Ca la fiecare rând de alegeri, auzim din partea celor care sunt implicați direct sau indirect în lupta pentru voturi că este « un moment decisiv », că « soartă țării pentru următorii 10 sau chiar 20 de ani » se joacă la urne. Exagerarea mizei duce în mod paradoxal la ignorarea adevăratelor mize pentru că acest exercițiu retoric e, prin faptul că-l auzim de fiecare dată în context electoral, incapabil să mai convingă pe cineva. Această exagerare, cumulată cu lipsa crescândă de credibilitate a discursului politic, duce la mărirea distanței între logica prevalentă la nivelul celor care cer votul față de logica celor care sunt chemați să voteze. Sigur, nu ne vom aștepta ca cei care guvernează să gândească similar cu cei care sunt guvernați, dar în momentul electoral trebuie să se producă o intersectare sau măcar o apropiere între cele două planuri: titularul teoretic al suveranității, cetățeanul, are, pentru o clipă, dreptul să decidă cine îl va guverna. Ne putem aștepta deci ca, măcar în apropierea alegerilor, partidele să facă un exercițiu de empatie în raport cu electoratul real sau potențial al fiecăruia. Partidele pretind totuși că reprezintă părți din societate, pentru a le convinge, sau măcar a le seduce în sensul acordării unui vot, se apleacă asupra problemelor specifice, produc soluții sau pretinse soluții care să răspundă nevoilor constatate. Competiția politică nu e numai în mod teoretic, ci și practic, o competiție între aceste soluții, al cărui arbitru e electoratul. Soluțiile propuse sunt adeseori pur retorice, totuși alegătorul își face o impresie, își acordă votul, iar agregarea acestor voturi produce mica minune a legitimității.
Cazul României nu e fundamental diferit. Nu pentru că am fi o mare democrație. Ci pentru că fabrica legitimității presupune acest moment electoral care, la rândul lui, impune a serie de reguli ale jocului. Ele pot fi parțial golite de conținut sau ocolite, dar, dacă momentul electoral e secătuit de substanță, și legitimitatea produsă va tinde spre zero. Clasa politică are nevoie de această legitimare, ceea ce o constrânge ca, într-un fel sau altul, să joace jocul. Asta nu transformă un regim într-unul cu adevărat democratic. În acest sens, cazul românesc e exemplar: secătuirea de resurse strict comerciale de la nivelul mass-media, dublată de compensarea lor prin schema Bani de la stat pentru Partidele parlamentare-Bani de la aceste Partide pentru mass-media elimină din joc « a Patra putere în stat ». Consecințele pentru pluralism fiind devastatoare între alegeri, când cristalizarea unei opoziții și a unei alternative raționale devine imposibilă, dar și în momentul electoral, pentru că instituțiile media nu mai sunt actorul esențial al necesarei intersecții de care am pomenit mai sus între discursul politic și preocupările alegătorilor.
Pentru politicienii care, între alegeri, au ghidat banii spre instituții media, această canalizare a unei forme de corupere a democrației va avea un efect pervers major. Acum ei cred că, în cel mai rău caz, aceste instituții media își pierd credibilitatea. Nu-i mai ajută, dar nici nu li se pot opune cu succes. De fapt, pierderea mare va fi chiar pentru partidele care s-au complăcut într-un joc nefiresc. Un joc care agravează secretomania specifică tipului de regim din vremea președintelui Iohannis. Societatea e sub-informată (ca să folosesc un eufemism), dar asta face ca și semnalele pe care societatea vrea să le dea politicului sunt mai greu de interpretat. Canalul de comunicare e obstrucționat în ambele direcții, iar oamenii politici intră în anul electoral cu o înțelegere limitată a proceselor ce au loc în interiorul societății.
Cum poate un om politic să ofere o direcție unei societăți pe care nu o înțelege? La nivelul partidelor, dar și al aspiranților la postul prezidențial, această ne-înțelegere e manifestă și ne face să spunem că momentul electoral în sine e trăit de guvernanți în acest an nu ca o șansă de re-legitimare, ci ca o criză în sine. Criză de idei, de programe, de identitate politică. Criză evident de lideri, criză de strategie coerentă și deci de credibilitate: niciodată nu au existat mai multe scene mediatice, mai multe locuri de exprimare și multiplicare a unui discurs politic, dar niciodată sentimentul de inadecvare, sau chiar de vid politic, de lipsă de alternativă, nu a fost mai mare. Priviți aceste canale, de la televiziuni la site-urile prietene, trecând evident prin rețelele sociale: politicienii vorbesc aproape exclusiv despre ei înșiși. Și nu pentru că sunt toți narcisici, ci pentru că nu au altceva de spus.
Politica dintre alegeri a fost redusă la un mare bazar de mici orgolii personale. Dar bazarul e gol. Lipsesc cumpărătorii. Majoritatea sondajelor nu ne spun câți alegători au o preferință politică. PSD e mândru că are 30%, dar când te uiți mai bine are mai puțin de o treime din jumătatea celor intervievați, chiar dacă spre momentul electoral procentul celor care își exprimă o opțiune tinde să crească. Mulți dintre cei care declară că vor sigur să meargă la vot fac totuși parte din categoria celor care nu au încă o opțiune politică. Așteaptă ceva din partea partidelor, așteaptă poate o minune. Îl așteaptă pe Godot. Care nu vine, dar momentul electoral vine.
A fost totdeauna așa după 1989? Putem rapid identifica câteva etape. În anii 1990 rolul mass-media ca interfață politic/societate era cu mult mai important: impunea subiecte, promova unii lideri politici, descalifica alții. În 1990, 1992 și 1996 prezidențialele și parlamentarele sunt dominate de raportul frică de schimbare/speranța schimbării, dar dacă te uiți mai bine există programe și identități politice care se afirmă, care joacă un rol de mobilizare electorală.
După ce mistica politică a primei alternanțe s-a consumat, a urmat a doua etapă, în care putem vorbi despre o personalizare a politicii: dincolo de președintele-fondator Iliescu, lumea asculta cu interes discursul unor Isărescu (prim-ministru și candidat la prezidențiale 2000), Stolojan (candidat la prezidențial 2000, apoi președinte PNL și iar efemer candidat 2004), Adrian Năstase (prim-ministru președinte PSD, candidat 2004), Traian Băsescu (primar general, președinte PD, șef al statului), Călin Popescu Tăriceanu (prim-ministru președinte PNL), Crin Antonescu (președinte PNL, candidat 2009, șef al statului interimar, 2012). În mare, între 2000 și 2014 clasa politică se folosește de luptele simbolice și de o parte din actorii politici ai primului deceniu. Pe lângă alegeri, intrarea în UE e un factor de legitimare pentru toți actorii importanți. Personalizarea vieții politice e semnul devitalizării partidelor și al îndepărtării lor de societate, dar capacitățile oratorice ale actorilor politici citați mai sus au creat un decor politic acceptabil: există o viață politică, iar societatea are sau crede că are repere pentru a o înțelege.
Personalizarea era susținută de un eșafodaj simbolic-ideatic. Până și la sfârșitul acești perioade, o alianță anti-Băsescu, USL, simte nevoia să se legitimeze cu proiecte clar identificabile: schimbarea constituției, regionalizarea, în plan extern accente, deja, euro-sceptice. Totuși partidele fuseseră golite de conținut, dorința lor de a merge spre societate a rămas nulă, se bazau pe locomotive, apoi au fost decimate de lupta împotriva corupției: a devenit periculos să fi locomotivă.
Un fost șef operativ de serviciu secret a declarat mai târziu că politicienii veneau spre servicii. În lipsa partidelor, statul că s-a gândit că se poate guverna singur. Oricum, fie ceva era putred în paradigma personalizării, fie electoratul pur și simplu s-a plictisit. Sau ambele. Iohannis e semnul spectaculos al dorinței de a depăși etapa personalizării. Eșecurile politice și morale ale președinților PSD Victor Ponta și Liviu Dragnea confirmă și ele intrarea în noua etapă. Militarizarea produsă în sillage-ul combaterii corupției și a incapacității partidelor de a-și îndeplini funcțiile constituționale e una din explicații și caracteristici ale noii etape, dar nu singura. Victoriile lui Iohannis din 2014 și mai ales 2019 sunt rezultatul unei noi normalități a sistemului nostru politic: șeful statului înțelege că discursul politic nu mai e credibil, deci abdică de la rolul său de reper. Când încearcă să influențeze electoratul, la legislativele din 2016, eșecul e usturător. Arma discursului apare contra-productivă.
Vor semăna alegerile din 2024 cu cele din perioada de după 2012? Răspunsul la întrebarea aceasta depinde de strategiile partidelor, dar și de pulsiunile unui electorat a cărui dorință de schimbare e azi prea puțin luată în considerare. Întoarcerea la personalizare pare favorizată de faptul că, după 2004, e prima dată când prezidențialele și parlamentarele se organizează în aceeași perioadă. Totuși peisajul liderilor de partid nu încurajează această ipoteză. Premierul-președinte PSD Ciolacu, în ciuda resurselor utilizate, nu decolează și mai ales are perspective să se erodeze, președintele PNL Ciucă e plauzibil exclusiv în paradigma unui pas înainte spre militarizare, președintele USR Drulă încă nu s-a lansat, iar ezitarea în sine riscă să-l transforme în perdant înainte de a se lansa. Cuplul dihotomic Simion-Șoșoacă își împarte electoratul și nu poate singur reprezenta o personalizarea a scenei politice, mai degrabă sunt contra-exemple. Este adevărat că poziția lor în sondaje arată că a reapărut o semnificativă cerere pentru personalități politice percepute ca puternice, dar demersul și succesul relativ al celor doi se bazează mai ales pe un tip de discurs politic transgresiv, care polarizează votul de protest.
Taboul actual nu ne incită să credem că va exista o re-personalizare, totuși există ipoteza apariției unor noi actori: AUR și chiar USR pot veni cu candidați din afara partidului, apoi există auto-promovarea lui Mircea Geoană, unii îl văd chiar drept candidat-salvator al PNL, azi nimic nu mai pare imposibil. În fine, rămâne Codruța Koveși, despre care se vorbește prea puțin, probabil pentru că mulți încă minimizează scorul potențial al AUR. Ori nemulțumirea socială ce AUR poate canaliza are o componentă propriu-zis politică, de contestare a clasei politice, ceea ce face ca ascensiunea AUR să nu poată fi limitată atacând demersul său ideologic, ci doar prezentând o alternativă, o altă variantă de canalizare a sentimentului anti-clasă politică. Sunt multe argumente împotriva fostului procuror șef DNA, dar rămâne un mit, și tentația e mare de a utiliza miturile, mai ales când nu ai alte resurse de identitate politică.
Deși ar exista motive serioase pentru o repersonalizare a luptei electorale, e posibil ca principalele partide să joace inerțial partitura 2024, o situație care va favoriza culoarul AUR, nu pentru că acesta ar avea lideri credibili, ci pentru că e singurul care are o strategie de mobilizare la nivel social. Alianța din jurul USR deja nu mai are timp pentru așa ceva și doar o locomotivă o poate lansa cu adevărat. PSD își pregătește deja o super-dominație la nivel local și nu-și închipuie că mai poate pierde încă patru ani de guvernare. PNL, aflăm din Libertatea, are altă grijă: cum să convingă PSD că e bine să facă liste comune. Greu de convins! Și semn că, în ciuda lansării de PNL unui sondaj în care sunt la 20% (a se citit: așa vor să apară în acest moment), înțelegem că, deși nu mai au premierul, după 10 ani de Iohannis la alegerile succesive din 2024 au toate șansele să fie principala țintă a nemulțumirii populare. (Articol apărut pe senspolitic.ro)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mai întâi, poporul român (dar și europenii…) s-au cam săturat de democrația clasică (devenită, din cauza mas-media, un fel de vorbă goală și de tragere pe sfoară…). Se caută ALTE soluții antisistem peste tot, de exemplu autoritarisme tip AUR sau anarhisme tip USR.
În al doilea rând, nici partidele politice, nici mas-media NU trebuie să primească bani de la stat, asta fiind, da, o lovitură dată mecanismelor democratice. Deja o cârdășie între partide și mass-media este o realitate odioasă.
În al treilea rând, cred că o lege a obligativității votului este necesară, mai ales în acest moment de inflexiune a societăților democratice.
În fine, o observație: parcă niciodată nu am avut o clasă politică așa de slabă și iresponsabilă. Dar ăștia sunt, cu ăștia defilăm…
„o lege a obligativității votului ”
Cand o sa ai si o lege a obligativitatii indeplinirii promisiunilor electorale cu care ai castigat alegerile.
Altfel se numeste inselaciune. Totusi nici asta nu e o problema , au mai fost cazuri si s-au rezolvat cu ghilotina si cu lagarele. Intre timp tehnologia a facut progrese. Lucrurile se vor schiba nu prin vot ci prin violenta. Zidul de la Targoviste e tot acolo, mai poate fi folosit.
Geoana si PNL?!
Apropo de cumpararea mass-media, ma amuza cum tot apare in presa (platita) numele lui Burduja, care nu a realizat nimic si pare a miza doar pe proiecte perdante. PNLul e un partid care nu isi justifica existenta, un fel de PSD-lite (in limbaj mai putin formal) care si-a abandonat electoratul.
Mi-a placut expresia „in sillage-ul” ca m-a dus cu gindul la „In the wake of Poseidon”:) Sillage exista si pe romaneste ca „siaj”.
Altfel, daca nu avem nicun fel de asteptari pozitive de la politicieni, si nici de la electorat, o sa fie amuzant de privit detasat alegerile de anul acesta.
Fantele cu pantaloni rosii, Costin Georgescu, e mai putin vehiculat de AUR; dl istoric, sef al academiei cu trecut de informator, poate intra in cursa cu mari sanse, samd. Om trai si om vedea …
Chestia cu Geoană, Ciolos, etc candidați PNL la prezidențiale sunt niște fake-news-uri ticăloase ale progresiștilor din USR.
Dacă PNL l-a pus in fruntea statului pe Iohannis cu proiectul de țara “România educata”, cum explica PNL boicotarea “needucatilor ” Nicușor Dan și Clotilde Armand și sprijinirea (direct sau ascuns) a “olimpicei” Gabriela Firea?
Geniala analiza! Din acest tablou politic prezent, se contureaza imaginea reala (macabra) care va caracteriza de fapt urmatorii ani. Momentan, inca persista in acest tablou partide care odata reprezentau speranta noastra, dar care vor disparea dupa alegeri, iar imaginea lor se va estompa atat de mult, incat vor deveni doar niste umbre abia vizibile. PNL si USR vor fi astfel de partide care risca sa dispara de pe scena politica sau sa fie inghitite de celelalte partide, asa precum inghite o amoeba particule mai mici. Este limpede ca PSD si AUR/SOS vor prinde „culoare” in noul tablou, care cu greu va mai putea fi privit fara un pasaport valabil sau bilete de avion deja cumparate spre alte zari mai limpezi. Este posibil sa repetam scenariul anului 2000 sau poate ca nu. Insa, suntem cu adevarat intr-o criza, din moment ce astazi ne rugam sa castige macar niste partide care nu vor scoate Romania de pe orbita occidentului.
https://economie.hotnews.ro/stiri-energie-26812783-sef-autoritate-importanta-dupa-multi-ani-fara-ocupatie-facultate-terminata-36-ani-cine-conduce-entitatea-care-reglementa-investitii-miliarde-euro-energia-eoliana-offshore.htm
Alt incompetent PNList. De PSD Nu vorbesc pentru ca ei nu pretind a fi ceea ce nu sint.
In conditiile in care PSD/PNL nu au in simbioza AUR/UDMR o opozitie acceptabila, iar alianta USR/PMP/FD cara pacatul originar al USR-Barna de a abandona guvernarea, cred ca o solutie pentru iesirea din “alegerile ca o criza” este sustinerea independentilor: Nicusor Dan, Mircea Geoana, Elena Lasconi.
P.S.
Este important ca lumea sa realizeze ca independenti ca cei trei mentionati mai sus sunt alt aluat decat artificialele holograme subversive ce proiectau “independentii” de carton pe stil vechi de tip Oprescu sau Diaconu,
Mircea Geoana e o creatura a PSDului care pt mine nu are alta calitate decit ca a stat la concertul lui Chick Corea de la Sala Palatului la citeva rinduri in spatele meu:) Un presedinte care cica a pierdut din cauza „flacarii violet”?!
Pe de alta parte l-am votat pe Iohannis care a deceptionat crunt. Probabil ca daca Romania progreseaza e in ciuda, si nu datorita, politicienilor ei.
Nicusor are un CV onorabil. L-as vota in special in dauna unor Ciolacu sau Mos Teaca.
Geoana este cea mai buna garantie pentru mantinerea directiei politicii externe a Ro, dintre candidati prezidentiabili anuntati/ghiciti pana acum.
Din interiorul partidelor, Boc ar fi singurul candidat cu profilul si competentele necesare pe care il vad eu. Un tandem Pres/PM Geoana-Boc ar fi ideal pentru stadiul actual de reconstructie a Ro dupa 50 de ani de Cortina de Fier, 30 de ani de recuperare a decalajului si cu un razboi declansat de o Rusie revansarda la granita.
Un Presedinte semi-independent ca Geoana ar fi un semnal clar adresat clasei politice ca nivelul general de educatie si abilitate al politicianului si al legiuitorului roman trebuie modificat si pus de acord cu cerintele de reprezentare onorabila in UE si de creare de legi compatibile cu cele din UE, legi care sa protejeze in acelasi timp atuurile economiei si culturii romanesti in interiorul Uniunii. Intr-un fel, #RomaniaEducata, planul de tara neindeplinit azi al lui Iohannis. Penibilitati ca #MazarendFazar-Presedinte, Oprescu/Firea/Mazare/Funar -primari, Grapini/Sosoaca/Diaconu in PE, ministri ca Daea/Stanescu/Iordache/Marga/Mang trebuie sa devina imposibile.
Nicusor Dan va deveni un candidat solid la prezidentiale in cazul in care castiga PMB in 2024 si reuseste in decursul mandatului transformarea ireversibila a Bucurestiului intr-o capitala europeana de sec XXI , de prestigiul celui avut in perioada interbelica.
” titularul teoretic al suveranității, cetățeanul, are, pentru o clipă, dreptul să decidă cine îl va guverna.”
Cum vrea alesul. Nu ma intereseaza cine ma va guverna , ma intereseaza cum ma va guverna. Alesul are toata puterea si nici o obligatie sau raspundere. De ce as alege pe unul anume si nu pe altul ?
Pina nu este formalizata raspunderea civila , penala , materiala , financiara a alesului, pentru deciziile lui obligatorii pentru tine, trebuie sa fii dus cu plua sa alegi pe unul si sa-i dai puterea de a-ti face ce vrea muschiul lui fara nici un mijloc de a-l responsabiliza.
Deocamdata, cei care ne conduc au ramas fara bani!
E vineri, 12 ian 2024, ora 14,30 si banii de pensie nu au fost virati in conturi (limita e 12/13 ale lunii; cum 13 e sambata… si cum vinerea e zi scurta…)
“ Alegerile resimțite ca o criză” este echivalentul sociologilor cu “Romania este pe un drum gresit”.
Solutii exista, indicatoare ale traseului corect gasesti la tot pasul:
1. Europarlamentare: Dragos Tudorache, Siegfried Muresan.
2. Locale: Nicusor Dan, Clotilde Armand.
3. Parlamentare: fara AUR, fara Sosoaxa.
4. Prezidentiale: Geoana
P.S.
Exista si sageti cate imping spre prapastie: zilele astea, mie cea mai periculoasa mi se oare Burduja, ministrul care vrea sa lase de izbeliste energia (dubios momentul ales de ministrul celui mai important sector economic din 2024 ca sa indice ca vrea sa-si ia talpasita spre un post unde nu poate decat fragiliza propriul partid si deturna cele mai ambitioase si coerente proiecte administrative din Bucuresti de la Basescu incoace). Burduja ii face partie lui Firea si impinge astfel PNL spre un dezastru la parlamentare, alienand, zic eu, majoritatea alegatorilor PNL din Bucuresti..
Geoana este optiunea Hyperion.
Avem nevoie de un sef de Stat care sa isi consulte consilierii dar pe care sa il duca si mintea proprie sa inteleaga incotro merge lumea si ce presupune incheierea unor acorduri nimicitoare pentru Europa intre China Nigeria , Singapore, Africa de Sud.
https://www.agenceecofin.com/investissement/3008-111256-winning-international-group-plaide-en-faveur-de-relations-economiques-gagnant-gagnant-lors-de-l-africa-singapore-business-forum
Sa aiba forta si tactica eleganta de a-i pune pe Ursulieni la mantinela pentru a detine pukul si marca cat mai multe puncte in favoarea Romaniei.
Si Iohannis si Geoana sunt doar niste figuranti fotogenici.
Sa nu uit, astazi este ultima zi cand Universitatea Hyperion strange fonduri pentru copiii nevoiasi.
Am inteles, nu-ti place Geoana. Nici de Ursula si nici de ursulieni. Ai tu in vedere un drum anume pentru iesirea din “alegerile-criza”? Ca De Bruyne nu joaca pentru Ro…
Am contactat poștașul . Pensia imi vine luni, 15 ian 2024 ora 12. Promisiunea era pe data de 8 ian.ASADAR despre promisiuni vreau sa zic.Sunt sătul de ele pînă peste cap.Am ajuns să numărăm zilele celui de-al 35-lea an de promisiuni si de răbdări,dar și vîrsta mi-o număr cu alt …prefix (8 ! CARE VA SĂ ZICĂ ) Si uite așa,din promisiune în promisiune mi-a trecut viata pe dinainte.E mult,e putin ?Stie cineva ce , pe cine și spre ce se guvernează ? NU !! Personalizare ? care ? Partide ? care . că astea nu-s ?OPORTUNISM CU CARUL ! Nici măcar cu teleguța ! TOTI VREM,TOTI STIM , TOTI PUTEM .Oare nu ne mintim și pe noi și pe alții ? ACUM E MOMENTUL !! Care moment,neamule ,cînd noi nici cei din 1918 nu am rămas , Fără BASARABIA si fără 35 de milioane de suflete românești nu contam in fata nimanui !! Unii fug afară, alții pier lăuntru, două generații bolmojite/ Cîte să mai treacă să ne fie casa, CASĂ și masa MASĂ?… Doamne ajută-i pe români !… AMIN !
https://m.zf.ro/burse-fonduri-mutuale/cine-sunt-cei-responsabili-de-situatia-in-care-a-ajuns-romaero-22230000
Inca un exemplu de management de stat in Romania …
Dintre slute de cotarge, ce-și înaltă clonturile, cât de tare le vor sparge urnele și voturile? Un lucru este cert, din grămada de partide cu”doctrine”, „ideologii”, „plat-forme”, „proiecte”, cocarde, unele vor străluci o clipă pe bolta politicii daco-romane-danubiano-pontice. Altele, de bloc, de breloc, de eprubeta etc., nici nu vor apuca sa sclipească, căci vor pieri fulgerător. Or, partidele, ca și plantele, au destinul lor. Unele se nasc și mor, deopotrivă cu arbuștii rahitici… Altele, mai gălăgioase și mai bănoase, stigmatizanf semenii ori traficând iluzii, sabotând viitorul european cu râsul ăla sinistru din filmele cu Dracula, țes o pânză deasa ce întunecă mințile și viața cetățenilor. Cele mai infecte creaturi, crescute la școală perversități, o școală rusească care nu admite nici respect față de cele promise, față de cele sfinte, sunt „aur” și sos -ul. Seamănă între ele. Au multe asemănări cu o ginta de sălbatici, sângerați de scărpinătură și de Scabia lui Damocles. Iată de ce Simion și Sosoaca au orgoliul unor căpetenii trufașe. Ce este adevărat despre căpetenii, este adevărat despre „secte”-le lor. Anticipez că în 2024 Casa Poporului se va umple ochi cu patrioți de caverna, cu naționaliști de tavernă și cu unioniști de grotă. Vor urma alți patru ani de răgete con-fort-abile, încât Moldova, Ardealul și Țara Românească se vor cutremura de strigăte: „Hoții!”, „Fara străini…!”, „Să moara capra” Etc. Adevărul e că mulți încă nu pot vedea, pentru a judeca necruțător, ceea ce se ascunde sub masca fiecăruia. E drept, aur și sos vor incerca, prost-electoral, o șușanea pe ritmuri de manea…Și se vor face de muci. Căci ei sunt cei mai suveranisti dintre neanderthalieni, cei mai naționaliști dintre klingonieni și cei mai iubiți pământeni dintre marțieni. Va fi ca la bal mascat. Când toată lumea le va scoate măștile hlizande, se va termina cu distracția, cu desfrânarea și viclenia. Bobarnacul destinului! Acel deget ridicat sau coborât, care, in arena, grațiază sau condamnă… Ce s-a ales de ALDE, de Pro-Romania. Doar niste inscripții obscure peste care se așează praful ca o pedeapsa. Și aur, și sos vor fi șterse de pe fața pământului ca niste capatane de varză. Vai, vor plânge de supărare până și fiarele cele mai atroce din îndepărtata junglă.
Am si eu intrebarile mele:
1. Puric cu cine voteaza?
2. Dana Budeanu cui o sa i se alature?
3. Linoleumul … pardon … Parchetul European de cine o sa fie condus?
:))
Puric nu si-ar asuma nicio responsabilitate politica. Dansul isi expune si vinde scump imaginea de patriot .Scrie si publica la mai multe maini si isi manifesta evlavia demn, modest si secvential .
Nu putem conta pe Maestru.
Dana Budeanu este o Sosoaca 2, deci…
Kovesi s-a dedulcit la reuniuni mai cu staif si inghionteala de la Bucuresti cred ca o exclude mental.
Suntem conduși de marxistii stangisti, iar fascistii se pregătesc sa vina la putere. Încă un mandat cu Ursula la Comisie și UE va ajunge intr-o criza cum n-a fost demult. Stânga marxista nu se lasă dusa ușor și nu vrea sa fie înlocuită de partidele de centru, echilibrate. Soluția o reprezinta partidele echilibrate, ai căror lideri nu urmează ideologiile extreme.
In actualul context european AUR ul il vor impune cine nici nu ne-am astepta , respectiv USRistii
De ce? Pentru ca acest partid este emanatia Renew Europe al carui sef nu a fost altul decat
Stéphane Séjourné actualul Ministru ptr Europa si Ministru de Externe al Frantei ,fost soț al actualului Prim Ministru Attal.
Evident ca membrii USR nu sunt in mod obligatoriu adepti ai optiunilor sentimental sexuale ale fostului consilier al socialistului Domnique Strauss Kahn ( mare partuzar ) si sef al formatiunii Renew Europe, dar cum alegatorii romani sunt bisericosi si traditionalisti, vor risca optiunea AUR.
Triste perspective.
https://www.europarl.europa.eu/meps/ro/search/advanced?euPoliticalGroupBodyRefNum=5704&countryCode=RO
@Clement
Ati trecut la critica maraita a performantelor elitelor franceze care se mandresc cu cuceririle de femei frumoase?
Sau va dedati la anti-puritansime?
Intentionati sa propuneti centuri de castitate produse in UE de exemplu in Irlanda, Italia, Spania sau subventionarea statului a refacerii de himen?
:))
Cine crede ca Ursula este de stânga n-a înțeles mare lucru din ce se întâmplă azi în EU.
E clar. Voi vota la orele 19.50 cu Diaanaaa soasosca, … Că să nu pierd avionul de orele 10, și că să nu mă prindă NAREA SCHIMBARE, in Ro
Aștept cu mare interes alegerile.
Cine o poate opri pe aceasta dictatoare si prima „doamna” corupta a UE care conduce doar prin decrete? Aveti aici o prezentare a situatiei: https://www.g4media.ro/politico-o-poate-opri-cineva-pe-regina-ursula.html
Ceteateanul european nu prea este interesat de ce intampla la nivelul Comisiei si nu prea are habar de mega-scandalurile de coruptie in care au fost implicate institutiile UE, insa anul acesta toti se vor mobiliza la urne pentru ca simt pericolul si stiu despre toate aceste lucruri. In ziua in care ne vom alege seful Comisiei Europene, in urma unor campanii electorale si dezbateri serioase, atunci ne vom asuma alegerile in urma votului fiecarui cetatean european. Pana atunci, astfel de indivizi obscuri parasutati la vrful UE, precum aceasta Ursula, nu mai au ce cauta la conducerea institutiilor europene. Cine o tine pe asta la putere? Rusia? China? Eu vad in aceasta „regina” de carton trimisul lui Putin la Bruxelles, la fel cum au mai existat si in trecut astfel de „cartite” KGB-iste la varful CE (ex: Romano Prodi).
Agricultorii si sustinatorii acestora sunt primii, sper sa urmeze si restul „masei amorfe”
Pe Ursula Gertrude Albrecht stranepoata lui Carl Albrecht patrician al negustorilor de Bumbac din Hanovra inrudit cu familia Ladson (puternici plantatori de bumbac din Carolina de Sud ) descendenta din Tomas Jefferson, nu o deztepeneste nimeni din jiltul pentru care au pregatit-o mentorii sai printre care se numara si Ernst Karl Julius Albrecht redactor al Tratatului de la Roma, tatal Ursulei .
UVL este medic epidemiolog iar sotul sau, Heiko von der Leyen este PDG al ORGENESIS.
“ …președintele USR Drulă încă nu s-a lansat, iar ezitarea în sine riscă să-l transforme în perdant înainte de a se lansa.”
Presedintele Drula s-a lansat asta-seara in sustinerea neomineriadei. Ce dezamagire! In loc sa separe cererile agricultorilor de galceava tokesilor pe stil nou, Drula ii pune pe toti in aceeasi oala si reuseste sa se transforme instantaneu intr-o simpla voce de terta care tine bazul solistului Simion.
Andrus, Simion, Sosoaca si Drula, uffff ce cor de afoni!
“ Premierul-președinte PSD Ciolacu, în ciuda resurselor utilizate, nu decolează și mai ales are perspective să se erodeze,”
Actualul presedinte al PSD trebuie recompensat pentru meritul de a fi confiscat supratoxicului Dragnea fraiele partidului si mai ales ale tarii. Totusi, functia de Președinte al Romaniei nu i se potriveste deloc lui Ciolacu. Sper sa aiba intelepciunea sa nu candideze. Misiunea lui Ciolacu la PSD nu se poate considera incheiata pana cand acolitii lui Dragnea nu vor lua calea TV-bucatarului neaos: in vreo bucatarie periferica.