În preajma zilei naționale a României este și mai vizibil decât în restul anului că marea majoritate a românilor își iubesc țara.
„Trăiască România!” și „La mulți ani, România!” este, de altfel, pe buzele mai tuturor.
Dar este la fel de vizibil tot timpul anului (și de mulți ani) și că sunt multe dovezi de acțiuni contrare interesului general prin țară.
În plus, calitatea medie a clasei politice și a guvernanților pare să fi mers înspre mai rău în ultimele cicluri electorale.
Aceasta deși toți candidații la diverse funcții din ultimele zeci de ani – inclusiv la alegerile de anul acesta – au fost campioni la proclamarea iubirii pentru România, respectului pentru popor și credinței în Dumnezeu.
O primă învățătură de minte pentru noi toți, românii, ar fi aceea că declarațiile de patriotism nu înseamnă absolut nimic în sine și că nu ar trebui evaluat niciun român, inclusiv vreun candidat la vreo funcție publică, după cât spune că iubește România, poporul sau pe Dumnezeu.
O a doua învățătură de minte ar fi aceea că se poate întotdeauna și mai rău și că mai toți ne-am mai păcălit în trecut la vot. Adică nu are vreo bază rațională să presupunem că un candidat ar fi mai bun pentru România față de un altul doar pentru că nu a mai candidat în trecut sau pentru că ar recita mai frumos declarațiile de iubire și respect de tipul de mai sus și nici să fim 100% convinși că am identificat la un moment dat cel mai bun candidat pentru țară dintre cei înscriși într-o cursă electorală.
Cum să alegem, totuși, un reprezentant pentru o funcție publică? Concluzia logică a celor de mai sus ar fi că – ce contează cel mai mult, de fapt, este dacă ce propune efectiv un candidat e bun pentru România și dacă ce gândește e corect pentru țară.
Desigur, contează și dacă va și face ce a spus, dar dacă însuși planul e prost pentru România – partea a doua nu ar mai conta (ba chiar am putea ajunge să ne rugăm să nu-l implementeze).
Or, aici apare o problemă foarte importantă de avut în vedere – lumea actuală fiind complexă, nu mai este ușor să apreciem rapid dacă planul unui candidat pentru o funcție publică e cu adevărat bun pentru România.
Astfel, până acum aproximativ 100 de ani, lumea era mult mai simplă și era mult mai ușor de conștientizat dacă cineva minte, fură, e un fals profet, e un nepriceput etc. Adică, mai toată lumea avea informație suficientă pentru a aprecia corect dacă ce spunea cineva se potrivea, de regulă, cu ce făcea.
În prezent, însă, într-o lume în care în România sunt peste 4400 de meserii în Clasificarea Ocupațiilor (COR), peste 600 de coduri CAEN, peste 85,000 de acte normative și întrepătrunderi între 5 revoluții industriale și între dinamici economice, populaționale, tehnologice, geopolitice, sociologice și de comunicare cu interferențe sau chiar origini globale – situația e foarte diferită.
Adică, dacă de la o „căruță”, am construit o „flotă de mașini sofisticate”, aparența de corectitudine e importantă, dar ce știe și ce vrea să facă un „reprezentant” cu „flota de mașini” poate fi mult mai important în practică pentru o țară, inclusiv pentru a aprecia moralitatea reprezentantului.
O abordare bazată pe percepții în grabă și pe informație redusă ne poate împinge să mergem pe varianta aparenței de corectitudine/moralitate – dar corectitudinea reală nu mai poate fi ruptă în prezent de pricepere. De exemplu, cineva poate să nu fure un șurub în mod direct, dar dacă strică „flota de mașini” sau o lovește de garduri ar „fura” tuturor pasagerilor însăși posibilitatea unui viitor prosper.
Aceasta nu înseamnă că aparența de corectitudine a cuiva nu rămâne importantă. Dar la o țară – fiind un ansamblu foarte complex – trebuie atenție la ce idei și propuneri de modificare se vehiculează pentru a aprecia dacă nu pot face mult rău, în loc de bine.
Pentru că în campania pentru alegerile prezidențiale de anul acesta s-au vehiculat mai multe idei decât de obicei cu privire la schimbarea țării, am exemplificat mai jos câteva dintre cele despre care cred că ar putea face foarte mult rău României sau care reflectă multă manipulare:
1. Unele mesaje au susținut că dacă nu ar fi votat un anumit candidat, România ar alege războiul, pe când, dacă acesta ar fi votat, ar alege pacea.
Sunt mândru că sunt român, dar, dacă stăm să ne gândim puțin logic, este evident că SUA nu va face război sau pace cu Rusia (și, eventual, cu China) în funcție de vreun candidat la prezidențiale din România și că niciuna din țările respective nu va aștepta după calitățile de negociator ale candidaților de pe la noi pentru așa ceva.
Este, însă, posibil, să se discute în 2025 sfere de influență modificate și – dacă România „se cere” prostește singură să intre în altă sferă decât cea occidentală – să ni se îndeplinească o astfel de dorință, pe ideea că reconfigurarea unor sfere de influență tinde, în general, să țină cont de situația „din teren”.
Legat de acest aspect, mai trebuie înțeles că România nici nu ar alege vreo „pace” ca atare doar pentru că ar cere formal pacea.
Dacă am rămâne în NATO ca membru obișnuit – ar trebui să ne pregătim militar în continuare și să participăm la exerciții și operațiuni NATO, tocmai pentru a descuraja conflicte și contracara schimbări de sfere de influență care să ne privească, NATO fiind o alianță militară în care mai sunt zeci de alte țări, inclusiv Germania, Franța, UK sau Italia.
Dacă vrem pace, cumva, „în absolut”, am asuma o poziție care nu ar mai fi compatibilă din punct de vedere logic cu apartenența la o alianță militară. Nu am putea, astfel, rămâne mult timp în NATO cu mesajul că e bine acolo pentru a fi protejați, dar nimeni să nu se aștepte la ceva de la noi, că noi suntem oameni pașnici și nu vom mișca un deget, militar, indiferent de ce se întâmplă raportat la Tratatul NATO.
Renunțarea la orice posibilitate de relevanță geopolitică este fix ce cere Vladimir Putin Ucrainei (cu 3 ani de război în spate) – respectiv, să fie neutră și necooptată de NATO sau UE. Or, ca să devenim o țară neutră în zona geografică în care ne aflăm- nu ar fi suveranitate pentru noi, ci no man’s land – o țară-balama între sfere de influență și ocolită de mulți investitori serioși. Am fi, practic, ca un copil mic care își acoperă ochii și crede că nu este văzut de nimeni.
Nu ar fi nicio negociere măreață, ci o poziționare înainte de negocierea efectivă care ne-ar putea lua mult din posibilitatea reală de a influența locul nostru final în ce se va discuta. Practic, am negocia foarte prost și prematur cu noi înșine.
Un astfel de statut ne-ar și duce gradual economic spre nivelul Belarus și am fi victimele unei concurențe economice mult mai mari și ale unui război hibrid intensificat și mult diversificat pentru că am ieși de sub umbrelele de protecție ale UE și NATO.
Asta în contextul în care suedezii și finlandezii tocmai s-au alăturat NATO anul trecut.
2. Pe partea economică, planul aceluiași candidat care vehiculează aducerea păcii ar fi ca România să devină măreață prin agricultură (hrană) și minerit (inclusiv aur) prin forțe proprii
Apropos de cele peste 4400 de meserii din România la care m-am referit mai sus, este clar că un astfel de plan a fost făcut de cineva care nu se pricepe deloc la politici publice sau care este de rea credință.
Seamănă mult cu planul Valev[i] (sovietic) din aprilie 1964 prin care se urmărea specializarea a 100.000km pătrati din România (și bucăți din Bulgaria șu Ucraina) pe agricultură. Gheorghe Gheorghiu Dej s-a opus atunci pentru că până și comuniștii români staliniști voiau o economie cu valoare adăugată cât mai mare pentru români.
Doar că mesajele actuale de pe internet vorbesc de un fel de plan Valev de două ori mai mare – pentru că acum ar trebui ca mai toți românii să trăiască din agricultură (nu doar pe aproape jumătate din teritoriul țării), mai puțin în zonele în care s-ar face minerit.
Planul Valev era depășit și în 1964. În prezent, agricultura reprezintă sub 4% din PIB-ul României, iar media UE este de aprox. 1,6% din PIB (și asta incluzând și partea de păduri și de pescuit)[ii]. Este și logic să fie așa pentru că revoluțiile industriale au o valoare adăugată mai mare și au redus ponderea agriculturii în economie. Aproximativ 26% din exporturile actuale ale României țin de industria auto, de exemplu.
Când agricultura României era ramura economică principală, România era o țară foarte săracă (și așa am și redeveni foarte rapid dacă am încerca să implementăm ideea de mai sus).
Cu privire la minerit – personal sunt în favoarea folosirii rapide și cu cap a resurselor pe care România le are, dar mineritul nu ar putea compensa decât o parte limitată din nevoile economice ale României chiar și dacă ar reveni de mâine la nivelul din 1989. În plus, o dezvoltare de mine doar prin eforturi pur românești – cum se vehiculează pe internet – este, pur și simplu, nerealistă la vreo scară care să conteze în viitorul previzibil.
Legat de aur, conform site-ului BNR[iii], toată rezerva actuală de aur a României este de aproximativ 103.6 tone și valorează aproximativ 8,4 miliarde euro în prezent. Sunt mulți bani, dar reprezintă sub 3% din PIB-ul României din 2023.
Cel mai mare zăcământ de aur din România este estimat la aproximativ 314 tone (cam de 3 ori cât rezerva actuală a BNR), dar nu e clar dacă se poate recupera integral. Din nou – mulți bani, dar ar fi până în 10% din PIB-ul României dintr-un singur an. În plus, România s-a împrumutat peste 180 de miliarde de euro în ultimii 34 de ani[iv] și exploatarea unor astfel de zăcăminte ar dura cu totul decenii (adică, beneficiile ar veni doar gradual).
În concluzie cu privire la acest punct, agricultura și mineritul sunt activități necesare României. Dar ele nu reprezintă activități principale decât în câteva țări africane sărace și nu pot reduce semnificativ îndatorarea.
Orice plan de țară axat pe aceste activități ar trebui respins ca iresponsabil și contrar intereselor României.
3. Unele mesaje au susținut că mișcarea numită „suveranistă” de la noi ar avea binecuvântarea lui Donald Trump, ba chiar că acesta a generat-o.
Par mesaje tipice de trolli (inclusiv invocarea hazlie a unor amiciții personale cu persoane care au sediul în clădirea Trump, precum și anunțarea unor susțineri din zone marginale politic în SUA și care nici nu s-au mai concretizat, în general).
Donald Trump nu are niciun interes să fie modificări în zonă care să slăbească influența SUA în favoarea Rusiei și nu ar fi susținut nici folosirea unei companii pe care a atacat-o de numeroase ori în SUA – Tik-Tok – pentru a sprijini unii candidați.
Dacă chiar dorea să susțină un candidat anume, era suficient să spună la un moment dat 2 secunde în fața unei camere TV că îl vede favorabil.
De asemenea, ideea cu pacea cu orice preț e total opusă așteptării lui Trump ca fiecare stat membru NATO să-și crească contribuția la efortul general și la propria pregătire (presupunând că am rămâne în NATO). Donald Trump nici nu își propune să ducă SUA înapoi în timp în epoca agrară, ci pe culmile tehnologiei.
Pare mult mai logic ca mesaje de tipul de mai sus să facă parte dintr-o mișcare de manipulare sprijinită de Rusia pentru a facilita ascensiunea în România a unui candidat favorabil acesteia (cu alte vederi geopolitice decât cele de până acum) până la venirea lui Trump oficial la putere, pentru a-l pune în fața faptului împlinit și a se argumenta că el e pentru respectarea dorinței suverane a statelor etc.
Că o astfel de modificare ne-ar plasa prostește în no man’s land și ne-ar exclude în mare parte din joc până să înceapă negocierile – am explicat mai sus. Riscul major pentru România este subliniat și de cotidianul israelian Haaretz[v].
4. Negocierea cu demnitate cu UE, NATO și străinii, în general
Au fost destule situații în care și eu am simțit că România putea fi tratată mai bine pe plan internațional sau că putea negocia mai bine. Cred că se pot face mult mai multe lucruri în acest sens.
Trebuie înțeles, însă, că o bună parte din cazurile respective de până acum au ținut de faptul că au fost numiți incompetenți în tot felul de funcții. Mai trebuie înțeles aici că, din cauza complexității lumii actuale, un candidat (mai ales candidați care nu arată pe nimeni credibil în jurul lor) nu poate rezolva mai nimic singur – multe negocieri implicând eforturi din partea a zeci de instituții publice.
Alte cazuri au ținut de faptul că destui politicieni de la noi au dat vina pe Bruxelles pentru propria incompetență. Or, nu din cauza UE avem învățământul foarte slab în medie, sau sănătatea slabă, sau un tratament arogant din partea unor funcționari publici, sau infrastructuri amânate de zeci de ani, sau o evaziune pe TVA de peste 5 miliarde de euro anual.
Dacă nu rezolvăm acasă cele de mai sus, nu vom obține mare lucru în plus, indiferent de tonul folosit. Nu funcționează așa ceva nici în negocierile zilnice cu caracter privat ale cuiva.
Nu are sens nici să credem că vom fi tratați mai bine dacă vom ieși din niște organizații internaționale, decât dacă am rămâne parte din ele. Sau că vom fi priviți mai favorabil dacă rămânem membri, dar unii percepuți ca ostili la vârf.
UE are clar probleme, inclusiv de excese ideologice. Ele trebuie contracarate cu argumente, inteligență și fermitate, inclusiv prin veto, ori de câte ori e nevoie în interesul național.
Dar demnitatea nu trebuie deloc confundată cu vorbe goale de substanță. De asemenea, nu trebuie nici ignorate beneficiile foarte mari ale apartenenței la UE (care nu sunt doar directe, ci și de cum ești văzut de investitori) și nici diferențele dintre țările din regiune similare ca mărime sau mai mici decât noi care nu sunt în UE și cele care sunt. Faptul că emigrația românilor privește Vestul, nu Estul, ar trebui să dea de gândit.
5. Mesajele care vorbesc de implementarea unui model nou de guvernare în România: suveranism-distributism
Modelul respectiv îmi pare foarte riscant pentru România și profund contrar interesului național real.
Cuvintele sună bine la prima vedere – mulți români înțelegând prin suveranism ca am deveni mai puternici doar prin acest cuvânt și că am putea și face ce vrem, fără să ținem cont de alții, iar prin distributism că vom primi ceva de la alții (români sau străini).
Dar ce ar însemna în practică? Mesajele devin mult mai vagi în această privință, înțelegându-se, însă, cel puțin următoarele:
(a) Nu s-a mai făcut niciunde în lume. Adică, am fi primii care am experimenta un așa model deosebit.
(b) Pentru că România are foarte multă legislație armonizată cu cea a Uniunii Europene, un model semnificativ „mai” „suveranist” de atât din punct de vedere instituțional ar implica, logic, o ieșire din UE și modificarea Constituției. După cum arată și cazul UK (care avea mult mai multe atuuri decât noi), ar fi ceva foarte riscant pentru noi.
În orice caz, nu am putea face doar ce vrem nici după, că nu am mai avea banii cu care ne-am obișnuit, dar asta am vedea efectiv prea târziu. Cel mai cunoscut caz de „suveranism” în grad ridicat – la lucru – pentru o țară apropiată ca populație ar fi Coreea de Nord, dar aceasta își ține cetățenii în țară cu forța.
Nu trebuie uitat nici că până să intrăm în UE, România a băltit și s-a furat în mare parte prin chiar elitele de facto proprii. Abia în 2002 – după 13 ani, am ajuns la PIB-ul din 1989, asta în timp ce mai toate țările din jur se distanțaseră în ritm rapid. Noi am recuperat fiind în UE, nu în afara ei, iar majoritatea problemelor obiective pe care le avem își au originea în gestionarea pur românească din primii ani de după Revoluție.
(c) Dacă rămânem în UE, „suveranismul” respectiv nu ar fi ceva prea diferit de situația actuală a României. Polonia și, parțial, Ungaria ne oferă exemple cam de ce se poate face în plus de ce am făcut deja. Ar fi progrese față de noi pe unele linii, dar nimic major, de genul sugerat de mesajele de pe internet respective (care par să implice mai degrabă o ieșire din UE).
(d) Suveranism-distributismul s-ar susține economic prin modelul axat pe agricultură și minerit. Am văzut mai sus că un astfel de model nu ar putea susține, de fapt, niciun nivel de trai cât de cât apropiat de cel actual (așa cu probleme cum e el). Abordări prea diferite de politicile UE ar afecta și posibilitatea atragerii celor aproximativ 70 de miliarde de euro alocate României pentru următorii ani, majoritatea fondurilor respective fiind condiționate de respectarea unor reguli, inclusiv democratice.
În concluzie, România și UE au probleme reale și la care trebuie să se lucreze. De asemenea, alegerile care urmează nu oferă opțiuni foarte bune.
Dar ideile din mesajele de mai sus nu doar că nu oferă vreo soluție și nici nu întăresc suveranitatea noastră, dar par făcute special pentru a destabiliza și slăbi România.
Dacă ne uităm la reacția multor investitori deja, la ce spun multe articole din presa internațională[vi] despre subiect etc – este clară îngrijorarea și a altora, și nu pentru că am deveni noi „mai” „suveraniști”, ci, dimpotrivă, pentru că am intra singuri, la vârf, în sfera de influență estică, înainte de negocierile propriu-zise.
E util și de observat ce emisiuni TV susțin mesajele de mai sus și ce personaje apar pe acolo pentru ca românii care chiar țin la România să-și pună mari semne de întrebare, inclusiv cu privire la ce fel de curățenie morală ar fi promovată, într-adevăr, după alegeri, dacă ar câștiga astfel de idei.
În orice caz, simpla superficialitate cu care se propun abordări ce implică schimbări sistemice și care e evident că nu au fost gândite detaliat în spate ar trebui respinsă ca iresponsabilă sau de rea credință.
Un stat nu trebuie să excludă nicio opțiune când e vorba de interesul general și, personal, cred că e nevoie de o întărire puternică a statului la noi. Dar suferim prea extins în prezent de problema lu’ „Trăiască România”, fără acces la informație de calitate și expuși la manipulări.
Or, o țară nu poate deveni măreață cu un plan profund contrar intereselor sale.
Excesele culturale ale UE trebuie contracarate, dar nu înlocuite cu excesele culturale ale altor forțe externe care vor slăbirea României.
[i] https://www.bursa.ro/planul-valev-rezumat-82559359.
[ii] https://www.statista.com/chart/30483/agriculture-sector-as-share-of-gdp-in-european-countries/#:~:text=According%20to%20World%20Bank%20figures%2C%20Agriculture%2C%20forestry%20and,1.6%20percent%20of%20the%20EU%27s%20gross%20domestic%20product.
[iii] https://www.bnr.ro/23871-rezervele-internationale-noiembrie-2024
[iv] https://www.forbes.ro/datoria-publica-a-romaniei-a-crescut-la-544-din-pib-in-septembrie-2024-419049
[v] https://www.g4media.ro/haaretz-un-presedinte-de-extrema-dreapta-in-romania-ar-fi-proxy-ul-lui-putin-al-haosului-in-nato-si-ue-acesta-este-motivul-pentru-care-moscova-este-atat-de-puternic-implicata-in-alegeri.html
[vi] https://www.politico.eu/article/calin-georgescu-romania-elections-far-right-tiktok-nato-skeptic-russia-ukraine-exports/. https://www.bbc.com/news/articles/c9dlw5pq967o. https://www.aljazeera.com/news/2024/11/25/who-is-calin-georgescu-romanian-right-wing-candidate-leading-the-election. https://fox4kc.com/news/technology/ap-technology/ap-tiktok-defends-handling-of-romania-election-content-in-grilling-by-eu-lawmakers/ https://edition.cnn.com/2024/11/25/europe/romania-election-calin-georgescu-far-right-intl/. https://www.usnews.com/news/world/articles/2024-11-25/calin-georgescu-the-far-right-outsider-who-could-be-romanias-new-president. Referitor la Israel – a se vedea extrasele din Haaretz la link-ul de mai sus.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Bravo, Lucian – in zilele astea, imi aduc aminte de Seniorul Coposu si de indemnul acestuia spre ratiune, principii solide si echilibru. Oare cum ar fi aratat Romania daca alegerile din ’90 ar fi stat diferit sau daca Romania ar fi redevenit o monarhie constitutionala?
Din pacate, calitatea clasei politice autohtone tot scade – Romania se dezvolta, dar in ciuda acesteia. Iar astazi avem un individ ce declara ca se poate negocia, este clar ca nu are ce cauta la masa de negocieri…
Cordial.
Pentru M.A – nu sunt sigur că recunosc pseudonimul, dar mulțumesc pentru comentariu/apreciere!
Adevărul este că libera circulație a informațiilor (TV-satelit, telefonie-satelit, Internet-calculatoare, rețele sociale, etc) a produs un fel de anarhie socială și individuală, o slăbire a puterii statului și instituțiilor dar și o schimbare/ relativizare a valorilor sociale și morale. Altfel spus, noile revoluții industriale au schimbat total lumea, inclusiv valorile „clasice”. Pe acest fond a apărut noua ideologie globalist-progresista care a deschis lupta pentru o nouă societate, inclusiv atacul contra statelor-natiune. Fiindcă, vrem-nu vrem, aceasta este problema: mai vrem state- națiune?
Pentru România este aceeași problemă: ori statul român, ori Federația Europeană și desființarea Statului român.
Așa că nu trebuie să ne mirăm de ce se întâmplă în România, Europa, SUA. Peste tot există această problemă.
În România există o agravantă în sensul că clasa politică nu a pus în dezbatere publică această spinoasă problemă, deși în Europa este o problemă larg dezbătută. Da, așa zisele partide democratice nu au ridicat problema, dar partidele naționaliste da. De aici și rezultatele votului.
Nici nu contează programele politice și economice ale partidelor dacă nu se răspunde ferm la întrebarea: Vrem statul național România SAU vrem Federația Europeană?
Domnilor, aceasta-i întrebarea! Dacă nu răspundem RAPID la ea atunci ne pasc mari pericole.
Pentru Lucifer – sună a manipulare standard ce spuneți mai sus. De multe ori se încearcă o confuzie și extrapolare între probleme și soluții.
Adică, se încearcă să se spună sau sugereze că dacă sunt unele probleme similare în unele țări, ar însemna că și soluțiile sunt automat similare. Or, nu e nicio legătură directă. De altfel, rezultatele multor revoluții și schimbări mai mari au fost foarte diferite între ele. Comunismul, fascismul și democrațiile cu economie de piață au spus toate că vor să răspundă în mare parte unor probleme comune – cum să faci viața mai bună.
Ideile exemplificate în articol nu ne-ar întări în niciun fel statul națiune, ci l-ar slăbi grav (măcar prin faptul că emigrația celor care nu ar dori o Românie agricolă și minieră ar secătui și mai mult țara, dincolo de rolul geopolitic etc). De altfel, majoritatea ideilor respective amintesc de Radio Erevan. Donald Trump nici nu se gândesște, de altfel, să întoarcă SUA în epoca agrară cum se dorește prin planul Valev la pătrat menționat în articol.
Habar-n-am unde vedeți Dvs manipulare. Am încercat, de bună credință, să explic, după părerea mea, de ce s-a ajuns la creșterea nationalismelor în Europa și în România.
Pt Lucifer: in ce ati scris. Accentul in ce ati postat nu e deloc pe cauze ci pe ideea ca ar fi fost la noi o lupta intre statul national si globalizare si ca ce s-a intamplat la noi in primul tur ar fi un fel de Trumpism.
Or, articolul arata cu argumente f obiective ca ideile respective nu aveau cum sa intareasca Romania, ci doar sa o aserveasca altora.
De altfel, dincolo de aspectele mai controversate, Donald Trump nici nu vrea sa-si duca tara in epoca agrara si chiar se pricepe la economie.
Există o discrepanță imposibil de ignorat între articolele dumneavoastră, dle Bondoc, și intervențiile din partea de comentarii. Personal nu mi-o pot explica, dar asta are mai puțină importanță.
Lucifer greșește pentru ca introduce în discuție o obsesie a sa mai veche și o face sub forma unei false dileme: alegerea între statul național român și o presupusă federație europeană. Realitatea arată altfel: UE și statele membre pot coexista.
Deși aveți oarecum dreptate când Lucifer pune accentul pe propriile marote, greșiți și dumneavoastră când îl admonestați pentru “trumpismul” primului tur de scrutin sau pentru o presupusa reîntoarcere spre epoca agrară, pe care ar urmări-o Trump. De unde asta?! Căci în cele scrise, Lucifer nici nu pomenește de Trump.
Pentru Hantzy: Eu nu asta am spus.
Ca o remarca preliminara, Lucifer nu l-a nominalizat ca atare pe Trump, dar a spus ca ce s-a intamplat la noi s-ar fi intamplat, printre altele si in SUA – referirea fiind clara, cred, pentru ca Donald Trump s-a intamplat in SUA.
Or, ce s-a intamplat la noi, nu a fost trumpism. Ca Donald Trump NU vrea sa duca SUA in epoca agrara (dvs ma citati exact invers – nu inteleg de ce faceti asta), cum voia la noi cu Romania cel mai votat lider asa numit suveranist.
Observatia mea la comentariul lui Lucifer este ca face tocmai ce spune articolul sa nu facem. Asimileaza probleme legitime cu solutii legitime.
„Solutia” propusa la noi nu era trumpista deloc pt ca era impotriva interesului national al Romaniei la orice analiza obiectiva care sa implice verificari de date, propunand sa devenim tara agrara si miniera si sa cautam sursa problemelor noastre mai mult la Vest si deloc la Est.
Suveranism-distributism?
O aiureală maximă. Nici o definiție, nici o încadrare a pretinsului sistem economic. Suveranismul nu are nimic de-a face cu economia (mă rog, ar fi modelul Coreei de Nord), iar distributism? un cuvânt inexistent și nesugerând ceva din punct de vedere economic. Ce se distribuie? Nimic! Deci dacă nimicul se împarte la toată lumea, democratic, ghici ce? rezultă nimic!
Deșteaptă-te, române, din somnul digital de moarte !
Ne intersectam in fiecare zi, dar abia azi le-am dat « buna dimineata » pentru prima oara
muncitorilor romani care repara parkingul in care imi stochez bicicleta de hipster parizian. Esti
român?!, au tresarit surprinsi Erau trei, la cafea si tigari, impartind un ecran de telefon mobil pe
care derulau filmulete Tik Tok. I-am intrebat cu cine voteaza. « Cu Georgescu, evident ! » si fara sa
mai astepte vreo replica au inceput sa recite de-a valma: tarisoara noastra, politicienii hoti, blonda
analfabeta, strainii, homosexualii, razboiu, fost ONU, si tot ce li s-a picurat in minte postare cu
postare in ultimele luni. Prin ei vorbea Dracu’Digital. Erau posedati asa cum sunt milioane de
compatrioti in tara sau aiurea pe planeta.
Vremea argumentelor a trecut. Le stim, dar ele nu mai pot misca mare lucru: PIBul Romaniei a
crescut de 4 ori de cand cu Europa, miliardele de euro incasate de diaspora vin de la Londra, Roma
si Berlin, nu de la Moscova, puterea de cumparare in Bucuresti sare de Madrid si Lisabona, NATO
ne protejeaza tinerii in a nu deveni carne de tun si orice deconectare de la UE si Vest inseamna
saracie, mizerie si viitor sumbru. Vezi Ucraina, demografic, economic si militar. Tocmai pentru ca
argumentele sunt strigatoare la cer ele nu mai prind. In lumea paralela in care au fost vrajiti si
sechestrati compatriotii nostri totul e rastalmacit si transformat in contra-argument. Muncitorii de
la parkingul din Paris nu traiesc nici in Franta, nici in Romania. Ei formeaza prima distopie digitala
la nivelul unei natii, bajbaind intr-o comunitate virtuala, condusa de un vraci digital si ai sai
discipoli, care le alina dorul si le racoreste frustrarile.
Mai avem 48 de ore.
In ultimul ceas, sa ii ascultam, sa ii intelegem, sa ii lasam sa ne faca albie de porci, daca ii ajuta, sa
le dam un semn ca nu sunt singuri si pierduti in lumea lor. Cu empatie, nu cu argumente. Sa
mergem in bisericile Tik Tok si sa vorbim cu ei acolo, sa le aratam pe Dracu’Digital si pe nevasta-sa
care se ascund in spatele ecranelor. Oamenii vor sa isi dea foc la casa, de disperare, intr-un gest de
sinucidere colectiva digitala. Sa ii luam in brate si sa ne cerem iertare daca i-am ignorat. Sa
plangem impreuna, daca trebuie. Disperarea lor a ajuns pe mana unor sectanti si e timpul sa ne
interpunem.
Mai avem 48 de ore.
Trebuie sa fim 7 milioane si sa inchidem jocul. Nimieni n-ar trebui sa mearga singur la vot. Lauti-va
fizic de mana un prieten, mama, tata, bunicii, vecinii, nepotii, trageti-i afara din casa si mergeti
impreuna constienti ca miza in joc e uriasa. Intrati mai apoi pe WhatsApp, Facebook, Tik Tok sau
unde mai aveti obiceiu’ si asigurati-va ca nimeni nu anturajul vostru nu lipeste la apel. Dracu’Digital
nu poate castiga decat prin pasivitatea noastra. Suntem mai multi ! MULT mai multi !
Mai avem 48 de ore.
Presiunea publica trebuie sa continue. Presa dezvaluie pe banda rulanta uriasa escrocherie din
jurul personajului. Antena 3 si Digi 24 vorbesc aceeasi limba,dau aceleasi stiri ! Rostogoliti-le!
Societatea civila functioneaza pana in punctul de a primi amenintari cu moartea. Faceti-le publice !
Politicienii sa taca. Sa taca, dracului ! Sa isi puna cenusa in cap, incepand cu clovnul de la
Cotroceni, si pana la ultimul primar care « fura, dar mai face ceva si pentru noi ». Rafuiala cu ei si cu
institutiile statului care au fost umilite si facute pulbere, vine mai tarziu. Nu pentru ei mergem
weekendul asta la vot ! Mergem ca sa ne salvam !
Mai avem 48 de ore. Nu e Netfilx. E pe bune !
de ce nu arfi in interesul romaniei sa avem un presedinte si un premier care sa se duca sa negocieze la Bruxelles, nu sa stea oe la usi sa astepte deciziile altora?vreti sa ne spuneti ca nu e in interesul Romaniei sa aiba demnitate? e nromal ca OMV sa puna premieri in Romania?e normal ca guvernul sa apere interesle coproratiioor straine in detrimentul propriilor cetateni?e normal ca niste marxisti de prin alte tari sa ne bage pe gat imigranti din culturi icompativbile sub amenintarea sanctiunilor financiare?e normal ca doar tot felul de minoritati inventate sa aiba drepturi si amjoritatea sa fie cenzurata?astea sunt „valorile” UE? ca nu mai zic de minciuna cu Rusia, cand tarile evstice fac in continuare bine merci afaceri cu Rusia in timp ce noi suntem acuzati ca suntem pro rusi daca nu mai dorim dictatura Bruxellului?ce se va intampl daca in continuare va fi votat tot un Calein Georgescu, veti milita sa se suoende alegerile in numele unor rpetinse interese ale Roamniei, in fapt interese ale unei elite formate din sefii din servicii, justitie, politicieni si unii afaceristi?ce s-a intamplat azi e o lovitura de stat data de servicii si CCR la ordinul strainilor, daca facea Oran in Ungaria asa ceva toata elita neomarxista si presa de propaganda urla ca nu se respecta statul de drept, daca au facut neomarxistii romani asta sunt felicitati…concluzia e ca atunci cand patriotii vor castigaputerea trebuie sa trateze actuala „elita” ca pe niste tradatori
Gaspadin ciocanaru, vezi ca ți bate busola raucatre răsărit de unde de sub rubasca ți gaurită îți ies teorii ale conspiratiilor, impregnate cu n putinism ferice. Sa va iau un bilet doar dus moskva via kamceatka – novosibirsk? Fac efortul sa stii, merita!
Pt Charles Martel: comentariul dvs e tipic unui troll.
Va faceti ca nu vedeti ca articolul nu condamna patriotismul, dimpotriva, spune ca orice adevarat patriot tb sa analizeze fondul, nu sa mearga pe lozinici de fatada.
Cele exemplificate din ce propunea un candidat in campanie nu au cum sa fie dovezi de patriotism, propunerile respective fiind manipulari grosolane sau idei total contrare interesului Romaniei din motivele explicate in articol.
Bună!
E sunt adevăruri majore, ceea ce a scris Martel, dar în ochii unora sunt boți, troli și alte celea, am citit articolul dumitale.
Cu părere de rău dar m-am oprit la primul punct, pentru că el condamnă ceva la un candidat ceea ce el nu a afirmat. Asta nu îmi place la analistii astia “cu scoală” care nici măcar nu aud ce spune omul respectiv.
Păi dacă eu afirm apă și analistul vine să analizeze pe presupusul că am spus vin, îmi pare rău dar a ratat total ideea …
O zi faină!
Pt Compiman: nu am inteles cum ati fi putut citi articolul daca v-ati oprit la primul punct.
Nici care ar fi acele adevaruri mari spuse de Charles Martel.
Oricum, daca primul punct e considerat ca nu reflecta ce a spus un candidat, nu mai sunt multe de adaugat. Daca petreceati 2mn verificand, ati fi vazut ca nu aveti dreptate.
Daca privim in trecutul recent avem multe dovezi ca ultimii 10 ani, Romania nu a progresat f.mult. Aceasta pentru ca aceasta coalitie pt stabilitate s- a bazat pe minciuna, coruptie, hotie, eludarea legilor. Daca vroiam progres real, clasa politica nu trimetea ca europarlamentari niste impostori care habar nu au de nimic si care nu au avut nicio atitudine. Apoi faceau o minima reforma administrativa, reduceau din sistemul bugetar. Facute reforme reale in sanatate, educatie, cercetare, justitie, securitate, pensionare, administr. publica S- a mers invers. Apoi cei cu atitudini legionare si anti curent european, sa le fie interzise drepturile civile de a alege si a fi alesi. Asa nu mai aveam AUR, POT si SENS. Acum este prea tarziu, curentul suveranist s- a extins si intarit prea mult…
Pentru Agora: Multumesc pentru comentariu. Dupa cum am mentionat si mai sus, trebuie separata legitimitatea problemelor de legitimitatea solutiilor. Multe probleme de la care pleaca alegatorii partidelor asa numite suveraniste sunt legitime. Multe solutii anuntate de unii reprezentanti/candidati nu doar ca nu ar fi fost legitime, ci dezastruoase pentru chiar gradul de gravitate al problemelor legitime la care pretindeau ca raspund. Intarirea unui curent sau a altuia e foarte relativa si fragila in timp daca este o discrepanta mare de legitimitate intre probleme si solutii.