduce la nivelul lumii în care trăiești,
– să construiești mai mult decât lumea în care trăiești.
Cât despre plățile pentru „cartoane” da. Legea spune clar: „sporul se acordă doar dacă doctoratul este util, necesar sau folosit în activitatea desfășurată.” Fisa postului este cea care definește utilitatea.
Ar trebui, probabil, o definire mai clară.
2. Exact, ” if they are not employed in a relevant, active research or academic position. ”
3. Da, înțeleg perfect reformele fiscale și le aprob. Doar abordarea „toată lumea” mi se pare incorectă. Sunt niște (institute de cercetare, mediul academic) unde studiile doctorale chiar aduc plus valoare. Nu e vorba de „plimbatul unor hârtii” sau „statul în fotoliu”.
Bun, daca se taie indennizatiile pt doctorat atunci sa se taie cele pentru sportivi ( date de la 35 de ani) cele ala membriilor Academiei Romane si ale altor academii. Ori avem o reglementare pt toti sau numai pentru catei?!!!
Sunt în țară multe persoane care au obținut greu titlul academic de doctor în diverse materii
Totuși, modalitatea în care suprema autoritate academică (ma refer la academia română) și autoritatea judecătorească au transformat titlul de doctor, pt a ocroti politicienii hoți de orice critică legată de dreptul de a fura, a transformat in constiinta publica percepția asupra tuturor titlurilor academice
Și vin întrebările
Cum a putut sefu actual al academiei să spună ca nu poate sti daca pictor vonta a plagiat, in lucrarea de doctorat, ca tb expertiza, proces etc
Ca știm ca și la clasele primare, la lucrare de control, daca la corectare învățătoru își dă seama ca ai copiat și el cere expertiza, proces, etc
Iar mai recent curtea de apel a descoperit împreuna cu curtea constituțională ca nu se mai poate anula titlul de doctor dacă acesta a produs consecințe juridice – ca era vorba la acel moment de un general prim minister
Ca știm ca aceiași curte de apel are probleme mari de credibilitate legate de telefoanele tovarashei lia
Și întreb și io ce credibilitate poate avea o teză de doctorat coordonată de năstase
Sau o teză de doctorat coordonată de severin
Sau o teză de doctorat a lu oprea coloană oficială
Sau o teză de doctorat a lu tudorelu, fost ministru al injustiției apropiat de pesede, penele, usere, ude mereu și restu mizeriilor
Și avem și la consiliu legislativ ca șef un inginer cu doctoratu în drept în Moldova de peste Prut
Si asta se exprimă pe toate actele normative
https://anticoruptie.md/ro/investigatii/integritate/plagiat-cu-repetitie-in-teza-de-doctorat-ministrul-justitiei-florin-iordache-a-copiat-din-zece-surse-comunicate-de-presa-ziare-si-strategii-de-aderare
Existenta lucrărilor de doctorat nu presupune ca și scris lucrarea, ai susținut-o, iei banii de la stat și aia e
La mintea mea, cercetarea academică îi un efort de durată
Pt ca atunci când începi să aprofundezi cu adevărat ceva îți dai seama ca știi foarte puțin
Doar cei săraci cu duhu au certitudini legate de cunoaștere
Întrebarea nu-i ce faci cu hârtia de doctor, ci ce poți să faci ca țara asta să meargă înainte
Ca patria asta s-a născut și s-a dezvoltat cu mult altruism, multă sudoare și mult sânge
Să fi mare nu-i mirare
Să fi om îi lucru mare
Autorul articolului, dl Dorin Dobrincu, are dreptate. Tara e plina de „doctori” si mediul acadmic de impostori. Dar omul de rand se intreaba: unde sunt oamenii luminati ai tarii, unde este elita vizionara, care, bazandu-se prestigiul ei, sa spuna adevarul despre ce se patrece in tara si sa dea solutii?
Ce a facut elita? Ea a infiintat universitatile particulare, ea a girat doctoratele in serie.
Iar acum, ce face? Acum iese sa protesteze sub conducerea „luminatului” prof. dr. Hadar, care stralucea aproape seara de seara, in toata splendoare lui academica, pe la GhitaTv. (Poate ca straluceste si acum, dar eu de mult timp nu mai supurt acest post tv)
Lumea academica va iesi in strada la fel ca minerii, nici macar ea nu intelege ca, in disperarea lui, bietul Bolojan nu vede, nu poate, nu este lasat sa taie decat de la cei mai saraci. Ca, doborandu-l pe Bolojan, devin complici cu mafia cleptocratilor, doborand un idealist – o raritate care are intentii bune.
Din pacate, cei buni si cei corupti sunt pusi in acelasi cazan cu smoala. Exista si oameni bine pregatiti care au spus de ce anume este nevoie, cu argumente. Din pacate, politicienii si alesii din toate guvernarile si de la toate nivelurile nu au tinut cont ca le stricau invartelile. Coalitia prostilor si ai impostorilor a fost si este mereu mai tare si unita decat ai celor corecti si obiectivi.
Este greu de priceput de ce multe voci publice inca alimenteaza iluzia ca subventionarea exagerata a unor profesii cu bani de la buget este calea spre performanta in functiile publice. Si asta, in ciuda experientei negative avute, extinsa la nivel de decenii, cu magistratii, politistii, fabricile de diplome si inutile agentii guvernamentale, politicienii si institutiile forta, unde pomana guvernelor populiste a produs doar coruptie generalizata (alaturi de deficitul bugetar si inflatia cronice, care au saracit toata populatia).
In fruntea Ro sunt azi doi matematicieni seriosi (…si unul care pare mai de la coada clasei, Grindeanu): Nicusor Dan si Bolojan. Elita, adica. Iar rezultatele se vad deja si sunt bune, impotriva galagiei provocate de corurile reunite ale repetentilor, chiulangiilor, plagiatorilor si absolventilor “scolii vietii”.
Matematica nu exclude minciuna, coruptia si traficul de influenta. Consortiile universitare au spus ca la intalnirea din final de ianuarie cu premierul nu – a pus problema taierii indemnizatiei pt doctorat. Premierul afirma altceva. Ca nu are specialisti, ii are dar toate guvernarile nu i- au dorit cacil e stricau invartelile. Inca din 2005, o carte a unui geograf a aratat ca avem urgent nevoie de o noua organiz.teritoriala.
Vreti sa spuneti ca matematicienij (N.B.: nu Matematica) pot fi mincinosi si ei. Nu neg (vezi Grindeanu), dar sansele ca un matematician sa fie mai mincinos ca un om fara o formatie academica sunt mai mici, tocmai din cauza pregatirij academice care stigmatizeaza si pedepseste minciuna si filtreaza mincinosii pe parcursul pregatirii lor timp de 3-5 ani. La varful Ro, raportul intre seriozitate si fatarnicie adus de “elita” este 2:1. Comparati acest raport la nivelul Parlamentului, apoi la nivelul mass media, apoi la nivel de tara (si cam asa este in toata lumea)
Ma bucur de cele scrise, arata ca sunteti o persoana de buna credinta. Dar am avut ocazia sa cunosc persoane de nivel academic, directori de institute, profesori universsitari, la care minciuna si ipocrizia erau dominante. Degeaba putem avea o pregatire f.buna, daca nu exista constiinta si caracter.
„sansele ca un matematician sa fie mai mincinos ca un om fara o formatie academica sunt mai mici, tocmai din cauza pregatirij academice care stigmatizeaza si pedepseste minciuna”
Teoria e frumoasă, însă în România reală lucrurile stau invers: oamenii simpli mint mai puțin, pentru că ei nu-i duce mintea la minciuni prea elaborate. În timp ce mediul academic românesc încurajează minciuna și impostura, iar lucrurile astea au început de la angajamentele cu Securitatea semnate încă din liceu, în clasa a XI-a. Acei oameni încă sunt astăzi în activitate, ei fac regulile în mediul academic românesc.
Ca regulă generală, copiii inteligenți învață să mintă mai repede, iar în lipsa unui model masculin autentic, ei rămân să se bazeze pe minciuni toată viața.
„am avut ocazia sa cunosc persoane de nivel academic, directori de institute, profesori universsitari, la care minciuna si ipocrizia erau dominante.”
Așa se exprimă o persoană care cunoaște realitățile din mediul academic românesc, în timp ce în copilărie a primit o educație corectă și a fost învățată să nu mintă.
In Ro, problema doctoratului trebuir schimbata din temelie. Tinerii absolventii de masterar, cu note maxime, ar trebui sa fie angajati in institute de cercetare si universitati prin concurs corect. Dupa 3 ani de experienta, sa fie interesati de o anume tema de cercetare si sa aplice pentru un doctorat de 4- 5 ani, cu bursa sau fara. La final sa publice si teza. Astfel se incheie cu functionarii publici cu doctorate, din care 75% nici nu si au publicat tezele. La noi, cercetarea si invatam.superior sunt clar subfinanantate si se accede prin pile, cunostinte si relatii.
https://republica.ro/cultura-muncii-in-bali-o-lectie-despre-karma-responsabilitate-si-sens
,,Valoarea nu vine din titlu ci din felul in care iti faci treaba .”