Adrian Moraru de la Institutul de Politici Publice a lansat la un moment dat o idee: statul nu ar trebui să aibă dreptul de a-ți cere o hârtie (document, certificat, cazier, nu-stiu-ce dovadă) care se află deja în posesia lui. De exemplu dacă un minister are nevoie de o informație, să nu te pună pe tine să umbli după ea la primărie ci să o ia direct de acolo. În București și în orașele țării alegăm toți ca bezmeticii cu hârtii la subraț de la o instituție la alta. Pierdem ore întregi în trafic și pe la cozi ca să demonstrăm statului că suntem curați financiar, că am plătit la zi impozite și taxe sau că existăm (ni se cere certificat constatator de la registrul comerțului!!).
De ce trebuie ca eu cetățean contribuitor să fiu link-ul din dintre instituțiile statului. De ce să fiu eu acela care îndeplinește funcția de comunicare dintre instituțiile statului? Și asta pe banii mei, pe timpul meu, pe nervii mei. Costurile poverii administrative sunt imense și se calculează în carburant, hârtie, toner, timp mort (nemuncit productiv) și stres. Adică în bani. Inmultiti toate astea cu numarul afacerilor din Romania, cu numarul cetatenilor care vor sa-si cumpere sau vanda vreo proprietate sau sa-si inmatriculeze o masina, sau care vor sa construiasca ceva. Or sa resutle sume astronomice.
Și nu vorbesc doar despre faptul că trebuie să le ducem hârtii ci și de faptul că sunt multe hârtii și multe redundanțe. Si nu e vorba doar de un drum ci de cel puțin două, pentru că hârtiile nu se eliberează pe loc. Prima dată depui cererea, a doua oară aduci documentația completă iar a treia oară ridici hârtia pe care urmează să o depui la autoritatea publică care ți-o cere. Asta dacă ai noroc și cunoști „procedurile”.
Ei bine, pentru ca să primești o hârtie de la ei, trebuie să mai duci alte cinci hârtii de acasă, ceea ce-ți multiplică costurile. De exemplu, ca să iau o adeverință de la administrația finanțelor locale trebuie să le duc o cerere, o împuternicire prin care mă împuternicesc să scriu cererea și să ridic adeverința de la ei, copia buletinului, copii de pe actele firmei, un timbru fiscal de la posta și ultima balanță. Pentru balanță trebuie să mă văd cu contabila (am externalizat contabilitatea) să-mi de balanța semnată și de ea. Este absurd!!! Procedura se repetă dacă vreau același lucru de la ANAF.
Nu pot să înțeleg cum nimeni din SISTEM nu face o analiză cost-beneficiu și să afle că o bază de date integrată costă infinit mai puțin decât acest efort colectiv inutil de la nivel național.
Știați că avem o țintă europeană asumată în 2007 al accederea în UE, astfel încât până în 2012 să reducem povara administrativă cu 25%? Credeți că s-a făcut ceva în acest sens? Statul asta nereformat își bate joc de noi. Privirea bolândă al funcționarei căreia încerc să-i explic redundanțele mă scoate din sărite. Zice că am ceva personal cu ea. Îmi spune că nu ea a făcut SISTEMUL și să vorbesc cu șeful ei, iar șeful ei îmi spune că așa e legea. Iar când îi spun funcționarei că ea este interfața dintre instituție și mine și că ar trebui să preia nemulțumirile noastre (feed-back-ul) și să le transmită mai departe se uită la mine de parcă sunt picat din lună și vreau să o las fără slujbă. Ea e o simplă victimă cu ochi mari și goi, plătită prost și care n-are un cuvânt de spus. Iar șeful e la fel ca ea, doar cu mai mult tupeu pe care în întoarce spre mine și nu-l folosește pentru a trimite informații „mai sus” și să îmbunătățească SISTEMUL din care își câștigă pâinea. Iar cei de mai sus sunt așa cum știți că sunt.
Și vă mai spun că tot nu o sa-i las în pace cât ei nu mă vor lăsa pe mine.
„Nu pot să înțeleg cum nimeni din SISTEM nu face o analiză cost-beneficiu și să afle că o bază de date integrată costă infinit mai puțin decât acest efort colectiv inutil de la nivel național.”
Daca faceti aceasta constatare in mod serios, atunci, da, trebuie sa fiu de acord cu dvs. – n-ati inteles de ce exista si cum functioneaza ceea ce numiti SISTEMUL.
@ CD
Cand zic SISTEMUL, folosec acest termen in mod peiorativ. Termenul, suprafolosit astazi atunci cand nu vrei sa fi prea specific, si-a pierdut conatatia initiala. Un sistem- fie el si birocratic – are are trei parti principale: intrarile (resursele precum sunt banii, infrastructura, oamenii, salariile timpul, etc) , procesul (ceea ce se intampla in interiorul sau) si iersirile (serviciile publice). Ei bine, problema noastra este ca iesirile sunt nesatisfacatoare in raport cu intrarile. Rezulta ca e ceva stricat in interior, procesul…
nea Ciucu are perfecta dreptate, in Ge nu exista asa ceva!
http://www.hotnews.ro/stiri-international-7986690-germania-cartea-neagra-risipei-bani-publici.htm?cfat=
„Nu pot să înțeleg cum nimeni din SISTEM nu face o analiză cost-beneficiu și să afle că o bază de date integrată costă infinit mai puțin decât acest efort colectiv inutil de la nivel național.”
asta-i o naivitate. principala menire a unei birocratii e sa-si autojustifice existenta
@ Vali.
Nu-i o naivitate, si sa ma explic. Sunt multi functionari publici de conducere (sau inalti functionari publici) care au auzit de analiza cost-beneficiu. Aceasta este un „must” pentru un sistem public modern: orice serviciu livrat are nevoie de o minimala analiza cost beneficu in ceea ce in literatura de specialitate (politici publice) se numeste evaluare de impact sau evaluare ex-ante.
Ne-am obisnuit noi sa spunem ca menirea de a fi a birocratiei este de a creste, autoreproduce si autojustifica. Asta era o maxima pe care am mai citit-o si din pacate nu-mi amintesc autorul, in fine era un clasic…
Ei bine, eu sunt un capitalist „indoctrinat” (cum ne numea cineva astazi pe aici), un neoliberal convins si da-mi voie sa-ti spun cum vedea lucrurile, in mod utilitarist, unul dintre clasicii mei preferati, JS Mill utilitaristul. Mill spunea ca ratiunea de a fi a unei institutii este direct proportionala cu „cantitatea” de bine pe care o aduce societatii (oameniulor in calitate de beneficiari). Si eu cred cam acelasi lucru. Cand e vorba de o reforma pe mine ma intereseaza serviciile publice care reies in urma ei, mai putin ce se intampla cu resursele umane si soarta acestora. Este daca vreti, cazul educatiei. Dar aste este o alta discutie asupra careia voi reveni ca uite ca … m-am luat singur cu vorba.
ciprian, sunt total de acord cu tine… si cu mill, numai ca, vezi tu, acei functionari publici de conducere de care zici tu, chiar daca au auzit de mill sau de analiza cost-beneficii, nu le pasa de ‘prostiile’ astea. ei sunt rotite importante ale unui mecanism ce nu are ca finalitate ‘cantitatea’ de bine oferita societatii, ci ‘cantitatea’ de bine oferita unei retele clientelare. or, aceasta retea clientelara, existenta in romania dintotdeauna. tocmai de acest ‘efort colectiv inutil de la nivel național’ are nevoie. iar asta pentru ca toatya povestea inseamna multi bani. din puctul meu de vedere, activitatile (reduse fata de ceea ce se face acum) financiare ale statului ar putea fi preluate de firme private. visez, cred…
ca anecdota, mi-am amintit cum a inteles directia finantelor publice iasi sa se informatizeze, pe la mijlocul anilor ’90. daca inainte stateai la o coada si plateai ce aveai de platit, dupa ‘informatizare’, mai stateai la o coada, la alt ghiseu, ‘sa te bage in calculator’. de atunci si pana acum, numarul de functionari publici s-a dublat…
:) Inteleg.
Si am spus ca nu o sa-i las. Nu stiu daca iti aduci aminte de nebunia din vara, cu greva fiscala, cu Cristian Ghinea, petitiile etc. Atunci am promis ca vom pune pe picioare alianta Platitorilor de Taxe Romania (dupa modelul taxpayers alliance din GB) Atunci s-a format un grup de initiativa destul de serios format din oameni diversi din media, ong si afaceri. Prestitul si onorabilul grup s-a intalnit de atunci de mai multe ori. Am depus o cerere la un finantator sa ne ajute sa formalizam miscarea (acum doar grup informal), caci este o initiativa de tip societate civila in cel mai pur inteles al cuvantului. In fine am facut mai multi pasi… si cateva mici investitii. Ideea este ca APT va fi o organizatie deschisa tuturor acelora care se simt scuipati in fata de stat pe banii lor. Asta promit! Dar va fi si o organizatie veninoasa cu mojicia din sistemul public, incompetenta, risipa cheltuielilor s.a.m.d. O sa atacam pe toate fronturile, inclusiv in justitie.
E nevoie mare de wach dog pe cheltuielile publice, de think-tank pe planificare bugetară si fiscalitate. De aceea am spus ca nu-i las si nu-i las. O sa fac ceva in sensul acesta si nu sunt singur.
Where do I sign up?
Imi ofer limitatele talente de idiot-slapping cu mare placere.
De ANI de zile intreb unde e watchdogul asta la noi?
Avem la dispozitie internetul, ai mai cea resursa din toate timpurile. Aveam la un momentdat o idee de site: http://www.adoptaunbugetar.ro in care oricine ar putea prezenta videoclipuri filmate cu telefonul din dotare al contactului cu bugetarul preferat.
PS: Vreau sa-mi fac un tricou cu inscriptia: John Stuart Mill Is My Homeboy :p
Unu si pentru mine.
Bine zis. Problema este ca sin in alte tari se procedeaza la fel. Am locuit 3 luni in Rostock, Germania si am crezut ca ma va termina sistemul birocratic de acolo. Probabil pentru ca eram imigrant – la studii – si presupunea un mai mare efort din partea mea. Insa am constata ca si alti germani considera la fel.
HiHiHi,
Sunt fericita ca pot sa va spun ca am invins sistemul birocratic.
Stati asa sa va spun povestea mea!
Am pierdut un document si dupa publicarea pierderii acestuia in Monitorul Oficial, unde m-am intalnit prima data cu sistemul si m-am intrebat: de ce trebuie sa platesc 21 ron, fara sa am 1 exemplar din monitorul unde s-a publicat anuntul, si unde anuntul – intr-un format standard, era completat de mine pe hartie, preluat electronic de o angajata, verificat de mine si dat spre publicare? Cum sunt rea de bani am evaluat mintal costurile operatiunilor si cred ca cele mai mari cheltuieli sunt cele legate de amortizarea cladirii si a dotarilor, altele decat cele strict necesare bunei functionari a Monitorului Oficial. Ei bine, mi-am zis, asta nu o poti indrepta usor sistemul , asa ca am mers mai departe si am uitat paguba suferita cu o plata nejustificata/neeconomica in raport cu serviciul prestat…
Bine, cum spunea, am „ars” cu calm prima etapa, m-am indreptat spre urmatoarea: aveam de platit o suma care teoretic putea sa fie platita si la caseria trezorerie. Suma era de 25 ron, iar taxa de posta prin mandat era de 3 ron ,adica peste 10% sau prin banca cu comisionul aferent, iarasi insemna un procent considerabil la „imensa suma”. Doua zile mi-a luat sa ma documentez ce inseamna suma aceea si de ce trebuie sa o platesc, am aflat ca este ca o pedeapsa si se numeste amenda. Acum plutea intrebare: si la ce caserie a trezorerie trebuia sa platesc??? Ei bine ca un cetatean cinstit ce sunt stiam unde si care este caseria de la administratia financiara, m-am deplasat spre acolo, dar aici mi s-a spus NU!!!. Bine, am perseverat , m-am interesat si m-am dus la caseria Trezoriei sectorului in care locuiesc… Acolo am avut noroc de un angajat intelegent si amabil care s-a uitat la cont in care trebuia sa fac plata amenzii si mi-a explicat ca trebuie sa o platesc la Adminstratia financiara fiind un cont al directiei de impozite si taxe locale.
In fine, inarmata cu aceasta explicatie clara si concisa, in a treia 3 ajung din nou la administratia financiara, stau respectuoasa la coada sa platesc, si solicit plata unei amenzi in contul cu suma s,a, Caserita se uita mirata la mine si spune ca ea nu a mai facut asa ceva si ma indruma la informatii. Aici dau peste o tanti calma, monument de calm, dar … Ii explic ce vreau, imi explica ca nu se poate. Ii mai explic odata imi spune din nou ca nu se poate. Bine spun eu, dar o sefa aveti??? Suna, ia legatura cu sefa, vorbeste angajata cu sefa, se inteleg intre ele ca plata amenzii nu se poate face… II explica ca doresc sa vorbesc personal cu sefa, si imi zambeste: imi spune ca am chef de cearta… Calm ii mai explic odata ce vreau si ii spun ca vreau sa depun reclamatie in caz ca plata nu se poate face astazi. Ma roaga sa astept…Intr-un tarziu, ma trimite din nou la caserie si aici vine sefa si se clarifica plata amenzii mele, dar spune dumneaei „mai trebuie sa dati o declaratie precum ca…”. Am dat declaratie, pentru ca ma gandeam ca oricum as fi scris reclamatia si cam tot atata timp pierdeam…
Dupa ce am facut plata amenzii, m-am intors la informatii sa ii arat angajatei de acolo cum arata chitanta si sa ii spun ca se poate, in ideea ca o sa mai vina, poate, alta data, un alt fraier ca mine si sa il indrume din capul locului spre calea cea dreapta….
M-am bucurat ca reusisem sa fac plata la caserie. M-a costat, in total, cam 3 jumatati de zi, in total clarificarea si plata efectiva a amenzii, fara sa pun la socoteala Monitorul oficial care mi-a mancat si el 2 jumatati de zi, si inca 1/2 pentru documentarea initiala legata de dcumente si sumele necesare pentru obtinerea aprobarii de eliberare de duplicat. NU A duplicatului in sine….
In sfarsit, in dimineata zilei urmatoare, deci in a sasea zi, ajung sa depun documentele necesare pentru eliberarea unui duplicat si aici surpriza: secretara se uita ciudat la chitanta mea, imi spune ca nu a mai vazut asa document, ii explica ca este original si legal, dar duduia se duce si verifica la jurista. Vine jurista si imi spune: „Sunteti prima persoana care a reusit sa faca aceasta plata prin caserie, pana acum nimeni nu a reusit. Cum ati procedat?” Ma explic si ma felicita.
Oare a meritat acest traseu?
Va spun sincer ca pentru mine a meritat in principal pentru ca am reusit sa dobor hidra cu cap hidos a administratiei financiare. Nu sunt oameni rai, dar sunt plafonati sau se plafoneaza prin natura activitatilor repetitive desfasurate curent, si parca mai au un mare pacat: inca isi mai pastreaza aerul de superioritate in fata cetateanului. Uita ca ei sunt pusi acolo sa serveasca cetateanul si sa ii ia banul, asta chiar daca acesta poate are o cerere mai neasteptata, dar nu imposibila si nici nelegala.
Oare daca nu eram asa de perseveranta, asa de documentata, credeti ca mai reuseam sa inving sistemul?
raspunsul meu este NU, afis ma faceau toti birocratii din sistemul public.
Pana una alta inca imi savurez victoria asupra sistemului, dar ma consider o norocoasa!!!
Astept eliberarea aprobarii pentru duplicat si mai apoi alte drumuri, alte ore petrecute cu SISTEMUL si alte costuri pentru eliberarea duplicatului…
Sa auzim numai de bine!
Rabdarea ta i-ar fi lasat si pe eroii lui Kafka perplecsi.