Celebra, de acum, OUG 13/2017 și-a propus modificarea textul din Codul penal care reglementa abuzul în serviciu sub pretextul că ar exista o decizie a Curții Constituționale (CCR) care impunea acest lucru. După ce s-a revenit asupra OUG 13, prin abrogarea ei la cinci zile după publicare, au apărut unele opinii conform cărora infracțiunea de abuz în serviciu nu ar mai exista în Codul penal încă de la data apariției deciziei CCR, iar acest aspect se dorea – chipurile – a fi îndreptat tocmai prin ordonanța respectivă. Voi demonta această teză halucinantă pentru un jurist, prezentând decizia CCR nr. 405/2016 care a generat atâtea discuții.
În ce constă infracțiunea de abuz în serviciu? Această infracțiune este este reglementată în art. 297 din Codul penal: se referă la cel care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos, dacă fapta lui produce un prejudiciu sau o vătămare drepturilor sau intereselor unei persoane; pedeapsa este închisoare 2-7 ani și interzicerea unor drepturi. Când, ca urmare a faptei, se obține un folos pentru funcționarul public sau o altă persoană, ea este considerată de art. 13 ind. 2 din Legea anticorupție nr. 78/2000 ca fiind asimilată corupției; în acest caz, urmărirea penală o face DNA, nu un parchet ordinar, iar pedeapsa se mărește cu o treime.
De când există această infracțiune? În România această infracțiune a apărut în Codul penal încă de la 1864. În Codul penal valabil în perioada 1969-2014 abuzul în serviciu a avut aproape același conținut, dar pedeapsa era închisoare 6 luni-3 ani.
Cum este reglementată această infracțiune în alte state? Toate statele care sunt parte la Convenția ONU împotriva corupției trebuie să reglementeze infracțiunea de abuz în serviciu sau de putere ori de funcție – o cere art. 19 din Convenție, care este obligatorie pentru toți cei care au ratificat-o, adică pentru 140 de state, inclusiv România! Pentru modul de reglementare în concret a acesti infracțiuni în alte state, propun un excelent studiu de drept comparat făcut de vice.ro.
Cine și de ce a contestat această reglementare? În anul 2016 un număr de 23 de inculpați trimiși în judecată în șase dosare penale au invocat faptul că formularea textelor privind abuzul în serviciu din Codul penal, respectiv din Legea anticorupție ar fi contrare Constituției, astfel că au cerut ca CCR să verifice acest lucru. Această solicitare poartă o denumire specială, excepție de neconstituționalitate; ea poate fi invocată numai într-un dosar ajuns în faza de judecată și poate fi soluționată doar de către Curtea Constituțională.
Ce a decis CCR? Curtea a hotărât prin decizia 405/2016 două lucruri: 1. admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispoziţiile art. 246 alin.(1) din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”; 2. respinge excepția de neconstituționalitate și constată că dispoziţiile art.13 ind. 2 din Legea nr.78/2000 sunt constituţionale în raport de criticile formulate.
Cum a motivat CCR această decizie? Curtea a stabilit că, într-adevăr, este o problemă cu textul care incriminează infracțiunea de abuz în serviciu: termenul „defectuos” nu este definit de cod, ceea ce face ca oamenii să nu cunoască ce li se permite și ce li se interzice să facă; fără această descriere, magistrații înșiși ar putea sancționa oamenii în mod arbitrariu. Ca urmare, CCR a decis că numai comportamentul care constă în „încălcarea legislației primare” – adică a legii emisă de Parlament, dar și a ordonanțelor și ordonanțelor de urgență ale Guvernului – poate avea o consecință penală.
Asta înseamnă că articolul din Codul Penal este neconstituțional? Nu. CCR nu a înlăturat textul ca fiind neconstituțional, ci a interpretat în sensul prevăzut de Constituție și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (care impun ca o lege să fie clară și predictibilă) o sintagmă neclară folosită în articolul de lege.
Dar putea să adopte CCR o decizie interpretativă? Da. Art. 146 lit. d) din Constituție prevede că CCR „hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate” fără a stabili de câte tipuri sunt hotărârile. În jurisprudența CCR s-au conturat patru soluții ce se pot da cu privire la cererile prin care se contestă un text de lege:
1) respinge excepția de neconstituționalitate a unei legi sau articol de lege în raport de criticile invocate (de ex, decizia 404/2016);
2) admite excepția de neconstituționalitate invocată și constată neconstituționalitatea unei legi sau articol de lege (decizia 126/2016, pct.1) sau chiar doar a unei sintagme dintr-un articol de lege (de ex, decizia 603/2015), iar în acest caz – și numai în acest caz – legiuitorul are la dispoziție 45 zile pentru a remedia textul eliminat ca efect al deciziei CCR, așa cum rezultă în mod clar din art. 147 alin. 1 Constituție, în caz contrat textul/sintagma se consideră eliminat/-ă;
3) constată constituționalitatea cu rezervă de interpretare (de ex, decizia 126/2016, pct.2);
4) constată neconstituționalitatea cu rezervă de interpretare (de ex, decizia 818/2008, decizia 349/2001, decizia 81/1994).
A mai dat CCR astfel de decizii interpretative? La o primă căutare pe site-ul www.ccr.ro am găsit peste în jur de 50 de astfel de hotărâri. Prima decizie de interpretare pe care o cunosc este decizia 31/1993. Însăși CCR a stabilit că ea este cea care are obligația să asigure interpretarea unei legi conform Constituției (decizia 1092/2012). Pentru prima dată CCR folosește denumirea de „dispoziții constituționale cu rezervă de interpretare” în decizia 34/1993.
Alte curți constituționale au și ele această posibilitate? Da. În mod curent curțile din Austria, Belgia, Germania, Italia, Franța, Lituania, Ungaria asigură o interpretare a legislației infraconstituționale în concordanță cu Legea fundamentală. Practic, prin astfel de decizii interpretative, norma este „salvată”, iar orice modificare a ei ulterioară sau aplicare trebuie făcută potrivit interpretării date de curtea constituțională respectivă.
Totuși, din moment ce prin decizia 405 se „admite excepția de neconstituționalitate” nu înseamnă că se declară norma contestată ca fiind neconstituțională? Nu. Am spus mai sus că „excepția de neconstituționalitate” este o denumire tehnică dată unei cereri prin care se contestă un text de lege. Ca urmare, pentru a nu vă încurca, în loc de această formulare utilizați expresia „cererea”! Așadar, la primul punct al dispoziției deciziei 405/2016 se spune mai întâi că CCR admite cererea, în sensul că o primește pentru a decide asupra solicitării, după care decide ceva în legătură cu articolul de lege contestat. Asta pentru că în deciziile de interpretare nu are importanță ce formulă folosește CCR cu privire la cererea introdusă spre soluționare, ci contează efectiv soluționarea – în cazul nostru, CCR arată în ce condiții un text de lege vizat rămâne constituțional. Că este așa o arată însăși jurisprudența CCR: de ex, după ce admite excepția, în decizia 418/2014 CCR arată ce se înțelege prin sintagma „aceeași funcție” folosită în legea ANI, iar în decizia 536/2011 arată cum se face comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal; după ce admite în parte excepția, în decizia 212/1996 CCR stabilește care sunt imobilele ce intră în baza materială la care face referire Legea învățământului; fără a admite sau a respinge excepția, în decizia 766/2011 CCR trece direct la stabilirea înțelesului noțiunii „în vigoare” folosită chiar în Legea CCR și la fel procedează prin decizia 223/2012.
Decizia CCR este una de dezincriminare? Numai cel care „incriminează” (adică stabilește că o faptă este infracțiune) poate să „dezincrimineze” (să elimine fapta din rândul infracțiunilor). Decizia 405/2016 a CCR nu este una de dezincriminare a unui text de lege, ci de interpretare pe viitor a acestuia. Mai mult, apariția unei decizii de interpretare nu poate fi considerată o lege mai favorabilă care să fie aplicată retroactiv (para. 57 din decizia 265/2014 a CCR).
Cine este responsabil de modul de reglementare a infracțiunii de abuz în serviciu? Evident, cel care a redactat norma în mod imperfect, adică Parlamentul, precum și cel care trebuia să verifice respectarea condițiilor de redactare a normei, adică Consiliul Legislativ.
Cine trebuie să respecte decizia CCR? CCR este singurul organism care interpretează oficial Constituția. Așa cum respectarea Constituției este obligatorie pentru toată lumea, tot astfel jurisprudența CCR este obligatorie pentru toată lumea. Indiferent că place sau nu publicului, că este greșită sau nu, decizia CCR este obligatorie și asta privește atât partea finală (dispozitiv), cât și motivarea ei (considerente). Mai mult, dacă magistrații nu ar respecta o decizie CCR ei ar putea fi sancționați disciplinar de către CSM, iar dacă Parlamentul/Guvernul ar adopta un act normativ încălcând decizia CCR, aceasta ar atrage neconstituționalitatea acelui nou act.
Decizia CCR poate fi contestată cumva? Nu există nicio formă de contestare a vreunei decizii CCR la o altă autoritate.
De când se aplică decizia CCR? De la data publicării în Monitorul Oficial, deci numai pentru viitor: ea se aplică în cauza în care a fost invocată, în cauzele aflate pe rol (a se vedea pct. IV din decizia 319/2012), dar nu și în cauzele soluționate definitiv în care nu s-a invocat în timpul procesului excepția de neconstituționalitate (a se vedea motivarea de la para. 33-34 din decizia 126/2016).
Cum se pune în practică decizia CCR? Numai dacă CCR ar fi constatat că textul de lege invocat ar fi fost neconstituțional, aplicarea sa ar fi trebuit suspendată pentru 45 zile, timp în care textul trebuia corectat de către Parlament/Guvern; dacă textul ar fi fost apoi corectat, el s-ar fi aplicat în noua sa formă; dar dacă nu ar fi fost corectat, s-ar fi considerat eliminat din Cod la sfârșitul celor 45 zile. Dar în cazul deciziei 405/2016 avem o altă situație: textul este constituțional dacă sintagma contestată se interpreteză cum a spus CCR. Așadar, nu se impune în mod obligatoriu o modificare, ca în cazul prezentat anterior.
Păi atunci, dacă se încalcă fișa postului sau un regulament intern, mai poate fi sancționat funcționarul vinovat? Da. Doar că după apariția Deciziei 405/2016 acest lucru nu mai poate avea loc printr-un proces penal, ci instituția trebuie să exercite o acțiune disciplinară și să îi impute paguba pricinuită. În cele din urmă prejudiciul cauzat instituției poate fi recuperat pe calea unui proces civil, dar procedura este mai greoaie decât una penală.
OUG 13/2017 ar fi reintrodus în Codul penal abuzul în serviciu? Nu. Abuzul în serviciu nici măcar nu fusese eliminat din Cod pentru că, așa cum am arătat, articolul de lege nu a fost declarat neconstituțional. Ca urmare, el a fost tot timpul în Cod și înainte, și după decizia 405/2016 – iar asta o dovedește inclusiv existența mai multor soluții de condamnare pronunțate în al doilea semestru al anului 2016 despre care am pomenit aici.
Totuși, OUG 13/2017 ar fi clarificat textul neclar? Da, OUG 13 ar fi clarificat textul art. 297 în conformitate cu decizia 405 a CCR. Numai că, așa cum am arătat cu alt prilej, OUG 13 mai propunea trei modificări la text pe care Curtea nu le-a cerut (introducerea pragului de 200.000 lei de la care să se răspundă pentru abuz în serviciu, înjumătățirea sancțiunii legale pentru cei care comiteau abuzul și eliminarea obligativității de a i se interzice condamnatului exercitarea funcției, excluderea de la răspundere a celor care comiteau abuzul prin adoptarea de acte normative), ceea ce a trezit nemulțumirea populației și a determinat renunțarea la OUG 13 prin abrogare.
Decizia 405 prevede necesitatea introducerii unui prag valoric pentru infracțiunea de abuz? O spun în mod cert: NU! CCR spune în decizia 405/2016 că răspunderea penală pentru o faptă trebuie să fie cea mai gravă formă de răspundere, care e menită să apară numai dacă nu sunt suficiente alte forme de sancționare, extrapenale (para. 68). Or, cum textul care incriminează abuzul în serviciu nu prevede vreun prag valoric al pagubei produse sau o anumită intensitate a valorii vătămate, practic orice act abuziv ar fi putut atrage direct răspunderea penală (para. 75). Cu toate astea însă, legislația prevede că pentru anumite încălcări ce pot fi considerate abuzuri există și alte forme de sancționare: disciplinară, administrativă, civilă (para. 77). Așadar, CCR trage concluzia că infracțiunea de abuz în serviciu trebuie să vizeze numai actele grave comise, iar Curtea însăși stabilește că această gravitate apare ori de câte ori este încălcată legislația primară, nu și cea secundară.
CCR impune Parlamentului/Guvernului modificarea textului de lege vizat? Nu. Prin decizia 405 CCR spune clar că e atribuția Parlamentului ce legi adoptă, dar dacă o face atunci trebuie să respecte Constituția și interpretările date de CCR acesteia (para. 66).
CCR impune magistraților să respecte această decizie? Pe de o parte, Constituția spune că deciziile CCR sunt obligatorii pentru toată lumea, deci inclusiv pentru magistrați. Pe de altă parte, în mod expres CCR cere magistraților ca în dosarele de abuz în serviciu pe care le soluționează să țină seama de decizia 405 care reconfigurează dispozițiile legale contestate (para. 80 și 88). Așadar, chiar dacă textul nu e modificat, magistrații îl vor avea în vedere așa cum a fost interpretat de CCR: de la data publicării deciziei, ei vor porni dosare și vor sancționa numai pe cei care comit abuzul prin încălcarea legilor primare.
Concluzii:
– Infracțiunea de abuz în serviciu rămâne în Codul penal și după decizia nr. 405/2016 a CCR, doar că de la data publicării ei se va considera că îndeplinirea actului sau neîndeplinirea corespunzătoare se referă la atribuțiile de serviciu descrise în legislația primară (legi, ordonanțe și ordonanțe de urgență);
– Nu are importanță dacă textul este sau nu corectat de către Parlament/Guvern; acesta rămâne liber să modifice textul cum vrea și când vrea, inclusiv să îl elimine dacă acest lucru nu este interzis chiar de către CCR. Dar, până la modificarea legii, procurorii și instanțele trebuie să aplice direct decizia CCR;
– De la data publicării deciziei 405/2016, nu mai este considerată a fi infracțiune de abuz în serviciu încălcarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului, regulamente, norme tehnice, coduri deontologice, ordine de serviciu, ordine de zi pe unitate, instrucțiuni etc. și aceasta chiar dacă au produs prejudiciu sau au vătămat drepturile sau interesele unor persoane;
– Dosarele de abuz în serviciu soluționate definitiv până la momentul publicării deciziei 405/2016 nu pot fi redeschise cu motivul că a apărut această decizie.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Buna ziua,
O alta interpretare a deciziei CCR referitoare la abuzul in serviciu a fot oferita de presedinta UNJR doamna Dana Garbovan -> http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21594295-judecatoarea-dana-girbovan-unjr-cere-stabilirea-unui-pag-valoric-pentru-infractiunea-abuz-serviciu.htm?nomobile=
Dansa pare sa aiba parereri diferite pe anumite puncte in comparatie cu dvs. Spre exemplu dansa afirma:
„Or, pentru ca legea sa fie clara, predictibila si previzibila, un astfel de prag nu poate fi decat valoric, revenind legislativului obligatia de a-l stabili.” – referitor la necesitatea stabilirii unui prag valoric.
E adevarat dansa nu face nicio referire/comentariu la partea asta a OUG13: „înjumătățirea sancțiunii legale pentru cei care comiteau abuzul și eliminarea obligativității de a i se interzice condamnatului exercitarea funcției, excluderea de la răspundere a celor care comiteau abuzul prin adoptarea de acte normative” – nu stiu daca aceasta omisiune o pot interpreta ca o opinie partinitoare a dansei pentru restul comentariilor.
Doar ca la sfarsit nu pot decat sa ma intreb: Eu pe cine sa cred. Cam ca cetateanul lui Caragiale.
Dvs, fiind un cetatean cu capul pe umeri, veti face in felul urmator: veti citi ce spune unul si ce spune celalalt, apoi va veti duce la sursa primara sa vedeti cu ochii dvs ce a spus CCR, dupa care reveniti la cei doi si veti constata: in timp ce unul are păreri subiective, celalalt are argumente factuale. Apoi, in locul dvs, m-as uita si pe pozitiile exprimate in randul timpului si la presa/politicienii care il sustin/citeaza, precum si pe specializarea celor doi (e simplu: vedeti in ce sectii judeca cei doi).
Apoi, daca mai vreti o confirmare, puteti vedea si ce spun profesor de drept penal (!) de la Bucuresti https://juridice.ro/essentials/907/daca-e-marti-e-penal-sau-despre-modificarea-codului-penal-prin-oug-nr-132017 si de la Iasi http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/ce-a-spus-despre-abuzul-in-serviciu-tudorel-toader-viitorul-ministru-al-justitiei-674873.
Dupa care as incepe sa mai triez din sursele de informare…
sunt politist si in anul 2016 aveam calitatea de politist judiciar cind in mod repetat am sanctionat un administrator de societate Club-Disco pentru incalcarea prev.Lg.12/1990 si Lg.61/1991 intrucit acesta avea o autorizatie -acord emisa din 1997 fara autorizatie ISU si dupa orele 22,00 zgomotul de la disco deranja locatarii .
in prezent sunt pus la dispozitie intrucit in anul 2016 dupa ce in 9 plingeri depuse de acel adminstrator impotriva mea parchetul si camera preliminara a hotarit ca fapta de purtare abuziva nu exista iar dupa ce a depus a 10 plingere parchetul a binevoit sa dispuna inceperea urmaririi penale fata de mine sub aspectul infractiunii de abuz in serviciu ,fals intelectual si uz de fals si din acel moment IPJ-ul m-a pus la dispozitie .
ma intereseaza sa aflu ce sanse am sa imi dovedesc eu nevinovatia intrucit eu nu am obtinut nici un folos material ,ma aflam in timpul serviciului in baza planului de actiune si am considerat ca o autorizatie de functionare -acord emisa de primarie este valabila doar daca in spatele ei sta autorizatia ISU /acest fapt l-am observat ca se urmareste dupa incidentul de la Colectiv .
mai sunt politisti in romania care dau amenzi in timpul serviciului iar parchetul nu tine cont de OG.2/2001 care reglementeaza fapta contraventionala si urmareste intimidarea politistilor .
VA ROG VREAU UN RASPUNS DOCUMENTAT JURIDIC SI CU SPETA SI EVENTUAL SUNT CURIOS DACA SUNT SPETE ASEMANATOARE
Minți de îngheață apele.
Zi mai bine ca I dat amenzi fără sa te duci și sa verifici la fata locului , ai pus martori falși , te-ai dus la usa vecinilor și ai semnat un alb procese verbale de contravenție ,
Nu ești de la ISU sa fii in măsura sa controlezi.
Stai acolo fără sa plătești din 2002 și nu ai fost deranjat.
Acum ce te-a deranjat?????????
Cu tot regretul, dle Danilet, ma vad obligat sa va intreb daca aveti cunostinta si despre urmatoarele: „În consecinţă, atât Parlamentul, cât şi Guvernul, respectiv autorităţile şi instituţiile publice urmează să respecte întru totul atât considerentele, cât şi dispozitivele acestora. În acest sens sunt Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995, Decizia nr.1415/2009, Decizia nr.414/2010,Decizia nr.415/2010.” – preluat din https://www.ccr.ro/Reguli-comune. Nu stiu daca intentionat sau nu ati raspuns foarte apasat in privinta pragului NU, inducand in eroare pe cei insuficient informati, caci in Decizia 405/17 art. 75: „Curtea constată că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei şi nici o anumită intensitate a vătămării, ceea ce determină instanţa de contencios constituţional să concluzioneze că, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, aceasta din urmă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte elemente constitutive, poate fi o infracţiune de abuz în serviciu. ” (de aici a rezultat pragul de 200.000 – care nu inseamna liber la furat, caci sunt alte art. in Codul Penal pentru asa ceva); art. 76: „Plecând de la cele expuse anterior, Curtea constată că, în prezent, orice acţiune sau inacţiune a persoanei care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare determină Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voinţa legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat şi reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecinţelor unor fapte care, deşi, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale.” (de aici liberul arbitru al DNA sa acuze pe oricine pentru absolut orice, liber arbitru care trebuie obligatoriu exclus si trebuie obligatoriu reglementat un prag valoric si o anumita intensitate a vatamarii); art. 78: „legiuitorul nu a precizat necesitatea existenţei unei anumite valori a pagubei sau a unei anumite intensităţi a vătămării rezultate din omiterea faptei.” (iarasi necesitatea pragului – au propus 200.000 corelat cu cel de la „consecinte deosebit de grave”, dar evident se poate discuta in privinta valorii, desi au dreptul deplin sa hotarasca). Pentru cei necunoscatori gasiti Decizia CCR si vedeti art. 71 la http://iordachescu-law.ro/Document_Files/Noutati/00000168/0qcdj_Decizie_405_2016_CCR_abuzinserviciu.pdf ” Comisia de la Veneţia consideră că prevederile penale naţionale cu privire la „abuzul în serviciu”, „abuz de putere” şi expresii similare trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate la un nivel înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi, spre exemplu, infracţiuni grave împotriva proceselor democratice naţionale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparţialităţii administraţiei publice ş.a.m.d. […]. Mai mult, trebuie impuse criterii suplimentare cum ar fi, spre exemplu, cerinţa existenţei intenţiei sau neglijenţei grave.”; In caz ca NU aveati cunostinta despre aceste elemente din Considerentele obligatorii ale Deciziei 405/16 aplicate la OUG 13/17 va invit respectuos la reciclare sau la completarea studiilor si informatiilor si abtinerea in a incita inutil cetatenii, evident, daca nu aveti cumva aceasta intentie nedeclarata insa. Cu stima, va multumeste pentru atentie, OP
Dvs sunteti liber sa cititi cum doriti Decizia 405. Eu va spun ce se intelege din ea dupa ce o lecturati in intregime si cunoasteti modul de rationament al CCR. Apreciez indicatiile dvs pretioase cu privire la pregatirea mea, dar va asigur ca nu e cazul. Si, ca argument suprem, va indic titularul catedrei de drept penal de la Universitatea Bucuresti, care a si lucrat la coduri….
https://juridice.ro/essentials/907/daca-e-marti-e-penal-sau-despre-modificarea-codului-penal-prin-oug-nr-132017
Nu ma astept la scuze din partea dvs. pentru incapacitatea/reaua-vointa in intelegerea unui text scris. Sanatate!
Va multumesc pentru atentie, stimate domnule Danilet. Va multumesc si pentru indicatiile bibliografice, pe care insa le cunosteam si avusesem chiar intentia de a o mentiona pe una. Totusi, chiar si fata de aceasta (https://juridice.ro/essentials/907/daca-e-marti-e-penal-sau-despre-modificarea-codului-penal-prin-oug-nr-132017) am observatii care insa ar fi complicat discutia inutil, plecand in mod special de la art. 19 Abuzul in functii http://www.pna.ro/legislatie.xhtml?id=2§iune=1 – LEGEA 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, in care se prevede: „Fiecare stat parte are în vedere să adopte măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, în cazul în care actele au fost săvârşite cu intenţie, faptei unui agent public de a abuza de funcţiile sau de postul său, adică de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească, în exerciţiul funcţiilor sale, un act cu încălcarea legii, cu scopul de a obţine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană sau entitate.”; cu alte cuvinte, foarte simplu, elementele definitorii pentru abuzul in functii – recte abuzul in serviciu sunt: cu intentie, act cu incalcarea legii, folos necuvenit. In plus, „Comisia de la Veneţia consideră că prevederile penale naţionale cu privire la „abuzul în serviciu”, „abuz de putere” şi expresii similare trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate la un nivel înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi, spre exemplu, infracţiuni grave împotriva proceselor democratice naţionale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparţialităţii administraţiei publice ş.a.m.d. […]. Mai mult, trebuie impuse criterii suplimentare cum ar fi, spre exemplu, cerinţa existenţei intenţiei sau neglijenţei grave.” Aceste cerinte sunt frecvent si flagrant incalcate in mai toate actiunile catalogate drept abuz de serviciu de care este atat de mandra DNA campioana la depistat abuzul in serviciu oricand, oricum si la oricine. Daca s-ar tine cont de spiritul celor recomandate multe dintre trofeele DNA ar deveni ghiulele legate de mainile si picioarele DNA (afectand grav performantele si promovarea procurorilor DNA). Este un fapt bine cunoscut ca in lumea juridica, exact ca si in lumea medicala, cati specialisti, atatea opinii, cati doctori, atatea diagnostice. Apreciez eforturile dlui profesor penalist Cioclei in redactarea codurilor, inclusiv concluziile din juridice.ro, dar nu ma pot abtine sa nu remarc numarul nepermis de mare de articole declarate in totalitate sau partial neconstitutionale sau care necesita decizii de interpretare ale CCR (sper sa nu fi avut domnia sa personal o contributie la redactarea lor, dar oricum ar fi trebuit sa contribuie si sa acorde atentia necesara la revzuirea finala in calitate de co-autor). Oricum eu in argumentatia mea nu am invocat decat documente ce provin de la CCR. Si in final, legat de scuze, sunt usor de formulat, dar am fost foarte deranjat de o multime de afirmatii incorecte sau de rea credinta facute chiar din 03.02 (care au avut consecinte incitatoare absolut inutile si daunatoare tarii) gasite initial la adresa destinata pentru larga informare http://www.parlamentor.ro/youth-parlamentor-impact/am-citit-ordonanta-13-2017-6627 si apoi la https://cristidanilet.wordpress.com/2017/02/01/ordonanta-de-marti-noapte-pe-intelesul-tuturor/, dar nu este aici locul potrivit pentru comentarii si dispute. Cu stima,va ureaza sanatate, OP
Domnule Octavian Petrescu,
Datorita faptului ca apreciez interventiile dumneavoastra, pe care de altfel le si consider juste, v-as indemna sa abandonati lupta cu morile de vint. Tocmai datorita faptului ca d-nul Danilet este nevoit sa interpreteze dupa stiinta si bunul simt al dinsului este o dovada clara ca decizia CCR lasa loc de mai bine. De interpretat, desi mai aplicat, se ocupa si d-na Girbovan. Deocamdata am vazut instante a caror decizii i-au dat dreptate dinsei. Mai putin d-lui Danilet. Ma gindesc si eu asa, ardeleneste: pai or fi toti prosti?
Stimate dle Danilet, vedeti si „Dar, întrucât alături de dispozitiv şi considerentele din hotărârea Curţii sunt general obligatorii – a se vedea Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014 paragraful 77 – judecătorul trebuie să respecte aceste considerente, restrângându-se astfel libertatea de apreciere pe care însăşi legea procesuală i-o conferă, considerente care trebuie interpretate, la rândul lor, de judecător şi care provoacă şi vor provoca multe controverse, aşa cum rezultă din multiplele opinii afişate în spaţiul public.” din https://www.juridice.ro/434392/punctul-pe-i-curtea-constitutionala-interpreteaza-textul-iar-instantele-judecatoresti-considerentele.html alaturi de ultimul paragraf din https://www.ccr.ro/Reguli-comune Cu stima, va multumeste pentru atentie, OP
In locul dvs as verifica cine sunt cei pe care ii citesc..
va dau un sfat, vedeti ce spune un profesor care preda Dreptul la Bucuresti https://juridice.ro/essentials/907/daca-e-marti-e-penal-sau-despre-modificarea-codului-penal-prin-oug-nr-132017
Stimate dle Danilet, am fragmentat intentionat textul meu ca sa poata fi urmarit mai usor. Va rog sa vedeti si „În concluzie, reţinem că puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care acesta se sprijină. Astfel, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art.147 alin.(4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept (64). Este un considerent de principiu din ce în ce mai des folosit de instanţa constituţională, pentru a reaminti autorităţilor publice că au obligaţia aplicării conforme a deciziilor sale, inclusiv a efectelor stabilite prin acestea.” preluat din https://www.ccr.ro/uploads/RelatiiExterne/2012/CB.pdf Consider ca am fost suficient de explicit si de aceea reactualizez inviatatia respectuoasa la reciclare sau la completarea studiilor si informatiilor si abtinerea in a incita inutil cetatenii, evident, daca nu aveti cumva aceasta intentie nedeclarata insa explicit. Cu stima, va multumeste pentru atentie, OP PS. (64) A se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul ontrolului de constituţionalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr.1415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.796 din 23 noiembrie 2009, Decizia nr.414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr.415 din
14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.294 din 5 mai 2010, Decizia nr.694 din 20 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.392 din 14 iunie 2010, Deciziile nr.872 şi nr.874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.433 din 28 iunie 2010, Decizia nr.903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.584 din 17 august 2010, Decizia nr.1018 din 19 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.511 din 22 iulie 2010, Decizia nr.536 din 28 aprilie 2011, Decizia nr.766 din 15 iunie 2011, Decizia nr.799 din 17 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.440 din 23 iunie 2011, Decizia nr.1615 din 20 decembrie 2011 sau Decizia nr.223 din 13 martie 2012. Sunteti multumit, stimate domnule Danilet???
Răspunde
Stimate Domnule Danilet,
Ati mentionat ca dosarele de abuz in serviciu soluționate definitiv până la momentul publicării deciziei 405/2016 nu pot fi redeschise cu motivul că a apărut această decizie.
Este insa acest lucru corect? Asta ar insemna ca o persoana care a fost condamnata inainte de publicarea deciziei (si care nu avut inspiratia/norocul sa ceara exceptia de neconstitutionalitate) va ramane pana la sapte ani in temnita. In schimb, o persoana condamanata pentru o fapta echivalenta va fi eliberata intrucat a depus cererea exceptiei de neconstitutionalitate. Nu se ajunge la o situatie paradoxala?
Toate cele bune
De acord. Dar nu eu spun asta, ci CCR.
Da, insa dumneavoastra in calitate de membru al CSM si apologet al unei justitii corecte, nu va simtiti revoltat pentru faptul ca un om poate sta nevinovat in temnita? Ma indoiesc ca va multumiti doar sa contemplati nedreptatea, spunand „asa a decis CCR”, la fel cum altii ar spune „asta e voia lui Allah”.
Este de asteptat ca justitia sa nu fie doar un set de reguli si conventii aplicate algoritmic, complet paralel cu ideile de dreptate si etica.
Toate cele bune
Eu nu mai sunt membru CSM. Iar pentru mine Constituția și ce spune CCR interpretând Constituția sunt sfinte. E un fel de Allah, din ăla: te mai enervezi pe el, dar până la urmă tot la el ajungi și îl asculți. Și, apropo, nici măcar Allah nu poate dicta pentru trecut.
1. sa intelegem ca decizia CCR se limiteaza la clarificarea indeplinirii unei sarcini de serviciu „in mod defectuos”, prin raportarea la legi primare.
Deci neindeplinirea unei sarcini de serviciu care aduce prejudiciere ulterioara ramane clar abuz in serviciu si nu necesita existenta altor legi?
2. cum se sanctioneaza reaua credinta aratata de un functionar public care in mod repetat refuza sa isi indeplineasca sarcinile din fisa postului?
1. Da. 2. Disciplinar.
Pai presupunand ca ceea ce scrie in fisa postului sau este stabilit in hotarari de guvern sau acte administrative normative este de natura exercitiului nediscriminatoriu si impartial.
In cazul in care fisa postului sau hotararile de guvern sau actele administrative normative incalca demnitatea umana si libertatile fundamentale atunci cine scapa, intrucat nu se poate sti apriori daca astfel de situatii se vor intampla sau nu, trebuie sa-si caute dreptatea la o instanta din afara tarii intrucat in Romania, Curtea Constitutionala a hotarat ca legislatia secundara in ce priveste exercitiul public nu mai este direct opozabila Constitutiei.
Cinci intrebari:
1. Atributiile functionarilor publici sunt prevazute in legislatia primara ?
2. Hotararile de guvern nu reglementeaza atributii lucrative ale functionarilor publici ?
3. Hotararile nu sunt clare si predictibile si in concluzie pot chiar sa incalce Constitutia asa cum s-a incercat prin textul din OUG 13 si din acest motiv a hotarat Curtea Constitutionala ca ele sa nu mai fie opozabile ?
4. De ce a tinut Curtea Constitutionala sa scoata legislatia secundara de sub obladuirea directa a Constitutiei ?
5. De ce restrangerea operata de Guvern in sus numita OUG 13 e vazuta ca o aditie cand ea e este o restrangere si de ce restrangerea operata de CC e vazuta ca fiind ceva restrangator, scotand legislatia secundara, cand in fapt ea este o aditie, care daca e sa ne gandim din punct de vedere al constitutiei care e textul opozabil al Curtii Constitutionale, ar spune ca legislatia secundara nu face obiectul constitutiei ceea ce in sine e aberant …
*decizia operata de CC
1. Unele atributii, nu. 2. Ba da. 3. Da, insa legalitatea lor se verifica de instantele judecatoresti, nu de CCR. 4. O spune in motivare: datorita raspunderii graduale a celor care comit incalcari. 5. Da, e aberant ce spuneti.
Inteleg, din ce spuneti, ca daca prin hotarari de guvern sau acte administrative normative, adica legislatie secundara se comit abuzuri care ating demnitatea umana sau libertati si drepturi fundamentale si ale caror daune nu sunt cuantificabile in pierderi materiale directe, cei care vor cauta sa li se faca dreptate, vor trebui sa duca procesul prin toate instantele si apoi vor trebui sa apeleze la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Nicidecum. Doar că faptele descrise de dvs nu pot fi cercetate penal. Dar ele pot face obiectul unei cercetări disciplinare împotriva funcționarului sau a unei acțiuni în daune civile.
multumesc
Dle judecator, marturisesc ca nu sunteti unul din preferatii mei dar, recunosc un om care stie carte. Va rog explicati talibanilor ca procuratura, recte DNA, nu inseamna Justitie. Ci face parte din sistemul numit Justitie. Ma rog ,dvs stiti mai bine ce si cum. Va garantez ca multi ori nu pricep, ori nu vor sa inteleaga lucruri elementare intr-un sistem de drept. Multumesc ptr intelegere!
Multumesc pentru aprecieri si sper sa devin unul dintre preferatii dvs :). Justiția ca activitate decizională se înfăptuiește doar de către curțile de justiție, prin judecători, în orice stat democratic. Justiția, ca formă de organizare, desemnează sistemul din care fac parte instanțele și parchetele. Din păcate, limba română e destul de săracă în materie de drept..
Qui custodes ipso custodes? Drumul catre iad e pavat cu bune intentii.
La intrebarea pusă de dvs din satiricul Juvenal, vă răspund parafrazându-l pe înțeleptul Socrate: conștiința.