Eșecul negocierilor dintre SUA și Rusia din Alaska ilustrează o neînțelegere generalizată a factorilor care determină politica externă a Moscovei.
Recenta întâlnire la nivel înalt dintre Donald Trump și Vladimir Putin de la Anchorage a fost la fel de jenantă ca și ultima lor întâlnire oficială de la Helsinki, din 2018. Dacă atunci conferința de presă comună s-a încheiat cu un dezastru, de data aceasta problema a început încă de la sosirea celor doi președinți: covor roșu pentru Putin, soldați americani îngenuncheați în fața avionului guvernamental rus, Trump aplaudând liderul de la Kremlin, o plimbare comună în limuzina prezidențială americană și așa mai departe.
Rusia încercă să distrugă state post-sovietice, bombardează clădiri civile în Ucraina, deportează mii de copii și torturează prizonieri de război la scară largă. Cu toate acestea, SUA îl curtează pe Putin ca pe un mare om de stat. Faptul că un propagator al războiului, un președinte responsabil pentru crime în masă și pentru violarea drepturilor omului precum Putin este primit într-o manieră atât de supusă de către președintele SUA este un scandal în politica mondială și i-a șocat pe ucraineni. Este un comportament ce trădează valorile fundamentale pe care le apără Occidentul.
Repercusiunile politice finale ale scandalosului summit rămân de văzut. Imaginile bizare de la Anchorage ar putea deveni o problemă internă pentru Trump. Prin apropierea sa demonstrativă de Putin, președintele american s-a transformat și el într-un ostatic al Kremlinului. Ar putea deveni o problemă serioasă pentru Trump dacă Putin nu va da acum, cel puțin parțial, înapoi în privința Ucrainei. Tensiunea dintre laudele lui Trump la adresa abilităților sale de negociator și realitatea sumbră a războiului continua să existe și înainte de summitul din Alaska. Dacă jurnaliștii, politicienii și alți lideri de opinie americani vor deveni din ce în ce mai nemulțumiți de comportamentul lui Trump, acest lucru putea fi în avantajul Ucrainei.
Președintele american pare a spera că prin actul său demonstrativ de a-l flata pe Putin va cuceri favorurile lui Putin. În spatele acestei erori de apreciere se află nu numai naivitatea generală a lui Trump și a anturajului său în ceea ce privește afacerile mondiale. Mai importantă pare să fie o neînțelegere fundamentală a motivelor războiului din partea Casei Albe.
Narațiunea potrivit căreia Occidentul este vinovat pentru agresivitatea Moscovei din cauza extinderii NATO spre est sau a lipsei de respect a Occidentului față de Rusia este larg răspândită nu numai în Europa, ci și în SUA. Trump și anturajul său cred aparent că, comportându-se prietenos față de Putin, pot neutraliza motivul declarat public de Rusia pentru atacarea Ucrainei. Dacă nu mai există ostilitate între SUA și Rusia, de ce să continue războiul?
Cu toate acestea, agresiunea Rusiei nu este o reacție la comportamentul Occidentului, ci are cauze istorice, ideologice, culturale și politice naționale. Expansiunea militară a Moscovei are rădăcini în tradițiile imperiale rusești, în mecanismele de legitimitate politică internă, în ambițiile geostrategice și în pretențiile iredentiste asupra fostelor teritorii ale Imperiului Țarist și ale Uniunii Sovietice. Indiferent de acțiunile și reacțiile Occidentului, Putin dorește să-și extindă și să-și consolideze puterea sa și pe cea a Rusiei. El și majoritatea rușilor de astăzi doresc mai presus de toate să readucă Ucraina sub controlul Moscovei – de preferință fără folosirea armelor și prin negocieri. Dacă este necesar, însă, conducerea și populația Rusiei sunt pregătite să recurgă la forța militară brutală și la teroarea în masă, așa cum se dovedește săptămână după săptămână.
Pentru Trump, pe de altă parte, războiul din Ucraina este doar o problemă enervantă de care vrea să scape. În timpul campaniei electorale el s-a blocat singur într-un impas când a anunțat pompos că va pune capăt acestui război în 24 de ore. Iată, după câteva luni bune el se află în aceeași situație ca mai înainte, fără rezultate tangibile.
Între timp, presiunea internă asupra lui crește. În ciuda propagandei intense pro-ruse și anti-ucrainene din partea mass-media ultra-conservatoare din SUA, popularitatea Ucrainei rămâne ridicată în rândul americanilor obișnuiți. Sondajele arată chiar că sprijinul pentru Ucraina și livrările de arme americane către Kiev a crescut recent în rândul alegătorilor republicani. Acest lucru înseamnă că direcția viitoare a politicii SUA față de Rusia nu este bătută în cuie și că este posibilă o revenire la ajutorul activ al Americii pentru Ucraina.
În perioada de interregnum până la o posibilă normalizare la Washington, poziția Europei va fi decisivă. Rolurile s-au inversat: Europa era cea care obișnuia să facă presiuni pentru concesii față de Moscova; acum, Statele Unite, odată pro-ucrainene, sunt mai înclinate să se alieze cu Rusia. Sprijinul militar trebuie să vină a cum în primul rând din Europa. Dacă și europenii ar schimba cursul, nu numai ucrainenii ar avea de pierdut.
În Ucraina sunt acum în joc principiile fundamentale ale relațiilor internaționale din 1945. Prin războiul deschis terorist pe care îl duce Moscova din 2022 nu numai că calcă în picioare drepturile omului la scară largă. Din 2014, prin anexările pe care le-a făcut până acum în Ucraina, Rusia subminează fundamentele ordinii bazate pe norme – integritatea teritorială și suveranitatea națională a statelor. Ca republică sovietică, Ucraina a fost cofondatoare a ONU în 1945. De la obținerea independenței în 1991, a ratificat Tratatul de neproliferare nucleară și a devenit participantă la OSCE și membră a Consiliului Europei. Dacă această țară este acum dezmembrată și jefuită de independența sa, ceva similar s-ar putea întâmpla și altor state membre ale ONU. Dacă Ucraina cade, există riscul revenirii la haosul global care domnea înainte de 1945.
Mijloacele de a preveni acest lucru sunt bine cunoscute: sancțiuni împotriva Rusiei și sprijin militar și financiar pentru Ucraina. Cu toate acestea, și după mai bine de 11 ani de război, aceste instrumente sunt utilizate în mod inconsecvent. De exemplu, aproximativ 300 de miliarde de dolari din fondurile statului rus rămân înghețate în Europa, dar doar dobânzile la aceste fonduri au fost utilizate pentru a sprijini Ucraina. În flota fantomă a Rusiei se află încă zeci de petroliere care nu sunt sancționate sau sunt sancționate doar parțial. Există, de asemenea, numeroase alte lacune care permit eludarea sancțiunilor, iar rachetele, dronele și alte echipamente militare rusești conțin încă o mare parte din tehnologia occidentală.
Mai presus de toate, cantitatea și calitatea sprijinului militar occidental rămân insuficiente. Armele care ajung în Ucraina sunt prea puține și prea vechi. Cea mai importantă sarcină a unei mari părți a industriei de armament occidentale și, în special, europene este de a permite protejarea statelor NATO și UE și a aliaților acestora împotriva Rusiei. Și, începând din 2022, echipamentele produse ar putea fi utilizate în Ucraina pentru a slăbi potențialul inamic. Cu toate acestea, cele mai bune arme ale Occidentului stau nefolosite în baze, depozite și hangare, în loc să-și îndeplinească scopul în Donbas, în jurul Harkovului sau în Crimeea.
Numai presiunea externă și internă va obliga Moscova să se angajeze în negocieri serioase. Nici gesturile de prietenie ale lui Trump, nici eforturile diplomatice ale Europei, nici încercările de mediere ale țărilor terțe nu vor avea succes de sine stătător. Din 2014, Kremlinul participă cu plăcere la discuții de pace la diferite niveluri. Dar acestea sunt în mare parte doar negocieri de fațadă pentru a câștiga timp și a semăna confuzie și discordie în rândul adversarilor săi. Uneori, cum este cazul în prezent în comunicarea cu SUA, negocierile oferă chiar ocazia de a obține avantaje care altfel ar trebui obținute prin mijloace militare. Nimic din toate acestea nu va diminua însă apetitul Rusiei pentru expansiune.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
În urma „războiului rece” URSS/Rusia a colapsat economic( nu ideologic, nu militar…) și a fost nevoită prin Gorbaciov să renunțe la „lagărul socialist”( adică zona ei de influență europeană) iar prin Elțin URSS s-a spart în vreo 15 țări independente cu Rusia moștenitoarea fostei URSS. Rusia a devenit o forță economică și politică de categoria treia, furnizoare de materii prime și cu o economie înapoiată. Deci, pe termen mediu și lung Rusia se topea ca lumânarea, un alt colaps economic fiind iminent. Putin a constatat această situație și a trebuit să decidă viitorul Rusiei: ori continuă ca până acum și colapseaza definitiv, ori iese la luptă( bazându-se pe faptul că este încă cea mai mare forță militară atomică. Putin a ales a doua cale, a dat un Ultimatum Occidentului și a declanșat războaie în Transnistria, Cecenia, Georgia, Crimeea și în final Ucraina. Occidentul a privit cam pasiv acțiunile militare ale Rusiei, ba chiar le-a tolerat și a închis ochii. Numai că….Rusia nu se oprește și nu se va opri. Rusia vrea să fie ce-a fost și chiar mai mult decât atât, vrea să fie recunoscută ca SUPERPUTERE la egalitate cu SUA și chiar înaintea Chinei.
Occidentul nu a înțeles sau a ignorat amenințările militare ale Rusiei. Iată, agresivitatea Rusiei s-a manifestat în Alaska unde pur și simplu l-a umilit pe porumbelul păcii numit Trump. SUA și Trump au suferit o înfrângere de imagine catastrofală. Vă dați seama ce va zice și face Restul Lumii văzând umilirea Occidentului aplicată de Putin?
Practic Occidentul nu are soluții. Exclude arma războiului, iar arma economică și financiară nu poate îngenunchea Rusia care este sprijinită de China, etc și Restul Lumii.
Asistăm la o înfrângere a Occidentului cum au mai fost în Vietnam, Afganistan, Sahel, „primăvara arabă”, etc. Numai că de data asta conflictul nu este local ci global. Părțile sunt clar definite: China, Rusia și Restul Lumii VS Occident.
Deocamdată Rusia vs Occident 1-0…
Oare ce va face Occidentul? Aceasta-i întrebarea!
Costa maxim un miliarc euro, o mantuire organizata de Occident la adresa cneazului moscoviei. Sunt surprins ca INCA nu se discuta despre asta. Ce s ar castiga ? minim 20 ani pana apare alt putin, sau, din fericire, poate apare un Navalnii care ar aduce rusia in randurile Europei civilizate. Momentan, rusia, este la standardul aniului 1245, nimicm mai mult.
In Afganistan a fost nitel diferit, e vorba de uresese, cecepe, de pe tricoul lui Lavrov, 10 ani in care Talibanii i au tocat nervos pe Spetsnaz
Iata, in sfirsit un articol care ofera solutii. Trump e vinovat, Trump, că calcă în picioare drepturile,
Daca s-ar fi urmat politica lui Merkel, a lui Obama si mai ales a lui Biden, Putin ar fi fost azi chiar… terminat.
Dar Trump a stricat totul, insa nu e timpul pierdut, sanctiunile si-au dovedit eficacitatea, deci ar trebui in continuare si mai masiv. Si livrarea armelor, chiar daca ucrainienii nu prea mai au soldati, sute de mii fiind la munca, sau nu, imprastiati prin lume ar trebui continuata. Desigur ideal ar fi arme care nu necesita personal, arme inzestrate cu f multa inteligenta artificiala. E stiut ca, mai ales, EU detine extrem de multe arme f inteligente.
Păcat că putin nu știe de existența scriitorului la Contributors, Neamțu Țe, că tare bine i-ar pica așa utilă scriitură .
Alice – Politica “mdamei Merkel” a fost YOTAL si PERMANENT PRO – RUSA ! Ea a fost SINGURA din Europa UNITA care S-a OPUS si A IMPIEDECAT ADERAREA UKRAINEI LA NATO si UE ! Daca “scroafa prusaca” – cum zic bavarezii ! – nu s-ar fi opus, soarta Ukrainei – DAR SI A EUROPEI AZI – ar fi fost Alta , si nu am fi ajuns sa ne milogim de un Trumpache sau de banditii de la Kremlin ! Sau ati uitat ca Merkel & “padre tacs-su” – au emigrat din West Germany in communista – si sub strict ocupatie sovietica – OST Germany – RARA AVIS ? Sau la …. ordin Moskovit ? Ori cati ar vrea sa o apere – Genoese Merkel pute a KGB !
Haideți, domnu‘ Neamțu, nu mai fiți mimoza lui Trump! Președintele SUA face acum cu Zelensky exact ce au făcut Merkel și Hollande cu Poroșenko. Ba chiar o face la pătrat: dacă Poroșenko a fost presat să accepte doar înghețarea frontului, Trump îi cere lui Zelensky pur și simplu să renunțe la teritorii in favoarea tâlharului de la Kremlin. Și asta doar pentru că Trump vrea să reia negoțul cu criminalul de la Kremlin. Merkel a greșit când a cumpărat gaz rusesc, parcă așa era.
Iar dacă Putin a fost recent disponibil pentru o întrevedere cu Trump, asta se datorează și (adică mai ales) sancțiunilor impuse de Biden și de europeni. Poate că acestea n-au avut efect primele șase luni de la invazia din februarie 2022, dar după alți trei ani, cu siguranță au. De asemenea livrările de arme. Fără ele poate că războiul din Ucraina să se fi încheiat demult, dar Rusia ar fi fost proaspătă și pregătită pentru următoarea invazie. Oare unde să fi fost aceasta?
@Alina.a
Trump incearca o solutie de pace. Nu stiu daca-i cea mai buna, sau cea mai rea. Nu stiu daca e dreapta, sau nu, de altfel a vorbi despre dreptate in situatia unui razboi e cam deplasat.
Dar incearca si e singurul care e bagat in seama de ambele parti.
Toate celelalte strategii aplicate pina acum, sanctiuni, inarmare Ucraina, nu au dat rezultatele dorite, ci doar au prelungit crimele si au dus la milioane de morti. Sunt de parere ca trebuie sa i se dea o sansa!
Trump a spus clar, nu-i razboiul lui, daca nu va reusi nimic se va retrage si-i va lasa pe altii sa se descurce!
PS Europa nu e ascultata de nimeni. Singura personalitate politica cu cap si „cojones” e Meloni, restul sunt papagali!
Domnu‘ Neamțu, mulți spun multe. Cum de doar pe Trump îl credeți?
Eu nu mi-am propus să critic ceea ce face dumnealui, ci, pentru că tot ați pomenit de Merkel, v-am atras atenția: dacă Merkel a greșit, atunci greșește și Trump acum, dacă Trump face ce trebuie, atunci și Merkel a făcut ce trebuia la vremea aceea. Iar ca să capituleze Ucraina nu are nevoie nici de Merkel nici de Trump.
https://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2025/08/wladimir-kaminer-acum-cauta-vinovatii.html
Despre intilnirea din Alaska, un punct de vedere al unui rus!
Circ planetar oripilant! Doi lupi bătrâni și un miel, ce-i drept lipsă. Deocamdată…Comedia din Alaska ar fi fost rizibilă, dacă in centrul atenției nu s-ar fi aflat o canalie. Putin! Nu și-a etalat bicepșii de silicon. Și-a etalat apologia forței brute, perfidia, megalomania, mitul sângelui și lipsa de scrupule. Trump a avut un comportament din cale afară de penibil. Ca un show master în declin! Dovada clară că moralitatea și responsabilitatea pentru repercusiuni nu-l caracterizează. Să lingușești un criminal care ucide nu de azi, nu de ieri, 24 de ore din 24, este de-a dreptul îngrozitor. Pare însă că îl lasă indiferent ce va crede istoria despre el, ce cred tovarășii săi de partid. Un singur lucru prezintă importanță pentru el, acela de a sta alături de ucigaș, menirea căruia este sa furnizeze chef de terorism și tiranie cu o competență inegalabilă. Câtă inconștientă! Pe Trump nu-l afectează faptul ca Rusia are o pofta clinică de noi teritorii. Nu-l deranjează că Rusia putinista este ca o broască de proporții supranaturale. Ea stă lacomă la hotare. Își aruncă limba ca pe un harpon, înghite apoi ce-a smuls din trupul altui ținut, și-și aruncă din nou harponul.
Trump este o starletă politică periculoasă.
Corect, agresiunea rusiei nu e datorata cumva Vestului, ci e in istoria si firea lor. Asa se legitimeaza intern si isi pot mentine societatea supusa si in teroare, prin naratiunea falsa a cetatii asediate. E ca si cum ai zice ca un bully e agresiv si ii bate pe altii fiindca astia nu ii dau ce vrea el. E exact invers. Bully-ul tb pus cu botul pe labe, e singura metoda functionala. Restul e doar pierdere de timp.
Rusia ar vrea aducerea sub ascultare si instalarea unor regimuri marioneta in toate tarile fost sovietice, deci si in R. Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Armenia, tarile baltice, etc. Ba chiar si in fostele tari comuniste ne-sovietice. Evident asta nu ar aduce nimic bun pt aceste tari, nicio dezvoltare, ci doar spolierea resurselor naturale, societate nedemocratica, gulaguri, si supunere externa. Abordarea casei albe e naiva, doar legitimeaza agresiunea, crimele si bombardamentele impotriva civililor ucraineni. Nu va rezolva nimic, nu opresti un bully dandu-i ce vrea, fiindca va dori si mai mult. Evident ca „negocierile” sunt doar de fatada; rusii nu vor da nimic, doar vor sa castige timp si sa bage zazanie intre vestici. Ucraina si-a predat arsenalul atomic in schimbul unui tratat prin care rusia, sua si uk ii garantau independenta, ca peste un timp sa fie invadata de 2 ori… De asta Polonia de exp se inarmeaza pana in dinti, nu te poti increde in tratate.
Eh, mai lăsați un pic.
Întâlnirea a fost un eșec pentru ambele părți.
Trump voia armistițiu imediat, Putler voia recunoașterea ocupației, imediat.
Nici unul nu a obținut ce voia.
Daca acum 2 luni Trump îi recunoștea imediat teritoriile ocupate, acum trebuie să se consulte cu europenii și Zelenski.
Putler și a bătut joc de gardă de onoare, neraslunzind la onor, Trump I a asigurat un traseu supravegheat de F-22, aratindu i cat de înapoiat este. În plus, la venire, aeroportul a fost survolat de în B2.
Realizați ce sentimente aveau rușii din aeronava prezidențială, când nu puteau găsi pe radar avioanele americane, le care le vedeau. Saucea simțit Putler, când a văzut atitea avioane moderne, în jurul său.
Alaska este un eșec anunțat pentru Trump (săptămâna trecută Putler a precizat că nu trebuie să ai așteptări mari, că să nu ai dezamăgiri; cumard el în U.)
Dar Putler a trebuit să se strim be la jurnaliști i a văzut oamenii pașnici din Alaska protestind împotriva războiului sau.
Orice ar zice propaganda Kremlinului, Putler a ieșit șifonat. Și i rezultatul nu mai depinde de Trump, chiar daca l o avea la mina cu ceva.
In ce privește foamea de noi teritorii… Un imperiu nu se satura niciodată. Și rușii și au manifestat dorința de agresiune. Vezi tricoul lui Lavrov.
Dar pot fi opriți.cand adversarul e mai puternic decât ei, stau cu botul le labe. De asta urla împotriva alianțelor militare defensive.
Daca imi mai dai ceva, din teritoriul tau, dupa impartirea ta administrativ-teritoriala actuala, facuta pentru uzul tau intern (bucata aia, aia!, din judetul inventat in 1968) si… atat; eu iti dau scris ca ma opresc, doar daca faci limba rusa oficiala, recunosti autoritatea Bisericii ruse, schimbi regimul cu unul care-mi convine, renunti la NATO, iar NATO se retrage in Germania si toata lumea ma reabiliteaza si renunta la orice sanctiuni si pretentii de despagubiri nu stiu de care!!
(ce-i asta, bataie de joc?
Este necesară o „de-imperlializare” a Rusiei, cum s-a facut cu Germania şi Japonia după Al Doilea Rāzboi Mondial.
Da, dar asta înseamnă război. Și Occidentul nu vrea război de tip militar. Iar războiul economic nu prea dă rezultate, în plus este costisitor și lung.
Este necesară o purificare a muscalilor. Nazismul și comunismul – două ideologii satanice surori. Herr Puțin îs Herr Hitler! Între regimul nazist și cel putinist nu există nicio deosebire de esență. Nazismul a răsărit din comunism, putinismul s-a dezvoltat din cele două. Naziștii au fost aduși în fața instanței de la Nurnberg, iar societatea a fost supusă unui proces de purificare. Nimic din toate astea nu s-au întâmplat cu partidul comunist. Nemții de după război au știut că vina pentru distrugerea Germaniei le revine lor. l-au sprijinit pe Hitler, au comis o crimă colectivă și au fost învinși pe bună dreptate. Germanii, deci, spre deosebire de cumpliții invadatori ruși, de ieri, de astăzi, n-au aruncat vina pe altcineva. Rușii, desi sunt vinovați, stau și acuză pe toată lumea, pe ucraineni, pe englezi, francezi, pe oricine, numai pe ei înșiși, nu. Răutatea, cruzimea, nazismul, minciuna, insuflarea groazei sunt specialitățile lor seculare. Un Nurnberg la Moscova ar trebui!
Subscriu!
Mie mi-ar place sa vad un zid al Moscovei care sa o imparta in Moscova de est, ruseasca, plina de saracie proletara si cea de vest – controlata de Occident, asa, vreo 50 ani! Un zid cu sarma ghimpata, zona-tampon, Charlie checkpoint, plin de soldati cu arma la picior si drone de supraveghere.
…si da: un Nurnberg dar nu la Moscova ci la Stalingrad, unde sa-i vad la lavrov, patrushev, peskov, etc. cu casti la urechi unde se traduce din lb engleza.
Numai ca astea ar fi posibile exclusiv prin interventie militara.
Nu ati inteles nimic pentru ca nu ati urmarit deloc ce spune Trump. Chestia cu 24 de ore era metaforica. Nu e niciun esec. Europa a cerut lui Trump sa deschida negocierile cu Putin cata vreme Putin nu are chef sa converseze cu „leaderii” europeni carora Putin le-a vandut petrol si gaz la greu si le vinde si acum via India. Trump a negociat si urmeaza ca luni sa se intalneasca cu Zelenski caruia i-a spus sa-si aduca cu el ce leaderi europeni vrea. Trump a spus de multe ori clar si la obiect: America nu are niciun interes in acest razboi pentru care a platit deja 350 de miliarde de dolari, America nu promite nimanui nimic, depinde doar de partile implicate (Rusia si Ucraina) care sunt singurele ce pot decide, America nu face altceva decat sa medieze intre cele doua parti. Daca insa considerati ca Trump si anturajul este naiv, va rog sa va sunati leaderii europeni tari si mari si sa va ocupati de problema pentru ca asa cum ati remarcat macar asta corect in articol, armele europene stau de pomana in hambare. Hai la lucru si incetati sa mai pretindeti Americii ceea ce afirmati ca Europa poate face dar nu face – sa faca, nu o opreste nimeni, dimpotriva!
Poate fi satisfăcută foamea de expansiune a Rusiei?
Nu; Marea Caspică simte că se sufocă dacă n-are ieșire la ocean, la Oceanul Atlantic!
CONSTANTIN STERE MARELE RĂSBOIU ȘI POLITICA ROMÂNIEI
EDITURA ZIARULUI „LUMINA” BUCUREȘTI 1918
EXTRASE
pag.133-136
UCRAINA
Când într´un discurs din Cameră d. Take Ionescu, în perfectă armonie cu polițismul moscovit, și sprijinit de aplauzele d lui N. Iorga, a tăgăduit existența Ucrainei — i-am răspuns :
„Atunci când în Parlamentul țării românești se afirmă dreptul la viață al neamului românesc întreg și unit, aceasta asociare la cea mai mare minciună și la cel mai mare păcat al Rusiei oficiale, prin tăgada dreptului la viață al unui popor atât de obidit ca cel ucrainean, și cel puțin de două ori mai numeros decât întreg poporul românesc, este un simbol care caracterizează de minune întreaga politică preconizată de d. Take Ionescu.
N’am în vedere numai sentimentalitatea, dar în momentul acesta mare de prefacere, ce simț politic și ce putere de prevedere denotă însuși faptul ignorării chestiunii ucrainene ?
O națiune vie de 30 milioane nu va putea sa fie stârpită de pe fața pământului, oricare ar fi rezultatul răsboiului de astăzi. Rusia fiind învinsă, chiar de nu s’ar renaște imediat Statul ucrainean, problema nu poate fi sustrasă din câmpul de viziune al nici unui om de
Stat, și mai puțin al unui om de Stat român. Iar în cazul triumfului Rusiei, necesitatea pentru aceasta țară de a duce lupta fara preget impotriva unui mare popor ce nu vrea să moară, predestină caracterul și rolul Statului rus in toata Istoria europeană.”
(«Viața Românească», 1915, No. 12, p. 167).
*
Au trecut puține luni după ce aceste rânduri au fost publicate, și ca unul din primele rezultate ale revoluțiunei rusești, ne a fost dat să asistăm la lupta pentru reconstruirea statului ucrainean.
Ce este această Ucraină, necunoscută până eri marilor noștri bărbați de Stat și marilor noștri savanți ? Cari sunt sorții de izbândă pentru această luptă de renaștere ?
[…]
Insăși Academia de științi din Petersburg, într-o ședință istorică din 30 Ianuarie 1905, a fost silită să recunoască, că graiul rușilor mici (ucraineni) nu constitue un dialect al limbii ruse, ci e o limbă slavă independentă, ca și celelalte limbi slave, cum sunt cea poloneză, cehă, bulgară sau sârbă, și că «națiunea lor e distinctă de a marilor ruși».
*
Destinele poporului ucrainean până la a doua jumătate din secolul al XVII au fost cu totul separate de Istoria rușilor mari. Viata de stat a ucrainenilor e cu multe veacuri mai veche de cât a Moscoviei, si numai după o Istorie glorioasă, bogată în lupte și momente dramatice, Ucraina s’a unit în 1654 prin tratatul din Pereiaslavl, pe baza uniunii personale, cu Rusia.
E de prisos să expun aci peripețiile lungei tragedii ce a urmat după acest tratat. E o strangulare sistematică a unui popor de peste 30 milioane suflete.
Deja în 1720 Petru cel Mare a început să prigonească limba ucraineană; sub Ecaterina II limba ucraineana a fost cu desăvârșire interzisă ca limbă de Stat și în toate manifestațiile vieții publice, autonomia Ucrainei a fost desființată, țara împarțită în gubernii ; în sfârșit și toată populația liberă de la sate a fost transformată în iobagi. Iar în zilele noastre, în 1876, un celebru ucaz interzice chiar limba literară ucraineana, și oprește pînă și introducerea oricărei scrieri în această limbă în imperiu.
[…]
In adevăr, pentru imperiul rus stăpânirea Ucrainei este de o importanță vitală.
Numai prin Ucraina împărăția moscovită a ajuns o mare putere europeana ; fără Ucraina, ea ar fi rămas un Stat, pe jumătate asiatic, fără mare influență în viața Europei.
*
Pierzând Ucraina, Rusia nu numai că ar fi enorm slăbită economicește, dar ar fi izolată și de țărmul mării Negre, cu porturile ei prospere.
Aici trebue căutat, cum vom vedea, unul din cele mai puternice motive, care a îndemnat Rusia țaristă la răsboiu.
[…]
Oamenii de Stat ai Rusiei țariste întotdeauna își îndreptau privirile cu îngrijire în spre Ucraina.
Din punctul de vedere strict juridic, nu se putea tăgădui revendicările ucrainenilor.
Chiar profesorul Nolde, dela universitatea din Petersburg, a fost silit să recunoască în tratatul sau despre «Dreptul Constituțional al imperiului rus», că :
«Tratatul de Pereiaslav, care a fost încheiat în 1654 între Rusia și Ucraina, trebue considerat ca o uniune personală între cele doua State. Astfel poporul ucrainian «cu drept cuvânt, vede în acest tratat un act de independență, ce nu poate fi contestat din punctul de vedere al Dreptului constituțional».
Bine înțeles, stăpânii Rusiei nu se jenau de considerațiunile juridice, — după concepția oficială poporul ucrainian pur și simplu nu există. Chiar sub liberalul țar Alexandru II ministrul Valnev a declarat, ca «o limbă ucrainiană n’a existat veodată, nu există, și nu va exista niciodată». Iar d. Sasonov chiar în cursul acestui răsboiu a asigurat «că toată chestiunea ucraineană este o pură invențiune nemțească !…»
[…]
O singura si “ciudata” intamplare din Moskva aniline ‘70 cand am fost intr-o delegator, la sfarsit de Decembrie. Intorcandu-ne sears la hotel si trebuind sa traversam, pe un Viacol “rusesc” Piata Rosie, am decis sa o traversam prin pasajul subteran – Prost luminat, clar necirculat, dar la adapt de viscol ! Pe la jumatatea “drumului subteran” ne-am instalnit cu o matahala invelita in blanuri, care a inceput intro-o ruseasca approximativa si usor agresiva sa ne internet ceva ce n-am inteles. I-am raspuns can suntem strains – dar plin de veselie ne-a informat : I toje ne ruski !I ukrainski ! Ukraina bala as a radian …budiet – dai Bog ! Sau mai pe romaneste : Nici eu nu sunt rus ! Sunt Ukrainian ! Ukraina a fost data Tara. – si sa dea Dumnezeu sa mai fie ! Am plecat repeated – dar n-am uitat SPERANTA bietului Ukrainian care azi Este DIN NOU IN PRAGUL DISTRUGERII – cu “ajutorul NEPRECUPETIT al pretension Trump” – care (ca si Roosvelt odinioara !!) n-a inteles perfidia, ticalosia si nesatioasa pofta de rapt imperialist a rusnacilor – indifferent de organizarea statala !!
Cred că manevra e foarte simplă. Lui Zelensky i se vor pune niște condiții de neacceptat, Zelensky nu le va accepta, iar SUA se va putea spăla pe mâini de Ucraina, gen „Vedeți, eu Trump, ultimul mare geniu al umanității am vrut să fac pace, dar Ucraina lui Zelensky nu vrea”. Important detaliul cu Ucraina lui Zelensky. Pentru că sigur, odată instalată marioneta rusească la Kiev va veni și pacea lui Trump. Trump va vinde Ucraina în tăcerea incredibilă a poporului american și în neputința Europei. Dacă așa va fi, fără discuție urmează retragerea SUA din Europa și guverne marionetă în Europa de est.
foamea vine mancand
Foarte bun articol. Autorul înțelege foarte bine realitatea și politica mârșave a Rusiei de secole.
Da, poate fi satisfăcută foamea de expansiune a Rusiei.
E simplu, e de ajuns ca SUA și China și Europa și toți vecinii Rusiei să fie de acord asupra unui singur principiu – Russia esse delendam! Pentru că morților nu le mai este foame, iar viii pot trăi istoria fără grija neîncetată a apărării împotriva bolnavului rămas pe lumea aceasta încă de pe vremea lui Ghinghis Han. Un bolnav căruia nu i s-a dat lovitura de grație atunci când trebuia și când se putea pentru a-și primi îndelung ”meritata” liniște și completa uitare.
Pentru că umanitatea are nevoie de civilizație pentru a putea progresa. Și pentru a se obține acest deziderat, cel din urmă dintre barbari trebuie să piară și să se cufunde în negura istoriei, alături de părintele mongol, de faraoni și de perși și de romani și de bizantini și de otomani.
Bravo Vali, in sfirsit un mesaj clar, barbatesc as spune, aia cu mortii carora nu le e foame a fost chiar magistrala.
Vezi domne ce-nseamna cultura, sa vorbesti si latina, mai rar…