miercuri, februarie 8, 2023

Partituri cu ceardaș doctoral. Casta meretrix

Câteva dintre subiectele fierbinți de presă din ultima vreme m-au făcut să încerc un solfegiu ceva mai accesibil a partiturii după care fac armonie două dintre instituțiile cheie din spațiul public românesc. Administrația guvernamentală și Universitatea trec drept locuri ale elitei în orice societate democratică modernă. De ce ar fi Romania, altfel? Sau, mai exact, cum își poate România refuza sincronizarea în condițiile conectării sale de jure la spațiul european?

Un refuz nu e niciodată primit cu luciditate de cel refuzat: există întotdeauna un motiv oneros de persecuție sau o rețea de complicități care poate transforma conținutul oricărui denunț într-un filigran conspirativ și va exista întotdeauna o comisie sau măcar un purtător de cuvânt gata să ne facă foarte limpede acest lucru. Opereta Schengen, dincolo de evidenta lipsă de argumente a Austriei – are ceva din izul scâncit și comic al cântărilor de sub fereastra fetelor de măritat. Prinși în octava smiorcăită a jelaniei din dosul cârciumii – ne înverșunăm precum mușterii chercheliți să afle Europa întreagă ce nefăcută am pătimit. Ne purtăm ca și cum la Viena bineîmbrăcații n-ar înțelege că tragediile consumate în praful mahalalelor plutesc în zeama șmecherească la care nația lui nenea Iancu n-are de gând să renunțe printr-un decret. Să nu dăm ochii peste cap pentru că nu păcălim dirijorul: orchestra Europei n-are nevoie de încă un țambal. Pentru ceardașul lor au deja unul care improvizează obraznic după ureche. Îmbrăcat în frac de pianist – țambalagiul nostru lucrează stângaci la clape și dezinvoltura lui tâmpă nu-i poate ascunde lipsa de digitație. Nu aș vrea să fiu greșit înțeles: nu pot judeca croiul redingotei ministrului nostru de interne (n-am competență domenială) dar se vede cu ochiul liber – are prea puține lecții de pian pentru un concert cu sala plină la Bruxelles. Desigur, nu pare momentul cel mai bun să căutăm vinovați, chiar dacă ei s-ar putea să poarte un nume și chiar e posibil să-i vedem punând ban pe ban din salariile de bugetar. Dar cât de orbi ar trebui să fim pentru a nu vedea că „România educată” are probleme grave de identitate academică și politică? O țară plină cu diplome de doctorat nu duce lipsă de voci autoritare. Despre autoritatea acestor voci și consecințele deciziilor am început să vorbim doar acum – când Universitățile au descoperit doctorate plagiate și Guvernul s-a procopsit cu atâția doctori fără idei.

Povestea cu plagiatele mă duce cu gândul la un pasaj obscur din Ambrozie al Milanului (fragment din Comentariul la Evanghelia lui Luca Cartea a III-a, 17-23) – în care acesta apără Biserica explicând în ce fel ea poate fi casta meretrix („târfa fără păcat”). Noi toți suntem convinși (cel puțin statistic) că România e plină de corupți și păcătoși(o blamăm ca fiind meretrix satis impudentisima „desfrânată fără rușine”) pe de altă parte nu îi găsim cea mai mică vină (casta meretrix) atunci când îi plângem nedreapta soartă în Europa. Înainte de a înfiera cu proletară mânie o detestabilă lipsă de patriotism pe care o puteți adulmeca aici vă invit să răspundeți în liniștea propriei sufragerii la câteva întrebări simple: Vă fură sau nu mecanicul unde vă reparați limuzina? Ați dat sau nu șpagă pentru servicii medicale „asigurate”? Dacă ați răspuns cu da, putem trece la ceva mai personalizat: Ați participat sau nu (din orice postură) la concursuri publice „cu dedicație”? Desigur lista poate continua cu întrebări care ar putea fi chiar ofensatoare – dar nu e cazul aici, fiindcă după cum se știe, intelectualii sunt sensibili la aluzii. Și nu în rare ocazii, destul de lași.

Acuma dacă aceste aspecte practice privitoare la manualul de funcționare a „României educate” au fost întrucâtva lămurite mai rămâne să vedem dacă nu cumva există o corelație semnificativă (folosesc deliberat acesta expresie din cercetarea științifică) între operele doctorale plagiate (nu doar cele ale oficialilor) și prestațiile politice, administrative și diplomatice cel puțin discutabile ale oficialilor noștri aici ori aiurea prin Europa? Cineva s-ar putea grăbi să deducă de aici că administratorul de la noi de la bloc ar avea nevoie de un doctorat pentru a ține contabilitatea în ordine. Ca să nu înțelegeți din asta chiar ce vreți trebuie să vă reamintesc că între înțelegerea lumii și bani e uneori mai puțină legătură decât ne place să credem: am citit undeva că tânărul Gauss era atât de sărac, încât, neputându-și cumpăra hârtie, scria pe porțiunile netipărite ale paginilor cărților sale. Motiv pentru care, în legătură cu diplomele universitare eu cred în răspăr cu multă lume, exact contrariul: doar „România educată cu de-a sila” ne-a adus în situația paradoxală de a avea atât de multe adeverințe de competență și atât de puțină cunoaștere. Ceardașul doctoratelor la ofertă e doar un moft de etapă și sunt sigur că poate fi oprit. Mai gravă mi se pare ambiția unora de a centra Universitatea pe competențe – adică de a o face un fel de „școală de maiștri” de elită. Humboldt s-ar răsuci probabil în mormânt dacă ar vedea ce „progrese” a înregistrat proiectul sau intelectual. Fiindcă asta e o simplă constatare personală (greu de contrazis – prea multe diplome și cunoaștere creativă prea puțină) nu merg mai departe pentru vreo concluzie, mai ales că nu-mi plac sentințele (nici măcar cele ale unor Comisii de etică de prin „marile Universități”). Cineva ar trebui totuși să facă asta, cu atât mai mult cu cât tocmai acum noua Lege a educației trece prin chinurile facerii.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Un pamflet care nu ne spune nimic nou. Caliatea corpului profesor universitar a scazut constant dupa 1990 ca si valoarea diplomelor de licenta, masterat, doctorat. Politizarea excesiva a conducerilor universitarea, goana dupa norme didactice, functii si grade univ., bani au dat si dau aceste aspecte negative. Din interior, nu se vede nicio schimbare notabila, se asteapta de afara mediului universitar, inchis, duplicitar. Exista si execeptii dar foarte putine.

  2. „Pomul (bun sau rau) dupa rod se cunoaste”. Unii spun ca „fabricile de diplome” au fost consecinta compromisului facut de profesori in anii 90, cand pentru a compensa salarii mizerabile au acceptat o scadere a standardelor fara sa tina cont de consecinte. Acum insa salariile nu sunt mizere, insa „doctorii” le spun ce au voie si ce nu au voie sa faca…curat murdar
    Unii deplang aparitia Chat GPT, insa eu propun sa fie folosit constructiv: alegem cuvintele sau ideile cheie dintr-o lucrare si vedem ce „produce” Chat GPT pe acelasi subiect pe care si-a luat doctoratul cineva. Iar apoi sa ii dam sansa „doctorului” sa isi sutina public „doctoratul” in contrapartida cu lucrarea ChatGPT.

  3. Acest text diferentiaza Romania de vestul Europei privita ca un reper moral absolut. Sa il dezamagim un pic pe autor.
    1. Ați dat sau nu șpagă pentru servicii medicale „asigurate”? Da,aici.Dar am prieteni greci care dau si aia spaga la doctor.In Italia ,unde am si acolo multi prieteni ,raspunsul este la fel,da.
    Sa il vedem pe autor in situatia cand are intr-un spital de stat o fiinta apropiata si refuza sa bage mana adanc in buzunar! Eu si multi altii,da, au dat bani multi si nu exista nici o perspectiva de schimbare.
    2. Ați participat sau nu (din orice postură) la concursuri publice „cu dedicație”? Da,in Germania si Franta…pana la urma am luat unul,fiindca „dedicatia” gasise ceva mai bun.
    3. Lasitatea este prezenta peste tot ca si toate pacatele : ipocrizia,invidia, lacomia. Orgoliile ,vanitatile,invidia, ipocrizia ating culmi nebanuite in lumea intelectuala. E valabil peste tot.
    4. Plagiate : e o lista lunga de ministri din UE plagiatori…nu o mai repet aici ca e notorie. Cati or mai fi anonimi de care nu stim!
    Pe scurt,semanam cu Europa civilizata mai mult decat crede autorul,care da citate inutile din Biblie,sfinti etc.

    • Ce nu ne spune dezinteresatul „mike_the_hunter”, care și-a făcut o profesie din a trâmbița că-i pute UE, pe unde apucă, e cum stă treaba la Moscova. Că se vede că știe tot-tot de prin toată Europa.

      • Stimate domn,cautati spioni imaginari datorita unei infirmitati intelectuale larg raspandite in Romania: nu intelegeti textul pe care il cititi. Pe vremuri,ati fi facut o mare cariera ca ,anchetator al Moscovei, de care fara stiti poate,sunteti extrem de aproape ca maniera de gandire!

  4. Un subiect extrem de pisat in malaxorul stiintei romanesti de dupa 1989 .Doctorate plagiate sau alte feluri de lucrari asisderea ce evident nu au forta politica de penetratie, in Media romanesca , aidoma Doctoratului (unii ar zice Doctorandului ) aflat la coada vacii .„Hora romanesca” si nicidecum Ceardasul unguresc este vinovatul de serviciu .
    .Cu totii stim si perioada in care aceste falsuri au putut fi produse si cine sunt cei care fac parte din Comisiile ce au oferit aceste titluri.Atentie Doctorandul nu putea sa isi ofere singur titlul in cauza . Noua legea ,aparuta in domeniu, elimina multe dintre posibilitatile ce cindva erau folosite spre a obtine astfel de Diplome .Intoarcerea in timp este si ea binevenita dar punerea sub lupa indoielii doar a unor astfel de lucrari este contraproductiva . Ne este foarte clar cum beneficiarul nu este singurul vinovat iar cei care selecteaza anumite lucrari (unele dintre ele nu erau supuse legal in perioada aparitiei spre a mentiona de fiecare data lucrarea folosita ca si inspiratie scrisa ea fiind mentionata doar in final )par a fi inregimentati politic prezentind trunchiat adevarul .Acesta forma de atac trebuie sa dispara .Nu putem merge la nesfirsit cu atacul mediatic asupra unor persoane spre care este indreptata doar o anume forma de indoiala ce de multe ori nu prezinta garantia unui adevar absolut .Una peste alta textul ne pare a fi binevenit chiar daca induce un adevar ce nu este prezentat in totalitate oferind nuante de partialitate atunci cind se face referire la persoane.

  5. Ah, intrebarile sunt retorice, ne confruntam dintotdeauna, dar azi parca mai mult ca inainte, cu toate aceste situatii si multe altele, care acum fac parte din cotidianul nostru, noul nostru normal. Si ne mai miram si ne indignam ca nu suntem primiti pe ici pe colo? Ma gandesc oarecum cu ingrijorare cum va fi noul normal anuntat pentru viitorul de dupa crizele cauzate de pandemie-razboi-recesiune-progresism si pentru cine va fi el normal?

  6. O gură de aer curat, articolul! Felicitări!
    Puțini (mai ales din mediul universitar!) au curajul să atace subiecte precum standardele (cum ar zice Foucault: Normalizați, normalizați, normalizați! Disciplinați și pedepsiți!), „resursele” umane (rădăcinile naziste ale managementului se smulg greu sau, dacă sunt utile, se păstrează, ca proiectanții de rachete V !), indicele Hirsch (o invitație fățișă la fraudă!), centrarea învățământului pe … mereu pe ceva care se dovedește după un timp ex-centric!, etc. Universitatea nu trebuie să fie centrată, trebuie să acopere tot, că de-aia-i Univers-itate. Creativitate prin conformare, libertate și egalitate prin ierarhizări, meritocrație împletită cu democrația și autonomie universitară concomitent cu turme de politruci analfabeți, dar îndoftorisiți în știință etc.

  7. Doua greseli gramaticale grave si nenumarate omisiuni de punctuatie, in articol. As mentiona si unele glisari stilistice greu digerabile, dar aici sunt subiectiv. Am parcurs intregul articol, in speranta ca voi gasi ceva nou, in el – o perspectiva inedita, o informatie proaspata, un pic de valoare adaugata. Probabil ca acel ceva exista, dar nu am fost eu capabil sa-l descopar. Sunt 100% de acord cu autorul, insa: e inflatie de „dansatori doctori”, in Romania.

  8. Ce sunt acelea ‘elite’ ?
    Întreb sincer.
    Este de exemplu acea persoana care acum vreo săptămână declara încrezător că dosarul cu șină a fost ‘eliminat’ ? Atunci mai, nu ai nici cea mai vagă idee despre ce se întâmplă de fapt în societate.
    A confunda oamenii din conducerea Statului Român cu ideea de ‘mai sus’ este abstract și greșit și nu exista soluție de remediere a situației.
    De ce?
    Pentru că sunt mulți și pentru că sunt proști și rău intenționați și vrem doar să ne lase în pace, atât, a și să stea la distanță pe modelul simplu, hai îți dau 💯 lei și dispari.
    Și mai e o chestie, daca Ceaușescu cu nevasta (aia doctor în chimie) au condus Romania din 64 până în 89, ei de ce n-ar putea.

  9. Fiind „mitic”, nu mă prea pricep la ceardaș, dar presupun că autorul a gândit ritmul textului asemănător. După ce l-am parcurs, eu cred că aduce mai degrabă cu „polca pe furate”.

    Întrucât, pentru că am comentat bezmetic așa cum se întâmplă invariabil, zice autorul, pe marginea refuzului, se cheamă că am participat la tragediile consumate în praful mahalalelor ce plutesc în zeama șmecherească. Așadar, îndrăznesc să zic și eu ceva, fie ce-o fi!…

    Sigur că abordarea șmecherească a aderării României la Schengen poate părea unui filosof din Vest (chiar dacă este vestul României) „de operetă”, dar economiștii observă că e pe bani și românii, neacceptați în Schengen, își țuguie buzele și fluieră a pagubă…sau din caval, din cobuz, ori din carabă.

    …Și cântă sub fereastra mândrei, precum spune autorul. Doar că este foarte posibil ca domnul Sorin Borza să fi identificat ușor greșit personajul, confundând-o pe mândra Capulet, cea cu laleaua pe blazon, cu modesta ei slujnică.

    Pe de altă parte, bineîmbrăcații au simțit gustul penibilului în care singuri s-au aruncat – dându-se drept ceea ce nu sunt – și o ușoară usturime la buzunar, cu parfum de boicot. I-a apucat în consecință și pe ei fluieratul, înțelegând că „mahalagii”, deși cu aversiune față de urșii de la soare răsare, au chimirul la fel de plin ca al lor. Iar de anul viitor, aproape sigur, fără sprijin ursăresc precum au bineîmbrăcații, vor avea chimirul puțintel mai doldora (nu fiecare, ci dimpreună, ce-i drept).

    Dacă autorul articolului ar fi privit pe o hartă unde-i „mahalaua”, ar fi băgat de seamă că ea se întinde hăt departe, dincolo de țambalagii, până spre cântăreții din bouzouki și dansatorii de sirtaki din Pireu.

    Prin urmare, dezinvolt și tâmp cum sunt considerat în mod filosofic, continui să cred că produsele care traversează frontierele non-Schengen sunt mai puțin competitive decât cele transportate în interiorul spațiului de liberă circulație, din pricina costurilor suplimentare generate de timpii de așteptare la frontieră.

    https://economedia.ro/cum-explica-presa-bulgareasca-veto-ul-olandei-este-din-cauza-porturilor-grecesti-considerate-o-amenintare-pentru-porturile-olandeze-daca-bulgaria-se-afla-in-schengen-atunci-marfurile-din-intreaga.html#.Y8rO9a1Bwl0

  10. Titlul articolului sugereaza o veselie generala a unor participanti la o petrecere cu invitati selectionati pe baza unor competente demonstrate la dansul de unul singur sau cel mult in doi, dintr-un grup social restrans si pe nedrept suspectat ca tropaie.
    Dat fiind cadrul real de desfasurare a fenomenului, cred ca notiunea de hora ar sugera mai cuprinzator locul, amploarea si mobilul acestei obsesii a doctoratelor. Tema ar necesita si o analiza a situatiei invatamantului dinaintea anului 1990, insa impactul major asupra invatamantului romanesc l-a avut evolutia politica si economica- vrem nu vrem, aici ajungem- fara trecut prezentul nu poate fi inteles. Imediat dupa dec. 1989 economia Romaniei a intrat pe o panta descendenta catastrofala care a determinat diminuarea constanta si vizibila a sprijinului masiv de care se bucurase initial gruparea care pusese mana pe putere. Deoarece trebuia ca masele care deja incepusera sa inteleaga inselatoria tranzitiei linistite – vezi manifestatia din 28 Ianuarie (Da mata’ cine esti?), „ Piata Universitatii”, mineriada din 13 iunie – sa fie calmate , vremelnicii conducatori incercau sa intarzie deschiderea usii coliviei in care era inca prizoniera pasarea constintei. Cel mai simplu mijloc de manipulare a alegatorilor, intr-o societate care cu pasi timizi si ochii abia mijiti se indrepta spre democratie, s-a dovedit a fi mita. Mita careia, mai ales o populatie oprimata si enorm de frustrata, lipsita de sperante, nesigura de ziua de maine, dezobisnuita- generatia mai in varsta- de a trai independent sau lipsita de abilitatile necesare initiativei personale, nu putea sa ii reziste. Atunci cand economia reala incepea sa se prabuseasca, cand primele victimei ale somajului se recrutau din institutele de cercetari, cand ingineri si tehnicieni, muncitori si functionari cu privirea in gol, faceau cozi la birourile de somaj, singurele categorii neafectate au fost cele ce astazi se numesc simplu „bugetari” Aici in acest domeniu nu s-au manifestat dramele nestiutilor de langa ei. Ba chiar erau priviti cu dispret sau admonestati: – Du-te domne la munca!
    Spre aceasta categorie de bugetari s-a indreptat atentia cordonatorilor actiunilor de manipulare. De ce!? Pentru ca formau un grup destul mare, care deja fusese organizat in mari sindicate ghidate de ideologii de stanga si conduse de oameni cu sau fara trecut comunist , care au simtit mirosul banului si gustul puterii conferit de obedienta si devotamentul fata de noii stapani. Lasand la o parte intelectualitatea de la APACA , s-au afirmat rapid sindicatele din CFR si mai ales cele din invatamant. Mijloacele utilizate au fost diverse si eficiente, toate bazate pe dorintele subiectilor. Pentru profesori s-au deschis o multime de portite si usi din dos.
    Ceea ce ne se prea stie de catre generatiile tinere – maturizate in intervalul anilor ’ 80 – este faptul ca in scolile satesti lucrau profesori si invatatori cu studii temeinice si reale calitati profesionale, dar care in majoritate erau navetisti. Multi dintre ei au fost victimele aberantei si inumanei legi 22 din 1 dec 1981. Pentru toti acestia , a preda intr-o scoala din localitatea de domicilui, era un vis imposibil. Posturile didactice din aceste scoli se ofereau cu restrictii, prin artificii doar celor alesi. Mai stie cineva?!
    De aceea atunci cand noii conducatori au spulberat toate legile si regulile restrictive , acestia si–au asigurat un electorat compact si devotat. Se plangeau ca au slariu mic. Aveau salariu mic cand altii nu aveau de loc! Ce mai conta ca alaturi de ei isi traiau nestiute dramele , familii intregi de oameni de valoare aruncati cu cinism la gunoi.
    Si atunci a inceput hora: s-a abolit legea 22, s-au generalizat transferarile, s-au usurat examenele de grad, s-a amplificat procedeul suplinirilor ca etapa de ecluza pentru a accede la un post in mediul urban, iar la final s-a pus o cireasa pe tort ca sa multumesca pe toata lumea, recompensele banesti salariu de merit, gradatie de merit , fondul de 2 % ???. Odata cu anularea legarii de glie a dascalului de la tara , aici au aparut o multime de goluri care trebuiau umplute. Si s-au umplut uimitor de repede. Baietii destepti cu competente in economia de piata s-au pus pe treaba si in mai putin de un an au aparut puzderie de fabricute de diplome pentru toate nivelele. Si asa multe scoli rurale au fost populate cu indivizi cu mari carente culturale, grobieni, ce pot fi clasati fara dubii in categoria analfabeti functionali. Multi dar functionali. Functionali dar devotati celor ce le-au schimbat statutul social. Si cum orice inceput are si o continuare, in temeiul dreptului universal la educatie si a dreptului democratic de libera initiativa, aceeasi baieti destepti au edificat la repezeala prestigioase facultati si universitati. Incepute umil pri subsoluri, cantine si crame dezafectate, astazi aceste locasuri de cultura se mandresc cu absolventi ce au devenit mandria natiunii. Ei sunt regasiti astazi in varful societati, din care nu lipsete parlamentul si toate agentiile finantate de stat.Dar pentru a straluci in fata carcotasilor invidiosi, lipsiti de mobilitate in cariera si marcati de nostalgia universitatilor si a caminelor studentesti cu notorietate si recunoastere a valorii de pe vremea comunismului, noilor ’telectuali li s-a oferit la alegere ceea ce neam de neamul lor nu au visat: sa devina doctori. In ceva , n-are importanta in ce. Si iata ca ne lovim la tot pasul de un doctor, in scoli, in gradinite, in primarii, la regia de apa si canalizare, la universtatile din jos sau mai din sus, foarte multi dintre ei, pusi fiind in situatia de a sustine o conversatie pe teme de specialitate, incep si inchid discutia cu ĂĂĂĂ…
    In contextul dezvoltarii fara precedent a acestui tip de invatamant, nu este de mirare ca dosarul clasifcarii universitatilor intocmit de ministrul invatamantului Mircea Miclea a starnit indignarea si a fost facut scrum.
    De aceea cred ca mesajul acestui articol ar fi perceput mai bine daca in loc de ceardas s-ar fi numit hora. Hora pentru ca in hora se tin toti de mana; cade unul cad toti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Sorin Borza
Conferențiar la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Oradea. Doctor în filosofie Universitatea Babeş Bolyai Cluj cu teza „Conceptul de eikôn în filosofia lui Platon”, cu distincţia Magna Cum Laudae

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro