marți, iulie 27, 2021

… Povestea porcului de Fat Frumos (finis coronat opus)

[Nota: Inainte de a incepe sa cititi acest text trebuie, mai intai de toate, sa va raspundeti, singuri, la o intrebare simpla: Ce ramane, la scara istoriei? Ce conteaza cu adevarat? Povestea lui Dragnea sau Povestea Porcului? In functie de raspuns, va puteti apuca de citit. Sau nu.]

… pentru ca toate pe lumea asta au un sfarsit. Pana si povestile. Pana si povestile despre povesti. Pana si povestile despre Povestea Porcului. [Nota: In Cartea  a VIII-a a Republicii, personajul Socrate constata ca tot ceea ce “vine in existenta” e supus coruptiei si, eventual, mortii – pana si Republica.] Am discutat pana acum posibile interpretari sociologice si psihologice ale povestii. Desi mai mult sau mai putin superficiale, mai mult sau mai putin jucause, aceste niveluri au rostul lor bine definit. “Mesajul” sociologic al povestii ii aduce pe oameni impreuna, ii invata cum sa con-vietuiasca in asa fel incat toata lumea sa beneficieze de pe urma societatii, le spune ce e bine si ce e rau si le explica de ce. “Mesajul” psihologic, pe de alta parte, se adreseaza individului ca atare, nu societatii. Il invata cum sa-si gestioneze “piticii”, cum sa calatoreasca prin subconstient, vorba lui Jung, cum sa-si invinga proprii demoni.

Toate acestea sunt folositoare la casa omului.

Dar toate acestea raman vulnerabile – si, la urma care scapa turma, ineficente – cata vreme nu sunt atasate “mesajului metafizic”. Altminteri construiesti, in aer, castele de nisip. Altminteri, incerci precum Stan, intr-un film mut cu Stan si Bran, sa te cateri pe-o franghie care nu-i legata de nimic. Nu de pomana Aristotel a scris nu doar “Fizica”, ci si “Metafizica”. Pentru ca lumea asta nu e un castel de nisip cladit in vazduh, altminteri n-am mai fi aici sa discutam despre asta. [Nota: Pour les conaisseurs, “cearta” dintre John Rawls si Habermas e interesanta si dureroasa din acest punct de vedere – e  ca si cum ai asista la cearta dintre doi orbi pe tema “care vede mai bine?” Nu stii ce sa faci: sa razi au sa plangi? Ceea ce-ar aduce in disutie o alta poveste, cea a Imparatului “C-un ochi rade, c-un ochi plange”.]

In Evul Mediu, dezbaterea despre cuvenita randuiala a stiintelor era un subiect major, atat in lumea crestina, cat si in cea musulmana sau iudaica. In primele universitati, nu puteai absolvi nici Teologia, nici Dreptul, nici Medicina, daca nu graduai mai intai in Filosofie. De aici si titulatura de PhD (Doctor in Filosofie, indiferent de specialitate.) Mai mult sau mai putin voalat, atat musulmanii cat si evreii din Evul Mediu au sugerat ca filosofia s-ar situa mai sus decat teologia, care ar fi mai buna doar pentru “masele largi de oameni ai muncii”. [Nota: Vezi, bunaoara, diferenta in ierarhia stiintelor la Alfarabi, intre Enumerarea stiintelor si Cartea religiilor.] Filosofii crestini, pe de alta parte, au fost mai umili, sustinand deschis ca filosofia ar fi slujnica teologiei, nu invers. [Nota: Aquinas ar fi aici exemplul cel mai cunoscut, dar cu siguranta nu singurul si nu cel mai important la vremea respectiva.] Filosofia in culturile iudaica si islamica a disparut, practic, dupa 1300. Filosofia a supravietuit in lumea crestina pana-n ziua de azi. Bate saua sa priceapa iapa.

Sau porcul. Pentru ca, sa nu ne luam cu vorba si sa uitam, subiectul povestii e un porc adoptat de niste batrani disperati ca nu au copii.

Cat de batrani sunt batranii? Povestea ne spune ca mosul are o suta de ani, iar baba nouazeci. Mai stim de un asa cuplu? Mai stim, daca citim Biblia si cunoastem povestea lui Avram si a lui Sarai. El avea o suta de ani, ea avea nouazeci, si n-aveau alt copil in afara lui Ismail, facut de catre Avram cu o sclava, la indemnul si cu cu incuviintarea femeii (Geneza, 15-17). Isaac se naste pe urma. Dar mai intai, Doamne-Doamne le schimba numele. Avram devine Avraam, iar Sarai, Sara. Un nou destin, un destin imposibil, presupune un nou nume. [Nota: Povestea lui Avraam si a Sarei mai are multe detalii fascinante, care ar putea ilumina si mai bine Povestea Porcului. Dar (a) presupun ca cititorii le cunosc, si (b) nu intentionez – inca – sa scriu o carte pe tema asta, desi incep sa iau tot mai in serios posibilitatea.]

Cand afla ca Sara va ramane insarcinata, pe Avraam il bufneste rasul, cum il bufneste pe Imaparta cand afla ca porcul se angajeaza sa construiasca podul.

Si-acum sa ne gandim: Cine e singurul personaj din toata povestea caruia ni se dezvaluie numele? Si cand? Avem un mos si-o baba, un imparat si-o imparateasa, avem o printesa si un porc, trei Sfinte (Miercuri, Vineri si Duminica) carora le stim de la bun inceput numele, cativa servitor si servitoare, niste jivinii si-un ciocarlan schiop. Ei bine, singurul care isi dez-valuieste (!) adevaratul nume e porcul. Nu si-l dez-valuieste in prima noapte in care isi leapada pielea de porc, transformandu-se (transsubstantiindu-se?) intr-un print, ca pielea de porc nu e voal, ci doar atunci cand fata ii arunca pielea in foc. Abia atunci cand nu mai are o “piele” care sa-l ascunda in zorii zilei. Abia atunci e fortat sa se dez-valuiasca. “Şi dacă vei avea cândva nevoie de mine, atunci să ştii că mă cheamă Făt-Frumos şi să mă cauţi la Mănăstirea-de-Tămâie.” [Nota: Sa nu uitam, in aceeasi fraza in care Fat-Frumos isi dezvaluieste numele, dezvaluieste si numele locului in care poate fi gasit – o manastire. De tamaie. Intr-o pestera.]

Si-acum sa ne mai gandim o data: Mosul, curat la suflet din cate se-ntelege, merge “incotro vede cu ochii” – iar ochii il atrag spre … o mlastina! In mlastina, in mocirla, se afla o scroafa cu doisprezece purcei. Acum, cand auzim cifra doisprezece, suntem trimisi automat spre semnficatia cifrei: douasprezece luni ale anului, doisprezece apostoli. Atata doar ca asistam la o rasturnare de situatie. In loc de Iisus avem “scroafa”, despre care aflam ca “era viespea care înălbise pe dracul, îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos, o vrăjitoare straşnică, care închega apa şi care ştia toate drăcăriile de pe lume. Dar numai un lucru nu ştia hârca: gândul omului.” Dracoaica ingrijeste palatal lui Fat-Frumos! Le stie pe toate, dar nu “gandul omului”. Asta e punctul ei slab. Calcaiul lui Ahile, daca doriti.

Gandul omului poate bate rautatea.

Povestea e clar pe dos: In loc de apostoli, avem “doisprezece purcei, care şedeau tologiţi în glod (tolaniti in noroi) şi se păleau la soare. Scroafa, cum vede pe moşneag că vine asupra ei, îndată începe a grohăi, o rupe de fugă, şi purceii după dânsa. Numai unul, care era mai ogârjit, mai răpănos şi mai răpciugos, neputând ieşi din glod, rămase pe loc.

Cand il vede pe mos, scroafa fuge, grohaind (zice ea ceva), si unspreezece dintre cei doiprezece purcei o urmeaza. Din instinct. In fata nevinovatiei, raul o rupe, din reflex, la fuga.

Aparent sa fugi din mocirla e lesne. Numai unul ramane pe loc. In glod.

Sa ne gandim.

Stim deja ca e o poveste “pe invers”. Scroafa e opusul lui Iiisu. In cazul lui Iisus si al celor doisprezece apostolic, unul singur iese in evidenta, tradand. Iuda. In cazul purceilor, unul singur iese in evidenta, refuzand (sau neputand) s-o ia la fuga. Fat-Frumos. El, care arata ca un porc, dar sfarseste facand un pod “cum nu se mai afla pe lumea asta”, in lumea aceasta, acolo unde cei care arata ca printi, nu reusesc si-si “pierd capetele”. [Nota: Haideti, ca nu-i greu de inteles ce inseamna, in fapt, sa-ti “pierzi capul”. Doar porcul ramane “cu capul pe umeri”. Doar porcul nu-si pierde ratiunea.]

Sa n-o mai lungim: podul e intre “fizica” si “metafizica”. Intre lumea aceasta si cea de dincolo. Si, pana la porcul de Fat-Frumos, nu mai fusese vazut pe lumea aceasta. Atata doar ca podul poate disparea in orice clipita, la fel de miraculos cum a aparut.

Miracolele sunt fragile.

Podurile dintre lumea aceasta si cea de dincolo sunt fragile.

Dragostea e fragila, pentru ca e pod.

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor” (Corinteni, 13:1).

Cand vine vorba de dragoste, nu te iei dupa spusele unuia sau alteia, zice povestea: “pentru că ai ascultat de sfaturile altora, de ai nenorocit şi căzăturile ieste de bătrâni, m-ai nenorocit şi pe mine şi pe tine deodată!” Nu e, insa, totul pierdut. Dimpotriva. Abia dupa ce treci prin mlastina, abia dupa ce musti din mar si pici din Rai, abia atunci. Fata are de-acum un nume pentru porc, numele adevarat, si un loc unde sa-l gaseasca. “Şi dacă vei avea cândva nevoie de mine, atunci să ştii că mă cheamă Făt-Frumos şi să mă cauţi la Mănăstirea-de-Tămâie.” Daca are nevoie, fata pacatoasa stie de-acum unde si ce sa caute. Vorba lui Pascal: “Nu Te-as cauta, daca nu Te-as fi gasit.” Simplu spus, cand cauti ceva, stii deja ce cauti, deci, intr-un fel, l-ai gasit deja. Nu e pierdut. N-are cum.

Urmeaza pocainta. “M-au adus pacatele”, ii raspunde fata Sfintei Miercuri cand o intreaba ce cauta pe-acolo. Iar ciocarlanul schiop, dupa ce-o duce la pestera in care se afla si Manastirea de Tamaie, si podul de aur, si palatul cu Fat-Frumos cu tot in el, ii spune sa mai stea trei zile la fantana, “că încă eşti nemernică pe aceste locuri şi tot n-ai scăpat de primejdii” Cine mai sta “la fantana”? Femeia Samariteanca (Ioan 4 – din nou, aici ar fi multe de spus, dar raman fidel punctelor (a) si (b) enuntate mai sus.)

Ce e pocainta? Pocainta e recunoasterea limitelor. Pocainta e rationala, pentru ca ratiunea isi recunoaste limitele, precum femeia Samariteanca pusa in fata evidentelor. “E rational sa nu pot intelege totul rational.” Iar fata de imparat intelege asta. E fortata sa inteleaga asta. Asa ca implora. Se roaga: “Făt-Frumos! Făt-Frumos! Fie-ţi milă de două suflete nevinovate, care se chinuiesc de patru ani, cu osânda cea mai cumplită! Şi întinde mâna ta cea dreaptă peste mijlocul meu, să plesnească cercul şi să se nască pruncul tău, că nu mai pot duce această nefericită sarcină!”

Si miracolul se intampla.

Si miracolul de-al doilea e mai miracol decat micacolul dintai. Pentru ca abia acum vrajitoarea e rupta in bucati, abia acum fata poate naste, abia acum podul si palatal si parintii sunt cu totii asezati bine in lumea aceasta, nu doar in cealalta, abia acum fata si Fat Frumos se pot casatori. Abia acum, ne-ascultarea fetei isi arata roadele. Toate roadele.

Pana la urma urmei, urma care scapa turma, fata-fara-de-nume rezolva problema mai bine decat Fat-Frumos.

Asta e Hegel. Sau intelepciunea Zen: “Pentru cei care nu stiu nimic, arborii sunt arbori, muntii sunt munti, si apele, ape. Pentru cei care stiu cate ceva, arborii nu mai sunt arbori, muntii nu mai sunt sunt munti, si nici apele, ape. Iar pentru cei care stiu, arborii redevin arbori, muntii, munti, iar apele, ape.”

Povestea Porcului nu e decat, vorba lui Hegel, trandafirul din crucea prezentului.

Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus Povestea Porcului asa. Dar n-am incalecat si pe-o capsuna, caci nu v-am spus o mare si gogonata minciuna.

Doar cateva mai mici.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Interesanta interpretare.
    Ca femeie pot spune: porcul tot porc, a lăsat femeia să se chinuie 4 ani pentru că … a fost un fel de Eva și a aruncat pielea porcului in foc pentru ca acesta sa își asume condiția de bărbat. Sigur, clasic, pentru aceasta transformare/asumare a porcului in barbat, tot femeia plătește, in acest caz doar 4 ani, in cazul Evei încă de așteaptă.

    • Mdeah…poate. Sau poate era sub influenta relei vrajitoare (mama soacra pentru femeie?) care este…tobe, tobe rapaind…. ups: TOT FEMEIE. Din alea care-si cresc copii exact cum nu le-a placut sa-si aiba sotul?!

      :))

      Poate e mai metafizica cestia: transmutanta soacrei in nora???

      • Fapte:
        1. era un porc al unei scoate care a fugit și el mai leneș a rămas în noroi și le-a luat moșneagul acasă.
        2. bătrâna l-a hrănit și crescut și îngrijit și cultivat. Se aude zvon de fata împăratului și porcului brusc i de ridica stima de sine: „moșnege, fac eu podul, ia cuvântul meu de bun”. Nu le oferă nimic până acum bătrânilor cu toate ca, e clar, ar fi putut.
        3. face podul, ia fata, dar rămâne în starea de porc in fața lumii.
        4. lasă fata insarcinata și când aceasta îi aruncă pielea in foc, fortandu-l sa își asume bărbăția, se supără și o prigonește.
        5. el freacă menta ani, asculta de alte „hârci”, (dar pe nevasta o ponegrește), permite altei femei să aibă grijă de el și să îl adoarmă în fiecare seară cu laptele ei…
        Hai, despre ce vorbim aici!? Scuza cu soacra e prea „fumata”!

        • Daca n-as simti o adiere juvenila (desigur, onomastica) dinspre comentariu, as jura ca (vai!) capetele de acuzare pomelnicite vin dintr-o curte ( de judecata) cu asesori populari. Acuma, nu-i exclus (hai, esclus) sa fie vorba de un demolator simt humoresc carele natingelor mele antene scapa (printre deste… ) Oricum, cosmarurile mele prospective se alapteaza deja la nenascutele (prospectivele) povesti spuse de o bunica florala.

  2. „(finis coronat opus)”.
    Adica mai pe romaneste, si au trait fericiti pina la adinci batrinete, iar daca nu au murit, mai traiesc si astazi”.
    Un exemplu este Liviu ot Teleorman, care a facut un pod din Romania pina in Brazilia. Dar, lume rea ce esti! nu il prea vede cine trebuie. Adica cine stie „povesti”.
    Referitor la serialul dlui Fumurescu, foarte bun de citit.

  3. m-as concentra asupra performantei porcului, ma rog, Fat Frumos, de a construi un pod. Aceasta denota, evident, ca Fat Frumos era inginer. Dar sa vedem ce material a ales Fat Frumos?
    Stim cu totii ca Podul de piatra s-a sfarimat, a venit apa si l-a luat, dar vom face altul pe riu in jos, altul mai trainic si mai frumos .
    Din alte surse stim, sa nu uitam ca trebuie sa consultam cel putin trei surse, ca Si merse Fat Frumos ce merse, pina ajunse la podul de arama, si spuse Fat Frumos, ba da lung drum mai este . Iata ca se sugereaza ca podul ar fi fost construit din arama, arama nefiind un material prea potrivit, de unde si vorba si-a dat arama pe fata .

    Dar semnificatia filozofica a podului e aceea ca acesta uneste, Porcul ar fi putut construi un zid, un avion (nu cred!, asta e greu), sau o hidrocentrala, dar nu, podul e acela care ne leaga, care trece peste viltorile vietii.
    Din alte surse aflam la ce bun e un pod
    Sur le pont d’Avignon l’on y danse, l’on y danse,
    sur le pont d’Avignon l’on y danse tout en rond.

    Les beaux messieurs font comme ça, et puis encore comme ça!
    Les belles dames font comme ça, et puis encore comme ça!
    Les officiers font comme ça, et puis encore comme ça!

    P.S nu stiu daca era necesar ca aceasta frumoasa poveste sa fie murdarita de mentionarea unui politician.

    PPS As ruga cenzura sa lasa sa treaca aceasta postare, m-a costat multa munca de documentare si redactare. Merci!

      • Cind Liviu ot Teleorman facea parte din uslamism, coleg cu Cretinel Antonescu, nu era un politician care sa murdareasca ceva.
        Si cele mai frumoase povesti spun asta „de n-ar fi, nu s-ar povesti!” :D

        • de unde se vede ca nu toti porcii reusesc sa construiasca poduri.

          P.S iubesc PSurile.. intunecate sunt caile cenzurii, lasa niste chestii sa treaca de te crucesti

    • Porcul a construit un castel si un pod pana la el :) Numai cu podul nu facea nimic, nici daca era din piatra, nici din arama si nici din aur.

      • Draga Mirela, sa stii ca daca Fat Frumosul tau iti promite sa-ti construiasca un pod din aur te minte. Aurul nu e potrivit pt. asa ceva, are desnitate de 19,3 la o rezistenta f. mica, de numai 131 N/mm², comparind de ex cu cel mai prost otel 7,8 la 230 e de ca. 5 ori mai prost. F. probabil un pod din aur s-ar rupe sub propria greutate, chiar daca ar sclipi frumos in soare.

        Oricum multumesc de completare, da, podul te poate ajuta sa ajungi la Castel, mai ales cind castelele au sant cu apa.

  4. A fost o bucurie. Dar mai este si varianta culeasa de Ispirescu. Nu este atat de frumoasa si de bogata ca cea a lui Creanga, dar are farmecul ei. Pe mine m-a fascinat (si inca imi vine mereu in minte) scarita de oase pe care fata de imparat se urca ca sa intre in casa lui Fat-Frumos.

  5. Interesanta interpretare. Am urmarit toate episoadele. O desfasurare de eruditie, multe ocolisuri ca sa ajungeti la esenta: Salvarea sau Mantuirea. Creanga stia despre ce vorbeste. N-o fi iubit el preotia, dar ceva invatatura tot i-a ramas, iar glagorie avea destula in cap cat sa priceapa si sa scrie.
    Daca tot ati adus vorba, din Dragnea nu va ramane nimic in istorie, in timp ce Povestea porcului se va mai citi si povesti, in ciuda unor „dascali” moderni carora le sta in gat Creanga. Serialul este binevenit. Stima!

  6. Să citim așadar un catren omagial către Caragiale ce vă poate influența sau nu răspunsul la întrebarea din [NOTĂ].

    Cu greu îmi vine să aștern,
    Un adevăr ce nu-l suport,
    Ca tocmai tu să vii cel mort
    Și Cațavencu cel etern…

    în condițiile în care

    Din Banat până la Iași
    Se resimte lipsa sării,
    Fiindcă cei mai mulți ocnași
    Au ajuns la cârma țării.

    Oameni deosebiți pe o platformă extraordinară. Toată stima.

  7. Pentru un om simplu ca mine arbori, munti, ape or povesti sunt ceea ce sunt. Pe termen lung vom fi toti morti. Hotia, impostura, abuzul azi trebuie rezolvate. De noi nu de Fat-Frumos.Adica sa nu ma las furat, mintit, abuzat . Sexul lui Fat-Frumos nu ma priveste.

  8. Imi permit sa recomand ca lectura suplimentara, pentru cei care doresc sa aprofundeze studiul povestilor nemuritoare, un alt autor, tot clujean: Cornel Udrea. Nu stiti ce ati piedut daca nu ati citit capodopera lui, „Obiceiuri de nunta la cangurii schiopi”, aparuta prin anii ’70-’80, secolul XX.

  9. Caldura (ce spun? canicula !) nu (ma) pune in cea mai buna dispozitie receptionanta fatsa cu o productiune basno-hermeneutica 21st Century – Poiana Iocan, cu mii de actanti in care protagonistii se disting cu greu din pletora de figuranti acmeici. Incitanta pentru o lectura estivala (de n-ar fi canicula!), mai ales ca poate fi servita si ca macedoine d’idees (un fel de salata pestrita si lejera…, oarecum echivalenta cu expedientul anything goes). Ce e meritoriu e ca ea descatuseaza si dezinhiba, poti pune pe masa orice fel de carte (spre o pilda ori doua: Povestea porcului ca avatar lexical-teologic , impielitarea -in strabune condace or tropare gasim ca nu doar Impielitatul se impielita caci „…In om impelitatu-te-ai Iisuse…”- ori ca ilustratiune a tematicii vredniciei – n-ar fi cool sa gasim ca etimonul lui „vrednic” e „vere dignus/dignum”-?) Inca un motiv sa inaltam oda bucuriei cu vestitul stih : Die Gedanken sind frei…

  10. Să fie oare această ultimă interpretare o metaforă pentru .. lungul drum al regăsirii de sine? Ne naştem în păcat, în mlaştină, cu „pielea” egoului ascunzând adevărata noastră esenţă? Subiectivitatea noastră depăşind fizicul, sociabilul şi psihologicul, şi avându-şi originea în metafizic, în spiritualitatea cea mai profundă, spiritualitate ce poate atinge divinul, prin dragoste, pocăinţă şi credinţă, adică prin .. podul de aur? Oricum ar fi, mulţumiri pentru .. poveste.

  11. Daca turma de porci condusa de o scroafa e inversiunea situatiei lui Iisus intre cei 12 apostoli, atunci trebuie sa ne gandim la caracterul demonic al porcului in multe traditii. Poate fi facuta apropierea cu turma de porci care se arunca de pe o rapa inalta, dupa ce Iisus i-a scos -pe demoni – din trupul sarmanului baiat din tinutul Gadarei, iar dracii au intrat in porci.
    Numai ca, in poveste, sub infatisarea unui purcel este tinut captiv Fat Frumos insusi (Iisus?)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii.  Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea...

Nikita Hruşciov dixit: „În România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă”

Într-o şedinţă desfăşurată la Moscova, la 8 iulie 1953 – în cursul căreia câţiva politicieni sovietici au discutat despre un plan de...

O întrebare pentru „colegii de la Academie”

Una dintre sculpturile prin care Christophe Gabriel Allegrain (1710-1795) a atras atenția (cea a lui Diderot e notabilă) și a devenit dezirabil...

Energie și Geopolitica – Pe unde este România în relațiile energetice cu Moldova și Ucraina?

În ultimile zile s-au petrecut două evenimente care ar putea influența situația energetică regională. Prima și cea mai importantă...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro