sâmbătă, septembrie 19, 2020

„Plătim deja prețul”. Apelul unor importanți intelectuali americani

Frământarea ideologică din Statele Unite, însoțind sau însoțită de proteste chemând la eliminarea rasismului și la dreptate socială, dramatizate uneori prin devalizări ale magazinelor sau ale statuilor – printre ultimele, personalități iconice ale civilizației occidentale: Cristofor Columb, Părinții Constituției americane, Winston Churchill – continuă până la un punct mai vechile „războaie culturale”. Astăzi însă, competițiile valorice par să privească nu doar variante ale democrației americane, ci chiar fundamentele societății americane.

Între politica codurilor de limbaj, prin care acum câteva decenii universități și mijloace de presă interziceau folosirea unor cuvinte ofensatoare, obscene (precum ”fucking bitch”), ori rasiste („fatass nigger”), și măsurile din ultima perioadă (referențiale: obligarea lui Ian Buruma să plece de la conducerea The New York Reviews of Books și recent, a editorului James Bennet, de la The New York Times, în urma acceptării spre publicare a unor articole „de bun simț alternativ”), diferența este de grad, dar și de natură. Fiind un risc să descrii, să interpretezi, să evaluezi de departe ce se întâmplă într-o lume atât de complexă precum America, atitudinea prudentă este să dai prioritate „judecății de la ea acasă”. Propun cititorilor contributors.ro varianta românească a unei scrisori „despre dreptate și despre dezbaterea deschisă” publicată la 7 iulie 2020 în Harper`s Magazine și semnată de 155 de personalități intelectuale. Textul care urmează, semnal de alarmă și apel, provine din însuși nucleul intelectual al Americii democrate și umaniste.

București, 9 iulie 2020

O scrisoare despre dreptate și despre dezbaterea deschisă

7 iulie 2020

Instituțiile noastre culturale sunt supuse unor mari încercări. Puternicile proteste pentru dreptate rasială și socială duc la aceste cereri întârziate pentru reformarea poliției, alături de apeluri mai largi pentru o mai mare egalitate și incluziune în întreaga societate, și nu mai puțin în învățământul superior, în jurnalism, în acțiunea filantropică și în domeniul artelor. Dar aceste reevaluări necesare au intensificat, de asemenea, un nou set de atitudini morale și angajamente politice care tind să slăbească normele noastre de dezbatere deschisă și de toleranță a diferențelor în favoarea conformării ideologice. Aplaudăm primele evoluții, însă ne ridicăm vocea împotriva celorlalte. Forțele iliberalismului câștigă putere în întreaga lume și au un aliat puternic în Donald Trump, care reprezintă o amenințare reală pentru democrație. Dar rezistența la ele nu trebuie lăsată să devină o altă dogmă sau o altă constrângere – pe care demagogii de dreapta o exploatează deja. Incluziunea democratică pe care noi o dorim poate fi împlinită numai dacă ne ridicăm vocea împotriva climatului intolerant care s-a instalat peste tot.

Schimbul liber de informații și idei care dă viață societăților liberale este restrâns de la o zi la alta. În timp ce altădată ne așteptam ca asemenea constrângeri să fie apanajul dreptei radicale, astăzi spiritul cenzurii se răspândește din ce în ce mai larg în cultura noastră: intoleranța față de opiniile opuse, voga blamării publice și a ostracizării și tendința de a dizolva probleme politice complexe într-o certitudine morală care orbește. Susținem valoarea contra-discursului răspicat și chiar caustic, al tuturor. Însă acum a devenit prea comun să auzim apeluri la pedepsirea rapidă și severă a ceea ce este perceput drept trecând de frontiera acceptabilă a limbajului și gândirii.

Chiar mai tulburător decât atât, lideri de instituții, panicați de a limita daunele, recurg la sancționări pripite și disproporționate în loc să ia în considerare reformele necesare. Editorii sunt concediați pentru a fi publicat texte controversate; cărțile sunt retrase pentru presupusa lor neautenticitate; jurnaliștilor le este interzis să scrie pe anumite teme; profesorii sunt cercetați pentru citarea unor lucrări de literatură în timpul orelor de clasă; un cercetător este concediat pentru a fi pus în circulație un studiu a cărui calitate academică a fost confirmată; iar conducătorii unor organizații sunt demiși pentru ceea ce reprezintă uneori doar simple stângăcii. Oricare ar fi argumentele în fiecare caz particular, rezultatul a fost acela de a se fi restrâns constant granițele a ceea ce se poate spune fără amenințarea unor represalii. Plătim deja prețul printr-o mai mare aversiune față de risc în rândul scriitorilor, artiștilor și jurnaliștilor care se tem pentru traiul lor dacă se îndepărtează de consens, sau chiar dacă nu arată suficient zel în a-și arăta acordul.

Această atmosferă înăbușitoare va dăuna în cele din urmă cauzelor cele mai vitale ale timpului nostru. Restrângerea dezbaterii, indiferent dacă din cauza unui guvern represiv sau a unei societăți intolerante, îi afectează invariabil pe cei care sunt lipsiți de putere și îi face pe toți mai puțin capabili să participe la viața democrației. Calea de a învinge ideile greșite este prin expunere, prin argumentare și persuasiune, nu prin încercarea de a-i face pe oameni să tacă sau să fie îndepărtați. Refuzăm orice alegere, falsă, între dreptate și libertate, care nu pot exista una fără cealaltă. În calitate de scriitori avem nevoie de o cultură care lasă loc experimentării, asumării unor riscuri și chiar greșelilor. Este necesar să păstrăm posibilitatea unui dezacord de bună-credință fără grave consecințe profesionale. Dacă nu vom apăra acele valori de care depinde munca noastră, nu ar trebui să ne așteptăm ca opinia publică sau statul să le apere pentru noi.

Elliot Ackerman, Saladin Ambar, Rutgers University, Martin Amis, Anne Applebaum. Marie Arana, autor, Margaret Atwood, John Banville, Mia Bay, istoric, Louis Begley, scriitor, Roger Berkowitz, Bard College, Paul Berman, scriitor, Sheri Berman, Barnard College, Reginald Dwayne Betts, poet, Neil Blair, scriitor,
David W. Blight, Yale University, Jennifer Finney Boylan, autor, David Bromwich, David Brooks, Editorialist, Ian Buruma, Bard College, Lea Carpenter, Noam Chomsky, MIT (profesor emerit), Nicholas A. Christakis, Yale University, Roger Cohen, scriitor, Ambassador Frances D. Cook, ret., Drucilla Cornell, Fondator, uBuntu Project,
Kamel Daoud, Meghan Daum, scriitor, Gerald Early, Washington University-St. Louis, Jeffrey Eugenides, Scriitor, Dexter Filkins, Federico Finchelstein, The New School, Caitlin Flanagan, Richard T. Ford, Stanford Law School, Kmele Foster, David Frum, ziarist, Francis Fukuyama, Stanford University, Atul Gawande, Harvard University, Todd Gitlin, Columbia University, Kim Ghattas, Malcolm Gladwell, Michelle Goldberg, editorialist, Rebecca Goldstein, scriitor, Anthony Grafton, Princeton University, David Greenberg, Rutgers University, Linda Greenhouse, Rinne B. Groff, dramaturg, Sarah Haider, activist, Jonathan Haidt, NYU-Stern, Roya Hakakian, scriitor, Shadi Hamid, Brookings Institution, Jeet Heer, The Nation, Katie Herzog, găzduitor de Podcast, Susannah Heschel, Dartmouth College, Adam Hochschild, autor, Arlie Russell Hochschild, autor, Eva Hoffman, scriitor, Coleman Hughes, scriitor/Manhattan Institute, Hussein Ibish, Arab Gulf States Institute, Michael Ignatieff, Zaid Jilani, ziarist, Bill T. Jones, New York Live Arts, Wendy Kaminer, scriitor, Matthew Karp, Princeton University, Garry Kasparov, Renew Democracy Initiative, Daniel Kehlmann, Scriitor, Randall Kennedy, Khaled Khalifa, scriitor, Parag Khanna, autor, Laura Kipnis, Northwestern University, Frances Kissling, Center for Health, Ethics, Social Policy, Enrique Krauze, istoric, Anthony

Kronman, Yale University, Joy Ladin, Yeshiva University, Nicholas Lemann, Columbia University, Mark Lilla, Columbia University, Susie Linfield, New York University, Damon Linker, scriitor, Dahlia Lithwick, Slate, Steven Lukes, New York University, John R. MacArthur, publicist, scriitor, Susan Madrak, scriitor, Phoebe Maltz Bovy, scriitor, Greil Marcus, Wynton Marsalis, Jazz at, Lincoln Center, Kati Marton, autor, Debra Mashek, cercetător, Deirdre cCloskey, University of Illinois at Chicago, John McWhorter, Columbia University, Uday Mehta, City University of New York, Andrew Moravcsik, Princeton University, Yascha Mounk, Persuasion, Samuel Moyn, Yale University, Meera Nanda, scriitor și professor, Cary Nelson, University of Illinois at Urbana-Champaign, Olivia Nuzzi, New York Magazine, Mark Oppenheimer, Yale University, Dael Orlandersmith, scriitor / interpret, George Packer, Nell Irvin Painter, Princeton University (emerita), Greg Pardlo, Rutgers University – Camden, Orlando Patterson, Harvard University, Steven Pinker, Harvard University, Letty Cottin Pogrebin, Katha Pollitt, scriitor, Claire Bond Potter, The New School, Taufiq Rahim, New America Foundation, Zia Haider Rahman, scriitor, Jennifer Ratner-Rosenhagen, University of Wisconsin, Jonathan Rauch, Brookings Institution/The Atlantic, Neil Roberts, politolog, Melvin Rogers, Brown University, Kat Rosenfield, scriitor, Loretta J. Ross, Smith College,J.K. Rowling, Salman Rushdie, New York University, Karim Sadjadpour, Carnegie Endowment, Daryl Michael Scott, Howard University, Diana Senechal, profesor și scriitor, Jennifer Senior, editorialist, Judith Shulevitz, scriitor, Jesse Singal, ziarist, Anne-Marie Slaughter, Andrew Solomon, scriitor, Deborah Solomon, critic și biograf, Allison Stanger, Middlebury College, Paul Starr, American Prospect/Princeton University, Wendell Steavenson, scriitor, Gloria Steinem, scriitor și activist, Nadine Strossen, New York Law School, Ronald S. Sullivan Jr., Harvard Law School, Kian Tajbakhsh, Columbia University, Zephyr Teachout, Fordham University, Cynthia Tucker, University of South Alabama, Adaner Usmani, Harvard University, Chloe Valdary Lucía Martínez Valdivia, Reed College, Helen Vendler, Harvard University, Judy B. Walzer, Michael Walzer, Eric K. Washington, istoric, Caroline Weber, istoric, Randi Weingarten, American Federation of Teachers, Bari Weiss, Sean Wilentz, Princeton University, Garry Wills, Thomas Chatterton Williams, scriitor, Robert F. Worth, ziarist și autor, Molly Worthen, University of North Carolina at Chapel Hill, Matthew Yglesias, Emily Yoffe, ziarist, Cathy Young, ziarist, Fareed Zakaria

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. Unei atitudini principiale – corecte – i se adauga insa o optiune politica impotriva unei anumite persoane !? Nu mi se pare corect. Nici pe vremea lui Stalin – am apucat-o ! – oribila si criminala, la propriu, nu s-a intamplat asa ceva.
    Hai sa ramanem la idei. Sa nu devenim agenti electorali intr-o problema interna americana !

  2. – „dramatizate uneori prin devalizări ale magazinelor sau ale statuilor – printre ultimele, personalități iconice ale civilizației occidentale: Cristofor Columb, Părinții Constituției americane, Winston Churchill ”
    – „obligarea lui Ian Buruma să plece de la conducerea The New York Reviews of Books și recent, a editorului James Bennet, de la The New York Times, în urma acceptării spre publicare a unor articole „de bun simț alternativ”)
    (Poate adaugam si plecarea lui Andrei Serban de la Columbia University.)
    Si pentru ca toate astea trebuiau sa aiba un acar Paun, a fost ales Trump.
    N-am gasit alt nume in cuprinsul Apelului.

    • „Si pentru ca toate astea trebuiau sa aiba un acar Paun, a fost ales Trump.”

      Da, buna observatia. Un acar Paun care se potriveste in discutia asta exact ca nuca in perete. Asta spune multe despre onestitatea celor „155 de personalități intelectuale” („importanți intelectuali americani”, cum postuleaza autoritar titlul articolului).

      M-am uitat pe lista si, pentru mine, nici macar un singur nume de acolo nu e important. Dintre cei pe care i-am recunoscut, TOTI sint liberali. Liberali in acceptiunea americana a termenului, adica de stinga si foarte de stinga*. Niste gargaragii care, orice fac, oricum fac, tot la castravete ajung (de patru ani castravetele lor e Trump).

      Vazindu-le jelania, mi-am amintit de Martin Niemöller: „First they came for…”.

      Uite ca tavalugul vine acum si peste ei. Batrinii liberalii americani din lista de mai sus, ajunsi pina si ei sa fie in pericol de a fi zburati din pozitiile lor prestigioase, confortabile si foarte lucrative** de lupii tineri (extrem-liberalii pe care chiar ei i-au crescut si educat), au descoperit, surprinsi, ca:

      „Then they came for me — and there was no one left to speak for me.”

      Dupa ce au fost complici decenii la rind, cel putin prin tacere, la erodarea libertatii de exprimare, acum, ce sa vezi, risca CHIAR SI EI, „importanții intelectuali, marile personalități intelectuale”, sa fie luati cu fulgi cu tot si aruncati sub autobus de valul lovilutional.

      Revolta asta in genunchi imi aminteste de bolsevicii de rang inalt condamnati la moarte pe vremea lui Stalin, la ordinul lui Stalin, care, stiind ca dictatorul priveste executia din spatele draperiilor, strigau din toate puterile in fata plutonului de executie „TRAIASCA STALIN”, sperind la o salvare de ultim moment. N-a scapat nici unul.

      Nu cred ca neo-bolsevicii americani de rang inalt din scrisoarea de mai sus vor fi mai norocosi.

      ________________
      (*) Proiectul a fost initiat de scriitorul Thomas Chatterton Williams, care a spus că scrisoarea include un grup larg de gânditori diversi: „o mulțime de gânditori negri, gânditori musulmani, gânditori evrei, oameni care sunt trans sau gay, bătrâni și tineri, aripa dreaptă și aripa stângă.” O fi spus el asta, insa „aripa dreaptă” lipseste cu desavirsire din Harper’s Letter on Cancel Culture. (O multime de autori in care am incredere au confirmat aceasta lipsa la inventar.)

      (**) Thomas Chatterton Williams a spus că scopul scrisorii este „apărarea dreptului oamenilor de a vorbi și a gândi liber, fără teama de pedeapsă sau răzbunare, a dreptului de a nu fi de acord și de a nu se teme de pierderea jobului din cauza asta.”.

    • Poanta cu acarul păun era că greșeala există, doar că era atribuită unui mărunțel împiegat. Păi dacă vina există, iar neînsemnatul acar al dumitale e cel mai puternic om de pe planetă, unic intre unici, fără egal intre inegali, Cezar transatlantic și Minotaur portocaliu, atunci cine altul ar fi trebuit pomenit în pomelnic?

  3. se descurca ei. mai nasol e pe la noi unde nivelul preocuparilor e ce fac altii in dormitor si cum sa fie interzise niste studii care nu le convin oprimatilor ce dau legi

  4. Antitrumpism fără nicio perdea ! Dar chiar si fără TRUMP si ”trumpism ” realitățile ”ideatice”americane scoase la iveală ACUM , lent sau mai puțin lent , vor rămîne valabile.Ar fi fost bine ca autorul să ne propună , nouă cititorilor români, și ceealaltă ”realitate „ exprimată recent de Presedintele Trump la deschiderea campaniei electorale republicane pentru o nouă legislatură. Altfel, se pare că avem toate șansele să etichetăm SUA, tales qvales și în necunoștință de cauză , ca fiind un ”stat iliberal”… curat. Nu cred in niciun caz că ,în acest context , ar fi suficient de dezbătut doar” cereri întîrziate pentru reformarea poliției ”,oricît de ilustră și prestigioasă ar fi lista enumerărilor din HARPER ”S MAGAZIN .

    • “Antitrumpism fără nicio perdea!”

      “Ar fi fost bine ca autorul să ne propună , nouă cititorilor români, și ceealaltă realitate”

      Pai de ce trebuia cu perdea, e incorect politic sa fii anti-trumpist? Iar autorul de ce trebuia sa ne propuna si nushce realitatea alternativa? Nu e liber sa propuna ce vrea? Despre asta e si articolul. Faptul ca apelul la retinere si echidistanta vine tocmai de la adeptii trumpismului adauga o nota de umor discutiei. Cel mai bine reveniti cand o sa dea dovada de retinere si echidistanta eroul dvs.

      • Nu e incorect politic, dar atunci nu te dai intelectual cerebral, ci recunosti ca esti agent electoral, ca autorul si semnatarii scrisorii. Vor sa fie tratati cu neutralitate masurata cu sublerul, insa ei nu se simt obligati sa se gandeasca la consecintele pozitiei lor din ultimii zeci de ani. Se plang de restrangerea dezbaterii in timp ce, de zeci de ani, ei sunt cu arme si bagaje in tabara celor care neaga morala, proclama lupta de clasa, rasa, sex etc, fura, darama si dau foc. Curat constiinta civica.

      • Cind eram in cimpia muncii si elaboram studii tehnice si rapoartele respective eram obligat de deontologia meseriei sa fiu neutru. Nu aveam dreptul sa favorizez o solutie tehnica in detrimentul alteia doar pt ca imi era mie mai apropiata sau mai simpatica.
        Asa si aici, daca cineva vrea sa anaizeze ceva trebuie sa spuna de la inceput, eu sunt antitrumpist, liberschimbist ca sa stie omul in ce cheie trebuie sa citeasca opera. Daca insa incearca sa arunce praf in ochi ca el e, chipurile, obiectiv si doar vrea sa ne deschida ochii, pai atunci s-o faca!

        • E neutralitatea o virtute asa mare? Daca X considera ca Y e nebun, trebuie neaparat sa prezinte si realitatea in varianta lui Y in numele echidistantei? Si PSD-ul cerea cu disperare “echidistanta” fata de bazaconiile lor. Sa le sustina liber cine le crede – eu zic ca e suficient.

          Poate vreti sa vorbiti, in schimb, de cosecventa in aplicarea unor principii indiferent cine sunt actorii. Iarasi, nu prea se cade sa ceara asta tocmai trumpistii :)

          • Nu este vorba de neutralitate, ci de obiectivitate. Asta inseamna, in primul rand, sa fii obiectiv cu tine insuti. Mai exact, sa incerci. Daca este o virtute sau nu, mare sau nu… depinde de principiile dumneavoastra. Daca printre principiile dumneavoastra se regaseste si acela ca „nu conteaza care este adevarul, important e ce prezint si cum prezint eu ca sa-mi placa mie si sa-mi justifice mie alegerile in viata”, atunci nu, nu este o virtute, nici macar una mica.

            In ceea ce priveste aplicarea unor principii, important este sa stabilesti care sunt principiile respective, de ce/cum ai ajuns sa ai astfel de principii, cat de etice, morale sunt ele. Care este referinta/norma fata de care analizezi principiile? Adica, daca PSD -ul (ca tot l-ati dat ca exemplu) are ca principiu de baza furtul, cum stabilim daca acest principiu este moral, etic etc? Si mai sunt si consecventi in aceste principii.

            Ne spuneti ca daca „trumpistii” nu au principii, de ce sa aveti si dumneavoastra (sau autorul). Deci sunteti un om fara principii, care sustineti ca alternativa la „trumpisti” sa fie oricine si orice si sa nu aiba principii, caci, nu-i asa, „trumpistii” nu au principii.

            Dumneavastra trebuie sa fiti consecvent in principiile pe care le aveti, nu doar sa le aplicati in functie de principiile altora (sau lipsa principiilor altora). Nu trebuie sa asteptati ca altii sa se comporte conform unor norme/principii (iarasi, discutabile) validate de dumneavoastra, important este ca dumneavoastra sa fiti consecvent si sa aplicati aceste principii indiferent de actiunile si comportamentul celor din jur. Si ar trebui sa fiti la fel de intransigent in a cere respectarea unor principii si celor pe care ii agreati/sustineti.

            In concluzie, actiunile unor oameni fara principii, nu ar trebui sa influenteze principiile dumneavoasta. Asta daca aveti niste principii …

            • V-ati indepartat de subiect. Intrebarea era urmatoarea: de ce trebuie ca aia care au semnat scrisoarea sau vreun autor contributors sa prezinte si alte opinii decat OPINIILE LOR. Ce e asa rau ca isi spun parerea? Cu ce va deranjeaza atat de tare ca nu pun pe picior de egalitate si chestii cu care ei NU sunt de acord in numele echidistantei? N-ar fi cam ipocrita “echidistanta” aia pe care o tot cereti? Ce sa facem, sa prezentam si punctul de vedere al regimului de la Phenian despre respectarea drepturilor omului, ca sa fim impartiali?Despre asta e vorba.

              Cat despre consecventa in principii, eu nu vad nici un trumpist care sa deplanga cresterea datoriei publice, de exemplu. Cand erau democratii la putere era un circ de fiecare data cand datoria se apropia de un nou “debt ceiling”, jos socialismul!! De cand cu Trump, aproape toti campionii republicani ai disciplinei fiscale se pare ca nu mai au nicio grija in privinta asta. Va las sa va imaginati ce ar fi spus ei daca Barak Hussein si-ar fi pus fiica si ginerele prin toate comisiile posibile. Sunt sigur ca puteti sa gasiti dvs si alte exemple mai impartiale ca astea.

              Revenind la subiect, e foarte bine sa-si spuna fiecare opinia. E cel mai cinstit asa. Ala care face pe impartialul si pe deontologul ori e victima unui cognitive bias, ori e un escroc.

          • @r2
            „E neutralitatea o virtute asa mare? Daca X considera ca Y e nebun, trebuie neaparat sa prezinte si realitatea in varianta lui Y in numele echidistantei? Si PSD-ul cerea cu disperare “echidistanta” fata de bazaconiile lor. Sa le sustina liber cine le crede – eu zic ca e suficient.”

            Daca exclud virtutile neutralitatii, ma simt nevoit sa exclud si:
            a) comunicarile pur narative; inclusiv descrierea unor experiente proprii. nealterate de extrapolarea unor concluzii si opinii subiective in scopul generalizarii
            b) analizele argumentate,
            c) supunerea unei teme dezbaterii publice.
            si imi ramane o alta categorie de virtuti:
            d) literatura,
            e) propaganda.

            opinia dvs. imi reaminteste ca o virtute din a doua categorie nu e compatibila cu virtutile din prima categorie, cu riscul sa se anuleze reciproc si per ansamblu valoarea adaugata sa rezulte nula

            • Vraja marii, Fanele. Repet intrebarea: ce mare rau au facut aia ca si-au expprimat OPINIA PROPRIE si nu una „neutra”. Nu era imoral daca ar fi sustinut altceva decat ceea ce cred? End of story. Astia care ii dau cu neutralitatea in sus si in jos sunt de fapt suparati din cauza ca autorii au alta opinie decat ei in acea privinta. Povestea asta cu neutralitatea si impartialitatea e o gaselnita retorica ieftina cu care incearca sa le caute nod in papura. Daca autorii aia ii aduceau un omagiu lui Trump nu i-ar mai fi deranjat deloc lipsa de impartialitate pe deontologii nostri.

            • @r2
              „opinia proprie” exprimata prin vocea a peste 100 de persoane e „vraja marii”;
              rog inlocuiti „vraja marii” cu ce considerati dvs ca s-ar potrivi mai bine;

      • Hai, totuși, să-ți răspund , nene r2 ! Uite, ce : prima mea experiență in București s-a consumat la 17 ani si a constat dintr-un dialog petrecut in TRAMVAI. ” EL ”mă calcă zdravăn pe picioare , ”EU” țip … au ! El mă admonestează – Ce scîrțîi ca un tramvai ? ”Frumoasă treabă ” -completez ”EU.” Iar ”EL” plusează :” Du-te dracului de boanghină ” !
        Si unul și altul am beneficiat de acelați drept la libera exprimare, ESTE sau NU ESTE AȘA ?

        • Dvs vreti sa echivalati faptul ca aia spun deschis ce cred intr-o scrisoare cu insultele din tramvai? Aia s-au exprimat foarte civilizat. Va trebui sa le gasiti alt nod in papura. nu asta.

  5. Extrem de rar in istoria umanității a existat o lipsa de dialog între opinii politice diferite asa de pregnantă ca astăzi. La asta contribuie din plin asa zisele platforme de socializare care par a fi destinate sa chiar proiectate pentru a consolida tribalismul. Cand un cetățean pune pe feisbuci o opinie aceasta prinde aripi in cercul in care se învârte cetățeanul și devine Fapt sau Adevăr. Pe de altă parte fapte incontestabile sunt tratate drept Fake și asta nu numai de cetățeanul Smith sau Popescu, ci si de mari lideri ai lumii democratice. Mai tragic este ca intreaga dezbatere politica nu este decat un noi contra lor fara nici un principiu moral sau o verificare în câmpul datelor reale.

    • Vazuta de la noi, razmerita din SUA, m-a oripilat. Nu atat violentza scapata de orice control, nu revolta americanilor de culoare (despre care eu imi mentin o parere buna) impotriva unei inegalitati mai mult inchipuite. Ma revolta si ma ingrijoreaza forta perfida care a provocat si manipulat aceste revolte, care se simte, de deduce, desi sta in umbra. Un fel de virus fel de ciudat precum corona, care bantuie in intreaga lume si ucide in primul rand bunul simt.
      Cum sa explici batjocorirea marilor simboluri ale unei tari, negarea istoriei, a spiritului american impregnat in carti si in filme puse acum la index, cu acceptul tacit al celor care ar trebui sa le apere?
      Cum sa explici penibilul in care s-a un mare partid a ingenunchiat (din interese electorale) sanctificand victina a unei intamplari nefericite, dar banale! Sau tavalugul de anarhie si covid care cuprinde acum peste America!
      Scrisoarea intelectualilor americani m-a dezamagit. Este lipsita de claritate, de asumare a unor opinii clare, corecte. Incearca sa stea pe la mijloc, sa medieze timid si sa atace in directia cea mai comoda.
      Totusi, in contextul in care, din mimetism, spirit de turma, sau fiindca s-au plictisit de alte distractii, multi americani cu pretentii s-au alaturat razmeritei, aceasta scrisoare pare un pas, desi timid.

      • Sper ca nu ati uitat cum incepe „Manifestul partidului comunist”, scris de K Marx in 1849: „O stafie umbla prin Europa……” Deci, revolta este sustinuta de o stafie ce sta in umbra si atzatza spiritele si le dirijeaza…..
        Asa zisa intelectualitate progresista clameaza mereu ca esecul comunismului din URSS si celelalte state din Europa Centrala si de Est s-a datorat, cica, aplicarii lui gresite a teoriei lui Marx.
        Ce sa intelegem de aici? Faptul ca Marx a spus ca revolutia care va duce la instaurarea comunismului trebuie sa aiba loc intr-una dintre cele mai dezvoltate tari, iar Lenin a instaurat dictatura proletariatului intr-o tara slab dezvoltata din punct de vedere industrial? In Rusia nu exista acea mare masa de muncitori, nu numai calificati si dispusi sa-si asume responsabilitatile guvernarii, plus ca Lenin a primit si ajutorul Germaniei pentru a ajunge din Elvetia in Rusia, in plin razboi, plus fondurile financiare necesare sustinerii revolutiei. Scopul Germaniei era tocmai scoaterea Rusiei din razboi, pentru ca Germania sa se poata concentra cu toata forta pe frontul din vest…
        Cred intelectualii progresisti (observati cata aroganta pe ei sa se autodenumeasca progresisti???)din SUA ca tara lor corespunde intocmai teoriei marxiste pentru trecerea de la capitalism la socialism? Oricum, in spatele lui Trump nu stau doar marii proprietari(burghezi) ci, cred eu, exista o sustinere mult mai larga pentru actuala forma de oranduire sociala.
        Sper, totusi, ca nu se va ajunge la razboi civil, desi fanaticii stangisti sunt in stare de orice mizerie pentru a-si atinge „idealurile socialismului”, vorba lui ion Ilici Iliescu……

        • @Vall Jean Paul va pierdeti in a cauta explicatii si nu vedeti padurea din cauza copacilor (prea multe detalii).Exista destui care-l contrazic pe Sutton desi a demonstrat multe.
          „Follow the money” si nu numai;cine si de ce…istoria ascunsa dovedeste ca atunci cind e vorba de interese, ideologiile nu conteaza;sint folosite doar pt ca „idiotii utili” ai lui Lenin sa se radicalizeze si scopurile reale,oculte sa fie indeplinite;cam greu pt majoritatea care se pling aici sau aiurea de excesele unori grupari extremiste marginale care sprijinite din umbra (ghici de catre cine) au ajuns sa se impuna.

          Tot acelasi tip de strategie folosita cu succes in a sprijini lovitura de stat bolsevica si mai tirziu statul rus bolsevic, stalinismul, nazismul, ce s-a intimplat in cel doilea razboi mondial,sionismul si reinfiintarea statului Israel,razboiul rece,etc.
          Si NU, nu sint evreii eternii si principalii vinovati;sint doar o parte a strategiei de succes care se repeta.

          Deci puneti-va mintea la contributie si dati-va seama singuri;restul sint doar discutii .

          „Sper, totusi, ca nu se va ajunge la razboi civil, desi fanaticii stangisti sunt in stare de orice mizerie pentru a-si atinge „idealurile socialismului”, vorba lui ion Ilici Iliescu……”

          Depinde de cine , cum ii sprijina;si bolsevicii rusi erau minoritari si uite ce s-a intimplat;si apropo de credinciosi: se pare ca pina si dumnezeul iudeo-crestin impostor a dorit asta;nu s-a bagat ca sa iasa albii victoriosi si uite ce-a iesit,

          Si apropo in tenta ironica-se pare (din moment ce extrema stinga nu conteneste in a eticheta pe Iisus ca fiind „primul comunist”) ca dumnezeul iudeo crestin e mult prea la stinga decit ar trebui sa fie, spre disperarea bunilor crestini conservatori…..care oricum disperati ca maimutele darwiniste le ataca familia traditionala ca institutie, sint devotati exemplului-model de viata christic, ….Iisus un personaj dubios care la 30 de ani era necasatorit si fara copii (anormal in societatea ebraica de atunci) si care timp de 3 ani a cutreierat desertul cu o ceata de barbosi dupa el….halal exemplul christic de viata familiala traditionala!!!
          Plus ca dumnezeul biblic are in plan Apocalipsa-deci va place, nu va place se pare ca de-aia psihopatului YHWH(si nu numai lui) ii plac neomarxistii astia -ca ei contribuie doar la implinirea planului lui divin cu lumea; un pic de armaghedon, dezastre,etc asa ca take it easy si pregatiti-va!!!!nu va mai lamentati degeaba din moment ce toate astea fac parte din planurile apocaliptice ale bossului!!!!!!La biserica si rugaciuni cu voi!!!! si multa rabdare fiindca oricum daca sinteti ortodocsi tot voi o sa cistigati!!!!!!!
          Pe de alta parte-apropo de retorica dreptei (perfect indreptatita) de a se plinge de faptul ca „progresistii” impun asumarea colectiva de catre generatiile prezente si viitoare a pacatelor stramosilor (sclavie,rasism,etc);pai dragilor, domni si doamne conservatori crestini oare asumarea COLECTIVA a pacatului originar (a faimosului cuplu din care cica ne tragem toti) nu constituie cumva TEMELIA, FUNDAMENTUL religiei pe carre o pretuiti?!? Nu cumva chestia asta cu pacatul originar nu e decit o timpenie?ca si asumarea colectiva a pacatelor stramosilor legate de sclavie,rasism…?!??!?! sau cind e vorba de biblie e adev., dar cind vin astia cu asumarea……….e doar o prostie?!?!

          Week-end fain va doresc!!!!!

  6. Ok in principiu. Este insa mai degraba un apel al unor oameni care au contribuit la crearea unui monstru pe care l-au scapat din lesa. Si comunismul a avut la vremea lui sustinatori sinceri, care au ajuns ulterior sa fie ingroziti de ce au creat (si unori victime ale propriei creatii). Trist e insa ca nici in aceste momente nu reusesc sa priveasca sincer problema si cauta in continuare dusmani din afara. Problemele pe care le denunta acum nu sunt noi, existau si inainte de Trump. Iar semnele erau acolo, vizibile pentru oricine dispus sa vada si sa inteleaga. Tragic pentru ei e faptul ca tot ce se intampla acum compromite exact ideile si principiile pe care se bazeaza. Trump nu trebuie decat sa lase lucrurile sa mearga mai departe. Trebuie insa inteles ca Trump nu e o cauza, ci un simptom, o reactie a masei americanilor fata de aberatiile asa zisei stangi.

  7. Scriitorul american Philip Roth pune o tema in discutie in „Pastorala Americana” (socotita de New York Times printre cele mai bune 100 de carti in engleza ale ultimilor 100 de ani), anume: placerea de a asalta, de a slabi, de a fragiliza ceea ce este socotit solid, robust, respectabil, admirabil. Nu e vorba de insurgenta cu directie, ci de subversivitate pentru pura satisfactie. Nu are un program coerent, ci doar o colectie de imprecatii vindicative indreptate cum vin mai bine la socoteala. Daca se nimereste sa atraga adepti, cu atit mai bine. Preferabil, sa fie foarte tineri si idealisti; au energia, naivitatea si disponibilitatea de a trece la actiune fara multe intrebari. Roth isi situeaza povestea in perioada 68-73, una cu proteste civile, dar si cu atentate teroriste ale grupurilor de anarhisti si de extrema stinga.

    Sper ca nu va voi strica curiozitatea de a citi romanul lui Roth daca amintesc de una din scenele din el. Personajul principal este un tip admirat, bogat, fosta glorie sportiva, insurat cu o cistigatoare de concurs de frumusete, au un singur copil, o fata isteata si in acelasi timp preocupata si revoltata de nedreptatile de care aude de la tv. Adolescenta fuge de acasa, nu se stie unde. Tatal o cauta tot mai ingrijorat. Intr-o zi, la fabrica de pielarie pe care o mostenise de la ai sai, primeste vizita unei studente in ziaristica care voia sa faca un reportaj. Isi face timp, uita de tristete, si descrie cu pasiune ce inseamna mestesugul fabricarii de manusi, cum isi pretuieste lucratorii, mai ales pe cei vechi care sint si de culoare, cum se lupta cu dificultatile de a mentine fabrica. La final, daruieste o pereche de manusi studentei. La citeva ceasuri dupa, primeste un telefon pentru a se intilni cu cineva care promite sa-i dea o informatie cu privire la fata lui. Se duce la hotelul convenit si acolo era chiar pretinsa studenta, care, provocatoare, il anunta ca grupul ei terorist a adoptat-o pe fata. Rugamintile tatalui de a afla unde-i este fata sint respinse cu sfruntare. Ceea ce reprezinta el cu toate ale lui (inclusiv grija pentru copil) era respins brutal de cea care jubila in fata lui. El venise doar cu durerea de a-si sti copilul instrainat, ea adusese colectia maniacal cizelata intelectualiceste de acuze la adresa bogatului, masculului, sotului, tatalui, proprietarului. Doua lumi: una in defensiva si acceptare cautind noima, cealalta in ofensiva nerusinata extragind satisfactie din asaltarea primeia.

    • Mi-se-cuvenism și dispreț față de munca. Generația „pufosei” cărora li s-a tot promis în copilărie că totul va fi bine și că au dreptul la orice. „Stai liniștit, totul este bine, este deajuns că exiști, nu te eforta cu nimic, nu învață, nu munci, nu fa nimic pentru tine”. Acum își exercită dreptul de a-și lua, de a primi, de a avea. Fără muncă, fără angajament, fără responsabilități.

      • Boah! Asta da generalizare. O întreaga generație este învinuita pentru o greșeală ipotetică a câtorva spirite mai rebele. Cred ca nici măcar 0,1% nu sunt “pufoșei”. Aveți cumva vreo statistică ce poate contrazice afirmația mea? Povestea lui Roth poate fi scrisă și altfel, la o adică.
        Si nu in ultimul rând, cine e cel mai vinovat dacă progenitura sau chiar generația căreia îi aparține nu corespunde așteptărilor părinților? Observați că, întotdeauna când se vorbește despre rătăcirile adolescenților, intervine câte un personaj obscur, nedefinit, apărut din neștiute tenebre ale societății, dar niciodată nu e părintele, cel prea prins de treburile slujbei, vinovatul principal. Delegarea responsabilităților este una dintre tarele sociale care conduc către un astfel de deznodământ.

        • Hantzy, sper ca nu-ti imaginezi ca Roth s-a ocupat cu compendii de didactice comentarii sociale. Omul a fost un artist redutabil. Ironic cit cuprinde, dar si cu stilistica rafinata a unui Henry James. A gestat 20 de ani la „Pastorala..” si a predat-o in 97. Nu a stat de pomana intre timp. Scrii „Povestea lui Roth poate fi scrisă și altfel, la o adică.” Sa speram ca „altfel” nu aduce si prozelitism sau pedanterie, pentru ca nu astea sint mijloacele unui artist ce se respecta.

          Nu m-as fi bagat in discutia asta, de la inceput, daca nu m-as fi socotit dator sa aduc un omagiu unui creator care a meditat cu seriozitate si apoi, folosind unele dintre cele mai rafinate modalitati de exprimare – limbajul si fictiunea -, a lasat o marturie a timpului sau. Eu zic ca una de calibru. Artistii reusesc asta. Pentru ca nu e doar despre parinti si copii. E despre timpurile de acum, despre America. (Iti amintesti de ‘Novecento’ a lui Baricco cum incepe cu „America!!” ?) E despre cita glorie de-a ta poti pune in spinarea celui care iti ia stafeta. Cum faci sa nu-i rupi coloana, mai ales ca vezi si tu ca e tot mai fragil? „Pastorala” ta e poate iadul pentru el. Nu vorbim de decadenta maretiei pe seama propriei delasari si prostii. Vorbim de „oboseala” care tot creste cu mostenirea. Iarasi, nu e despre familii si persoane. Grandoarea poate fi tot mai insuportabila in primul rind pentru cei care cresc in interiorul ei. Razvratirea ia forme de auto-anihilare. Nu pot fi uitati cei care traiesc, profita sau pur si simplu exulta din deruta, din confuzie, din distrugere.

          • n.dumitriu, deși „altfel” este adverb modal, vizam nu o altă stilistică în romanul lui Roz, ci un cu totul alt scenariu. Voiam astfel să sugerez că folosirea unei ficțiuni drept bau-bau ideologic sau motiv de extrapolare o găsesc ilegitima. Și mi se pare grotesc ca cineva care se consideră de dreapta, deci susținător prin excelență al individualității, să recurgă la generalizări de acest fel.
            Sperând că răspunsul meu este lămuritor, îți doresc un weekend minunat!

  8. Din Apel rezulta doua vinovatii: „Schimbul liber de informații și idei care dă viață societăților liberale este restrâns de la o zi la alta. În timp ce altădată ne așteptam ca asemenea constrângeri să fie apanajul dreptei radicale, astăzi spiritul cenzurii se răspândește din ce în ce mai larg în cultura noastră:”
    In timp ce e limpede ca altadata dreapta radicala constrangea, astazi cei ce raspandesc spiritul cenzurii – si care reprezinta, de fapt subiectul Apelului-, raman neidentificati, intrupandu-se, parca, din spuma marii. Dreapta judecata! Caracteristica tipului de fariseism bine cunoscut celor ce-am cunoscut si „socialismul”: „Este foarte bine, dar mai avem si lipsuri”

  9. mai incerc odata, prima data am fost banat.. Forțele iliberalismului câștigă putere în întreaga lume și au un aliat puternic în Donald Trump, care reprezintă o amenințare reală pentru democrație.

    Oare de ce trebuiau asa multe cuvinte cind asta ar fi fost de ajuns, ca doar asta vroiau sa spuna sutele de intelectuali, preluati si de domnul activist roman?

    Ma uimeste modul in care au evoluat fostii dizidenti!

  10. Dupa mine, ce se intampla acum este o preluare a scenei si temelor politico-sociale de catre extremele spectrului politic actual, si asta pe seama oboselii partidelor si curentelor politice traditionale, sustinatoare ale democratiei occidentale, liberale, social-democrate sau conservatoare. Nu mai e vorba de liberalism versus iliberalism (acea varianta mai dulce de regim de extrema dreapta), ci de o confruntare extrema stanga (pe moment victorioasa in SUA, reusind sa-si impuna agenda) versus extrema dreapta (trumpismul despre care ne vorbesc autorii apelului). Sa ne intelegem, extremele, astazi, nu mai sunt comunism versus fascism, s-au modificat idealurile dar modalitatea ramane, cumva, aceeasi: pumnul in gura!

  11. Ceea ce as vrea sa remarc de la inceput este ca semnatarii scrisorii au tinut sa se stie ca oricum ar fi privita scrisoarea lor, ei sunt convinsi ca vinovatul principal este nimeni altul decat Trump. Sunt atat de convinsi de aceasta acuzatie incat nu se simt obligati sa aduca ceva argumente pentru a-si sustine asertiunea. Precizarea asta cu vinovatia lui Trump este oferita pe post de decizie definitiva si irevocabila. Parerea mea este ca astfel acesti semnatari si-au luat masuri de precautie ca nu cumva sa fie considerati tradatori de catre apostolii stangii radicale, fiindca au indraznit sa spuna ca se simt oarecum jenati de amplitudinea violentelor de tot felul: solicitarea de a se desfinta politia, sau macar reducerea bugetului aferent finantarii activitatii acesteia,, manifestari impotriva autoritatilor locale, devastari de cladiri, magazine, incendierea masinilor, etc
    In plus, toata aceasta enumerare de acte violente este realizata fara a mentiona si autorii lor, lasand impresia ca toti sunt vinovati pentru asta. Semnatarii nu uita sa mentioneze insa ca in trecutul apropiat, dreapta radicala era vinovata pentru crearea de dezordine in societate, deci ceea ce se intampla acum ar putea fi considerat drept o simpla continuare a violentelor de catre niste autori anonimi.
    Aceasta scrisoare este atat de inofensiva, atat de lipsita de obiectivitate, incat imi face impresia ca a fost publicata doar ca autorii sa aiba posibilitatea, intr-un viitor cand se va analiza la rece responsabilitatile pentru dezordinile si distrugerile de bunuri publice si private din aceste luni, ei sa spuna ca au luat atitudine dar n-au fost ascultati.
    Ceea ce fac cei din BLM si Antifa ar trebui sa starneasca oprobiul intregii intelectualitati, indiferent de orientarea ei ideologica, fiindca vioplentele si cererile acestor derbedei ne-educati, nu pot fi luate sub nici o forma in considerare. Partidul democrat a alunecat atat de mult sp[re stanga in ultimii ani, incat nu e de mirare ca au fost in stare sa comita asemenea scene degradante, in legatura cu „omagirea” lui G. Floyd.
    Politia poate fi acuzata ca a actionat brutal, dar nu trebuie uitat nici un moment ca brutalitatea are loc doar in cazul in care acuzatul, ie el alb sau negru, se opune retinerii. Iar retinerea nu este arbitrara, ci se bazeaza pe suspiciunea provocarii unei infractiuni. G Floyd nu era „virgin” din perspectiva cazierului si in acea seara de 25 mai impotriva lui exista o reclamatie de folosire a unei hartii de 20 dolari falsi….
    Si acum, vreau sa spun ca toata aceasta rasturnare de valori, toata dezordinea provocata este realizata la instigarea liderilor democrati, care spera ca astfel vor reusi sa sape la temelia statului de drept, sa-l provoace pe Trump sa greseasca si apoi sa-l acuze ca face greseli, avand ca final, castigarea alegerilor de catre un Biden mai ramolit ca oricand.
    Scopul scuza mijloacele, asta face stanga radicala, pe care eu o consider retardata, in fapt, fiindca mijloacele folosite sunt penale si trebuie combatute cu hotarare si forta necesara.

  12. 1…”Plătim deja prețul printr-o mai mare aversiune față de risc în rândul scriitorilor, artiștilor și jurnaliștilor care se tem pentru traiul lor dacă se îndepărtează de consens, sau chiar dacă nu arată suficient zel în a-și arăta acordul”…
    …aceleasi temeri, aproape cuvant cu cuvant, le gaseai in jurnalele Romaniei populare a anilor 47-50 cand scriitorii erau chemati sa coboare din turnul de fildes sa probeze angajament si fidelitate fata de noua oranduire. Cine joaca acum rolul tancurilor rusesti de pe vremuri?!
    2..” Refuzăm orice alegere, falsă, între dreptate și libertate, care nu pot exista una fără cealaltă.”…
    ….frumos spus, dar ramane de vazut cat vor fi de dispusi sa plateasca pentru convingeri…

  13. Semnatarii scrisorii, sau buna parte din ei sunt cei care au pus bine mersi umarul ani de zile la cladirea acestui montru ideologic numit generic progresist ( Si Trotky sau Ceausescu se considerau asa ) si care ca in orice spatiu dogmatic aberant incepe sa-si inghita adeptii. Ma tem ca acesta adunatura de nume din care nu va ramane mare brinza nu intelege nimic. Problema e ca fiara pare iesita din cusca iar creatorii ei nu mai au puterea s-o bage inapoi in laboratorul in care au crescut-o.

  14. Sunt gata sa ofer o solutie gratis U.S.: invierea lui McCarthy. Cel ce a adus in anii ’50 in fata unei Comisii de Investigatii pe cei mai populari reprezentanti ai culturii americane ( prestigiosi scriitori, muzicieni, cineasti, actori, etc. ai momentului, vrajiti de idealurile comuniste – adevarati „idioti utili” ai URSS), fara nici o jena fata de protestele stangistilor autohtoni dar si europeni sau ale „democratiilor socialiste”. Si, se pare ca recent deschisele arhive KGB confirma ca a avut dreptate, URSS finantand cu sume mari de bani P.C. american si, printre altele, asa-zisa „lupta pentru pace”. Drept e ca azi, odata cu disolutia preceptelor morale, e mai usor sa spargi magazine in numele dreptatii ( sociale, rasiale, de gen si cate-or mai fi), sa-ti ridici propria statuie de anarhist pe soclul celei daramate ( a se vedea Cardiff), decat sa -ti iei un job pe masura capabilitatilor tale. Iar toate acestea sa se cheme ” lupta contra iliberalismului, trumpismului, fascismului, rasismului ” si mai sunt niste rele; pentru care nu numai ca nu esti pedepsit exemplar, ba mai toti ‘telectualii te si proslavesc.

    • @Adrian Cristescu,

      Valabil este si de partea cealalta. Multi ani in urma am avut discutii in contradictoriu cu un sofer de camion american, care perora impotriva „strainilor care vin in SUA sa fure slujbele americanilor”, care ma viza exact pe mine, proaspat programator software cu viza de munca in aceeasi tara. I-am raspuns de la obraz ca nimeni nu l-a impedicat sa se duca la facultate si sa devina programator, si atunci nu mai avea un motiv sa se planga ca cineva ii fura slujba. La vremea respectiva SUA avea un deficit de ingineri cumplit, si tot se gaseau un neca-nimeni ca soferul asta sa sustina ca noii veniti fura slujbele americanilor. Banuiesc ca soferul asta (traia intr-un stat rosu adanc), daca mai traieste (era cam pe la 50 atunci), e unul dintre cei mai fanatici suporteri ai lui Trump.

      • @John.Doe
        Cred ca suntem de aceeasi parte a baricadei. America a fost construita de imigranti de toate natiile si conditiile. dar cand spun „construita”, ma gandesc la oameni ca dumneavoastra, care au si ei idealuri cand se duc la jobul zilnic si nu la cei ce distrug in numele unor „idealuri”. Optiunile anti/pro Trump sunt la fel de justificabile; depinde de modul in care vedem fiecare viata pe care vrem s-o traim. Problema pe care am atins-o este cea a metodei alese pentru a-ti justifica optiunile. Ca si actualii protestatari violenti, nazistii/comunistii prezentau si ei „justificari”( vizand purificari etnice/ sociale), impartasite de o parte insemnata a populatiei ( sa nu-i uitam pe multi ‘telectuali), care le-au permis sa ajunga, „pas cu pas”, la violentele si atrocitatile cunoscute.

        • @Adrian Cristescu,

          Am o aversiune pentru Trump prin prisma tratamentului pe care l-am avut ca imigrant la prima generație în SUA, și știind cât de nocivi sunt suporterii lui (adevărați nativiști) împotriva imigranților de orice fel, nu numai hispanici. Am dat mai sus numai un exemplu, însă rasismul americanilor împotriva imigranților este foarte pervaziv. Am observat de curand ca dai ai vreun conflict de rezolvat cu vreun american și vede că ai un accent, îndată începe să spună că nu te înțelege, face pe prostul, și îți cere să repeți de multe ori, devreme ce înainte de conflict nu avea nicio problemă în a te înțelege.

          Ceea ce nu înțeleg de nici un fel este raționalizarea unor români emigrați în SUA, care îl suportă. Probabil că unii neoprotestanți l-au votat din motive conservatoare, însă vederile lui împotriva imigrației de familie sunt împotriva tot ce au făcut ei în ultimii 30-40 de ani, cu familii întregi venind în SUA prin emigrare de familie. Și tocmai eu, venit prin meritul propriu, sunt împotriva sistemului de emigrării promovate de Trump, care pare mult mai natural pentru SUA, și există de și înființarea SUA.

          Oamenii ăștia nu înțeleg că odată ce ciracii lui Trump o să aibă de-a face cu hispanicii, ceilalți imigranți vin la rând, fiind mai puțini. A fost o vreme când italienii și irlandezii erau oile negre ale imigranților, acum vine vremea est-europenilor. Numai cine trăiește într-un stat adânc republican poate vedea lucrurile astea.

          • @ john doe
            – nu voi putea contrazice parerile dumneavoastra, care v-ati lovit efectiv de realitati palpabile, eu neavand o astfel de experienta; cel mult pot sa va spun, la mana a doua, ca am prieteni buni, o familie a carei 2 copii au emigrat, pe rand in US, avand acum joburi solide in IT, in final plecand si ei definitiv, anul trecut, desi nu-l agreeaza nici ei pe Trump. Experientele pot fi diferite intr-o tara asa de diversa.
            – in general, emigrantii nu sunt bine vazuti nicaieri, indiferent de capabilitatile dovedite, atunci cand sosesc din tari mai sarace. imaginarul colectiv deja format primeaza. La fel este in Europa, dar si in Romania.
            – cred ca, indiferent de optiunile personale, agresivitatea hard/ soft ( subiectul articolului) nu-si are locul in tari democratice, totusi; Intotdeauna , dupa un vot, vor multi nemultumiti ( dar, inevitabil, minoritari). Putem trai, cu frustrarile noastre, pana la urmatorul vot, cu gandul ca, desi e proasta, un tip de societate mai buna nu s-a inventat (lucru dovedit!)

  15. Esenta articolului-Apel este, cred,
    „Forțele iliberalismului câștigă putere în întreaga lume și au un aliat puternic în Donald Trump, care reprezintă o amenințare reală pentru democrație.”
    Deoarece se apropie alegerile din noiembrie, „democratii” nu stiu ce sa mai faca sa nu iasa din nou Trump.
    O sa mai citim astfel de Apel-uri !
    Dar sper ca Donald Trump sa fie ales din nou !!!!!!!!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Gabriel Andreescu
Gabriel Andreescu
Activist român pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice, disident anticomunist român, care s-a opus deschis lui Ceaușescu și regimului său autoritar. Astăzi, este asociat Scolii Doctorale a Universitatii de Vest, Timisoarai și este membru activ al mai multor organizații de drepturile omului. A avut o lungă activitate în presă, a scris și predat în domenii precum multiculturalismul, minoritățile naționale, libertatea de religie și secularism, etica și politica memoriei ș.a. https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Andreescu

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Cuvintele care ucid şi zidurile din noi

“Şcoala noastră e o şcoală unilaterală intelectualistă, iar nu o şcoală educativă, în sens larg. Ea nu ţine seama nici de...

Isus al meu: o cronică şi două scrisori

Am citit cu interes şi multă curiozitate intelectuală volumul Isus al meu al lui Gabriel Liiceanu şi pentru că sunt un cititor...

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Despre inconsistența „punctelor critice” în evoluția sistemelor naturale complexe

Tu vei muri de bătrânețe. Eu voi muri din cauza schimbărilor climatice. Tânăra care poartă pancarta pe care se...

Pandemia, criza economica si mersul capitalismului. Este un nou moment de cotitura?

–urmare la un interviu-- Omenirea va invinge in razboiul teribil cu Covid-19, un dusman ascuns, insidios si...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.