marți, decembrie 7, 2021

Prezidențiale

Iată-ne ajunși în situația mai mult decât bizară, hilară în toată puterea cuvântului, dar și tragi-comică deopotrivă, în care până și cei mai cunoscuți și mai serioși comentatori politici să nu mai poată spune cu exactitate câți aspiranți la funcția supremă în Stat se înregistrează până la o anumită dată.
Nu mai departe decât vinerea trecută, mereu „al dumneavoastră”, adică al nostru, Neculai Constantin Munteanu publica pe site-ul Europei Libere prima parte a unui savuros comentariu intitulat Cea mai bogată recoltă în care, luându-și toate precauțiile de rigoare, pornea de la premisa că aproximativ 23 de persoane ar visa să sărbătorească Anul Nou la Cotroceni. În realitate, doar 22 fiindcă, pentru moment, cel mai clar proiect politic al posibilului candidat Mircea Diaconu, susținut discret și, desigur, altruist- dezinteresat de Pro România și de ALDE că doar așa-i cunoaștem a fi pe domnii Ponta și Tăriceanu, fără nici cel mai mic angajament politic luat de ilustra lui persoană, ar fi acela de a muta Administrația Prezidențială din locul în care plănuise acum mai bine de 30 de ani să se așeze pentru fericirea națiunii Nicolae Ceaușescu și „sinistra lui soție”.
Luni dimineață mi-a fost dat să citesc pe Deskreport-¬ul d-lui Stelian Tănase un comentariu în care fostul președinte-director general eșuat și risipitor al Televiziunii Române susținea că are știință că vreo 29 de persoane ar nutri aceeași speranță. Situația avea să se schimbe chiar în cursul zilei când dl. Avram Iancu și-a anunțat retragerea.
Unii dintre aspiranții la statutul de prezidențiabil sunt binecunoscuți, pe alții nu îi știe nimeni. Poate că doar familia și vecinii lor de scară. La fel cum nimeni nu poate să spună câți vor reuși să strângă cele 200.000 de semnături de natură să le dea dreptul de a se înscrie în cursă. Care orice s-ar spune este ceva mai dură decât aceea în vederea obținerii șefiei unei asociații de locatari. Așa cum se pare că ar crede unii dintre ambuscații care sunt dispuși să își cheltuie timpul și banii doar pentru a se putea cândva lăuda în fața nepoților că era mai-mai să fie președinții României.
Aparent, stăm bine. Aparent, ceea ce se întâmplă e cum nu se poate mai firesc. Cetățenii României sunt cum nu se poate mai încrezători în valorile democrației, nu au nici cea mai mică îndoială că trăiesc într-o țară democratică și vor să își exercite nestingheriți nu doar dreptul de a alege, ci și pe acela de a fi aleși.
În realitate, ar trebui să cădem cum nu se poate mai serios pe gânduri și să ne întrebăm cum se face că la aproape 30 de ani de la Revoluție, la 29 de ani de la primele alegeri democratice din România postbelică, am reajuns în situația în care eram în lunile martie-aprilie-mai ale anului 1990. Când tot felul de ciudați, de la Iosipescu-Zambra la Brătianu-Cartof, dădeau inegalabile spectacole de stand up comedy în ipostaza de candidați la președinție. Cum a evoluat viața politică, cât de serioase, de solide sunt partidele politice din România încât s-a ajuns în situația ca și unele cu oarece pretenții să recurgă la serviciile unor extranei? Cum se face că în Statele Unite lupta pentru cea mai înaltă funcție se dă doar între două persoane, bune, proaste, în vreme ce în România care se pare că rămâne la stadiul de „democrație fragilă” vreo 29 de persoane dau buzna pentru a se manifesta în exercițiul si dă-i, si luptă?

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Cum se face că avem de unde alege?! În 90 se dădeau ceva biștari pentru candidați, să aibă cu toții șanse egale. S-or fi dând și acuma, în speranța deșartă a PSD că voturile din primul tur s-ar putea risipi suficient de mult pentru ca blonda să ajungă în turul doi, eventual ca Dan Bârnă.
    20 de candidați să fie, iar asta înseamnă deja cel puțin 4 milioane de semnături, adică vreo 40% dintre cei care votează în mod obișnuit la prezidențiale.
    Acum nu mai avem politicieni de carieră, formați la Moscova, cum era Iliescu, sau în cabinetul lui Dascalescu, cum a fost Băsescu, oameni care nu se pricepeau la nimic în afară de a munci cu arătătorul. Avem șansa unui al doilea mandat pentru Iohannis, un alt mod de a face politică. E greu să închizi cutia pandorei, deschisă de un altul, dar merită încercat.

  2. „…am reajuns în situația în care eram în lunile martie-aprilie-mai ale anului 1990”

    Din nefericire suntem martorii unei involuții a democrației românești.

    Criticile la adresa d-lui Băsescu nu țin cont de ușoara/timida evoloție a statului de drept din timpul mandatelor prezidențiale ale domniei-sale.

    Astăzi involuția se simte în Justiție, spre exemplu, (iar existența Secției Speciale reprezintă o involuție majoră), în instituții de forță precum „serviciile”, sau Poliția (să ne reamintim 10 august 2018 și încendierea autobuzelor regizată de Chițac-Diamandescu), rapacitatea jefuitorilor din averea publică precum în vremea FPS, în felul în care se legiferează și cum sunt interpretate Constituția și legile țării șamd.

    În context, senzația de întoarcere în timp este întărită de excelentul articol al d-lui Neculai Constantin Munteanu…

    • Constantin, ca de obicei sunt de acord cu afirmațiile dumneavoastră.
      Evoluția statului de drept a fost însă deosebit de însemnată la începutul primului sau mandat. Doar ca obișnuința domniei sale de a trage sforile din spatele cortinei a compromis totul. Instalarea unor miniștri agreați de domnia sa in cabinetul lui Tariceanu s-a soldat cu câteva succese imediate, dar încercările sale de instaurare a statului de drept s-au făcut pe ușa din dos și, în plus, au fost compromise de intențiile domniei sale de a folosi noile structuri moșite de al ca poliție politica împotriva adversarilor săi. Purtat de laurii câtorva succese facile, a încercat să își păcălească atât “prietenii” de la guvernare, cât și alegătorii, forțând niște anticipate ce i-ar fi adus, exclusiv domniei sale, mai multe puteri de facto. A fost momentul Doncafé totul a mers spre rău, iar toate acțiunile ulterioare ale actorilor politici își au motivarea in acel moment.
      Bădescu a arătat cum se face treaba, mixând pe victorii imediate, dar a pierdut din vedere posibilitatea unei alternante la guvernare, care sa joace după noile reguli instituite de domnia sa.

  3. Domnule, la mine in bloc s-a prasit de multa vreme o specie scarboasa de gandaci negri, care in fiecare primavara prolifereaza in mii de exemplare prin apartamente. Aia de la deratizare vin in fiecare an sa starpeasca, chipurile, si aceste scarboase vietati, dar ca un facut dupa fiecare sesiune de exterminare, vietatile cu aspect de alien cosmic revin in forta. Un tip cu doxa, care cunoaste problema, a zis: degeaba se face dezinfectie, daca nu se distruge cuiburile in care gandacii prolifereaza. La fel se pune problema si cu Ciuma Rosie care sfasie Romania de 30 de ani, dand mereu impresia ca tot ce se intampla in viata tarii este un „deja vu”. Fara deratizarea generala a Romaniei, domnule Moraru, si nepotii dv., peste ani, vor scrie la Contributors despre exact aceleasi grave probleme care ni se intampla noua in anul de gratie 2019.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro