În urmă cu mulți ani, când locuiam la etajul 8 al unui bloc, aveam o pisică foarte curajoasă. Una din distracțiile ei era să sară de pe balustrada ferestrei de la dormitor pe marginea subțire a balconului de la sufragerie sau invers. Eu o priveam înspăimântat, pentru că cea mai mică eroare de calcul a vitezei și direcției săriturii ar fi putut duce felina mea la o cădere în gol de la peste 20 de metri înălțime. Din fericire, acest lucru nu s-a întâmplat. Eu însă eram uimit de lipsa totală a simțului pericolului pe care îl avea pisica mea. Pur și simplu, ea nu realiza că fiecare săritură ar fi putut însemna pierderea vieții. Ea era foarte liniștită, iar după efectuarea saltului se așeza confortabil pe marginea balconului, care nu avea o lățime mai mare de câțiva centimetri.
Mi-am amintit această istorisire când zilele acestea s-au intensificat discuțiile cu privire la o eventuală destrămare a coaliției de guvernare din țara noastră. O asemenea alternativă – pe care eu sper totuși să nu o văd dusă la îndeplinire – ar însemna, după părerea mea, un salt precum cel al pisicii mele, doar că încheiat rău de tot. Ceea ce politicienii noștri par să nu înțeleagă deloc este cât de aproape de o cădere în gol s-ar afla economia României dacă la fragilul echilibru bugetar de până în prezent s-ar adăuga o criză politică, în atât de tulburele mediu internaţional. Fie-mi îngăduit să încerc să explic cum văd eu lucrurile.
Economia este foarte fragilă
După ce am încheiat anul 2024 cu un deficit bugetar de 9,3% din PIB – cifră dincolo de orice limită rezonabilă într-un an de pace și fără crize iminente – era imperios necesară adoptarea în cel mai scurt timp a unui program de reducere a acestui deficit. În absența unui astfel de program credibil pentru cei care finanțează dezechilibrul bugetar, scăderea cu o jumătate de pas a ratingului de țară, aflat deja la nivel bbb- cu perspectivă negativă, ar fi însemnat imediat intrarea în grupa țărilor “nerecomandate investițiilor”, despre ale cărei implicaţii voi vorbi mai jos.
Prelungirea alegerilor și identificarea unui guvern de coaliție abia dincolo de jumătatea anului a fost o stare de lucruri care a întins la maximum coarda răbdării piețelor financiare. Este adevărat, ratele dobânzilor la care a început să se împrumute România au fost uneori superioare celor la care au acces țări din grupa nerecomandabile investițiilor. Doar că, în asemenea cazuri, nevoile de finanțare ale țărilor respective sunt moderate, deficitele pe care le au de acoperit nu sunt semnificative, iar tendința evoluției acestor țări nu este descrescătoare.
Ca urmare, România și-a menținut un rating de țară recomandat investițiilor, dar piețele financiare ne-au arătat un cartonaș galben, mărind costul împrumuturilor primite de țara noastră. Menținerea unui rating recomandabil investițiilor s-a datorat, în principal, apartenenței la Uniunea Europeană și accesului la fonduri de valori însemnate, atât prin PNRR, cât și prin alte mecanisme europene.
Guvernul instalat la palatul Victoria în iulie 2025 a pornit cu dreptul: au fost adoptate imediat măsuri credibile de creștere a veniturilor statului, prin majorarea TVA și a accizelor la carburanți, iar programul de guvernare, aprobat de parlament, a stabilit un calendar credibil de reducere treptată a deficitului public, care a fost de altfels=a acceptat de Comisia Europeană. Primele rezultate obținute au fost întrucâtva mai bune decât cele anticipate, în sensul că deficitul bugetar a scăzut nu la 8,4%, cum fuseseră proiecțiile guvernamentale, ci la 7,7% (în date bazate pe plăți efective; în date comparabile cu valoarea de 9,3% din 2024, în standarde ESA, probabil că deficitul bugetar va fi întrucâtva mai mare, dar nu deasupra valorii de 8% din PIB). Aşadar, s-a reuşit o reducere a deficitului bugetar cu circa 1,5 procente din PIB în numai 5 luni, ceea ce nu e deloc puţin.
Nu e mai puţin adevărat că un program care să vizeze reducerea deficitului bugetar atrage inevitabil o temperare a creșterii economice, întrucât înghețarea în termeni nominali a unor venituri se repercutează asupra cererii de consum. Această stare de lucruri nu este însă anormală și nici nu are efecte de durată, întrucât ea antrenează o scădere concomitentă a deficitului extern, ceea ce este foarte dezirabil. Iar dacă scăderea consumului este compensată prin creşterea unor investiţii, oricum foarte necesare, există premise bune pentru o creştere economică mult mai sănătoasă.
Există vreo alternativă rezonabilă la o temporară strângere a curelei? Răspunsul fără echivoc este nu. Continuarea sub orice formă a traiului bun pe creșterea îndatorării este cea mai bună rețetă care duce la dezastru. În locul unei detensionări treptate a situației macroeconomice, care se realizează prin scăderea în mai mulți ani a deficitului bugetar, conform programului guvernamental, riscul cel mare este ca piața să nu mai aibă încredere în traiectoria îndatorării României, ceea ce se traduce printr-o încetare bruscă a finanțării, ale cărei consecințe le voi discuta mai jos.
Nu este nici ușor, nici plăcut să avem o restrângere a capacității de a consuma a cetățenilor. Cum însă aceasta se realiza într-o proporție cu totul nesănătoasă pe seama deficitului bugetar și a îndatorării statului, nu avem alternativă la a continua reducerea deficitului bugetar, atât prin măsuri de creștere a veniturilor statului, cât și prin reducerea cheltuielilor publice. Creșterea veniturilor statului nu înseamnă deloc că noi impozite și taxe trebuie introduse. Încasarea actualelor sume datorate, pentru TVA, pentru impozitele pe profit, ca să dau doar două exemple, în care rata de necolectare este foarte ridicată, ar permite nu doar reducerea deficitului bugetar, ci și o mai echitabilă împărțire a poverii fiscale. Este absurd ca numai 70% din TVA datorat să ajungă la buget, iar 30% să fie frumușel înghițit de prea largile buzunare ale fraudatorilor neprinși.
Oricum am privi lucrurile, situația economică în prezent este fragilă, ca să nu spun pe muchie de cuțit. Deficitul este în continuare mai mult decât dublul nivelului maxim prevăzut în tratatul de la Maastricht, economia nu dă semne de revigorare, iar disputele politice pe tema cine anume să suporte mai mult din nota de plată par interminabile. La asta putem adăuga golănia creşterii unor cheltuieli bugetare aprobată de parlamentari care nu au deloc simţul pericolului – şi avem o imagine foarte departe de liniştitoare.
Situația internațională este foarte critică
Războiul din Ucraina a intrat în cel de-al cincilea an fără a se întrevedea o soluție într-un viitor rezonabil. Războiul din Iran a atras o neașteptată blocare a uneia dintre cele mai importante căi de navigație pentru transportul de hidrocarburi – riscurile militare și politice fiind exacerbate de riscurile cu caracter economic. Nici acest conflict nu pare a se stinge în zilele următoare, ceea ce atrage riscuri extraordinare pentru economia mondială, pe canalul scumpirii masive a resurselor de energie. Situația internațională tensionată a obligat multe țări la majorări fără precedent ale cheltuielilor militare, care atrag schimbări importante în structura cererii din economia mondială.
Toate acestea arată că riscul de recesiune și de inflație este la cel mai ridicat nivel de după pandemie, chiar fără a lua în calcul pericolul extinderii operațiunilor militare dincolo de țările în care acestea se desfășoară în prezent. O situație atât de tensionată afectează piețele financiare, iar țările cele mai vulnerabile sunt în mod evident cele care depind mai mult de finanțarea externă a deficitelor. Noi suntem în mod clar afectați, chiar dacă nu luăm parte direct la niciunul din cele două războaie.
Doar o criză politică ne mai lipsește
Am văzut că situația economică este fragilă. Bugetul rămâne în continuare cu un deficit foarte ridicat, care presupune finanțare amplă, internă și externă. Situația internațională este dincolo de foarte tensionată. Un mediu deloc încurajator, un mediu care ar trebui să atragă mult mai multă răspundere din partea politicienilor. Dacă cumva acest lucru chiar se întâmplă, trebuie să recunosc că ascund acest lucru cu foarte mult talent. Scandalurile nesfârșite din cadrul coaliției guvernamentale, la care se adaugă abordări cel puțin imprudente în privința trecerii prin Parlament a bugetului pe anul în curs, atacurile la adresa unor partide din arcul guvernamental de către alte partide din același arc guvernamental, toate arată o situație politică extrem de tensionată.
Așa cum am spus, trag nădejde că toate aceste tensiuni nu se vor materializa în ireparabile fracturi în cadrul coaliției guvernamentale. Dar dacă totuși o asemenea fractură are într-adevăr loc? Prima urmare ar fi pierderea instantanee a credibilității, iar asta nu pentru un guvern sau pentru un prim-ministru, ci pentru întreaga țară. Rezultatele obținute de guvernarea Bolojan au fost foarte bine apreciate, atât pe piața financiară internațională, cât și în cadrul instituţiilor internaţionale. Iar acest lucru se poate vedea prin date concrete: România s-a împrumutat în condiții semnificativ mai favorabile decât cele de până în iunie anul trecut. Fondurile europene, atât din PNRR, cât și din alte programe, au putut fi trase în continuare, chiar dacă întârzieri în aplicarea unor măsuri ar fi putut duce la blocarea lor. Nu putem pierde din vedere nici faptul că aderarea la OECD a intrat în linie dreaptă, ceea ce este un alt vot de încredere pentru autoritățile țării noastre, care au arătat că fac ceea ce trebuie și sunt decise să continue pe această cale.
Destrămarea coaliției guvernamentale într-un asemenea moment ar face praf tot ceea ce s-a câștigat în plan politic până în acest moment. Orice alt guvern, chiar admițând că ar putea fi negociat în numai câteva săptămâni, ceea ce este o ipoteză eroică, ar avea nevoie de mult timp înainte de a putea dobândi credibilitatea pe care a avut-o guvernul Ilie Bolojan. Oricum ar arăta noua majoritate parlamentară şi oricine ar fi primul ministru. Iar timpul nu mai are rabdare.
O vulnerabilitiate existenţială: deficitul bugetar
Timp de decenii, deficitul bugetar și corolarul său, datoria publică acumulată, s-au menținut în limite gestionabile. În 2006, anul dinaintea intrării în UE, datoria publică era mai mică de 12% din PIB. Au urmat mai multe momente critice severe pe plan internațional, printre care criza financiară mondială din 2008, pandemia, războiul din Ucraina și criza energetică, care au generat presiuni şi asupra echilibrului bugetar din țara noastră. Dar nimic nu a contat mai mult decât un comportament tot mai irațional al guvernelor succesive, care au distrus în numai câțiva ani unul dintre atuurile semnificative ale țării – o datorie publică scăzută. Începând cu marea aberație numită „wage-led growth” din 2017, continuând cu creșteri ale cheltuielilor statului cu mult peste potențial, inclusiv pentru creșteri de salarii în sectorul public și de pensii ce nu au ținut seama de nicio corelație macroeconomică, am ajuns la un deficit public amețitor, de 9,3% în 2024 și o datorie publică ce a depășit în 2025 pragul de 60% din PIB. Dobânzile plătite în 2025 la datoria publică s-au cifrat la 50,5 miliarde lei, adică 2,6% din PIB. Anul acesta sunt estimate la peste 60 miliarde de lei, adică 3% din PIB.
Sunt cifre care arată că iresponsabilitatea politicianistă a risipit micul atu macroeconomic pe care îl mai aveam. Sau, altfel spus: acum, pomana s-a terminat. Nu mai sunt resurse pentru a batjocori banul public. Restabilirea treptată a echilibrului bugetar și reducerea poverii datoriei publice nu mai pot fi amânate, decât cu costuri uriașe. Iar aceste costuri nu se rezumă doar la hemoragia de resurse pentru a plăti dobânzi tot mai împovărătoare: este în joc chiar independența economică a țării.
În cazul nefericit în care poiticienii decid că reducerea deficitului mai poate să aștepte, iar piețele să facă bine să privească baletul politic de la noi cu multă bunăvoință, lucrurile se pot întoarce spre un dezastru de mare intensitate și lungă durată. Este suficient ca investitorii să realizeze că agenda politicienilor nu are în obiectiv restabilirea cât mai rapidă a echilibrelor în economie. În acel moment, actorii din piață vor vota cu banii lor: vor ieși din România. Declanșarea unei crize guvernamentale într-o țară cu nevoi mari de finanțare este, oricum am privi-o, un moment de cotitură. Investitorii sunt ființe sperioase. Nu așteaptă prea mult să li se confirme temerile. Iar declanșarea panicii are un teribil efect de contaminare.
Că așa stau lucrurile ne-a arătat, foarte de curând, reacția pieței financiare de după primul tur al alegerilor prezidențiale din primăvara anului trecut: BNR a vândut peste 7 miliarde de euro, în 3 zile, pentru a limita deprecierea leului – care tot s-a cifrat la peste două procente. Dacă în aceste zile guvernul care a reușit să liniștească piețele și a adoptat măsuri de reformă semnificative este trimis acasă, toate scenariile pe care le întrevăd pleacă de la coborârea ratingului de țară în zona „nerecomandabilă investițiilor”.
Ce înseamnă asta? Niciun investitor instituțional de calibru nu mai are voie să cumpere titluri românești și trebuie să le vândă pe cele pe care le are – întrucât regulile contabile draconice nu permit investiții nesigure. Nu am mai vorbi despre reducerea apetitului investitorilor de a lua poziții pe România: piața financiară ar seca brusc și total. Clauzele standard din contractele de finanțare includ dreptul creditorilor de a cere rambursarea integrală în avans, dacă situația se schimbă dramatic. În mai puțin de 6 luni rezervele valutare, foarte mulțumitoare, din prezent ar putea să se evapore, iar încetarea plăților să devină un risc imediat.
În acel moment, nu am mai vorbi deloc despre reducerea treptată a deficitului bugetar, despre o creștere economică modestă, dar pozitivă: nu ar mai exista bani de salarii, de pensii, bugetul ar mai cheltui doar cât poate încasa. Iar, într-o economie ajunsă în vrie, ar putea încasa din ce în ce mai puțin.
În perioada 2004-2024, Grecia a fost una din cele două țări din UE în care nu a crescut deloc standardul de viață al populației (în aceeași perioadă, noi am avut una dintre cele mai rapide creșteri, de peste 90%!). Intrarea țării acum în grupa nerecomandabilă investițiilor ar garanta întâi o prăbușire dramatică a consumului, iar apoi o reluare foarte lentă, într-o perioadă chiar mai lungă decât cea de care a avut nevoie Grecia.
Saptămâna trecuta, printre multele acte normative adoptate de guvern, s-a înscris şi o ordonanţă de urgenţă care simplifică şi digitalizează procedura de depunere a cererilor de examinare a investiţiilor străine, simplifică și scurtează procedura administrativă de aprobare, precum şi reduce cu 40 de zile timpul maxim alocat pentru luarea deciziei în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Mai puţină birocraţie, mai multă normalitate. Sper de aceea că tot circul politic la care asistăm în aceste zile nu va depăşi stadiul de spectacol penibil. Nu e vorba, şi acesta ar putea să lipsească total. Dar sper că simţul pericolului este prezent în suficientă măsură, încât să nu fie pusă în pericol stabilitatea politică a ţării, atâta câtă e ea azi.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da, România este într-o situație aproape imposibilă, adică este prinsă la mijloc între o criză geopolitică( economică și militară) EXTERNA și o criză INTERNĂ( economică și socială). Furtuna perfectă, la care politica românească trebuie să dea un răspuns responsabil la starea actuală a economiei și societății românești. Aici aș da exemplul Greciei care, aflată într-o situație relativ asemănătoare cu starea României de azi, a reușit să iasă din propria criză, dar i-au trebuit vreo 20 de ani(!); și asta în condiții de absență a crizelor geopolitice care sunt acum. Vreau să spun că României îi va fi mult mai dificil ca Greciei.
Revenind la România, este nevoie de limitarea consumului, de scăderea deficitelor și, mai ales, de începutul unei dezvoltări CALITATIVE a economiei. Totul în condițiile unor crize suprapuse.
Cea mai mare amenințare este tocmai clasa politică care ne-a adus în situația asta, dar și instituțiile ineficiente și iresponsabile ale Statului. Acum, aceleași forțe politice și aceleași instituții iresponsabile ar trebui să „dreagă” tocmai ce ELE au stricat…
Guvernul Bolojan încearcă să repare situația dar este atacat din toate părțile cu o violență de o ticăloșie insuportabilă. Nici măcar ND nu-l ajută, Bolojan este singur împotriva tuturor. Sunt sceptic că va reuși.
Domnilor, ne aflăm într-un punct în care ori ne SALVĂM împreună, ori ieșim din istoria Lumii. Hai, treziți -vă!
@Lucifer _ „Aici aș da exemplul Greciei care, aflată într-o situație relativ asemănătoare cu starea României de azi, a reușit să iasă din propria criză…”
Asta zic și eu…
În contextul inconștienței politicienilor români…
Și a inacțiunii complice a BNR…
Salvarea României se poate face, la fel precum în Grecia, cu sprijinul UE, BCE și FMI („Troika”), în schimbul unor măsuri dure de austeritate.
Adică, TVA 24% din prima, închiderea „găurilor negre” sinecuriste de sifonat bani publici șamd…
Dar știți care a fost norocul imens al Greciei? Era în Eurozonă.
Preocupat, ca de obicei, doar de imaginea proiectată propriului electorat, PSD se dedă unui balet penibil al declarațiilor, agită sindicatele la proteste, pozează în apărătorul celor defavorizați, face alianțe închipuite cu AUR, îi flutură pe Grindeanu-Frânaru’ și Ciolacu-Credit-Cu-Buletinu’ pe la televizor, amenință (a câta oară?!…) cu ieșirea de la guvernare, înjură USR -ul, își mobilizează „analiștii” și „specialiștii” în economie ș.a.m.d. Binețnțeles, pesediștii de frunte tot cu mașini de 100k Euro se dau și tot ceasuri scumpe au la mână. Cumpărate din salariu, desigur!…
De fapt, pe fondul îmbunătățirii unor indici economici, pesediștii sunt terorizați de gândul că tenacele Bolojan ar putea reuși să miște lucrurile în direcția corectă. Că, Doamne-ferește!, s-ar putea trezi românașii să vadă că ar exista și un alt tip de politician – cel care face – complet diferit de cel cu care ne-am obișnuit (cel care doar face promisiuni mincinoase). Asta e marea teamă a pesediștilor (și a politicienilor de carton din toate celelalte partide): că Bolojan ar putea să demonstreze că nu toți politicienii sunt la fel, în România.
În vremuri grele, Bolojan și-a asumat sarcina ingrată de a face ceea ce trebuie făcut și s-a luptat cu haita pesedisto-penelisto-udemeristo-auristo-useristă care-l percepe ca pe o amenințare. Haita asta e mânată în luptă de cu totul alte motive decât grija pentru viitorul României.
Nu numai politicienii se simt amenințați,dar și instituțiile mafiote de stat, inclusiv serviciile secrete și armata.
„Nu este nici ușor, nici plăcut să avem o restrângere a capacității de a consuma a cetățenilor. ”
Aș îndrăzni să remarc faptul că aici nu este vorba despre plăcere și neplăcere.
În statul UE cu cei mai săraci cetățeni, pentru mulți dintre ei este vorba despre supraviețuire.
…Despre faptul că guvernul Bolojan consideră pensiile de 3000 lei mari și trebuie impozitate.
În vreme ce acelora care le primesc nu le ajung banii pentru mâncare și medicamente.
Nu este o „o restrângere a capacității de a consuma a cetățenilor”, ci este principiul cleptocratic „a lua câte puțin de la foarte mulți pentru a da mult la puțini”. ..Despre adâncirea sărăciei.
ORICE redresare a unui buget, începând cu cel personal, familial etc. pornește cu restrângerea cheltuielilor.
Guvernul Bolojan a început cu creșterea veniturilor prin taxe și impozite. (Știu povestea cu PNRR…)
Și aici a rămas.
Contextul…
Șeful guvernului și al celui mai votat partid din România, majoritar în alcătuirea guvernului și în parlament, zicea senin că „îl doare în organul genital de deficitul bugetar”.
În contextul unei inflații uriașe, BNR refuză să retragă lichiditatea din piață prin instrumentele pe care le are la îndemână, dobânda de referință, spre exemplu.
Aceeași BNR menține artificial cursul de referință al monedei naționale.
Cetățenii au semntimentul că totul este minunat și sunt îndreptățiți să împărtășească semntimentul domnului Ciolacu față de deficitul bugetar.
Deci, întrebarea legitimă a cetățenilor este „Ce vrea Bolojan de la noi, de ce vrea să trăim și mai rău decât până acum?” .
În plus, șarlatanii „suveraniști” confecționați de PSD cu sprijinul „serviciilor” conform Strategiei Hrebenciuc, cei cărora PSD le-a dat voturi, iar PNL le-a finanțat campania online, capitalizează politic și electoral, după cum arată sondajele de opinie.
Cum nu văd posibilă în aceste condiții – de instabilitate politică și erori grave de politică economică – o redresare a economiei României…
Riscul degradării ratingului României la categoria „junk” este real…
Amenințările externe legate de conflictul din Golf etc. se intensifică…
Apare ca foarte probabilă încheierea unui acord cu FMI, soluția reală la problemele economice ale României.
Probabil că autorul articolului va considera că nici aceasta nu va fi „nici ușor, nici plăcut”.
Și nu pot să nu fiu de acord cu domnia-sa în această privință.
Vă readuc aminte că România este(încă…) la cel mai ridicat nivel de prosperitate din propria istorie. Sigur, nu e ” o țară ca afară”, dar avem o eficiență economică la jumătate din media europeană, deci consumăm mult și producem puțin. Trebuia să crape buba. Soluția: vreo 20-30 de ani trebuie să muncim mai mult și mai bine. Huzurul pe datorie s-a terminat.
@Lucifer _ „Vă readuc aminte…”
…Că PPP este un „bullsh.t”.
Iar „cel mai ridicat nivel de prosperitate din propria istorie” înseamnă că astăzi suntem cu nițel mai puțin cumplit, îngrozitor, ucigător de săraci decât ieri. Adică, tot un „bullsh.t”.
Stimă!
Nu este virba doar de a munci, ci de modul cum este organizata tara. Nu omul de rand risipeste ci structurile statutului si coruptia de la toate nivelele societatii.
Avem prefecturi si cons.jud pt 41 de judete, si in plus directii agricole, silvice, sanitare, invatamant, financiare, etc. cand ar trebui pe 8- 10 regiuni.
” omul de rând” NU VREA să muncească. Vrea doar pomană de la stat.
Clar si succint! Bravo!
ce este atat de greu de inteles: rusii sunt aici , si nu numai ei . interpelarile in comisii si circul cu vuvuzele nu sunt dgratuite : destabilizarea este scopul , nu este nevoie sa cuceresti teritorial este doar nevoie de un culoar septic format din tari cu democratie incerta in europa de est(probabil ca rusii nu vor ataca decat pentru bravada tari din europa de est)
Asta e cea mai mare frica a rusiei- la granita un stat cu democratie consolidata si armata puternica.In polonia deja sunt divergente pe programul SAFE intre presedinte si premier deci instabilitate si slabire a apararii; in ungaria , culmea , americanii fac treaba rusilor prin sustinerea lui orban ,slovacia cu presedinte prorus .
as citi toate atacurile la bolojan si la guvernul actual in nota luptei dintre prorusi si prooccidentali .
surprinzator este atacul pe care organisme prin oamenii lor il fac la guvernul bolojan( de ex. p ont a)
Dar insasi banca nationala duce o anumita politica de stanga ,care nu incurajeaza libera initiativa si dezvoltarea:
-un curs supraevaluat si o injectie de lichiditati pe piata in cazurile limita (anul trecut desi pomenile electorale au fost uriase banca nationala a sustinut cursul si nu s-au produs turbulente foarte mari)desi in cosul zilnic vezi inflatia cursul ramane stabil si sustine asa mai ales masurile populiste luate de partidele de stanga .
-banca nationala nu sustine trecerea la euro pentru ca nu ar mai putea sustine finaciar politicul si desigur nu ar mai avea aceeasi putere si relevanta politicsi ca orice organism centralizat exclude cumva libera initiativa si individalismul necesar poate unei tari in dezvoltare cu un decalaj fata de tarile dezvoltate.
Pentru ca sustinerea cursului a fost necesara intotdeauna in urma unor politici de stanga .
Exista un pattern: masuri de stanga destul de ample costisitoare urmate apoi de inflatie mascata care nu se regaseste in cursul sustinut de banca nationala deci aceasta sustine politici de stanga( eu cred deliberat tinand cont de longevitatea si ereditatea directorilor)
Exista cred la nivelul superior al societatii noastre militarizate o frica abisala de capitalismul corect asa cum este in tarile dezvoltate , de economia de piata, frica alimentata de alta frica; de a scapa din mana fraiele societatii..pe care considera ca trebuie sa le detina , asa cum s-a intrevazut in structurile care au sustinut aur si mai adanc de frica de a pierde pozitia superioara..asa cum era inainte de 89.
Capitalismul model sau modelul de societate pentru ei este cel rus si cel chinez .
si lucrurile se vad in trecutul miliardarilor romani t ender t imis c omanescu
toti sustinuti de complicitatea bancii nationale
Corect, Banca Nationala, prin staff ul ei nu a sustinut reforme majore. Face conferinte de presa. As dori sa il vad pe dl Mugur Isarescu vorbind in Parlament sau in o emisiune Tv la ora de varf. Sa le spuna la toti ca actualul sistem de guvernare este perimat.
Domnul Eugen Radulescu publica articole de sprijin a guvernarii actuale, cu date care sa fie cat mai plauzibile. Insa reforrma premierului s- a redus la taieri cu doar 10% pentru partide, sistemul bugetar, central si local, apoi cu taxe si impozite crescute excesiv, si tva marit. Dar adevarata reforma incepe cu un parlament unicameral, 300 parlamentari, 8- 10 regiuni, doar prefecturi, mai putine agentii de stat si privatizarea sutelor de companii de stat. Mediul privat este mereu sub presiune si facilitatile acordate sunt discutabile ca efecte. Iar decat sa vad partidele care se injura si joaca bugetul ca la poker mai bine alegeri anticipate. Si in istoria recenta alegeri a avut Grecia in criza economica si de 3 ori Bulgaria. Marota cu stabilitatea falsa nu tine de reforma reala. Si ar trebui sa va aduceti aminte cum au depasit sud coreeni criza din 1997- 1998. As vrea sa vad toti guvernantii si bugetarii, toti alesii, sa accepte sa primeasca timp de doi an salariul mediu pe economie. Iar pensiile sub 4000 lei pe luna sunt o formula clara de a merge la iarba raiului mai repede. Si le mai si impozitati!!!
Citind acest articol absolut corect ,intreb si eu pe dl. Radulescu ceva. Ce planuri avem ca sa nu ne mai imprumutam de bani de pe pietele externe? In fond avem bani de dezvoltare din fonduri UE, avem o economie in plina dezvoltare. Resurse ? De aici si pana in Norvegia cine mai produce petrol si gaze, de exemplu? Si cate alte resurse avem! Norvegia se bucura de criza energetica imens , o tara care traieste excelent din petrolsi gaze fara sa straluceasca prea tare intelectual,o tara depopulata de iarna,frig, care traieste mai ales in cele cateva orase pe care le are.
Ce ne trebuie ,ce ne lipseste? Pana sa aflu de la specialisti,il intreb pe amicul AI Google ce sa facem.
Iata ce zice :
AI Overview:
„Pentru ca România să reducă și, în cele din urmă, să elimine dependența de împrumuturile externe, este necesară o schimbare structurală a modului în care este gestionată economia, axată pe reducerea deficitului bugetar, creșterea colectării veniturilor și eficientizarea cheltuielilor.
Conform datelor și analizelor disponibile la începutul anului 2026, principalele acțiuni includ:
1. Ajustarea Fiscală și Reducerea Deficitului (Consolidare Bugetară)
Reducerea deficitului bugetar: România trebuie să scadă deficitul, care a fost foarte ridicat în anii anteriori, pentru a reduce necesarul de finanțare. Planurile pentru 2026 vizează o reducere spre 6% din PIB, de la valori mult mai mari în 2024-2025.
Reforma fiscală: Se impune o restructurare a sistemului de taxe, inclusiv limitarea facilităților fiscale, creșterea eficienței colectării TVA (unde există pierderi mari) și impozitarea mai eficientă a veniturilor și proprietăților.
Creșterea veniturilor proprii: OECD recomandă creșterea veniturilor fiscale, care sunt printre cele mai scăzute din UE (aprox. 27% din PIB, față de media UE de peste 40%), prin eliminarea portițelor fiscale și creșterea taxelor pe proprietate.
2. Eficientizarea Cheltuielilor Publice
Restructurarea aparatului administrativ: Reducerea cheltuielilor bugetare prin eliminarea risipei și eficientizarea administrației centrale și locale.
Prioritizarea investițiilor: Concentrarea fondurilor limitate către proiecte de investiții cu valoare adăugată mare și care generează dezvoltare economică, susținute parțial de fonduri europene.
Controlul cheltuielilor de personal: Înghețarea sau limitarea creșterii salariilor și pensiilor din sectorul public, măsuri deja luate în calcul pentru 2025-2026″
Ramai cu gura cascata : asta e programul de guvernare al guvernului Bolojan si al coalitiei. Greu de implementat , vazand circul din parlement zilele astea.
Deci nu e nevoie sa fii Isarescu, Radulescu ca sa afli ce trebuie sa facem si sa intelegi cu Romania are un stat slab care nu e in stare sa isi colecteze taxele datorita coruptiei.
Insa nu avem comunicatori.Il vedeti pe Nicusor Dan sau Bolojan zile la rand vorbindu-ne CLAR ce avem de facut , ce sacrificii , ce benificii avem. Cei doi se ascund de noi, se acund de ei ,cand ar trebuie sa apara zi de zi la tv si sa spuna: Gata,de acum in 2-3 ani nu ne mai imprumutam, vrem sa trecem la EURO si o sa facem asta si asta. Nu au curaj, vorba lui CTP :„Prosti pentru că sunt fricosi și fricosi pentru că sunt prosti”.
Dar asta trebuie sa faca. Exista state care nu se imprumuta? Da, dar putine.
Numai cine nu s-a impurumutat la banca ,nu stie ca aici in Romania pracatic dai dublu inapoi ,si banca te pandeste la fiecare pas pe care il faci sa iti ia banii si in acelasi timp cat de servile sunt bancile cu tine daca ai bani multi si ii tii in banca.
Hai sa nu ne mai imprumutam. Sunt atatea oameni care traiesc din ce au, fara sa se imprumute. De ce o tara care nu e saraca , produce, e aparata strategic nu ar putea?Mereu cu mana intinsa? mereu la agentiile de rating , care asa cum arata marile scandaluri financiare din 2009 -2010 sunt corupte? Nu credeti?Il intreb pe amicul AI, cu care discut de obiecei mecanica cuantica ,natura ecuatiilor pentru dark energy,vid cuantic,etc. , sunt agentiile de rating corupte? Raspuns :
„Agențiile de rating (Moody’s, Standard & Poor’s, Fitch) au fost implicate de-a lungul timpului în diverse scandaluri care le-au afectat credibilitatea, fiind adesea acuzate de conflicte de interese și evaluări eronate.
Scandaluri și Critici Majore:
Criza Financiară din 2008: Agențiile au fost aspru criticate pentru acordarea de calificative maxime (AAA) unor produse financiare structurate toxice (bazate pe credite ipotecare subprime), care s-au dovedit ulterior a fi nevaloroase.
Conflicte de Interese: Modelul de afaceri „emitentul plătește” (în care entitatea evaluată plătește agenția pentru rating) a creat conflicte de interese, agențiile fiind acuzate că acordă ratinguri mai bune pentru a păstra clienții.
Acuzații de Corupție și Lăcomie: Un fost analist Moody’s a descris agenția ca fiind „putrezită de conflicte, corupție și lăcomie”. Departamentul de Justiție al SUA a adus acuzații similare de ilegalități în trecut.
Acuratețea Evaluărilor: Aceste entități au fost acuzate că penalizează prea târziu sau, dimpotrivă, prea drastic anumite țări, cum a fost cazul României în perioade de criză”
Mai e ceva de spus? Romania penalizata drastic de agentii de rating cu dosare griase de coruptie. Evident ,nimeni n- a patit nimic, numai prostii intra in puscarie, nu-i asa?
O seara placuta celor din Romania,aici in Stanford e dimineata , soare si cald.
Buna ziua,
Ce se intampla in Romania este identic cu ce se intampla in armata ( aia veche, obligatorie ). Facea o persoana o greseala, toata subunitatea era pedepsita. Asa este si in Romania. Unii au incasat salarii marite sau au crescut cheltuielile institutiilor lucru ce a dus la un deficit fiscal enorm, acum toata populatia trebuie sa suporte costurlle reducerii acestui deficit. Ceea ce nu este corect !
La o firma privata care este in dificultate, primele zone unde se actioneaza sunt: reducerea cheltuielilor si reducerea de personal. De ce statul roman nu procedeaza la fel, asa cum ar fi logic ?
@Bogdan Nicolae _ „La o firma privata care este in dificultate, primele zone unde se actioneaza sunt: reducerea cheltuielilor si reducerea de personal. De ce statul roman nu procedeaza la fel, asa cum ar fi logic ?”
Cei trei indicatori macroeconomici fundamentali, care reprezintă pilonii principali pentru evaluarea sănătății economice a unei țări și pentru fundamentarea politicilor economice, sunt deficitul bugetar, inflația și șomajul.
Ei sunt interdependenți și acțiunea asupra unuia îi afectează pe ceilalți doi.
BNR are ca obiectiv principal stabilitatea prețurilor (inflația) și secundar șomajul.
În condițiile în care în România sunt 4 (patru) milioane de „casnici” (apți de muncă neîncadrați, creșterea șomajului ar declanșa mișcări sociale.
În condițiile în care România are de departe cea mai mare inflație din UE (media e 2,1%), aproximativ 9%, creșterea prețurilor ar declanșa mișcări sociale.
Singura direcție în care pot acționa cleptocrații (cu complicitatea BNR) fără a genera mișcări sociale este mărirea deficitului bugetar (sau măcar menținerea lui la nivelul ridicat la care se află).
(Transmițând astfel generațiilor viitoare problemele determinate de guvernarea catastrofală.)
Adică, NU reducerea cheltuielilor si reducerea de personal.
Sper ca răspunsul meu scurt să fi fost lămuritor.
„Ceea ce politicienii noștri par să nu înțeleagă deloc … ”
Inteleg toti si-i doare exact cum il durea si pe marcel de deficit.
Si de ce i-ar durea altfel ?
Platesc sau vor plati ei ceva ? Nu, nici vorba. Ei sunt beneficiarii sinecurilor indiferent ce s-ar intampla.
Exact cum la BNR se vor da milioane drept „prima de pensionare” indiferent cat de mare ar fi inflatia si cati ani la rand.
Cum ați descoperit că ,,economia este fragilă” și ce proiecte a făcut BNR pentru a repara această fragilitate?Nu cumva BNR răspunde de ,,stabilitatea” monedei naționale?
Se codesc sa aprobe in coalitie, dar sunt de acord pina laurma; dupa lugi tergiversari; se codesc sa aprobe ;a Guvern, dar voteaza pina la urma; dupa lumgi tergiversari; se codesc sa aprobe in Parlaemt. Vor vota?
Aceiasi!. Numiti asta coalitie?
Apoi, depide de unde privesti lucrurile: o coalitie rupta si o Romanie slaba poate fi buna pentru unii. Din afara, din „LAUNTRU”…Se chibnuiesc de zeci de ani sa distruga Romania si s-o aduca la stadiul de tara eminamente agrara si se impedica tocmai acum?
Ucraina rezista, Romania rezista, UE rezista…. ce e asta?
.
In naivitatea mea cred ca situatie unei tari depinde in cea mai mare masura de economie.
Exemplul Germaniei.
Economia merge atit de prost incit nu mai sunt bani nici pt gradinite. In anumite zone s-a injumatatit brusc. Cauza, marile firme auto au profit mai mic de jumate.
Stuttgart a inceput sa ia masuri, mareste taxa pe pat hotelier, se mareste impozitul pe ciine, se mareste taxa de parcare, si taxa pt gradinita. Se reduca fondurile pt cultura si sociale.. etc.
Pica, sau nu pica guvernul nu conteaza, oricum nu fac mai nimic, oricum preiau masurile EU fie bune fie rele.
https://www.zf.ro/eveniment/in-anul-de-constrangeri-financiare-2025-subventiile-din-bugetul-de-23099856
Vreau sa primesc salariul brut integral ( caci pentru el trudesc ) si sa decid singur cit si unde investesc pentru ,,pensie” . Nu vreau sa muncesc ca sa platesc pensiile celor in plata . Nu vreau sa platesc taxe si impozite din care guvernantii hoti si mincinosi sa acopere deficitul fondului public de pensie .
Asteptarile mele de la cei ce guverneaza sint urmatoarele :
– eliminarea salariului minim pe economie . Salariul trebuie sa ia nastere numai si numai prin negociere .
– eliminarea obligativitatii contributiei la fondul public de pensie . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta din urma sa dispuna liber catre ce fond de pensie ( si cite fonduri de pensie ) se indreapta .
– eliminare stabilirii virstei de pensie prin lege . Fiecare cetatean sa aleaga liber cind intrerupe activitatea profesionala . Intrerupere care poate fi si partiala . Momentul respectiv trebuie ales in functie de sumele capitalizate in investitiile facute pe toata perioada de activitate profesionala si in functie de capacitatea si dorinta de a fi activ .
– guvernul trebuie sa asigure oricarui cetatean care poate dovedi rezidenta 25 de ani o pensie ( poate fi numita si altfel ) de 1000 de lei ( de exemplu ) . Pe principiul ca aceasta persoana a fost consumator in economie ( adica a platit prin , faptul ca a consumat , o imensitate de taxe , impozite , accize , ….. )
– orice forma de subventie de la bugete publice sa fie eliminata .
– eliminarea obligativitatii contributiei la FNUASS . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta sa decida liber unde si cite asigurari de sanatate isi face . Guvernul sa asigure numai cheltuiala cu serviciul de urgenta iar pacientul de la urgenta dupa ce va fi stabilizat sa opteze singur ( pe asigurarea / asigurarile sale de sanatate ) catre ce unitate spitaliceasca merge pentru remediere completa .
– guvernul sa nu se poata imprumuta, sa nu aiba acest drept. Sa se limiteze la cati bani aduna