În zilele acestea tensionate în care se pune în discuție însăși salvgardarea democrației liberale a României, lipsesc din conversația națională tocmai cele fără de care această concepție rămâne goală de conținut: partidele politice. Personal, socotesc drept iluzorie și contraproductivă orice încercare de modernizare națională care să ignore imperativul modernizării partidelor politice tradiționale, îndeosebi PSD și PNL. După mine, dar și după configurația parlamentară rezultată din ultimele alegeri generale, orice proiect fezabil de reconstrucție națională nu se poate face „sărind” aceste partide din ecuație.
Prin eșecul candidatului comun Crin Antonescu, primul tur al alegerilor prezidențiale a confirmat o distanță importantă între aceste partide și aspirațiile cetățenilor, iar un număr de analiști au indicat deja faptul că această configurație a turului doi este simptomatică pentru falimentul cartelului PSD-PNL. Din această fotografie de moment doresc să decupez un studiu de caz particular, pe a cărui examinare o consider necesară ca votant și simpatizant. Este vorba despre Partidul Național Liberal, cel mai longeviv partid european, care a reușit contraperformanța de a pierde aproape 20 de procente în 5 ani petrecuți la guvernarea țării: de la 27% în 2019 la 8% la prezidențialele din 2024. Acest faliment obligă la o reînnoire rapidă a proiectului politic al principalului partid de centru-dreapta, întrucât falimentul acestuia nu ar face decât să crească și mai mult extrema dreaptă. După cum a arătat-o și cazul Germaniei, un proces serios de reafirmare al partidului conservator CDU (din aceeași familie politică din care face parte și PNL) este o soluție responsabilă și necesară pentru a preveni ascensiunea la putere a fasciștilor.
Un imperativ: ieșirea de la guvernare și reconstrucția
În răspăr cu opinia majoritară a blocului pro-european (centrist) din România, o guvernare condusă de Ilie Bolojan după alegerile prezidențiale din această săptămână, la cârma unei coaliții de dreapta, ar avantaja doar AUR, care ar continua să crească în opoziție, alimentându-și vocabularul populist din ciondănelile politice dintre PNL și USR, pe care le consider iminente. Această guvernare imediată conturată în jurul lui Ilie Bolojan ar putea fi gripată nu doar din aceste disensiuni între cele două partide de dreapta (o previziblă reeditare a eșecului guvernării Cîțu), ci și de lipsa unei reforme de substanță a PNL, care nu mai poate să-și ascundă lipsa cadrelor temeinic pregătite pentru a prelua posturi de înaltă conducere în numele formațiunii politice pe care o reprezintă și în direcția doctrinei pe care o propagă. Un premier, fie el și gospodar precum Bolojan, nu va putea să-și exercite mandatul într-un mod corespunzător fără a avea, pe verticala de putere de sus până jos, oameni selectați în funcție de criteriul excelenței profesionale, în complementaritatea adeziunii la ideologia partidului.
PNL a guvernat neîntrerupt timp de 6 ani, iar o pauză de reflecție este imperativă. O cere tocmai falimentul înregistrat de acest partid la ultimele 3 rânduri de alegeri, dar poate mai ales incapacitatea acestui partid de a mai infuza în dezbaterea publică un proiect coerent de modernizare națională. Această pauză este necesară sub aspectul grupării în jurul unei viziuni comune, construite în jurul răspunsului la interogația: Ce poate să ofere PNL pe zona de dreapta, ceea ce nu oferă deja USR în dialog cu mediul antreprenorial, respectiv AUR în relația cu oamenii care aspiră la o societate organizată în jurul principiilor conservatoare? Trecerea imediată în opoziție ar permite elitelor PNL să identifice acest teritoriu politic îngust și să reconstruiască relația cu simpatizanții pornind de la această fundație, fără a avea presiunea erodării la guvernare. Mai mult decât atât, trecerea în opoziție ar permite recrutarea și pregătirea noilor cadre, în special din rândul antreprenorilor, a celor care dețin profesii liberale și a reprezentanților diasporei, filtrând noua generație a liderilor liberali nu sub iluzia accesului imediat și plenar la putere, ci în vederea reconstrucției temeinice pentru anul politic 2028.
O dilemă suplimentară apare, însă, atunci când se pune în discuție ieșirea de la guvernare: pierderea accesului la resurse și vizibilitate nu ar face oare partidul Brătienilor să cadă în irelevanță? Răspunsul rezidă chiar în examinarea mesajelor electorale proiectate de PNL în cadrul ultimelor alegeri, când purtătorii de stindard au fost aleși nu din rândul miniștrilor, a șefilor de agenții sau a secretarilor de stat, ci din rândul liderilor locali harnici, fie că vorbim de Ilie Bolojan sau de Emil Boc. Faptul că au ales ca modelele de bună guvernanță marca PNL să fie liderii locali și nu figurile de conducere de la nivel central denotă faptul că elitele formațiunii politice au avut un oarecare grad de conștientizare asupra lipsei de performanță și charismă a figurilor de la centru. De aici se ivește o nouă oportunitate: odată cu ieșirea de la guvernarea centrală, PNL poate să-și regândească economia mesajului public înspre a selecta și promova noi lideri sârguincioși din rândul comunităților locale, în special a celor care au reușit să schimbe fața localităților „prin ei înșiși”, folosind fondurile europene și parteneriate public-private inovatoare.
În paralel cu schimbarea direcției de propagare a mesajelor partidului, de la firul ierbii la centru și nu invers, Partidul Național Liberal trebuie să-și actualizeze concepțiile de conturare a politicilor publice și să găsească noi teritorii politice de accesat pentru a sincroniza dezbaterea politică românească la marile tendințe europene și globale, transformându-se dintr-un actor reactiv al conversației naționale într-un antreprenor iscusit al acesteia.
Două concepții de a face politici publice la PNL: securitizarea și tehnocratizarea
Sub patronajul fostullui președinte Klaus Iohannis, concepția de organizare a procesului de formulare a politicilori publice a PNL din ultima decadă a fost caracterizată de două dinamici: securitizarea și tehnocratizarea. Ambele cu efecte dezastruoase pentru osatura intelectuală a partidului, amândouă suprimând fibra acestuia de partid deschis competiției de idei, capabil să acționeze ca un mediator între industrie, societate civilă, mediul academic și elitele instituționale. Securitizarea, așa cum a fost teoretizată de Școala de la Copenhaga, constituie procesul realizat prin mijloace discursive prin care o problemă este extrasă din circuitul politic convențional și transferată deasupra politicii cotidiene, în ecosistemul de securitate națională. Această mișcare este realizată sub amenințarea unui risc portretizat drept existențial pentru ordinea statală. Cercetătorul Marius Ghincea a afirmat deja că extinderea conceptului de securitate națională este una dintre moștenirile centrale ale regimului Iohannis. Focalizându-ne asupra activității și politicii de cadre PNL, putem observa cum dinamica securitizării a fost proeminentă în guvernarea liberală, formațiunea pierzându-și funcția propriu-zisă de partid și devenind o anexă a Palatului Cotroceni.
Pe bună dreptate, această dinamică s-a manifestat cel mai vizibil în timpul pandemiei, când dezbaterea politică a fost suprimată, iar PNL, aflat la guvernare, a girat o mai mare securitizarea a sectoarelor de guvernanță, în special al celui de sănătate publică, dar și comunicare strategică. Ulterior, sub amenințarea existențială a războiului din Ucraina, PNL a predat guvernarea țării nu unui om selectat din rândurile partidului, ci unui general de carieră, care ulterior a devenit președinte de partid și candidat la prezidențiale. Astăzi, de la vârfurile PNL se dau în continuare semnale că tentația securitizării ca scurtătură pentru politici publice perfecte, holistice și apolitice este prezentă, avându-l chiar pe ministrul Educației, tehnocratul Daniel David, care afirmă că alfabetizarea funcțională a elevilor reprezintă o chestiune de siguranță națională, reluând mesajul promovat deunăzi de Sorin Cîmpeanu când conducea același minister.
Abuzul procesului de securitizare are câteva efecte care nu pot fi ignorate: în primul rând, dacă orice chestiune e de securitate națională, înseamnă că nimic nu este, de fapt, de securitate națională, iar noțiunea de risc existențial nu poate fi extinsă la finit sau bagatelizată, întrucât afectează înțelegerea audienței (a cetățenilor), de a cărei acceptare depinde chiar succesul procesului de securitizare. În al doilea rând, ridicând orice aspect al guvernanței deasupra politicii și în sfera de siguranță națională, riscăm să lăsăm agora politică seacă, depopulată, prizonieră a populiștilor extremiști. PNL a demonstrat, în ultimii 6 ani, faptul că incapacitatea de a păstra un echilibru rezonabil între ceea ce înseamnă protejarea interesului național și ceea ce înseamnă avansarea de soluții politice creative, îndrăznețe nu face decât să distrugă fibra politică a unui partid. Mai mult decât atât, abuzul de securitizare ca alternativă sigură la politizarea inteligentă nu face decât să întrețină tezele privind implicarea abuzivă a structurilor de siguranță națională în chestiuni care nu au de-a face cu misiunea lor, iar pe termen mediu și lung, chiar să le facă ineficiente.
Cea de-a doua dinamică poate fi încadrată în conceptul de tehnocratizare. Chiar dacă sună mult mai nobil decât prima, această dinamică este cel puțin la fel de păguboasă pentru o formațiune politică, având efectul pe care îl știm deja: izolarea simpatizanților, golirea de sens a funcției partidului de recrutare și selecție a cadrelor, diluarea doctrinei în numele unor soluții miraculoase de tip expert care se vor a fi orice, pentru oricine. Această dinamică a fost expusă plenar atunci când consilieri tehnocrați ai președintelui Iohannis sau apropiați ai acestuia au fost trimiși în Guvern pentru a reprezenta Partidul Național Liberal, precum Ligia Deca, Luminița Odobescu, Marcel Boloș. Deși a deținut în ultimii 6 ani portofoliul de ministru al afacerilor externe, PNL a preferat să decline responsabilitatea numirii unui om specializat pe acest sector critic din rândurile partidului, preferând diplomați de carieră, unii dintre ei asociați cu guvernările PSD anterioare (Bogdan Aurescu, Luminița Odobescu).
De aici și lipsa de credibilitate pe care PNL a proiectat-o în aceste ultime alegeri față în față cu electoratul: cum își dorește acest partid să dea președintele României, când nu a fost capabil să introducă o viziune de politică externă (accentul căzând pe politică, nu pe „externă”, apanajul direcționării acesteia înspre îndeplinirea unui proiect de țară fiind o atribuție care revine politicienilor) implementată ca atare, de membrii de partid? Și la externe, ca în cazul altor compartimente ale guvernanței, precum educația, acordarea de prea multe cecuri în alb pentru tehnocrați pentru a ocupa poziții politice în Guvern nu a făcut decât să atrofieze mușchiul intelectual al partidului și să anuleze vocația acestuia de ecosistem de înlesnire a unor politici conectate la un sistem valoric restrâns și clar definit. Mai mult decât atât, a descurajat formarea și promovarea unor voci credibile din interiorul partidului pe anumite subiecte cheie, de la rolul României în lume și proiectarea influenței la rezolvarea marilor dileme economice.
Soluția: repolitizarea pe baze meritocratice
Modernizarea național-liberalismului astăzi este sinonimă cu abandonarea acestor concepții dăunătoare fibrei intelectuale a partidului și reîntoarcerea la politizare. Trăind sub falsa impresie că politizarea nu poate coexista cu interesul național înseamnă că PNL abdică de la responsabilitatea de partid politic. Inversarea acestor tendințe antemenționate presupune accesarea unor noi teritorii ale dezbaterii politice, unele care să nu fi fost accesate convingător până acum de competitori, și introducerea de idei inovatoare în conversația națională. De pildă, proiectul național al PNL ar trebui să fie mai intim conectat cu propunerile raportului european de competitivitate lansat de Mario Draghi și să-și propună evidențierea mecanismelor prin care România poate promova tehnologiile emergente, precum inteligența artificială, pentru a deveni mai competitivă. O altă prioritate națională pe care PNL o poate introduce se referă la conectivitatea regională prin intermediul unor platforme minilaterale precum Inițiativa celor Trei Mări, pentru a întări Coridorul Nord-Sud.
În fine, PNL poate prelua formate lucrative moștenite din timpul președinției lui Klaus Iohannis (precum Bucharest 9) pe care să le îmbrace sub forma unor noi ambiții, precum cea asociată viziunii de transformare a României într-o putere medie. La capitolul afaceri externe, simpla reluare a celor 3 piloni deja cunoscuți ai politicii externe naționale (apartenența la UE și NATO, parteneriatul strategic cu SUA) nu este suficientă. Chiar dacă nu vom avea un președinte al României din rândurile PNL, asta nu trebuie să condamne partidul la amorțire pe subiecte de afaceri externe, ci dimpotrivă, ar trebui să-l ambiționeze să articuleze noi idei, precum diversificarea alianțelor, însă doar cu democrații liberale („like-minded partners”) sau chiar să propună un rol mai ferm pentru România pentru a sancționa derivele autoritare ale unor lideri din regiune și împuternicirea opozanților în cazul Serbiei (după cum a propus și Răzvan Foncea aici), Ungariei sau Georgiei.
Concluzii
Pentru a preveni căderea în irelevantă a PNL și renașterea național-liberalismului ca soluție democratică și atașată de filonul euro-atlantic, care să ne scoată din gheara fascismului, liderii partidului trebuie să livreze, simultan: organizarea și disciplina pe care USR nu le are, sobrietatea și patriotismul luminat de care AUR nu dispune, soluțiile de politici publice anti-etatism pe care PSD nu le accesează. Ieșirea grabnică de la guvernare pentru reconstrucție și revitalizarea partidului ca laborator destinat articulării de soluții instituționale creative sunt precondiții pentru recuperarea poziției doctrinare a PNL și pentru rescrierea contractului social cu alegătorii – fie că ei sunt parte a comunităților locale, mediului antreprenorial sau societății civile, de aici sau din diaspora. Cu motorul gripat și fără o viziune susținută pentru modernizarea țării, bazându-se exclusiv pe iluzia multiplicării unui izolat lider performant (Bolojan), PNL nu face decât să gireze acapararea dreptei politice de un grup de extremiști vocali, fără proiect, bilanț sau experiență. Iar asta denotă iresponsabilitate din mai multe privințe, în primul rând cea a interesului național.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Articolul e bun. Ceea ce nu inteleg este unde e si in ce consta „gheara fascismului”. Cat despre meritocratia in politica ar fi probabil util un stagiu in interiorul unui partid pentru a constata nivelul de incompetenta si astenie intelectuala care domneste in partidele „traditionale” PSD si PNL. USR nu este un partid, e doar o organizatie. Nu ma refer aici la AUR fiindca, deocamdata, nu au avut nici o influenta asupra politicilor din Romania. Ceea ce vedem acum sunt rezultatele „performantei” clasei politice si a sistemului pe care aceasta se sprijina: o tara in care stadioanele sunt mai bune decat scolile.
CDU and CSU win the Bundestag elections. SPD sees heavy losses. AfD doubles its result.
………
Frumos, ni se spune ca ascensiunea conservatorilor ar fi impiedicat cresterea „fascistilor”, ma rog nu stiu de unde a scos-o p-asta, dar in linkul dat se spune ca fascistii AfD doubles its results…
Cum dracu?
Mai întâi am să o felicit pe autoare pentru curajul de a aborda această problemă complexă.
Ca o primă premiză de analiză voi spune că în întreaga Europa asistăm la decăderea partidelor clasice/tradiționale. În Franța liberalismul de tip gaullist dar și dreapta tradițională aproape au fost desființate de noile ideologii în vogă, respectiv naționalismul lui Le Pen și progresismul anti-sistem al lui Macron. În Germania combinata de centru-dreapta UCD+USD a virat-o prea mult spre centru, în schimb a apărut AfD, un partid naționalist cu accente de extremă dreapta. În SUA cam la fel, există o luptă aprigă între Republicani( care apasă pe pedala naționalismului) și Democrații progresist/globaliști.
Deci, trebuie să acceptăm realitatea, adică să conștientizăm că principalele ideologii politice actuale sunt naționalismul vs globalism/progresismul.
Pentru România aș face și o altă observație. USR este progresist/globalist și anti-sistem, reprezentant al multinaționalelor care de fapt sunt contra statelor naționale create de capitalismul/liberalismul clasic. Vreau să spun numai că USR NU este un partid de dreapta de stil clasic, ba chiar este, după părerea mea, de centru-stanga( dar nu marxist). Oricum, repet, este un partid anti-sistem.
Referitor la PNL, da, partidul este în criză fiindcă NU ȘI-A DEFINIT O NOUĂ DOCTRINĂ/IDEOLOGIE adaptată realității. Au fost câteva încercări ale lui Orban( o doctrină conservator-liberala) și Antonescu care au revenit cumva la doctrina ” prin noi înșine” respectiv o doctrină national-liberala, dar fără un rezultat electoral evident. Să mai adăugăm aici și acțiunea distructivă a lui Iohannis prin intervențiile nefericite în cazurile Orban, Câtu, Ciucă,etc care au blocat dinamica internă din PNL care să producă o creștere valorică a liderilor( menționăm aici că Bolojan, Antonescu, Orban,etc fac parte din Opoziția la KWI…).
PNL va avea un congres la care trebuie să hotărască CE IDEOLOGIE/DOCTRINA va trebui să aibă partidul. Iar alegerea este simplă, există doar două căi:
– apropierea de ideologia globalist/progresistă de tip USR, sau
– apropierea de ideologia național/naționalistă de tip AUR( bineînțeles fără extremismul de tip legionar al acestui partid).
Este o alegere grea, dar care trebuie făcută, altfel partidul dispare.
Ca și autoarea și eu cred că un liberalism național de tip conservator este ideologia cea mai potrivită pentru PNL, dar și pentru societatea românească.
Georgistii și simionistii nu sunt fasciști sau legionari cum tot urla prostește preda.Ei nu au o doctrină sau o ideologie ci o combinație eclectica compusa din elemente incompatibile ca :putinism ,rusofilie,antioccidentalism,trumpism,,nostalgii ceaușiste national comuniste,antivaccinism,ortodoxism( nu ortodoxie),conspiraționiste,etc.Miscarea legionara ,daca ar fi supraviețuit în ciuda extrem de agresivi legi antonesciene din 2025 ar împlini în curând 100 de ani de existență..Doctrina legionară nu ar fi acceptat niciodată putinismul kaghebist și national comunismul ceaușist promovat de cele 3 partide extremiste din Parlament fiindcă legionarismul s a născut că o mișcare anticomunistă ,antisovietică ,puternic impregnată de creștinismul ortodox..Despre cele 3 partide extremiste ,Simion și Georgescu putem spune că sunt populiste ,demagogice și conduse de lideri șarlatani politici fara vreo doctrină sau ideologie clar conturată..Naționalismul superficial de paradă și nostalgiile comuniste și așa zisul duveranism sunt promovate intens doar pentru că au aderenta la anumite categorii ale populației nemulțumite de guvernări slabe,incompetente și pline ochi de politicieni corupți și scandaluri( vezi cazul Nordis,,)Partidele carecsvau perindat la guvernare nu au că și oponenții lor extremiști un program vi abil și bine închegat de guvernare ,un proiect de țară ( nu enunțuri vagi despre România viitoare).Reforme esențiale pentru tara sunt mereu amânate,tergiversate in mod iresponsabil din mmotive pur politicianiste. Ms refer la regionalizarea României,comasarea comunelor și orașelor mici,adoptarea euro,descentralizarea și debirocratizarea reală a administrației,parlamentul unicameral,adoptarea votului uninominal real cu doua tururi de scrutin,alegerea primărilor în două tururi,refacerea industriei de apărare și modernizarea reală a armatei nu cârpelile de acum, digitalizarea societății românești,educația pentru secolul 21 și combaterea eficienta a haosului ,indisciplinei și violenței din învățământ ,,declanșarea războiului împotriva drogurilor,desființarea sinecurilor,pensiilor speciale și privilegiilor nemeritate din sectorul public,dezmembrarea clanurilor de interlopi,refirma reală a justiției și sistemului sanitar ,curățenie și modernizare reală în Ministerul de interne,politirle,armata și jandarmerie,reducerea numărului de bugetari,reforma sistemului penitenciar,programul de asigurare a siguranței cetățenilor,ordine în locul haosului imobiliar din prezent ,combaterea eficienta a corupției în toate domeniile ,ecologizarea Prin combaterea despăduririlor ,gestionarea responsabila a ambalajelor și gunoaielor,promovarea medicinei preventivă,etc
un comentariu stralucit!
doar ca demagogia lor cu suveranismul si antisorosismul nu e pentru electoratul roman, ci pentru observatorii politici din afara; romanii nu voteaza dupa astfel de criterii; (dovada ca 30 de ani au votat sorosistii din PSD si PNL….)
parerea mea, desigur
O-ho-ho, câte solicitări! Ne-ar trebui o sută de ani ca să le îndeplinim. Aveți dreptate, dar cine să le rezolve? Poate o dictatură…. luminată…
Simion (zice ca) este MAGA, Georgescu este pe fata marioneta lui Putin. Cei boi sunt exponentii noului curent din 2025 – MAGAPutinismul, care este reflectarea “intoarcerii armelor” de catre SUA impotriva aliatilor din WW2 aflati azi in UE, si alinierea la obiectivele imperialismului Rusiei. Prezenta (urmasului) lui Horthy in axa Trump-Putin-Orban este si ea logica.
Este o situatie care da ocazia Germaniei sa-si rascumpere vina pustiirii Europei in cadrul aliantei Hitler-Stalin, ofera Frantei sa-si recapete prestigiul de mare putere dupa invingerea rusinoasa in fata lui Hitler, iar Romania poate azi sa depaseasca complexul “tradarii” din WW2 (vedem azi ca se-ntampla si la case mai mari, supuse la presiuni mult mai mici decat Ro in 1939).
UE este azi obligata sa ridice hard power la nivelul prestigiului soft power.
O vorbarie care omite mentionarea unor nume noi care ar putea sa dea un inteles si un sens nou Partidului National Liberal.
Nu cu Marcel Bolos, Ligia Deca, Rares Bogdan si alte ejusdem farinae care nu stiu sa lege doua vorbe in romaneste daramite sa gandeasca in limba partenerilor externi va fi capabil PNL sa impinga Romania inainte.
Va faceti ca nu stiti de existenta lui Sebastian Burduja si a echipei ale de consilieri (Adrian Bazavan !) dela Ministerul Energiei, singurii pnl-isti si singurii ministri (plus Hurezeanu) care chiar livreaza profesionist si cu care nu iti este rusine ca roman sa te prezinti in exterior. Mereu aceleasi figuri ceapiste expirate scoase in fata de nomenclatura de partid.
Liberalismul a cunoscut mai multe faze:
-de la infiintarte pina la 1918, avem de-a face cu un liberalism national; angajat in lupta cu marea latifundie, dar si realizarea dezideratului national;(nu doar geografic; si politici protectioniste etc.) PNL a avut un rol progresist;
-de la 1918 la 1944, PNL a devnit un partid oligarhic, care a pus monopol pe sistemul bancar national si a exercitat un control puternic asupra politicii interne; (bine, fac exceptie de momentele de degringolada de dupa moartea lui IIC Bratianu si divizarea partidului, venirea tarnistilor la putere si manevrele lui Carol II);
-dupa 1944, liberalii incearca sa se opuna comunistilor, fara succes; o grupare a lor (Tatarascu) colaboreaza, in speranta unei tratarii binevoitoare ulterioare; vise;
-dupa 1989, liberalii nu si-au gasit busola; unii vor sa continue traditia din sec. XIX, dar nu mai este acceptata pe plan international, unde liberalismul a devenit internationalist, fara frontiere si progresist; altii vor sa se subordoneze acestui curent international; asta inseamna miscari turbionare in interiorul partidului, care il slabesc si nu poate fi inteles pe deplin de electorat; in plus, daca liberalismul de dinainte de comunisti era alcatuit din oameni de afaceri, in special din mediul bancar-financiar, liberalismul nou e alcatuit doar din bugetari cu veleitati finantiste; cum, necum, profitind de valul de prosperitate dubios de care se bucura liderii politici noi, liberalii au devenit (alaturi de pesedei) noii imbogatiti ai tarii; nu cred ca au posibilitatea sa scoata Romania din marasm, pentru ca ei au adus-o acolo, impreuna cu bunii lor prieteni si aliati politici. De acord, acestia au vini mai mari, dar… „spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti”. Mai mult, liberalii noi au dovedit ca sunt mai mult PSD II.
Daca pot in viitor sa reprezinte o solutie?
Desigur, se poate. Prin cateva masuri obligatorii.
Congres national care sa defineasca noul rol.
Separarea totala de PSD.
Limitarea functiilor de conducere pentru bugetari si beizadelele lor, in favoarea oamenilor de afaceri. Redefinirea raporturilor cu religia si progresisti internationalisti.
In masura in care vor face miscari coerente si puternice, clare, electoratul va simti acest lucru si vor putea creste la urne. Daca vor merge ca pina acum… nu cred.
De fapt, discutia este pur teoretica. Decizia apartine celor care voteaza.
Si nu ma refer la ND, el trebuie votat de cat mai multi, din toate partidele. E vorba de viitorul partidului. Care va fi sau …nu. In functie de ce vor face.
In amintirea rolului lor din sec. XIX si inceputul sex. XX, le urez succes!
Puteți sintetiza: roșii lui 1848. A mai spus-o și A. Năstase, zic eu în cunoștință de cauză.
Multumesc de interventie, ma manca si pe mine degetele pe tastatura de cand am citit textul, mai exista in Romania vreo formatiune politica cu orientare doctrinara clara? Toate fac dovada unui eclectism conjunctural. Ar fi interesant sa se ocupe cineva cu o istorie faptica
post 1989 a fiecarui partid major in functie de in paralel a. declaratii; b. politici si decizii. As citi cu maxim interes. Also, care-i treaba cu gheara fascista? Figurile de discurs cu gheare si labe (vezi lozinci tip „Jos labele de pe…” – a se completa ad libitum cu nume de tari din spatiu (ex)comunist vin dintr-o epoca in care bunicii autoarei erau in scoala primara…)
Care-i legătură dintre pnl și Liberalism!?
Mă uit și ascult de foarte multev ori la inepțiile liderilor lăbărali, din majoritatea spuselor și faptelor lor nu reiese decât un comunism mascat, nu doar că expun public idei prin care îngrădesc drepturi si libertăți, da de multe ori le pun în practică ca legi sau hotărâri locale.
Doar un exemplu dă lege inițiată dă doi foști bugetari da’ autoerectați ca lăbărali: legea ciucă-bode, iar ca idee tâmpă(cea de care îmi aduc aminte acum, ca sunt un vagon dă ele), e a unui primar lăbăral dă sector din București care spunea public că mașina nu e un drept! Bă! Ejti prost!?
Majoritatea actualilor labarali dunt doar foști bugetari, de aceea sluanta cu psd e una normală de întoarcere la rădăcinile proletara ale pcr via fsn.
N-am văzut și beneficiat ca privat în 30 de ani de o singură, măcar o măsură autentic Liberală! Iar că să vă dau și un exemplu de falși liberali, aveți un articol în care un bugetar ,,liberal” susține creșterea TVA fără să spună nimic despre o restructurare administrativ-tetitoriala și o reducere drastică a bugetarilor