marți, mai 17, 2022

Persiflarea recomandărilor Uniunii Europene – cazul Republicii Moldova

Liderii politici din Republica Moldova s-au înscris astăzi în hora din ce în ce mai mare a celor care persiflă și se amuză pe sub mustață de recomandările Uniunii Europene, pe lângă statele membre din așa numitul grup Visegrad.  Parlamentul Moldovean a votat în lectură finală sistemul mixt de vot cu o largă majoritate, de 74 voturi din cele 101 locuri ale legislativului, într-o formulă mai mult decât pestriță: așa zisele partide “pro europene”, Partidul Democrat controlat de oligarhul Vladimir Plahotniuc, grupul Popular European al lui Iurie Leancă și Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, controlat de actualul președinte Igor Dodon.

Schimbarea sistemului de vot are un singur fundament: încrederea în coaliția condusă de Partidul Democrat este extrem de scăzută, iar șansele ca partidul controlat de Plahotniuc să mențină controlul parlamentului după alegerile din 2018 sunt nule. Erau nule, de fapt, căci noul sistem favorizează partidele mari și cu resurse arhi suficiente, în speță democrații și socialiștii, ce au reușit să creeze o mare familie după victoria cu cântec a lui Igor Dodon în fața Maiei Sandu.

Revenind, pentru a putea menține puterea parlamentară, Partidul Democrat a propus inițial sistemul de vot uninominal, iar după discuțiile cu socialiștii, s-au pus de acord asupra unui sistem mixt, cu un număr de 50 de deputați să fie aleși în circumscripția națională, iar 51 în circumscripții uninominale. Iar uninominalul într-un singur tur de scrutin, așa cum este cazul și României, favorizează partidele mari și care dețin pârghiile puterii. Nu este clar câte circumscripții vor fi create, formarea acestora fiind de competența unei comisii guvernamentale, și nici numărul de circumscripții deschise în Transnistria, Gagauzia sau peste hotare. Este însă de așteptat ca modul de organizare al circumscripțiilor să favorizeze cele două partide.

Ceea ce merită subliniat este că Partidul Socialist, aflat pe primul loc în acest moment în sondaje, neavând niciun competitor vizibil pe esicherul pro rus, este avantajat din start într-un sistem de vot uninominal într-un singur tur, chiar și ignorând circumscripțiile din bazinele sale tradiționale, Transnistria și Găgăuzia, unde rezultatul este lesne de anticipat.  Pârghiile de care Plahotniuc dispune asupra socialiștilor par solide, iar menținerea acestui clivaj între apartenența Moldovei la spațiul sovietic sau spațiul  european, nu face decât să avantajeze o guvernare ce nu își dorește decât „liniște” și mimarea reformelor.

Actualul sistem de vot nu doar că a fost avizat negativ de Comisia de la Veneția, considerându-l inoportun, dar și acordarea asistenței macro financiare de către Uniunea Europeană în valoare de 100 milioane euro a fost condiționată de respectarea hotărârii comisiei. Așa zisa coaliție pro europeană de la Chișinău mai dă astăzi o palmă unei Uniuni Europene care nu își folosește aproape deloc mecanismele de presiune asupra Moldovei, continuând o politică a „ochilor inchisi” într-o țara care este mai degrabă pe sferă „statelor capturate” decât pe o traiectorie europeană.

Iar menținerea unei politici care doar mimează apartenența Moldovei la spațiul european, în contrabalans cu spațiul sovietic, ce pare acceptată atât de UE, cât și de România, nu face decât să îngroape și mai tare un stat aflat în colaps, susținut de asistentă financiară externă, cu puține șanse de a ieși din acest impas fără o reforma dură și cu oameni și partide politice noi. Partide și oameni ce există, dar ce nu dispun nici de resurse, nici de suport extern suficient.

Din trocul democraților cu socialiștii vor pierde cele două partide cu adevărat pro europene, Acțiune și Solidaritate condus de Maia Sandu, respectiv Demnitate și Adevăr al lui Andrei Năstase.  Lipsite de resursele financiare și de organizarea teritorială a socialiștilor sau democraților, un viitor legislativ controlat de cele două partide devine din ce în ce mai improbabil. Pentru democrați, un legislativ condus de socialiști este preferabil decât unul coordonat de cele două partide, ușor de înțeles și după alegerile prezidențiale în care Igor Dodon a câștigat și datorită ajutorului lui Plahotniuc.

Merită văzut reacția Uniunii Europene la actuala criză de la Chișinău. Confruntată deja cu rebeliunea statelor din Visegrad, amenințând Polonia cu „optiunea nucleara”, adică suspendarea dreptului de vot, leadearshipul european pare depășit de situațiile de criza din interiorul și exteriorul său. Reformele cerute de UE în urma acordării asistenței macro financiare, dar și parte a Acordului de Asociere, nu doar că nu se întâmplă, dar instituțiile din Republica Moldova par din ce în ce mai dependente de voința politică.

Cât privește reacția României, greu de crezut că va fi una. Deși considerată gem-ul politicii sale externe, România a avut rareori poziții critice asupra actualei coaliții de la Chișinău și s-a mulțumit cu o serie de programe de asistență fără conditionalități privind reformele în statul vecin. Buna înțelegere între politicienii de la București și Chișinău e ușor de înțeles prin ceea ce se întâmplă acum în cele două țări. Cât privește suportul acordat celor două partide pro europene, acesta este aproape inexistent. Tentative de colaborare au apărut doar din partea Uniunii Salvați România, partid aflat și el în derivă, și a fostului guvern tehnocrat, o amintire a altor vremuri la București.

Cu UE sub presiunea grupului Visegrad și a Brexitului, dar și deriva Parteneriatului Estic, nu ar fi de mirare apariția unor mișcări  și mai puternice împotrivă statului de drept în România. Construcția politică europeană este sub presiune, iar UE își da examenele cu Polonia, Ungaria și Moldova. Până la o eventuală schimbare bruscă și la București, să sperăm că Uniunea își va fi făcut temele.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Sa speram ca UE nu va mai alimenta coruptia cu fonduri suplimentare, atat in Moldova cat si in alte tari. Sunt destule modalitati de a finanta direct proiecte merituoase, fara sifonari
    No excuse

  2. Ca o parere personala, orice limitare a ajutorului din partea ue va duce pe termen scurt la o consolidare a socialistilor in moldova… dar nu pe mai mult de 1 an 2 maxim, oricine va fi la putere va avea nevoie de bani si moldova nu are bani nici pentru platile minimale… cand „fructele” vandute in rusia nu vor aduce profitul imaginat de maimutoii ce plang dupa piata rusa sau cand guvernul rus nu mai are bani nici pentru rezervatia sovietica din transnistria… o privire peste prut va cascada o schimbare de pareri si preconceptii… ma rog, probabil chiar si atunci se va dori macar de catre unii pe banii romaniei un fel de RM cu romania cam cum este transnistria pentru republica moldova. Cum exista si un dar… depinde cata mizerie va face in acest timp partidul socialistilor si dodon. Atat ue si mai ales romania nu pot curata o cantitate prea mare prostii si mizerii pe cat se pot realiza in acest timp in republica moldova. Si atunci ramane doar situatia unei transnistrii mai mari, un stat golit de orice fel de continut in care nimeni nu vrea sa se bage si din care fiecare vrea sa scape cat mai repede. Un stat cu o situatie atat de belicoasa incat sa sperie pana si opinia publica romana vis a vis de reunificare…

    • Eh, vise.

      Daca UE taie din fonduri si Moldova intra in deriva, poti sa fii convins ca scaderea nivelului de trai va fi arunca tot in carca UE: „Nu dau bani daca nu jucam cum vor ei, vedeti ce prieteni duplicitari, hai sa ne unim cu Rusia”.
      In fond si la urma urmei, oricat de dragi ne-ar fi moldovenii (inteleg ca nici macar 1% din populatia Romaniei n-a calcat vreodata in Republica Moldova), sunt un stat independent. Si daca la alegeri ei prefera partide care-i plaseaza pe orbita Moscovei, e in primul rand treaba lor.

      • Asta e o atitudine cinică, să nu zic mai mult! După ce, în 1918, Basarabia și basarabenii s-au unit cu România, în vremea când semnam „pacea” rușinoasă de la Buftea, deși le-am promis că o să-i apărăm de ruși, i-am cedat în 1940, fără luptă!… Altfel să-mi fie mie bine, chiar dacă restul crapă! „Succesuri”!…

        • N-am vrut sa spun ca Romania ar trebui sa abandoneze Republica Moldova. Dar nici nu ne putem preface ca acolo nu traieste o importanta comunitate rusa si nici nu putem ignora optiunile cetatenilor din Republica Moldova de dragul istoriei.
          La fel cum apropierea Romaniei de UE a fost initiata de Romania si de dorintele cetatenilor romani, la fel se va intampla si cu Republica Moldova.

      • Avand in vedere ca peste 600.000 de moldoveni detin si cetatenia romana, exprimarea cu 1% chiar si doar prin aceasta nota demarca superficialitate. Parca am spus ca o ametire in jurul moscovei merge atunci cand poate fi sustinuta cu ceva. Momentan in transnistria rezervatia rusofona de acolo primeste salarii si pensii o data la cateva luni si asa injumatatite pentru ca moscova nu mai are bani nici macar pentru acei aproape 500.000 de amarati de ii tine in ignorata, prostie si izolare.

        Lumea in genere prefera sa manance inaintea a ce opinii politice are, asa ca daca dodon, putin, psrm, republica moldova…nu vor mai avea bani pe modelul celor din transnistria se vor orienta rapid spre locul de unde poate veni urmatoarea masa. Dragostea pentru orice tine pana cand vezi ca nu mai vine salariul sau pensia.

        Banii trebuie sa vina de undeva si RM nu produce aproape nimic care sa acopere macar cheltuielile minimale. UE nu da bani daca stie ca merg intr-o gaura neagra, rusia nu are bani nici pentru cei din crimea si Romania nu are un buget asa mare sa poata justifica in fata opiniei publice aruncarea pe fereastra anual a cateva sute de milioane de euro doar pentru a mentine RM in picioare ca stat.

        Ramane de vazut ce stricaciuni se produc in urmatoarea perioada. Dupa parerea mea raman 3 lucruri ce ar face ca Romania sa fie nevoita sa puna permanent granita UE pe Prut.

        Legitimarea prezentei armatei ruse in RM sub vreun fel si atunci o sa dureze ani doar sa ii aduci la status quo actual (ce ar tine blocata aproape toata politica externa a romaniei inutil timp de cel putin un deceniu)
        Se face o federalizare a RM, moment in care republica moldova se transforma intr-un castel de nisip ce nu poate integrat in nimic. (crearea unei situatii belicoase ce poate trezi voci din interior si/sau exterior de schimbare a formei statului roman in caz de reunificare)
        Se instraineaza majoritatea activelor ramase sub controlul statului moldovean, pentru a face orice revigorare economica de 100x mai scumpa ulterior. (o situatie economica pentru care romania ar fi prea saraca sa o administreze indiferent de ce ajutor ar putea sa primeasca)

  3. Nu sistemul de vot este problema ci starea social-politică din Moldova.Nici nu are importanţă că votul este proporţional(ca acum) sau majoritar cum se doreşte(foarte asemănător cu cel din Germania).Să zicem că ar fi rămas proporţional.Şi?!Maia Sandu şi Andrei Năstase ar fi luat max.30%,Dodon vreo 40% şi restul Plahotniuc(15-20%) şi alţii.Ar fi făcut Maia Sandu+Năstase coaliţie cu Plahotniuc?Foarte puţin probabil.Şi atunci,care „e chestia”?Fiecare popor are conducerea pe care o merită.
    Sunt de acord că politica României faţă de Moldova este cel puţin ciudată.Fapt este că Moldova se depărtează încet-încet de Europa şi de România îndreptându-se către Rusia.Ne place sau nu,asta este grozăvia situaţiei.

    • formularea grozăvia situaţiei. nu poate fi valabila decat in cazul unora care, fie nu pot (nativ, sau din alte motive) fie nu vor sa-nteleaga ca rssh sholdovinieasca NU ARE si NICI N-A AVUT vreo legatura cu rssh ro. Sau cu *UE. Chiar daca prin anii 1940 exista o oarecare tendinta, „armata-rosie-eliberatoare” a strivit sub senilele T47 orice pornire.
      Desavarsirea a venit ulterior cand, prin „programul-de-partid-si-de-stat” ramasitele romanismului au „cerut” sa „duca-o-viata-mai-buna” prin cine stie ce coclauri ale ussr. Iar in locul lor au venit „cadre-de-nadejde” care au primit „pamant-si-apa” din belsug. Plus alte facilitati (chiar ma disctrez cetind cum, inca, sunt criticati colonistii americani care au „furat” pamanturile amerindienilor). Stimulate prin toate formele (inclusiv financiare) aceste „cadre-de-nadejde” (RUSE) s-au impuiat. Astfel ca, acum, 9 (noua) din 10 sholdovieni NICI NU VOR SA AUDA de rssh ro.
      Drept urmare, rssh ro s-ar capatui cu inc-o „durere” acuta,
      iar pt cine poate nativ sa-nteleaga
      „unirea” nu doar ca este rodul unor „minti-educate” de manelismul din gama eminovici
      dar n-ar avea alt efect decat: cresterea „bazinului-electoral” pt alde fosti si actuali comu’isti/presedinti… plus prabusirea „ratingului-de-tara” la DDD-; plus triplarea efortului bugetar pt pomeni; plus …

    • De acord cu Lucifer ca „chestia” este calitatea conducerilor tarilor din aceasta regiune, ramasa orfana de personalitati apte de a-si asuma raspunderea necesara esirii din situatia unui vulcan in pragul eruptiei,de la Georgia si Cecenia pana la Transmistria, careia nimeni nu vrea si nu poate sa-i dea diagnosticul corect si terapia salvatoare.
      Lipsa unor oameni de stat cu simtul raspunderii, si , nu a politicienilor flecari este rezultatul celor 50 ani de ocupatie comunista, care au distrus pâna si samânta societatii care pâna atunci putea furniza oameni evoluate de tipul unor Al.Cuza, M. Kogalniceanu, T.Maiorescu Ion Bratianu, Petre Carp,Take Ionescu sau Iuliu Maniu. Concluzia: unde nu-i cap, vai de picioare.

    • Ne place sau nu ne place exista interventii pe termen scurt – cum este alegerea unui anume sistem electoral intr-o anume conjunctura.- o solutie punctuala la o anume problema.
      de cele mai multe ori mamaliga romaneasca sau cea moldoveneasca nu explodeaza decat dupa indelungi stradanii si de aceea alegerea adminsitratiei locale in doua tururi este de zece ori mai buna decat cea intr-un singur tur – asta se vede clar in RO – si acest mic dar important detaliu salveaza partial situatia si nu o face nerespirabila asa cum este ea in RO.

      In ceea e priveste situatia socio-economica aici este nevoie de o perioada relativ indelungata de stabilitate politica si de continuitate in aplicarea unor politici publice – ceea ce este extrem de greu intr-un climat tensionat, fluctuant asa cum este cel din R. Moldova.Chiar si asa nu am vazut preocupari din partea Moldovei sau a RO pentru a parcurge un itinerar predictibil – poate gresesc.

      Ne place sau nu ne place in marea lor majoritate moldovenii sunt cu capul in traista – nu pot face o alegere clara – ori catre Vest ori catre Est, ei iubesc pozitia fundului intre doua luntre – epriculos joc!. Si mai este ceva – resursa umana, adica acei oameni care sunt instruiti, de caracter si pregatiti pentru o lupta grea si pe o durata extrem de indelungata, este relativ subtire si chiar aca exista ea este relativ usor de influentat si de condus de catre Moscova.

      Daca moldovenii aleg calea cea mai usoara, cea mai facila atunci putem sa punem o cruce mare deasupra Moldovei – sa uite moldovenii de UE, de Vest si sa ramana cu privirea orientata catre Est. Se vor schimba lucrurile probabil numai daca schimbari semnificative vor urma in zona imediat apropiata acesteia, ceea ce pare ca se intampla.

      Personal mai sper in europenizarea Moldovei, dar sansele devin din ce in ce mai mici ca urmare a scundarii moralului natiunii – ala care ridica sau coboara un popor si aici liderii si puterea lor joaca un rol important in determinarea trendului.

      Salta Leano – dar cu cine?
      Poate o alta intrebare ajuta mai mult…

  4. Romania nu are o politica coerenta in RM iar influenta ei dincolo de Prut este nula si asta doare. Harta alegerilor prezidentiale din 2016 in RM reflecta acest adevar dur intr-o maniera graitoate: toate raioanele imediat invecinate Romanie au votat masiv Dodon si numai doua procente I-au lipsit acestuia din urma sa nu castige din primul tur. Ani de zile Romania a dat bani, energie, asistenta, piata de desfacere, burse si pasapoarte „fratilor de peste Prut” fara sa ceara nimic in schimb. Nici macar o frecventa pentru TVR 1 care sa-si emita liber programele liber in RM asa cum o face postul Russia 1. TVR a fost data afara din RM in 2007 de comunisti si de atunci transmite doar prin intermediari ca de exemplu prin posturile lui Plathoniuc bineinteles cu „cenzura” de rigoare.

    Romania a sperat ca o politica pasiva, neimplicativa si benevola fata de RM, dublata de asistenta financiara e mai mult decat suficienta si ca in timp RM se va apropia treptat de Romania si de EU, eventual va fi integrata in UE iar subiectul Unirii – doar o chestiune de timp.
    Elementele cheie pe care MAE roman nu le-a luat in calcul sau le-a tratat superficial sunt electoratul actual si demografia speciala a RM ambele nefavorabile Romaniei si in general curentelor progresiste.

    Realitatea de pe teren din RM si istoria recenta a relatiilor romane moldovenesti ne arata ca politica actuala a Romaniei fata de RM este un esec total. Dupa parerea mea Romania trebuie
    sa inceapa a fi mult mai activa si mai transanta in relatiile cu RM si sa isi negocieze mult mai abil interesele economice si politice peste Prut. Ar trebui inceput cu 1) sporirea prezentei soft-power-ului romanesc prin toate canalele de comunicare in RM 2) sprijinirea mult mai eficienta a partidelor pro-romanesti si pro unionste din RM si crearea unui pol politic pro-romanesc credibil la Chisinau format din oameni competenti, curati si credibili

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alexandru Damianhttp://contributors.ro
Alexandru Damian lucrează în cadrul Centrului Român de Politici Europene (CRPE). A fost implicat în ultimii cinci ani în proiecte privind afacerile europene, bună guvernare și democrație în România, Republica Moldova și Balcanii de Vest. Este absolvent de Științe Politice și a absolvit un Masterat în Studii Europene în cadrul Universității Libere din Bruxelles.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro