Moştenirea mandatelor lui Klaus Iohannis este una dramatică, iar viitorul republicii noastre va fi marcat de acest an care stă să se încheie. Klaus Iohannis a reuşit nu doar să reducă la irelevanţă instituţia prezidenţială, ci şi să creeze, prin propriile sale erori, condiţiile delegitimării fără precedent a procesului electoral: anularea scrutinului este cea din urmă pagină din cronica epocii sale.
În pragul de an 2025 viitorul celei mai înalte poziţii din statul român este unul incert. Alegerea de anul viitor se va realiza într-un context fără predecent, definit de decizia CRR. Noul şef de stat va moşteni de la Preşedintele actual o coaliţie deja formată şi un premier votat de adunări. Spre a putea schimba acest echilibru, Preşedintele ar fi obligat să aleagă alagerile anticipate: o opţiune imposibilă, atât juridic cât şi politic. În acest mod, noul preşedinte al republicii se va confrunta cu marginalitatea poziţiei sale. Primul ministru va avea o poziţie ce îi va conferi un ascendent.
Nu mai puţin decisivă se va putea dovedi şi opţiunea legată de natura candidaturii de anul viitor. Desemnarea prin vot a unui preşedinte neutru politic ar schimba, din temelii, natura regimului constituţional. Ar fi ocazia nu doar a parlamentarizării României, ci şi semnul unei mutaţii de adâncime. Un preşedinte din afara partidelor ar fi, în mod firesc, un preşedinte incapabil să domine partidele. Un Preşedinte de această factură ar fi un notar elegant şi politicos, însărcinat cu misiunea de a consemna deciziile cabinetului.
Pentru PSD şi Marcel Ciolacu miza acestor zile şi luni este una cât se poate de semnificativă. PSD a fost înfrânt decisiv la urne, în scrutinul prezidenţial. Circumstanţele de acum permit PSD, prin capacitatea sa de influenţă şi dreptul de veto, să neutralizeze instituţia şefului de stat. Un preşedinte propus de o coaliţie eterogenă ar fi, în fapt, un preşedinte favorabil PSD. Irelevanţa sa ar contribui la întărirea hegemoniei PSD.
Candidatura lui Călin Georgescu şi valul de mesianism pot conduce, deloc paradoxal, la consolidarea PSD şi la eliminarea şefului de stat ca actor autonom. În numele stabilităţii şi al direcţiei europene, consensul astfel născut ar insemna ocazia alegerii unui personaj care să fie, pentru social- democraţi, garanţia ultimă a supremaţiei lor. Salvarea democraţiei ar justifica dominaţia fesenismului cosmetizat.
Un preşedinte lipsit de anvergură şi izolat partinic poate accelera evoluţia spre concentrare oligarhică a României. Reprezentantul naţiunii ar fi doar un şef de stat ceremonial. Autoritatea reală ar fi încredinţată celor ce controlează majoritatea. Riscul autoritar ar fi evitat, cu preţul sacrificării şefului de stat.
Anul 2025 va fi, aşadar, cel care ne va da răspunsul la aceste întrebări. Alegerile prezidenţiale vor formula un proiect de viitor pentru naţiunea noastră. Şeful de stat poate fi parte din acest viitor doar în măsura în care autoritatea sa se întemeiază pe argumentele legitimităţii. Un preşedinte al tututor românilor, aşezat în peisaj cu misiune decorativă, iată drumul care poate oferi PSD şi celor din jurul său puterea absolută.
Confruntarea radicalismului nu se poate înfăptui prin manevre de culise. Ea necesită, mai mult ca oricând, curajul asumării etice şi ideologice. Anul 2025 este unul de cumpănă. Între consolidare democratică şi consens steril, opţiunea este una tranşantă. Republica are nevoie de cetăţeni, spre a putea alege un preşedinte.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Riscul autoritar ar fi evitat, cu preţul sacrificării şefului de stat.”
?!
asta-mi aminteste de cazul unui sef de stat sacrificat fara ca riscul autoritar sa fie evitat, pentru ca dictatorul a plecat din pozitia de cancelar
Citez din Iohannis: ,,Campania unui candidat a fost sprijinită dintr-un stat străin. Același candidat a declarat cheltuieli 0, cu toate că a derulat o campanie foarte sofisticată. Mai mult, am primit informații de la servicii că acestă campanie a fost sprijinită DINTR-UN stat străin de interesele României. Toate acestea sunt lucruri grave.”. Citat dintr-un articol de pe site-ul de stiri Hotnews.
Ce hot de cuvinte….campania a fost sustinuta ,,DINTR-UN” stat strain! Nu de UN stat strain! Mama ei de semantica! Tot romanul s-a dus dupa fenta, inclusiv literatii si formatorii de opine ai acestei tari.
Acel ,,dintr-un” schimba toata povestea…atacatorul cibernetic ar putea fi o companie privata, un utilizator pe persoana fizica, un serviciu de informatii, etc.
In 2021 Iohannis a declarat ca ,,Romania este un stat esuat”! Dupa atacul cibernetic din timpul alegerilor prezidentiale din 2024 acelasi Iohannis declara ca ,,Romania a devenit ,, o țară sigură, solidă. Spun asta pentru economie, pentru investitori, pentru piețele financiare, spun asta pentru UE. România rămâne un aliat sigur, solid și cred că este foarte important să știm cu toții România nu este în dificultate.”.
Logica ma trimite sa trag concluzia ca statul roman s-a reformat in doar 3 ani. Minciuna sau Adevar? Concluzia o trageti dumneavoastra!
Partea nasoală e că Johannis a citat, la rându-i. Avea obligația să aibă părere proprie.
Nu, eu cred că dimpotrivă, rezultatul ultimelor alegeri a defavorizat clar PSD care a pierdut componenta naționalistă a fostului PCR.
În legătură cu KWI despre care elitele politice românești au o părere oribilă, eu cred că a fost, totuși, cel mai bun președinte de după ’89, incomparabil cu Ilici Iliescu, Miluță Constantinescu sau Băsescu -Petrov( cel atât de iubit de intelighenția românească….).
Ca părere, una din prioritățile României ar trebui să fie tocmai schimbarea Constituției României, o constituție după calapod comunist altoită cu precepte din Constituția franceză( ea însăși de inspirație stângistă….). Eu aș dori o Constituție mai simplă, după model american, în care separația puterilor în stat este mai bine și eficient definită. Adică Președintele Republicii să fie și șeful Executivului/Guvernului. Asta ar atrage creșterea puterii Parlamentului și a Justiției.
O altă soluție ar fi revenirea la Monarhia Constituțională, mai adecvată sufletului românesc, amator de un „tătuc” protector….
O nouă Constituție ar trebui să rezolve și actuala organizare teritorial- administrativă rămasă aceeași de pe vremea lui Ceaușescu…
Da, sunt multe de făcut în țara asta. Iar poporul a dat un semnal clar: vrea schimbări CALITATIVE în societate. Or pentru asta trebuie o nouă Constituție, un alt contract social între Popor și Stat.
O putere prea mare data președintelui este ceea ce visează romanii nostalgici, un fel de tătuc care sa aibă grija de toate, ceea ce este un lucru periculos. România nu are instituțiile din USA sau Franța care sa blocheze derapajele unui președinte ahtiat de putere.
Mda… Și iată cum apare la orizont solutia MONARHIEI CONSTITUTIONALE !!! NIHIL SINE DEUS.
Lui iohanis ii convine ca partidele vechi au luat bataie si ca el a aparut ca salvator al tarii, si in plus si-a prelungit mandatul. In 10 ani nu prea a facut nimic, in afara de a se plimba si a zice 2-3 banalitati. Romania educata e un esec, pt cercetare bugetul a fost aproape 0, cel mai mic procent din pib din Europa.. Situatia politica era grea oricum, acum insa s-a deteriorat si mai mult cu extremistii. Partidele pro-europene tocmai au anuntat ca nu vor avea candidat comun. Macar sa fie un candidat de dreapta si unul de stanga in turul 1. Nu e suficient doar presedintele, tb toata clasa politica sa se asaneze si sa se profesionalizeze. Pt viitor tb finantate mult mai bine educatia si cercetarea. Altfel avem generatii majoritar de idioti tiktokari fara gandire critica.
Va conta enorm cine va fi pe listele de candidati pentru presedintie. Restul e poveste. S-ar putea sa avem mai putini candidati (maxim 2-3) propusi de catre coalitiile de partide. PSD-PNL-USR-UDMR vor avea un singur candidat comun, iar AUR-SOS-POT vor avea tot unul. Desigur, daca Romania va mai fi o democratie in 2025, vor putea candida mai multi, la fel cum a fost acum 3 saptamani, insa avand in vedere coalitiile care se formeaza si faptul ca CCR devine autoritatea suprema in stat, nu cred ca vor mai exista multi pe liste. Sunt curios pe cine va propune mareata alianta pro-europeana, cu exceptia lui Bolojan. Cine va fi acel candidat care ar putea sa impace si romanii care au ales-o pe Lasconi, dar mai ales majoritatea care l-a ales pe Georgescu? Cine este acel candidat care nu ar avea legatura cu sistemul existent de 35 de ani incoace, dar care ar putea (printr-o minune) sa ia mai multe voturi in final fata de un candidat din partea opozitiei extremiste? Pentru ca, din partea celorlalti este simplu, fie il vor numi din nou pe Jorjel, fie pe altul care va trambita cam aceleasi ineptii metafizice. Bolojan nu este solutia, chiar daca pentru o parte a alegatorilor cu mintea inca lucida ar fi o solutie buna. Astept idei…cine va fi candidatul unic din partea coalitiei pro-UE si NATO?
Nu mai bine facem un partid unic? Iar președintele să fie numit de Comitetul Central numit Curtea Constituțională. Domnilor, v-ați săturat de democrație?
Nu, n-ati inteles, am spus ca CCR este posibil sa devina in viitor autoritatea suprema in stat care sa decida daca Romania va mia fi sau nu un stat democratic, cu alegeri libere. CCR ar putea la fel de bine sa mai anuleze voturi si in viitor sau sa respinga alti candidati (poate nedoriti? de care cine oare?) care intra legal pe liste. Se creeaza un precedent prin ceea ce a facut CCR si va fi simplu de fluturat motivul „atacului la democratie” de fiecare data cand ceva nu convine cuiva. Legat de viitoarele alegeri, am spus ca daca dorim sa castige un candidat prooccidental, atunci coalitia pro-vest va trebui sa gaseasca un lider care sa fie si pe placul votantilor lui Georgescu (in mare parte) dar si pe placul celorlalti votanti (USR, PSD, PNL, etc.). In caz contrar, la cata frsutare exista inca in randul romanilor, s-ar putea sa castige un alt Georgescu cu 80% din primul tur si nu vrem asta. Deja Bolojan a zis ca nu si-ar dori functia de presedinte…
Cred ca ar fi o eroare care ar avea consecințe tragice sa ne prefacem ca nu vedem realitatea.
Președintele care a fost, precum înaintașii lui, asemenea celui care va fi, și-a petrecut mandatul sub imperiul cleptocrației, în statul eșuat care este România.
Să nu ne amăgim, după 1989 i-am avut pe “părintele cleptocrației”, pe “cel învins de sistem”, pe “colaboratorul sistemului” și pe beneficiarul Hakuna Matata. Au fost cu toții puternic influențați de cleptocratie, după cum am putut vedea.
Nu se schimbă nimic…Urmează un guvern PSD/PNL cu Ciolacu prim-ministru și un președinte care nu va putea reforma nimic.
MAIA SANDU AR FI CANDIDATUL IDEAL PENTRU PREZIDENTIALE iar daca nu ar trebui sa revenim la MONARHIA CONSTITUTIONALA si neaparat doar 2 partide: PSD- de stanga si PNL -de dreapta, cu interzicerea partidelor extremiste!
Nu e o idee rea. Deloc! Are carisma, claritate, determinare si inteligenta. In interiorul clasei politice din Ro, asemenea caractere se pot numara pe degetele de la o mana. Cu 2 degete amputate.
Sau PSD de dreapta și PNL de stanga. Pot juca ambele roluri. Și un monarh ( de preferat împărat). Cu singura condiție sa nu astupe nimeni găurile de golf.
Sunt foarte de acord cu solutia avansata de tine.In cazul MAIA SANDU, insă nu cred ca NATO ar fi de acord să dea unda verde !La urma urmei ,nici SUA ! Cu toate ca WILSON a facut posibilă ROMÂNIA MARE , fostul prezident a fost criticat pînă la moarte pentru desfiintarea Imperiului AUSTRO- MAGHIAR și așa a rămas pînă acum .Nu este o dovadă mai bună la ceea ce spun decît celebrul șervețel al lui CHURCHIL predat lui STALIN !
O idee buna, dar s-a mai folosit.
Vedem la primavara
Maia Sandu este singura soluție ca Ro sa nu-si vada erodat capitalul de incredere din NATO si UE dupa aiuritoarele rezultate ale ultimelor alegeri, rezultate care au arătat lumii întregi lipsa de reziliență stânjenitoare a sistemului electoral din Ro in fata unui atac hibrid care fusese anterior mult mai bine parat de Moldova.
In plus, candidatura Maiei Sandu l-ar pune pe Simion (probabil cel care va prelua de la Georgescu ștafeta partidelor anti-euroatlantice) in situația imposibila de a recunoaște ca nu el este reprezentantul adevărat al curentului “Basarabia e Romania” . In acest caz, pe cine ar mai reprezenta candidatul Simion? Daca nu si-ar declara public sprijinul necondiționat pentru Sandu, Simion si-ar afișa fățărnicia. Impas pentru AUR.
Esti copil…
Doctrina liberală este esențialmente de stânga.
Maia Sandu este președinte în alt stat, nu poate fi președintele României. Și nu ar candida într-o cleptocrație. Ar trebui să o susțină un partid puternic, democratic, capabil de reforma radicale și nu văd care ar fi acela în România.
…Cu atât mai puțin ar fi posibilă monarhia. Nu am spus ca România este o cleptocratie?!
Daca programul care l-a promovat pe Georgescu (cu o componenta IA majoritara, cred eu) nu este descoperit la timp, riscam ca la prezidentialele din martie sa iasa castigator un caine asemanator lui Colt Alb, recitator (cu dictia impecabila a lui Puric) de versuri amalgamate din Eminescu si Crainic. Pe imagini din Matrix.
,,Romania Educată” n-a fost eșecul Președintelui, ci al eșecului ,,Proiectului său de tară”, care trebuia să finanțeze și susțină prin reconstrucția industrială, realizarea fizică a Romaniei Educate!
Eșecul proiectului de țară fiind al celor 400 de specialiști în economie care n-au reușit să-l construiască, nici Romania Educată nu este eșecul președintelui, ci al intelighenției economice care a eșuat în construcția lor!
Clasa politică – recte Președintele nu sînt ,,cercetători economic” și nici constructori de proiecte de țară, ci simpli reprezentanți politici, care nu au avut ce implementa economic nimic după integrare!
Acuzațiile contra președintelui sînt gratuite, el fiind făcut țap ispășitor pentru lipsa de capacitate constructivă în economie a intelighenției naționale !
Ori cu intelighenția națională este la fel ca și cu părinții: te trezești cu ei, n-ai cum să-i alegi ori schimbi!
Aici este cauza de fond a eșecului în economie al tuturor președinților, prim-miniștrilor și politicienilor dupa 89!Le fel se va întămpla și acum, fiindcă nici Bolojan, Ciulacu sau viitorul președinte n-are o baghetă fermecată să-i scoată un proiect de țară care să domolească ,,furia populară” contra sărăciei și eșecului personal datorat acesteia!In lipsa lui, cine știe ce prăpăstii de personaje va alege în martie poporul roman la președinție, iar acest pericol nu este încă luat în considerare.
USR incă nu a aflat, dar tocmai au primit lovitura de grație din partea Sistemului (pe care a tot încercat să-l reformeze fără să priceapă cât de vastă este coteria de securiști, cleptocrați, comuniști, mârlăniști și naționaliști de carton): a intrat de bună voie in îmbrățișarea Răului, a acceptat să intre intr-o alianță cu călăul ce și-a construit cu ajutorul presei servile imaginea de ‘forță politică pro-europeană’. Cei mai retrograzi, bădărani, misogini, patriarhali și neghiobi politruci* pritociți de securitatea (post)comunistă au reușit să păcălească cele mai progresiste elemente ale societății să intre la guyernare cu ei! Pasămite doar un parteneriat in fărădelege ar putea salva …direcția pro-europeană a României! Iar asta s-a întâmplat tocmai după ce candidata forțelor de dreapta a fost anihilată prin anularea ilegală a alegerilor, după ce frustrările cocoșeilor au erupt in urma înfrângerii in fața unei femei! După ce meschinăria poltronă, testosteronul inflamat și spiritul vindicativ au devenit politică supremă in stat, contaminînd o sumedenie de bărbătuși de litere, la rândul lor angoasați de spectrul unei femei ajunse șef de stat!
*față de care alde Ilici și Vadim par niște somități.
Realitatea alegerilor din noiembrie arata ca PSD si PNL sunt in descrestere.
Au crescut USR si „suveranistii”.
Este adevarat, suveranistii au fost sustinuti de vecini.
Daca se inchid caile de influenta straina si se capaciteaza cei aprox 50% de absenteisti, vom vedea.
Ciudat ca cei care s-au opus PSD (PNTCD) si cei care s-au opus aliantei PNL cu PSD (Orban si FD) nu au intrat in Parlament.
Ciudat vot si numaratoare.
Parca ar fi alegeri regizate.
Domnul Stanomir ne spune mai pe ocolite ca România are nevoie de un președinte autoritar, un fel de Băsescu 3. Era sa-l avem dacă câștiga Elena Lasconi.
Ce sa înțelegem din aceasta pledoarie, ca exista nostalgia pentru un presedinte tip Macron care manevrează alianțele dintre partidele politice în interesul națiunii, dar asa cum vede președintele acest interes. Nu contează curentele din societate, președintele știe mai bine ce ne trebuie. Cam asa a precedat și Macron și a dus Franța în impasul actual.
Stimate domnule profesor,
eu cred ca asistam la falimentul previzibil al nonConstitutiei din 1991, asa cum v-am mai scris si cu alte ocazii.
Cu consideratie,
Constantin-Valeriu Trifan
,,Nu mai puţin decisivă se va putea dovedi şi opţiunea legată de natura candidaturii de anul viitor. Desemnarea prin vot a unui preşedinte neutru politic ar schimba, din temelii, natura regimului constituţional. Ar fi ocazia nu doar a parlamentarizării României, ci şi semnul unei mutaţii de adâncime. Un preşedinte din afara partidelor ar fi, în mod firesc, un preşedinte incapabil să domine partidele. Un Preşedinte de această factură ar fi un notar elegant şi politicos, însărcinat cu misiunea de a consemna deciziile cabinetului.”
Poate ne explică autorul cum a ajuns la concluziile astea (șanse aproape de zero fiindcă domnul Stanomir nu are obiceiul ăsta). Eu nu văd nimic în constituție care să susțină așa ceva. Dimpotrivă, un președinte din afara partidelor ar avea o putere, cel puțin moral și dacă se uită bine pe fișa postului, care ar putea să mai spele din mizeria pe care o lasă Iohannis în urmă. Din păcate, eu văd puține șanse ca gruparea euroatlantică de partide să fie în stare să depășească rivalitățile pentru a propune un candidat care să aibă calitățile necesare, pe când gruparea suveranistă va veni iarăși cu tot felul de tertipuri și alți candidați fabricați în tenebrele ascunse ale conspirației.
S-a reușit să se reducă la irelevanță și instituția Parlamentului.
Deci concluzia ar fi ca sunt doar 2 variante de succes pt viitorul liberal si democratic al Romaniei: 1. Un candidat independent care sa castige votul popular sau 2. Un candidat doar al fortelor liberale, dar asta ar insemna moartea coalitiei pro-europene cu guvern minoritar PSD .
O ceata manipulata înlăuntrul frontierelor și o altă, invizibila, sporită, agresivă in afara acestora a întunecat, in mod suspicios, imaginea frumoasă a țării. Mai exact, a ieșit la iveală intelegerea proasta a democrației și o data cu ea și mediocritatea evanghelistului a cărei putere defrișeaza totul. Bineînțeles, pentru a-și spori zestrea prin „industria cailor”, recuperarea trecutului, avuției, apei, șarlatanul a spus boborului numai prima pagina pe dinafară, însă a lăsat impresia unui atac nocturn la banca națională. E nevoie de mult discernământ, pentru a înțelege că politicianismul celor 35 de ani de hărmălaie a reușit să transforme instituțiile și serviciile publice în mijloace pentru realizarea intereselor personale. De aceea, românii au ajuns să creadă în „cai/omuleți verzi pe pereti” tiktokari, in farmece, vrăji, in ceea ce văd la televizor, sau in ceva ce aud de la alții. Privită din acest unghi, societatea noastră și politică „alesului” pare un razboi al românilor împotriva lor înșiși. Astfel că trăim sub zodia unor halucinații colective. Astfel, sfătuit și împins de la spate de o mână abilă, travestitul in Hristos al doilea a ajuns, dintr-o săritură de purice, în frunte. Ținând, instigând, fulgerând, ucigând prin flegme și gesturi de statuie, mimând ceea ce nu simte, utilizând cu mult spor „spionajul mental” și viclenia, cântând ode Rusiei imperialiste, păcii injuste, înțelepciunii rusești, care înseamnă cruzime, acest vampir energetic, acest caracter de cameleon Kelin Jorjascu a reușit să reabiliteze prostia dintr-o perspectivă strict românească. România are nevoie de un președinte pentru care managementul strategic al societății să fie „pâinea cea de toate zilele”.
Cāutām un presedinte? Este in preajmā. Putem alege intre douā personalitati creditate cu devotament fata de principiile democratiei si fatā de poporul român: Stanomir Ioan și Cioroianu Adrian. Nu mai vorbim de valoarea intelectualā și professionalā.