Povestea unui cântec

Cum nu sunt microbist nici măcar cât negru sub unghie, habar nu aveam până mai deunăzi care este imnul echipei de fotbal F. C Liverpool. Am aflat asta de abia la începutul acestei toamne, început consumat în 2023 doar pe la mijlocul lui noiembrie, când am citit romanul cu un titlu și inspirat, și straniu- Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri. Roman semnat de Radu Paraschivescu. Fapt petrecut cu ocazia reeditării din 2023 de la editura Humanitas.

Celor care, eventual, s-ar putea grăbi să îmi reproșeze întârzierea întâlnirii cu una dintre cele mai bune cărți ale lui Radu Paraschivescu (prima ediție a apărut în 2012) le-aș putea răspunde că nu sunt nici pe departe în situația lui Mallarmé care, într-o celebră poezie (Brise marine), exclama, cu nedisimulată tristețe, dar și cu schepsis, j’ai lu tous les livres.

Așadar, o veche baladă irlandeză ce se cheamă The Fields of Athenry s-ar afla la fundamentul imnului celebrei echipe de fotbal irlandeze. Cum s-a ajuns la asta, care ar fi istoria baladei respective ne istorisește cu lux de amănunte în cele trei secvențe ale cărții Radu Paraschivescu. O face însă cu multe libertăți asumate față de povestea reală. Mărturisite cinstit încă din prefața intitulată Lămuriri.

În realitate, The Fields of Athenry nu e chiar atât de vechi precum susține că ar fi romanul. Originile sale nu  se pierd tocmai în secolul al XIX lea. Un veac deloc fericit pentru irlandezi. Nașterea și existența cântecului nu au nimic în comun cu o teribilă profeție și cu concluzia aferentă a profetului Boyle, până atunci socotit de majoritatea cetățenilor nebun. Concluzia respectivă fiind cea ce dă titlul cărții. Despre profeție și felul înspăimântător în care s-a transpus ea în practică dă seama prima parte a cărții. Intitulată – altă grozăvie!- An Gorta Mor. Ceea ce înseamnă în românește Marea foamete. Despre ea, despre cauza ei- o boală cumplită a cartofilor-, legumă de care depindea traiul cotidian al irlandezilor, ne povestește în chip de narator omniscient Radu Paraschivescu.

 The Fields of Athenry a fost compus, de fapt,  de un anume Peter Mooney (alias Pete St. John} în anii ’70 ai secolului trecut. În roman ni se spune însă că The Fields of Athenry ar fi devenit imnul pușcăriașilor din colonia penitenciară din Macquarie, Tasmania. Devenind la capătul unui consistent șir de suferințe, umilințe și revolte, Unicul semn al independenței lor față de teroarea impusă de conducerea închisorii. Al independenței și al demnității.

Numai că și aici romancierul recurge la ceea ce se cheamă tehnica anacronismului. Aflăm din aceleași Lămuriri că la ora la care se consumă întâmplările relatate în jurnalul lui Michael Flaherty (așadar, o schimbare de perspectivă narativă), închisoarea nu mai exista.  Se închisese încă din 1833, iar deținuții de acolo au fost mutați la Port Arthur. Ce anume ar justifica atunci anacronismul? Ne lămurește tot Radu Paraschivescu. Sonoritatea numelui. Și chiar dacă nu e clar dacă tentativa de evadare a celui numit Michael Flaherty (apogeul părții intitulate La porțile Iadului}, condamnat la ani grei de închisoare și muncă silnică fiindcă a furat spre a-și salva de la foamete familia,  cu un anume Michael Flaherty ne întâlnim și în partea a treia a romanului. Parte intitulatăThe Fields of Anifield Road.

Noul Flaherty, pesemne un descendent al primului, fiind cel care a stabilit forma canonică a versurilor imnului echipei de fotbal F. C. Liverpool. Povestea lui se împletește cu aceea a anticarului Harry Tyndel, cu tragedia copilului Timmy și cu aceea sumar schițată a sorei medicale Angela.

Așadar, are dreptate Radu Paraschivescu când în aceleași Lămuriri ne spune că în romanul Astăzi este măinele de care te-ai temut ieri, The Fields of Athenry  “pleacă din alveola sa istorică și se instalează în lumea ficțiunii”. Avantajată fiind de calitățile de povestitor ale lui Radu Paraschivescu. Însușiri vizibile indiferent de instanța narativă căreia își deleagă autorul funcțiile. Radu Paraschivescu scrie viu, fluent, este un admirabil constructor și administrator al frazei care, indiferent de dimensiune, își conservă admirabil nu doar frumusețea, ci și claritatea. Fraza aproape că se metamorfozează și aici în imagine de film, așa că Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri deține un consistent nimb cinematografic. În titlurile date secvențelor din carte se relevă absolventul Facultății de Limbi Străine care e Radu Paraschivescu.

Dacă în Podul Diavolului avantajată a fost Franceza, în romanul din 2012 în câștig s-a dovedit a fi Engleza. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că prozatorul ar adora să facă pe savantul. Nu. Nici vorbă! Toate inserturile în limbi străine beneficiază de traduceri. Partea a treia, cea care mi se pare totuși a fi cea mai puțin realizată, îi face loc și iubitorului de sport, respectiv comentatorului sportiv care e Radu Paraschivescu. Un număr consistent de pagini fiind rezervat relatării detaliate a unui meci de fotbal. Unul în care F. C. Liverpool câștigă Cupa Campionilor.

O victorie care, aflăm din ultimele rânduri ale cărții, “e, în fond, a tuturor celor care au aflat, mai devreme sau mai târziu, că nu vor merge niciodată singuri”.

Radu Parschivescu- ASTÂZI ESTE MĂINELE DE CARE TE-AI TEMUT IERI; Editura Humanitas, București, 2023