Partidele, la un compromis distanță de irelevanță

După ani de coabitare PSD-PNL, granițele dintre cele două partide s-au estompat până aproape de dispariție. Compromis după compromis, diferențele care ar fi trebuit să structureze competiția politică au devenit din ce în ce mai greu de identificat.

Compromisul și negocierea sunt, fără îndoială, parte din funcționarea normală a oricărui sistem democratic. Ele devin însă problematice atunci când nu mai sunt folosite doar ca instrumente punctuale, ci devin regula jocului politic.

Compromisul final

Teza acestei analize este aceea că, în România, partidele se află la un compromis distanță de a-și pierde relevanța.

PSD

Pentru PSD, compromisul fatal deja se conturează: normalizarea unei colaborări cu AUR. Indiferent dacă este directă sau indirectă, tactică sau justificată punctual, efectul este același, şi anume faptul că PSD și AUR ajung să fie percepute ca parte a aceluiași spațiu politic, ajung să se identifice unul cu altul.

Fatalitatea pentru PSD este că, în acel punct, alegătorii vor prefera varianta pe care o vor percepe ca fiind mai energică, mai nouă şi mai de viitor. Altfel spus, apropierea de AUR accelerează erodarea popularității electorale a PSD.

PNL

Pentru PNL, compromisul potențial este la fel de clar: reintrarea la guvernare alături de PSD după ruptura cauzată de moțiunea de cenzură.

După ani în care a fost perceput ca partener secundar într-o alianță care i-a diluat identitatea, un nou episod de coabitare ar fixa definitiv percepția de „partid-breloc”. În acel moment, alegătorul de dreapta nu va mai putea găsi niciun motiv rezonabil să aleagă PNL, ci se va reorienta către alte opțiuni de dreapta, existente sau în curs de apariție.

USR

USR funcționează aproape integral pe ideea de alternativă politică, iar forța acestui partid constă în diferența față de partidele tradiționale şi în noul mod de a face politică: eficient, reformist, european. De aceea, indiferent de scenariul ales de PNL, pentru USR compromisul fatal este același: intrarea într-un aranjament care, încă o dată, diluează linia de separație dintre partide.

Momentul de după moțiune

Moțiunea de cenzură din 5 mai este, aşa cum s-a mai spus, un punct de inflexiune:

• Dacă moțiunea trece, pentru PNL și USR, alegerea logică este opoziția, pentru că ambele partide au nevoie de o delimitare clară față de modelul politic al PSD, care a devenit ambiguu.
• Pentru PSD, tentația este rămânerea la guvernare cu orice preț, însă asta implică exact compromisul care îi va accelera procesul de decredibilizare.

Concluzie

Ne aflăm într-un moment în care liniile de demarcație între forțele politice pot fi trasate din nou. Putem asista la o împărțire care vizează două moduri de a face politică: unul bazat pe compromisuri succesive, altul bazat pe coerență în atingerea obiectivelor asumate.

În acest moment, fiecare partid trebuie să răspundă la o întrebare simplă: mai au aceste partide principii politice definitorii, care nu sunt negociabile?