Se va întruni noul Parlament. El este mai mic decât cele din 2016 și 2020, nu pentru că s-ar fi aplicat normele de reprezentare (un deputat la 73.000 de locuitori, un senator la 168.000, cu un mandat în plus pentru ceea ce depășește jumătatea normei [art. 5 din Legea nr. 208/2015]1, ci pentru că s-a întâmplat ceva neprevăzut, dar nu imprevizibil.
Senatul ar fi trebuit să aibă, potrivit Anexei nr. 1 a Legii nr. 208/2015, 136 de membri. După rezultatele oficiale publicate de Biroul Electoral Central, are doar 1342. Situația sintetică este prezentată în tabelul de mai jos.
Ce s-a întâmplat? Calculele s-au făcut pe 136 de mandate, distribuite în 43 de circumscripții așa cum scrie în anexa legii. În etapa 1, pe baza coeficienților din fiecare circumscripție (numărul de voturi pentru cei care au atins pragul de 5% la nivel național, plus independenții, împărțit la numărul de mandate) au putut fi repartizate doar 31 de mandate. Voturile „neutilizate sau inferioare coeficientului electoral” (pe românește, resturile) ale fiecărui partid din fiecare circumscripție au fost însumate la nivel nivel național, pentru repartizarea, prin metoda dʼHondt (pe care nu o mai descriu, există calculator online3), a celor 105 mandate rămase. De notat că, în cazul POT, care nu a obținut niciun mandat în etapa 1 (fiind sub coeficient în toate circumscripțiile), resturile au fost chiar toate voturile sale din țară (591.927), care în etapa 2 i-au adus 9 mandate.
Cum însă etapa 2 repartizează mandatele către partide la nivel național, legea prevede și o etapă 3 (o sub-etapă a lui 2?), de „repartizare”/„desfășurare” pe circumscripții a mandatelor fiecărui partid, după un algoritm (din rațiuni de spațiu și fluență nu îl descriu), care pune în concurență și partidele la nivelul fiecărei circumscripții, și circumscripțiile la nivelul fiecărui partid. Pentru fiecare partid în fiecare circumscripție se calculează un număr și toate se ordonează descrescător, mandatele atribuindu-se în această ordine. Pe măsură ce partidele își ating totalul rezultat în etapa 2 și pe măsură ce circumscripțiile se umplu, își ating numărul de mandate, algoritmul se desfășoară tot mai lent, trebuind să sară peste partidele și circumscripțiile care nu mai pot primi mandate. Așa se ajunge ca, la final, partidele mici să primească mandate pe unde mai rămâne loc. Cum sistemul e același pentru ambele camere, așa nimerește mereu ca UDMR să aibă un deputat într-un județ din Regat (în 2024, Vaslui), unde are doar câteva sute de voturi.
Algoritmul etapei 3 este imperfect. Se poate încheia lăsând partide și circumscripții neacoperite. S-a întâmplat și alegerile anterioare, dar s-a putut acoperi „manual”: partidul care mai avea dreptul la un mandat îl lua în județul rămas cu un mandat neocupat (vezi AUR, Senat, Ialomița, 2020).
În 2024, „pansarea” nu s-a mai putut face, pentru că POT a avut candidați în doar 36 din cele 43 de circumscriții. Dacă toate partidele ar fi fost prezente peste tot, totalul numerelor ordonate descrescător în etapa 3 ar fi fost 43 x 7 = 301. Așa, a fost 43 x 6 + 36 = 294. POT, rămas (de la poziția 211 în jos) ultimul partid neacoperit, și-a primit al 6-lea mandat de senator la poziția 250, în județul Sălaj, apoi, până la 294, toate județele au fost deja pline. La finalul coloanei, POT mai avea dreptul la 3 mandate și rămăseseră trei județe cu câte un senator lipsă. A mai putut ocupa un loc la Sălaj, ajungând astfel să preia întreaga reprezentare a unei circumscripții în care s-a aflat pe locul 6 ca număr de voturi (4,88%), ceea ce e aberant, dar e legal.
În celelalte 2 județe cu goluri (Ialomița și Giurgiu), POT nu a avut liste de candidați, deci nu a putut să le acopere. Ne dăm seama că, dacă ar fi avut măcar câte un candidat, ar fi primit mandatele de senator automat, chiar cu 0 voturi.
Ce spune legea? Art. 94., al. 8, lit. c: „dacă după aplicarea prevederilor lit. a) și b) [algoritmul și niște criterii de departajare] au mai rămas mandate nedesfășurate pe circumscripții, Biroul Electoral Central le stabilește pe baza acordului partidelor politice, alianțelor politice sau alianțelor electorale cărora li se cuvin aceste mandate, potrivit alin. (4) [condiția de prag electoral la nivel național], iar în lipsa unui acord, prin tragere la sorți, în termen de 24 de ore de la încheierea operațiunilor anterioare”. Prevederile se dovedesc inoperabile în cazul nostru (e posibil ca legiuitorul să fi prevăzut alte situații?), așa că BEC nu a avut ce face. Sigur, se pot imagina posibilități de rezolvare, dar ele nu au acoperire în lege.
Termenul de 24 de ore s-a scurs de mult, procesul verbal pentru etapele 2 și 3 (fără calcule detaliate) are data de 6 decembrie 20244. Procesul verbal cu rezultatele finale5 e din 7 decembrie și prevede un total de 134 de senatori din 136, POT cu 7 senatori, în loc de 9, și județele Giurgiu și Ialomița cu câte 1 senator, în loc de 2.
Situația poate fi privită, deci, din două perspective: (1) a partidului; (2) a județelor. (1) POT ar fi trebuit să aibă 9 senatori – încercând o ierarhizare a normelor din cadrul aceleiași legi, etapa 2 apare ca superioară etapei 3, care îi e cumva auxiliară (2 e alocare de mandate, 3 e „desfășurare” teritorială) – dar să zicem că asta e problema partidului, pentru care nu am nicio simpatie, dimpotrivă. (2) Când vorbește despre normele de reprezentare, legea spune clar: „fără ca numărul mandatelor de senator dintr-o circumscripție electorală să fie mai mic de 2” (art. 5, al. 5), iar anexa prevede 2 senatori pentru Giurgiu și Ialomița.
Problema e, oricum, foarte gravă. Se încalcă legea pentru că nu se poate aplica legea. Legislativul nu poate exista legal! Dar, gândind cantitativ, ea poate fi și mai gravă, dacă un partid are liste în și mai puține circumscripții; nu mai zic dacă 2 sau mai multe partide sunt în această situație.
Note
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Daca CCR nu anuleaza si alegerile parlamentare, tot degeaba. Ar trebui anulat tot, ca sa se voteze pana iese bine sau cine trebuie. Romania ar fi prima si singura tara din lume fara un parlament functional si poate chiar si fara presedinte, adica intr-o situatie de interregnum.
Nu știu dacă ați luat în considerație, dar mai sunt în diaspora 2 senatori și 4 deputați.
Sigur! Rămân 134 de senatori, cu cei 2 din străinătate incluși. De altfel, dat fiind numărul foarte mare de votanți, mandatele din străinătate au fost primele alocate în etapa 3 (AUR și USR).
Din nenorocire, impasul BEC poate duce și la invalidarea alegerilor parlamentare.
Pertinente observatiile autorului. Acest fenomen se produce pt ca AEP si BEC nu verifica in detaliu mai nimic, decat pe sarite. Acest partid POT nici macar nu este al tinerilor,media de varsta este 45,-46 ani. Suntem tara lui merge si asa, nu ?!! Si a dat cineva demisia?!! Ce este aia?!!
Se pot întâmpla lucruri ciudate și pe parcurs, zeci de mii de oameni rămânînd fără reprezentare, căci (presupun) autorul despre așa ceva scrie.
De ex. d. Becali a fost dat afară din Parlament(proces,condamnare) și nu s-au mai organizat alegeri parțiale că n-a vrut Guvernul. Mai mult, s-a modificat legea ca să pară normală situația.
Ar trebui să iasă la declarații președinții camerelor (cei de acum) și să ofere soluții sau să declare (senin,probabil) că nu-i nicio problemă.
Soluția e simplă, alegerile parlamentare ar trebui să se desfășoare după modelul celor pentru Camera Reprezentanților din Statele Unite. Fiecare cetățean american este clar reprezentat de către un anume congressman, identificat clar, cu nume și prenume. Egal dacă acel cetățean american a votat pentru respectivul congressman sau pentru unul dintre contracandidați.
Democrația din România e simplă butaforie, iar exemplul cu deputatul UDMR de Vaslui descrie perfect această butaforie. E normal ca partidele să existe, dar asta doar în baza dreptului la asociere. Partidul nu-și reprezintă decât proprii membri, partidul nu-i reprezintă în nciun fel pe ceilalți cetățeni. Nu partidul trebuie să primească voturi, candidatul trebuie să primească voturi. Egal dacă este membrul vreunui partid sau nu.
Eu as propune alta solutie, desfiintarea ideii de circumscriptii electorale la Senat si Camera Deputatilor si votul pe liste nationale.
Presupunerea mea e ca majoritatea votantilor oricum habar n-au nominal cine e pe lista din circumscriptia lor, ci voteaza partidul. In Romania, mi se pare ca nu e deloc inradacinata ideea de „deputatul care ma reprezinta pe mine, omul din Vaslui/Giurgiu/Bucuresti”, ci doar ideea de „am votat partidul x”, indiferent cine era pe listele partidului in circumscriptia mea.
”votul pe liste nationale.”
… ar transforma România într-un nou Pakistan sau Azerbaidjan.
Stabilitatea politică pe care o aduce democrația reprezentativă se bazează pe rezolvarea nemulțumirilor la nivel local. Dacă alegătorii din Vaslui sunt nemulțumiți de parlamentarii lor, ăsta nu e un motiv ca parlamentarii din Bihor să piardă și ei alegerile. În cazul votului pe liste naționale, răspunderea devine a tuturor și a nimănui.
În democrația originală românească, se poate pretinde că acel deputat UDMR de Vaslui reprezintă alegătorii din Vaslui, însă în realitate el își reprezintă doar șeful de partid care l-a pus pe listă, iar pe vasluieni nu-i mai reprezintă nimeni. Așa că vasluienii or să voteze cu Georgescu la prezidențiale, pentru că n-au cum să-și exprime altfel nemulțumirea.
Județul Vaslui are 7 deputați. Dacă ar fi 2 la Bârlad, 2 la Vaslui și câte unul la Murgeni, la Huși și la Negrești, toate nemulțumirile cetățenilor s-ar tranșa la alegerile următoare, în localitățile respective. În timp ce existența unui deputat UDMR de Vaslui îi nemulțumește pe toți. Pentru că nu l-au votat ei, l-au votat unii de prin Sălaj sau de prin Harghita, care n-au nicio treabă cu Vasluiul.
Nu e chiar așa, Harald! În parlament nu se iau decizii care privesc administrația locală. Dacă alegătorii din Bihor sunt multumiți de parlamentarii lor, nu e un motiv ca aceștia să decidă și pentru vasluieni.
Indiferent de sistemul de vot, parlamentarii vor vota în plen după degetul liderului de grup parlamentar. Ca ascultă de alegători este un mit. Diferența dintre votul pe liste și cel nominal ar fi ca în primul caz alegătorii aleg mărul de deasupra, în celălalt caz pe singurul din coș, adică exact pe cel care ar fi fost deasupra în celălalt caz. Oferta electorală depinde tot de aceleași partide.
Cu 6 deputați de Vaslui, se poate ajunge la o situație încă mai grotescă decât un parlamentar UDMR de Vaslui. Asta este o situație singulară în actualul parlament. În schimb, este mult mai probabil ca cei care candidează de la partidul A să câștige la limită fiecare circumscripție, iar votanții partidelor B, C sau D să rămână nereprezentați, deși împreună ar avea chiar mai multe voturi decât A. Iar situația s-ar putea repeta în multe alte județe. Cum ar arăta atunci parlamentul României relativ la voturile exprimate? Complet diferit. Față de situația asta, un parlamentar UDMR de Vaslui e compromisul preferabil. Reamintesc, politicile regionale se decid în consiliile județene și locale, în Parlament nu se votează unde se fac sensuri giratorii in Vaslui sau Bihor și nici ce prețuri au biletele la muzeele din orașe. Dacă la nivelul României 7% au votat UDMR, e bine ca acest procent să se regăsească în parlament.
@Hantzy – „În parlament nu se iau decizii care privesc administrația locală.”
Sigur că nu se iau decizii privind administrația locală, însă reprezentarea trebuie să fie locală. Pe tine te reprezintă un parlamentar de la Erfurt sau preferi să te reprezinte unul din Stuttgart? 😀
Mandatul din Vaslui a fost obținut cu 544 de voturi de Boglarka Kantor, candidată din Gheorgheni, judeţul Harghita.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/udmr-obtine-in-premiera-un-mandat-de-deputat-in-judetul-vaslui-pentru-prima-data-pnl-nu-are-reprezentanti-in-parlament-3037739
Ești convins că o deputată din Gheorgheni are ceva în comun cu Vasluiul? Exemplele tale teoretice se lovesc de realitatea practică: un deputat ajunge în Parlament cu numai 544 de voturi.
UDMR nu reprezintă cetățenii României în ansamblu, aberația cu 7% se numește partidocrație, nu democrație. În mod sigur există candidați UDMR care au obținut mii de voturi, dar nu intră în parlament.
Harald, nu există un sistem electoral perfect, care să satisfacă absolut toate criteriile alegătorilor. Ție ți se par anumite criterii mai importante decât altele, mie mi se par altele. Îmi place să văd pădurea nu copacii solitari. Am spus deja, cazul deputatei UDMR din Vaslui este unul singular. Prefer acest compromis celui prin care în aproape toate circumscripțiile electorale alesul e votat de mai poți de jumătate dintre alegători. Nu are rost să îmi repeți exemplul excepțional.
Mai sus apreciam sistemul electoral german, care combină votul nominal cu cel proporțional. Astfel parlamentarii din circumscripția unde votez nu sunt nici din Erfurt nici din Stuttgart. Pot acorda toate voturile de care dispun unui singur candidat, le pot împărți între diverși candidați sau partide sau pot vota o listă a unui anumit partid în totalitate. Adunate, voturile determină nominal câștigătorii care au depășit baremul, iar „resturile” completează proporțional locurile rămase dintre candidații din circumscripție. Dar ceva aproximari tot apar.
Evident că și susținătorii votului nominal au in final în vedere tot majoritățile parlamentare. Relevant este in acest sens chiar un articol recent de pe contributors.ro, intitulat „mareea roșie“.
Dar nu e greșit ca alegătorul să aleagă nominal. Circumscripțiile multinominale rezolvă și această problemă. O circumscripție națională ar fi maximul maximorum în această privință. Dar are și Harald dreptate când astfel reprezentanții nu se mai simt apropiați de alegătorii lor. Însă nici alegătorul nu se simte reprezentat de un parlamentar pe care nu l-a ales. Circumscripția uninominală este din acest punct de vedere cea mai deficitară, mai mult de jumătate dintre alegători nefiind reprezentați. Într-o circumscripție multinominala alegătorii pot fi reprezentați de până la 13 deputați și 6 senatori, aleși de la diverse partide. Astfel parlamentul național devine o fotografie la scară redusă a tuturor alegătorilor, iar dezbaterile parlamentare țin mai mult cont de interesele cetățenilor decât de cele ale partidelor. Pentru asta trebuie înlocuite listele de partid, cu numele candidaților care pot fi aleși nominal, fiecare alegător având dreptul la mai multe voturi pe care le poate împărți cui și în ce cuantum dorește. Exact așa este în Germania și, cu toate că nemții nu sunt multumiți de politicieni, nu-și doresc schimbarea sistemului de vot.
O rusine,o mizerie !!!!
Solutia este ,organizarea urgenta a unui referendum prin care poporul ,prin vot , sa reconfirme
referendumul din trecut care a stabilit un numar de 300 parlamentari si in baza lui ,sa se organizeze noi alegeri cu participarea partidelor constituite legal si care probeaza existenta
prin activitatea dovedita.
NU TOIRIFLICI !!!!
De ce nimeni nu dezbate/discută despre anomalia legislativă prin care udmr tot întra în parlament chiar dacă nu face pragul de 5%? De ce se permite în continuare această discriminare față de restul partidelor din România?