În anul super-electoral 2024 societatea românească, în diversitatea ei, va avea un cuvânt de spus și probabil îl va spune apăsat. Politic vorbind, după 10 ani de Iohannis, inclusiv trei de majoritate parlamentară și guvernamentală PSD-PNL, până și alegătorii așa-zis captivi se vor gândi de două ori. Memoria perioadei COVID, reactivată masiv de ancheta DNA care implică un prim-ministru și doi miniștri ai sănătății de atunci, riscă să joace un rol important, dar nu mai important decât problemele sociale provocate de revenirea istorică a inflației. Dacă adăugăm nivelul sentimentelor colective față de ce vine din exterior, spre exemplu umilitorul eșec cu repetiție de a integra spațiul Schengen și angoasele colective față de proximitatea războiului, tabloul frustrărilor care riscă să se descarce prin vot în 2024 e fără precedent în perioada de după anii 1990.
Rezultă în mod logic febrilitatea de pe scena politică, vizibilă mai ales la partidele de la guvernare, dar și pe scena mediatică, cu instituții de presă în general deficitare economic, dar care vor putea beneficia de banii din campanie și vor încerca să canalizeze energia socială ce ar urma să se descarce la urne. Iar sensul acestei descărcări nu e greu de ghicit: el va fi unul de protest.
Țară semi-democratică, România nu a trecut de stadiul democrației electorale, în care partidele iau în serios societatea doar când aceasta apare sub forma amenințătoare a unei mari mase electorale. Și va fi mare, pentru că sondajele indică o probabilă creștere a participării la vot, mai ales după o perioadă neobișnuit de lungă fără consultări electorale, ultimele alegeri având loc pe 6 decembrie 2020. Câte nu s-au întâmplat de atunci…
România era o țară unde istoric alegerile prezidențiale sunt momentul privilegiat al participării și confruntării politice, dar alegerile prezidențiale din 2019 au fost un fel de formalitate pentru președintele Iohannis, semn că România căzuse și sub pragul minim de democrație electorală. De unde și deficitul nu numai de încredere, dar și de legitimitate al guvernărilor confecționate în ultimii ani la Palatul Cotroceni.
Anul viitor urmează deci să se întoarcă, după 10 ani lungi, pagina unui iohannism care, prin lipsa sa de consistență politică, riscă să rămână albă. Dar nu imaculată.
Katherine Verdery, a cărei carte despre naționalismul ceaușist e o bună lectură în vederea înțelegerii orizontului ideologic actual, observa că în România anilor 1980 timpul părea încremenit. Ceaușescu confiscase timpul social. În alt context și prin alte mijloace, Iohannis a reușit pentru o perioadă să confiște timpul politic. Dar timpul se răzbună. În decembrie 1989 am avut o Revoluție, confiscată. În 2024 nu ne așteaptă așa ceva, dar probabil mult mai mult decât un vot-sancțiune, poate chiar o revoluție electorală.
Legea democrației electorale românești (poate ne re-calificăm la acest nivel) a fost mult timp una a alternanței. Opoziția ajungea la putere pe valul unei cereri sociale de schimbare. Cei zece ani de iohannism se termină, iată, cu o alianță PNL-PSD, adică cele două partide care, sub diverse nume, asigurau această alternanță. Acum alternanța politică nu e posibilă decât fie la centru, fie la extreme. În raportul său cu spectrul politic desenat în postcomunism, USR nu se află la centru, ci pe fostul spațiu anti-PSD, ex-spațiul anticomunist. Poate spera să preia o parte a electoratului zis de dreapta, dar în 2024 nu are șanse să fie luat în serios dacă pretinde că poate provoca o alternanță. În 2014 USR venea ca un partid anti-sistem, de fapt nici nu era un partid, era partea politică a unei mișcări civice care între timp a dispărut. Azi e un partid care, cel mult, poate spera să se alieze post-electoral cu PNL. O perspectivă ce nu poate seduce un electorat care vine spre USR (și) pentru a sancționa PNL.
Dacă perspectiva alternanței nu se deschide la centru, rămâne cea spre extreme. Desemnat de mulți ca fiind de extremă dreaptă, AUR, deși e în Parlament, nu și-a pierdut nimic din identitatea asumată de partid anti-sistem. Nu s-a aliat cu nimeni și nu a fost la guvernare, în 2020 a făcut o campanie sub radar, acum este sub lumina reflectoarelor și e probabil primul și ultimul moment în care se poate lupta pentru coronița simbolică a învingătorului.
Valul votului de protest poate fi amplificat semnificativ de logica alternanței. Dar el trebuie să aibă unde să se exprime. Simplificarea semnificativă a peisajului politic în 2020 (în afară de UDMR, numai 4 partide au trecut pragul electoral, exact ca în 2000) și absența unui alt partid nou semnificativ (cu excepția SOS-ului care confirmă creșterea segmentului electoral reprezentat de AUR), lasă Alianței pentru Unirea Românilor perspectiva de a fi de departe principalul partid care va capta electoratul anti-sistem. Deci și magia « schimbării »
Sigur că este ușor de observat că raportul forțelor politice face inevitabilă o alianță în perioada post-electorală, deci logica alternanței pare instituțional depășită. Numai că această observație analitică nu se poate transfera către o societate care se pregătește să-și descarce energiile negative în direcția votului de protest. Va fi deci tentată să gândească în termenii alternanței.
Dar care pot fi coordonatele ideologice ale alternanței în 2024? Ultimele patru alegeri prezidențiale au fost câștigate de candidații care privilegiau discursul pro-occidental și legitimarea prin instituțiile euro-atlantice. Nu puțini au acuzat discursul anticorupție al lui Traian Băsescu și, într-o proporție mai mică, cel al lui Klaus Iohannis, ca fiind de natură populistă. Dar era un populism încurajat de UE, care devenea respectabil. AUR nu va avea această formă de încurajare, dar populismul său anti-corupție poate multora apărea mai credibil decât al celor care veneau din partide care guvernaseră, care aveau « corupții lor » de protejat.
Un dosar cum este cel al vaccinurilor e un model de eveniment care servește perfect AUR, și o poate face pe parcursul întregului an electoral: vine pe o temă pe care aceasta denunțat-o de mult și delegitimează singurul concurent credibil care mai rămăsese la masa anticorupției, USR. Un USR care el însuși putea accentua o formă de populism anticorupție câtă vreme aceasta era binecuvântată de instituțiile europene, acum reclamând la UE politizarea DNA, totul pare greu lizibil chiar pentru electoratul său. Din acest punct de vedere, Moș Crăciun a venit mai devreme pentru AUR.
După 20 de ani de DNA, anticorupția rămâne un subiect central al campaniilor electorale, dar după scăderea de credibilitate și bilanțul din ultimii ani ai acestei instituții, susținute mult timp de Bruxelles prin rapoartele MCV, politicile anti-corupție nu mai sunt credibile. După ce anticorupția, indiferent de instrumentalizare sa ca element de legitimare politică, era totuși o realitate instituțională, la sfârșitul erei Iohannis dimensiunea instituțională a căzut în nerelevanță. Ceea ce face ca discursul AUR să-și poată permite un discurs crud-populist împotriva corupției din România, sau chiar împotriva celei venită de afară, în special de la Bruxelles, Simion acum câteva zile, aflat la Florența, pornea de la Dante ca să ajungă să declare: « Ce putem vedea astăzi în Europa? Infernul! ».
« Jos Mafia!/Sus Patria! » ar putea fi sloganul AUR în 2024, după ce a fost sloganul care l-a dus pe Vadim Tudor în turul doi al prezidențialelor din 2000 și PRM la 25% din numărul parlamentarilor. Sigur, nu numai sloganul, ci și un context în care putem identifica câteva elemente de similitudine cu cele din contextul actual, dintre ele fiind semnificativ faptul că alegerile au venit după mai mulți ani de coaliție stânga-dreapta, în campanie partenerii de coaliție, PNȚCD, PNL și PD, s-au combătut reciproc ajungând fie la limita pragului electoral, fie sub ea. Atunci votul de alternanța era pentru PSD, iar cel de protest pentru PRM. Azi AUR poate spera să preia atât votul de protest, cât și, măcar parțial, cel pentru o iluzorie alternanță.
Revenind însă la dimensiunea ideologică, AUR pare că e un fenomen specific unui sfârșit de ciclu, cel al legitimării prin Europa, mai precis al unui anumit fel de a se legitima prin instrumentalizarea politică a unei relații privilegiate cu instituțiile euro-atlantice.
Nu e vorba despre trecerea de la un pro-europenism absolut, la un anti-europenism net, sondajele nu ne indică așa ceva. E vorba însă de faptul că o proporție semnificativă a pro-europenismului de ieri era rezultatul unei respingeri de tip anti-sistem a PSD, perceput ca noul-vechi partid-stat. În 2024 riscă ca AUR să fie pentru mulți răul cel mai mic pentru a exprima un vot anti-sistem.
Și nu dimensiunea naționalistă a discursului AUR îi va împiedica. Cel puțin asta am putea deduce din recentul sondaj INSCOP Research la comanda news.ro, care ne arată că 95% dintre cei sondați declară că se simt mândri că sunt români, față de 83% în 2013, și mai ales 49,7% declară că obișnuiesc să arboreze tricolorul acasă de ziua națională, față de 26,3% în 2013. Nu înseamnă că tot electoratul e naționalist, cifrele sunt însă semnificative pentru o tendință și pentru o anumită atmosferă socială. Merită să cităm și alte cifre, chiar dacă nu sunt prezentate comparativ, pentru că creionează cultura politică dominantă: pentru 64% dintre respondenți « a fi român presupune să fii creștin ortodox », și pentru 77,2% o condiție e « să ai o familie cu rădăcini românești ». Dacă vom considera ultima întrebare ca reprezentând o caracteristică a etnonaționalismului, vom descoperi poate cu mirare că defalcarea pe categorii ne arată că și cei cu studii superioare sunt 60% și cei din București 67% care răspund pozitiv la această ultimă temă.
Nu e deci de mirare că mai multe partide fără substanță doctrinară, dominate de politicieni hipnotizați de astfel de cifre, se lansează împreună spre câștigarea acestui electorat. Nu neapărat cel mai radical, dar cel mai credibil pe astfel de teme, are marii șanse de câștig anul viitor. Iar PSD, fostul titular al discursului naționalist, și PNL, care are și el în bazinul său electoral această categorie, au ambele destule șanse să se erodeze, să plătească factura electorală și să piardă către AUR un electorat pe care deocamdată îl mențin…cel puțin în sondaje.
Tot într-un sondaj INSCOP publicat în decembrie și efectuat la sfârșit de noiembrie, scorul pentru parlamentare al AUR este de 19,5% (pe locul trei față de PSD cu 30,2% și PNL cu 20,1%, USR având 11,9%). Din păcate nu a fost publicat rezultatul pentru europarlamentare, dar ne putem raporta la INSCOP-ul din septembrie: PSD 29,1%, AUR 22,4%, PNL 19% USR 11,6%.
Rezultatul AUR de la sondajul de intenție de vot la parlamentare trebuie raportat și la dinamica SOS-Soșoacă, care trece pragul electoral (la 5,2%), scor care pe termen scurt scade averea AUR, dar care dintr-o perspectivă pe termen mai lung confirmă creșterea acestei zone politice al cărui electorat e evident în crelștere, adunând deocamdată aproximativ 25% pentru parlamentare, ceva mai mult pentru europarlamentare și prezidențiale, proiecția pentru prezidențiale arătând că voturile încă virtuale s-ar împărți egal între George Simion și Diana Șoșoacă (fiecare având 14% dintre cei care și-au exprimat o opțiune).
Alegerile europarlamentare sunt un moment privilegiat al partidelor naționaliste pentru că atunci electoratul, aparent fără mari riscuri, își poate exprima frustrările nu numai față de sistemul politic de la nivel național, ci și față de îndepărtatul Bruxelles. E posibil ca esențialul energiei negative să se descarce atunci, iar AUR să nu crească mai mult. În 2019 USR-PLUS, mai ales ca reprezentant credibil al votanților anti-PSD, a reușit atunci o performanță (22.3%) pe care nu a putut-o repeta ulterior. AUR nu are încă un candidat credibil la șefia statului, și cu cât trece timpul e mai puțin probabil să fie altcineva decât George Simion. Însă profilul acestuia e departe de acela al unui prezidențiabil care să provoace alternanța. Violența sa de limbaj, flirtarea cu stilul leginaroid, bănuiala unora că e pilotat de ruși, certitudinea altora că e pilotat de serviciile neaoșe, constituie obstacole serioase în calea unui destin prezidențial. Ceea ce apare diluat și se poate ierta la nivelul unei competiții între partide, va fi mai dificil de ignorat la nivelul unei competiții între personalități politice. Ordinea alegerilor (primul tur al prezidențialelor împreună cu parlamentarele sau înainte de acestea) poate avea un rol important în rezultatul final, și poate chiar în alegerea candidatului AUR.
Într-o concluzie de etapă, trebuie să spunem că în acest moment AUR e departe de a fi o simplă sperietoare, fiind, cel puțin în vederea europarlamentarelor, un concurent la câștigarea acestora. Ceea ce-i poate deschide perspectiva de a schimba de statut în vederea următoarelor alegeri: locale, prezidențiale și parlamentare. Electoratul său potențial e încă și mai important decât scorul din actualele sondaje și, așa cum am arătat mai sus, natura culturii politice dominante și contextul specific anului 2024 îl pot propulsa spectaculos în lupta pentru putere.
AUR este, ca orice partid populist, un răspuns eronat la probleme reale. Adversarii care-l atacă, îl întăresc pentru că fie neagă, fie nu au soluții pentru problemele la care populiștii pretind că au soluții. În partea a doua voi încerca să arăt culoarul care a făcut posibil fenomenul social AUR. Voi pleca de la o obsesie a elitei noastre politico-militaro-tehnocratice: obsesia proiectului de țară.
Aparent acesta e un proiect eșuat al administrației Iohannis, impulsionată în acest sens mai ales pe vremea guvernării Cioloș-Dâncu. Totuși, continuă și azi să fie publicate articole, cărți, să fie organizate colocvii pe acest subiect. Un subiect-obsesie greu de înțeles pentru o țară care nu a rezolvat multe din restanțele tranziției și integrării, dintre care democratizarea e probabil cel mai departe de a fi atins. Dar tocmai pentru a o evita e nevoie de legitimarea unui « proiect de țară ».
Psihanalizând această elită cu multe decorații și grade, cred că proiectul de țară e numele unei profunde dorințe de emancipare față de limitările (auto)impuse de procesele de aderare la lumea euro-atlantică. Un anti-occidentalism prea mult reprimat, este încurajat să iasă la suprafață. Inventat probabil de generali formați la școala Securității, AUR e o paradoxală proiecție a ceaușismului asupra României de azi așa cum este ea: nedesăvârșită, aproape europeană și aproape post-modernă, cu o societate obosită de tranzițiile fără sfârșit și care, iată, caută schimbarea în direcția unui iluzoriu suveranism.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Analiza privind AUR este destul de bună. Cel mai paradoxal este că acuzele DNA privind achiziția de vaccinuri aduce împreună pe cei care au declanșat prăbușirea alianței PNL USR UDMR. Vinovăția pentru acest eșec e ste împărțită și este surprinzătoare miopia USR în primul rând a unei alianțe viitoare PNL USR care ar putea contracara valul de populism în România. Pe de altă parte AUR a moștenit stilul antisistem al USR al dezbaterilor în Parlament a USR care acum se repercutează negativ asupra dezbaterilor. Nu pot decât să deplâng calitatea intelectuală a liderilor partidelor românești.
A Tuturor Partidelor daca imi permiteti completarea .Nici o comisie parlamentara are “specialiști” toti sunt politruci aleși de popor ( inclusiv la USR, Comisia Buget Finante are oameni de la USR fara Filon Adecvat)
@ioenegut _ „Cel mai paradoxal este că acuzele DNA privind achiziția de vaccinuri aduce împreună pe cei care au declanșat prăbușirea…”
Dacă vă referiți la marionetele cleptocrației PSD, PNL și AUR, într-adevăr, DNA pare să le apropie în lupta lor contra USR, un partid cu un procent modest în preferințele electoratului, după cum arată sondajele de opinie…De-ți vine să te întrebi ce i-a apucat?! …Un partid mare precum PSD să tot atace USR, un partiduleț aflat pe locul al patrulea, care pare mereu măcinat de neînțelegeri interne. De ce nu se luptă cu AUR, spre exemplu, aflat pe locul al treilea ? Ca să nu zic de PNL, teoretic, principalul adversar ideologic!
Altminteri, căutând printre gradele de comparație ale adjectivului „paradoxal”, nu găsesc pe altcineva care să fi prăbușit alianța PNL-USR_UDMR decât pe Președintele Republicii. …Așa cum nu am găsit nici motivele pentru care a făcut-o și nu găsesc nici motivele pe care se întemeiază demersul DNA, ceea ce nu înseamnă că ele nu există.
Astfel, înainte de a-mi formula o părere cu privire la acuzele DNA referitoare la vaccinuri, aștept decizia unei instanțe de judecată, pentru a evita postura incomodă a celor care s-au grăbit să-l acuze pe domnul Barna de infracțiuni pe care nicio instanță nu le-a găsit, iar apoi au uitat să-și ceară scuze.
Ma apuca groaza ca va veni 2024 si iar va trebui sa votez si sa aleg raul cel mai mic :(
Solutia e la mintea cocosului: voteaza raul cel mai mare.
Asta fiind de fapt definitia democratiei de 2000 de ani incoace.
Propun sa votezi ‘binele cel mai mic’. Thik about!
Situația nationalismelor este valabilă în toată Europa. Sunt multe de spus DE CE este această situație, dar să constatăm că UE nu mai propune nimic atrăgător. Poate doar chestia ticăloasă cu Federalizarea Europei sub sceptrul germano-francez, chestie care accentuează fenomenele naționaliste.
AUR reprezintă reacția poporului român la ce se întâmplă în Europa, dar și frustrările populației la umilințele sistematice din partea „Europei noastre”(MCV, Schengen, etc, etc,etc). O reacție obiectivă și necesară, numai că este într-o formă primitivă, oriental-ortodoxa-manelista. Asta a înțeles poporul român după occidentalizare….
Nu cred că AUR este un pericol pentru România. Dar „Europa noastră” trebuie să înțeleagă că nu suntem ca în Ferma animalelor a lui Orwell, că nu trebuie ca unii sa fie mai egali ca alții….
NB. KWI a fost cel mai bun președinte de după ’89, care nu a făcut nici prea mult bine, dar nici prea mult rău. Ne-a reprezentat însă bine la nivel internațional, dar fără multe succese. Față de Iliescu(un criminal), Constantinescu (autist) și Băsescu (un bădăran turnător securist), KWI a fost cel puțin cu două clase peste ei.
Daca o Gloata de Stadion este poporul in Optiunea Ta, inseamna, ca ii poti primi de Craciun, cu colindul anului 2024. Simt ca ti ar face placere. Vezi sa ai poc preparat cu sorici subtire ! beutura pe saturate ! Spor Sa Ai !
Un articol bun dar care ajunge inevitabil la o concluzie „convenabilă”: „suveranismul este o idee greșită”.
Opinie care poate ar fi câștigat adepți acum câțiva ani dar inevitabil greu de susținut cu o mină serioasă în contextul actual, în care românii pot vedea cu ochii lor că A. există țări care funcționează bine mersi și netulburate într-o cheie suveranistă (Ungaria și mai ales Polonia, ridicată cât se poate de suveran la statutul de „tigru regional” mai mult ÎN POFIDA UE decât cu sprijinul său…) și B. că acest curent suveranist se intensifică și în țările „mainstream”, Italia, Olanda, un AfD în plină ascensiune etc.
Și atunci „marfa” anti-suveranismului și eurofiliei devine greu vandabilă.
Cu atât mai mult cu cât, menționat de altfel și în articol, este greu spre imposibil cu o notă de ridicol, să invoci meritele „frăției europene” într-o Românie ținută la poartă!
La europene vom vedea în primul rând rodul poveștii Schengen. În pofida vorbelor frumoase dar lipsite de conținut ale CE și PE majoritatea văd refuzul austriei ca pe un refuz mascat al ÎNTREGII „uniuni” și o confirmare a tratamentului discriminatoriu la care suntem supuși. Și atunci da, cea mai bună răzbunare este să le trimitem gașca lui Georgică!
Bonus, în contextul actualei crize economice și energetice, politicile verzi ale UE devin și ele o țintă a unui electorat pus să suporte nota de fără a fi fost vreodată întrebat dacă este dispus să o facă. Un electorat care vede deci imperios necesară schimbarea paradigmei europene.
Aprob pozitiv!…
Ungaria e suveranista cat ii da voie pimp Putin.
Mda, că era ungurul macron cel care cerea „să nu umilim” Rusia…
Reductio ad Putinum nu ajută în nici un fel cauza sau PR-ul UE, e doar un whatabout și atât.
Uniunea are probleme structurale legate în primul rând de filozofia sa actuală, nu de Orban sau Volodea!
Dacă și-ar repara aiurelile și ar redeveni atractivă pentru proprii cetățeni, nici suveranismul nici Putin nu ar fi o problemă.
Așa însă, ce mi-e dracu’, ce mi-e tat-su!
Dupa mine, autorul articolului este excesiv de optimist, in ceea ce priveste „lentilele” prin care electoratul roman va vedea alegerile din 2024. Cne s-a fript cu ciorba, sufla si-n iaurt, iar eu cred ca alegatorii care aleg sa se prezinte la vot vor fi influentati, mai degraba, de cresterea pensilor si salariilor de la stat, de damfurile de anvergura internationala ale domnului Ciolacu, de „acrobatiile” domnului Simion si ale doamnei Sosoaca, de proaspetele asfaltari, parcuri si pasaje ale primarilor, de caldura din case si de alte asemenea aspecte practice.
Cat priveste dosarul vaccinurilor, in anchetele penale se intampla, uneori, sa apara nume la care nimeni nu s-ar fi gandit, pe langa cele ale acuzatilor pe care-i mediatizeaza presa.
Sondajele sunt praf in ochi si, in buna traditie, candidati-surpriza si evenimente neprevazute vor altera procentele fluturate astazi de varii sondatori de opinie, ce lucreaza pe esantioane „reprezentative” de 1000 de persoane si cu marje de eroare de (plus-minus) 3%.
„Alegerile europarlamentare sunt un moment privilegiat al partidelor naționaliste pentru că atunci electoratul, aparent fără mari riscuri, își poate exprima frustrările nu numai față de sistemul politic de la nivel național, ci și față de îndepărtatul Bruxelles”
Multi nu constientizeaza si inteleg, intre timp , destinul romanesc este „facut si desfacut” la Bruxelles, politica interna prea mult analizata in context national.
AUR puncteaza si va putea puncta in continuare pe aceste subiecte suveraniste, mai mult national si mai putin Bruxelles, fapt care se intampla mai peste tot in Europa.
Birocratia/nomenclatura bruxelleza a devenit si devine tot mai mult un factor cheie in politicile nationale fapt care nu convine, vezi Polonia, Ungaria, Slovacia, Austria, Olanda, Italia etc.etc.
Chiar daca votam un parlament european, institutiile europene nu au legtimitatea necesarea astfel incat sa poata impune statelor nationale politici comune pana in cel mai mic detaliu.
Sunt convins fara ajutoarele finaciare de la Bruxelles aversiunea ar fi mult mai mare, aceste ajutoare fiind singurele metode coercitive cu impact direct cu toate ca sunt banii tuturor cetatenilor europeni.
Acest amestec masiv intre politica si mediul economic a provocat si provoaca in continuare bulversari masive, cel mai mare, inflatia care intre timp s-a mai calmat ceva insa a nimicit sute de miliarde de euro in deprimentul omului de rand care isi vede zi de treaba si munceste producand plusvaloare.
Comisia europeana a devenit prea puternica in raport cu statele nationale, a politicilor acestora si va fi imposibil de gasit solutia salvatoare fara o reforma din temelii a UE bazata pe inceputurile ei, Tratatele Romane care stabilesc in primul rand o uniune economica, liberea circulatie a marfurilor si a persoanelor.
Politiciele eco-socialiste propagate de distrugerea mediului privat de afaceri, de distrugerea individului prin alimentari sociale de tot felul mascate sub mantia statului social, sustinerea unei imigratii necontrolate, transformarea fortata industriala, corectitudinea politica exagerata, politicile contradictorii fata de Ucraina, China si Israel arata drama prin care trece Europa , drama insa neobesrvata si constientizata datorita inei mass media main stream care a reusit sa anestezieze intrega populatie,
A venit insa momentul in care populatiile incep sa realizeze ca ceva nu este in ordine, deranjul fiind maxim insa nu intrevad solutii in contextul actual politic, al democratiilor semilibere bazate pe partide politice, partide care nu pot oferi solutiile necesare.
Sabia lui Damocles planeaza asupra intregii Europe iar cine va avea curajul sa rupa nodul Gordian va castiga pt ca lucrurile sunt intrat de complicate si intortochiate incat nu mai pot exista „solutii intelectuale” , oamenii dorind solutii simple pe intelesul tuturor.
Foarte corect spus: romanii vor vota cu AUR pentru a „pedepsi” partidele clasice care nu au reusit nimic in ultmii 30 de ani sau sa spunem mai precis, incepand din 2007 anul aderarii la UE. Romania a ajuns astazi aici doar impinsa de la spate de catre UE si puterile occidentale, altfel ar fi ramas la stadiul anilor 90. AUR va fi votat masiv si in diaspora romana, tot ca o razbunare pentru politicile care amintesc de comunism adoptate de Bruxelles. Mobilizarea la vot pentru europatlamentare va fi uriasa nu doar in Romania, ci in toate statele central-europene si din estul UE, iar voturile se vor duce-ati ghicit!- catre partidele nationaliste. Este si motivul pentru care marile cancelarii europene impreuna cu Bruxelles vor schibarea tratatelor si crearea unei Europe cu zone diferite. Daca mai adaugam faptul ca la Casa Alba ar putea veni Trumpy, atunci lucrurile sunt clare: NATO si UE fie se vor micsora considerabil, fie vor disparea. In acest nou context (real, de altfel), noul presedinte al Romaniei va trebui sa vorbeasca acelasi „limbaj” cu Trump. Geoana, un om care vine de la varful NATO, este pro-UE imi imaginez si deci pro-NATO, nu va putea dialoga cu unul ca Trump, daca acesta decide sa iasa din Alianta. Cu un golan trebuie sa vorbesti pe limba lui, nicidecum in limbaj diplomatic criticandu-l ca iese din NATO.
Apropo, ce este rau daca ne arboram drapelul de 1 Decembrie la balcoane? Asta n-am inteles-o stimate domnule Gussi…
Vă rog să vă amintiți că românii au votat astfel încât o perioadă a guvernat o coaliție democratică.
La un moment dat, exact pe când Ministerul Justiției organiza concursuri transparente pentru ocuparea funcțiilor de procurori-șefi ai Marilor Parchete, Președintele Republicii a răsturnat coaliția democratică, formată din oameni „cu care nu se putea vorbi” (adică, refuzau să participe la „combinații”) și a adus la guvernare marionetele cleptocrației. Încă nu a reușit nimeni să explice credibil, rațional, de ce.
Singura alianta democratica veritabila in opinia mea a fost CDR la inceputul anilor 90, formata pentru a face opozitie noului partid unic neo-comunist. Am avut atunci o sansa sa ne despindem definitiv de epoca de aur, insa doar o parte a societatii dorea acest lucru. Personal, am participat la mai multe mitinguri in Piata Universitatii incepand de la 12 ani cat aveam in 90. Chiar daca n-a fost un „presedinte jucator”, ci unul destul de slab, pentru mine Emil Constantinescu a fost cel mai bun presedinte din istoria ultimilor 30 de ani. Daca nu era el, astazi n-am fi fost in NATO sau UE. Sper ca stiti de ce…
Miniștrii USR nu ar fi trebuit sa demisioneze, USR nu trebuia iasă de la guvernare și USR nu trebuia sa sprijine moțiunea dragnoida de a-și dărâma propriul guvern.
Adevarul este ca Iohannis a ADUS (și NU alungat) USR la guvernare, Barna este cel care l-a pus pe KWI in fata unei bifurcatii: fie alegeri anticipate care ar fi adus imediat PSD solist la guvernare, fie acceptarea coaliției PNL/PSD care a menținut încă 2 ani un PM liberal.
Este cu mult prea devreme ca sa ne pronuntam.Deocamdata ,mai nimeni ,nu isi asuma direct participarea in alegerile Prezidentiale ca si candidat al unui Partid .Ceea ce se poate intimpla (avem unele certitudini ) pina la data anuntului cadidatilor in alegerile Prezidentiale (ele trebuiesc facute cu mult timp inainte de data inceperii campaniei pentru alegerile Europarlamentare ) poate modifica radical sondajele la zi .Cetateanul va vota si functie de participantul numit de catre Partide in alegerile Prezidentiale chiar daca acestea au loc undeva spre sfirsitul anului 2024 .Deja sondajele ne arata o explozie a cetatenilor ce doresc sa mearga la vot in alegerile Europarlamentare ceea ce daca se realizeaza ne va indica in clar care sunt partidele ce vor intra in Parlamentul viitor.Ce se poate intimpla ? Cresterea semnificativa a participantilor ce vin la vot elimina posibilitatea Partidelor mici de a mai fi parte a politicilor viitoare in urmatorii 4 ani .Cresterea pensiilor , ofertele ce protejeaza pe cei nefavorizati ,maririle salariale , continuarea sprijinului din PNRR, aparitiile unor „ nefacute ” in rindul partidelor de Opozitie , scaderea perceptiei certatenesti atunci cind facem referire la imaginea(usor imbatrinita) sefilor de Partid din Opozitie ce au mizat pe carisma personala ca si aparitia unor noi politicieni, cetateni vectori de imagine ,in rindul partidelor aflate acum la putere, pot schimba totul . AUR nu poate trece de 15 procente intentie de vot .Deocamdata cetatenii asteapta .Sondajele la zi au in continut si partea de ofensa a cetateanului ce tine de a-si maximiza propriul vot catre AUR sau Sosoaca fie doar din dorinta de a-si manifesta o anume forma de dezaprobare .Altfel vor sta lucrurile, in mod real, in Alegeri .
@esop _ „Deocamdata ,mai nimeni ,nu isi asuma direct participarea in alegerile Prezidentiale ca si candidat al unui Partid ”
Așa este, dar oare cât mai contează? Dacă coaliția de guvernare PSD+PNL (+AUR, eventual, să nu uităm Patrulaterul roșu) va dori să facă România o republică parlamentară, CCR va executa întocmai ordinele primite.
Apoi, nu uitați vă rog că domnul Iohannis a fost protagonistul scenei „celor doi elefanți din încăpere”. Încă nu pot spune dacă a fost convins diplomatic ori prin alte mijloace să aducă marionetele cleptocrației la guvernare, dar a făcut-o. Prin urmare, un Președinte cu o atitudine absolut democratică își poate schimba în România brusc și radical poziția.
Concluzia autorului mi se pare corecta. Nu traiesc in Ro, dar ce se intampla se inscrie in atitudinea unor tari ne-occidentale care interactioneaza cu Occidentul. Mai precis: dupa caderea comunismului Romania a fost expusa occidentalizarii si modernizarii. Tentatia era mare. Dar pe masura ce modernizarea creste, occidentalizarea incepe sa scada. De ce? Modernizarea aduce cu sine progres economic, militar si politic (creste self-esteem-ul, la inceput eram complexati de Occident). Dar la nivel de individ occidentalizarea aduce o alienare, o indepartate de traditiile si valorile avute de societate, o criza a relatiilor interumane. Rezultatul e o criza de identitate si indreptarea inevitabila spre… religie, care are raspuns la asa ceva. In paralel are loc o „renastere” a valorilor nationale si deci, respingerea „occidentalizarii”. Asta explica adoptarea modernizarii dar respingerea selectiva a occidentalizarii. E exact ce se intampla acum – si e bine observat de autor in finalul articolului. Si care explica ascensiunea AUR-ului.
Evaluarea e corectă pe ansamblu, însă ar fi totuși utile și niște amănunte: ofensiva neomarxistă din Occidentul de azi nu înseamnă ”modernizare”, înseamnă degenerare. Există niște cauze ”obiective” pentru degenerarea asta, cum ar fi urbanizarea excesivă și financializarea excesivă a economiilor naționale, dar ea tot degenerare rămâne.
La căderea comunismului, românii nu erau disperați să obțină legalizarea căsătoriei între persoane de același sex și nici nu erau disperați să se elibereze de sub oprimarea religioasă. Tradițiile și valorile populare (nu cele promovate de regimul comunist) erau mult mai sănătoase (psihologic vorbind) decât valorile neomarxiste promovate în Occident începând cu 2001.
Altfel spus, Occidentul pe care și-l doreau românii era Occidentul lui Ronald Reagan, Margaret Thatcher și Helmut Kohl. Nu Occidentul lui Tony Blair, Angela Merkel și Mark Rutte.
Cred ca se impune o mica clarificare, poate nu m-am exprimat clar: prim „modernizare” inteleg acceptarea stilului de viata modern (masina, celular etc), iar prin „occidentalizare” acceptarea valorilor democratice occidentale (stat de drept, alegeri libere, individualism, separarea religiei de stat, libertate individuala).Majoritatea statelor ne-occidentale au acceptat „modernizarea, dar „occidentalizarea” mai putin. Asadar „modernizarea” nu e ofensiva neo-marxista, ea face parte din „valorile” occidentale actuale. In rest aveti dreptate. Asta pare sa fie tendinta: lumea se modernizeaza dar nu se occidentalizeaza.
@harald, vorbesti ca din carte de Reagan si Thatcher, dar ce ne facem daca Trump scoate US din NATO? Cum se-mpaca azi securitatea statala a Ro cu posibila revenire la conducerea US a lui Trump? Crezi ca il poti influenta pe Trump in sensul asta, cel putin la fel de mult cat te inflenteaza el pe tine?
Cred ca nimeni nu isi doreste sa iasa din NATO, cu atat mai putin cei care l-au creat si folosit. Declaratiile politice nu inseamna actiuni concrete, ele pot avea semnificatii multiple. Iar Trump vorbeste mult si agresiv, dar este singurul presedinte american din vremea noastra care nu a pornit niciun razboi, ba dimpotriva, vrea pace, motiv pentru care a fost acuzat pe nedrept de complicitate cu rusii. Oricum, la anul vom vedea in ce directie ne indreptam si noi, si americanii si implicit europenii cei mari.
Nici Simion nu a pornit niciun război, si el vorbește mult și agresiv și e acuzat pe nedrept de complicitate cu rușii (cum de uitam ca declarațiile politice nu nseamna acțiuni concrete si ca acestea pot avea semnificatii multiple?). Si sărmana Sosoaca!
Revelație: #Trinity!
Ce lume neînțelegătoare! SIM Ion Gura de AUR! 😀
Dar de ce nu esti de acord cu casatoriile intre persoane de acelasi sex? Cu ce te incurca? Vorbesti intruna despre libertate, ei nu ar trebui sa fie liberi sa se casatoreasca? De ce iei de buna tot ce spune AUR? Chiar te inspira cu ceva oamenii aia?
Privind anul 2024, ofertele sunt destul de clare si bine separate.
Sunt trei blocuri care conteaza: PSD+PNL, AUR+Sosoaca, USR+FD+PMP.
2024 va fi un an de recensamant. Vom vedea fiecare cati suntem.
Eu cred ca inainte de a vorbi de AUR, care ca si partidul lui Vadim nu are vreo sansa de a ajunge la putere, ar trebui sa vorbim despre alianta PSD-PNL care nu e altceva decit un PSD extins. Guvernul actual e cred cel mai nociv din ultimii 20 ani prin imprumuturile facute, si asta la dobinzi mari, si are in plus sustinerea Curtii Constitutionale. Daca PSD si PNL vor bate palma si in viitor pot guverna (si fura) impreuna timp de multe mandate, impiedicind in continuare dezvoltarea Romaniei.
In principiu mutarea e geniala, PSD rasplatindu-si votantii (bugetari, pensionari, o parte din perdantii interminabilei tranzitii). PNL nu aduce nimic dpdv politic, urmindu-i pe PSDisti fara idei proprii, asa ca votantii lor sint de fapt niste fraieri care, desi mici intreprinzatori si oameni care ar trebui sa stie mai bine, voteaza doar un PSD light. Dar impreuna au o majoritate confortabila care le permite sa-si imparta tortul asa cum vor ei.
Momentul actual e o surprinzatoare revenire la anul 2000, cu Simion in locul ridicolului Vadim (un sofer de taxi imi povestea cum l-a bestelit Vadim care-i pretindea sa-l numeasca „dle presedinte”) si AUR in locul vadimistilor (care de fapt nu au disparut niciodata). Electoratul roman nu a invatat nimic din trecut dar asta nu inseamna ca e o semi-democratie. Nu, oamenii pot vota, un om inseamna un vot (nu ca prin alte parti), voturile nu se fura masiv; ca lumea e naiva si inca-si doreste salvatori pe cai albi nu inseamna ca nu e democratie.
Ce mi-e mie clar e ca PSD, PNL si AUR (plus Sosoaca splinter group) sint de evitat, asa ca nu ramin multe alternative in afara de USR.
@cititor critic – „care ca si partidul lui Vadim…”
…Are șanse să ajungă la putere, ați dorit probabil să scrieți.
Ați uitat …
„Patrulaterul roșu este formula prin care presa a denumit colaborarea politică dintre PDSR (actualul PSD), PRM, PUNR și PSM din timpul guvernării Văcăroiu. PRM era reprezentat la guvernare de 3 secretari de stat și un prefect. PUNR deținea temporar, începând din 1994, Ministerele Agriculturii, Justiției, al Transporturilor și al Telecomunicațiilor. Coaliția a luat ființă neoficial în 1992 și a funcționat în formula originară până la finele anului 1995…” (Wikipedia)
AUR + SOS este aproximativ PRM + PUNR. …Și „moșite” de aceleași „moașe”.
1.Un proiect de tara n-are legatura cu esecul celui Prezidential (cu 400 de specialisti),deoarece acela n-avea posibilitati de realizare, fara o baza teoretica noua (a unei stiinte economice noi) axata pe altceva decit micro si macroeconomie.Proiectul de tara nu este o obsesie nationala, ci necesitatea ,,zilei” de a asigura tranzitia institutionala la capitalismul functional, dupa ratarea ei in lipsa unui AQUIS comunitar amanuntit cu model/,,instructiuni” de lucru.In lipsa lui, tranzitia la capitalism este in proportie de numai 25 la suta in Romania asa cum o reflecta indicele de competitivitate economica/institutionala 74 si 50 la suta in EST, asa cum arata indicele 50 de competitivitate caracteristic acestuia!
2.Proiectul de tara nu reprezinta dorinta unei ,,emancipari” fata de limitarile impuse de UE, deoarece aceasta n-are de a face cu necesitatile de reindustrializarea a Romaniei, care pot fi constatate numai de ea si sustinute financiar de UE!
3.Ca o concluzie ,,de etapa”, evolutia AUR este vazuta corect de autor si ea nu poate fi schimbata, decit cu acelasi ,,proiect de tara”, cu un continut capabil sa dovedeasca calitatea sa de instrument de dezvoltare economica industriala rapida, in locul masurilor financiare si fiscale care ar arunca antreprenoriatul in haos si regres al afacerilor, iar clasa sociala saraca (putem vorbi sociologic de o astfel de ,,noua clasa” in capitalismul sudamerican romanesc) in asumarea traseului dreptei extreme.In plus, populatia saraca captiva a PSD, are sansa ca prin AUR sa fenteze partidul-tatuc!
4.Acest iluzoriu suveranism nu este altceva decit raspunsul firesc la incapacitatea politica nationala si a birocrariei UE de a construi un proiect de tara, care in cei 17 ani de integrare sa fi adus tarii mai mult decit promisiuni electorale si cresteri consecutive de preturi (sau dupa 89 pierderea a 4 milioane de locuri de munca), irecuperabile prin ,,studiile, dezbaterile, colocviile, etc. privind proiectul de tara!
5.PM Ciolacu repeta tranzitul in America al altor politicieni in America Latina, etc. dupa colaborari economice, la fel ca Ponta in 2012, pentru a le ,,valorifica” IN MATERIAL ELECTORAL.Fara proiectul de tara, altul decit cel ,,realizat de Johanis, rezultatul va fi la fel ca al guvernarii Ponta – promisiuni esuate si cine mai stie ce dupa ce se va ,,auri” Romania…
6.Mediul coercitiv practicat de UE poate fi indulcit numai de proiectele nationale, care sa UNIFICE cerinta dezvoltarii nationale cu
a evolutiei unitare a UNIUNII, sustinind interesele de dezvoltare economica-industriala si agricole a Estului.
Fara aceasta comuniune de interese deservita operational prin sustinerea proiectelor de tara, intre UE si Tarile Estice ramine corecitia suportabila numai cu alocarea unor fonduri financiare, uneori folosite aiurea de beneficiari, adica fara multiplicare la nivel economic-industrial national!
Apucati-va de invatat limba rusa. In cativa ani, daca escrocul de Trump ajunge la Casa Alba, Rusia va sparge Romanika in bucati, pentru ca nu va fi nimeni sa va apere.
Burtosii din Armata României pe care i-am vazut la parada de 1 Decembrie vor face atac de cord inainte sa ii toace ciolovecii.
Vai de capul vostru, daca AUR e speranta voastra de mai bine. Niste nespalati care urasc Bruxelles-ul fara sa inteleaga cum functioneaza Uniunea Europeana. Dar prostia se plateste. In loc sa urâti Bruxelles-ul o sa trebuiasca sa iubiti Moscova iarasi, altfel o sa va atârne ciolovecii intestinele pe garduri asa cum fac in Ucraina acum cu bietii Ucrainieni.
Vai de voi Rumunski.
Cred ca manifestati un pesimism care ar necesita ajutor medical. Iar stalcirea numelui tarii ar necesita alte masuri…
„…umilitorul eșec cu repetiție de a integra spațiul Schengen și angoasele colective față de proximitatea războiului, tabloul frustrărilor care riscă să se descarce prin vot în 2024 e fără precedent în perioada de după anii 1990.”
Foarte bun articol, dar concluziile pot fi multiple. Încerc una alternativă…
Este greu de uitat că domnul Jean Claude Juncker l-a pupat duios pe domnul V Orban, numindu-l șăgalnic „dictatorule”, iar Ungaria este o voce respectată în UE și în lume.
Miniștrii de finanțe ai statelor UE au aprobat PNRR-ul Ungariei și plata unei tranșe de 920 de milioane de euro. Ungaria și-a obținut fondurile, Ungaria este un stat relevant în lume și respectat. Ungaria este membră Schengen, membră OECD șamd., cu toate că și-a asumat deschis politica „suveranistă” și poziția pro-rusă.
Olanda este unul dintre „stâlpii” Uniunii Europene. Extrema dreaptă este câștigătoarea recentelor alegeri. Olanda este apreciată și respectată. Austria, cu o poziție puternic pro-rusă, cunoaște de asemenea o ascensiune a extremei drepte și este un stat respectat și apreciat în Europa și în lume. Ambele se opun aderării României la Schengen.
Am întâlnit opinii precum aceasta…
Oare nu este benefic pentru România să aibă un guvern „suveranist” și pro-rus? Nu ar fi România, asemenea statelor menționate, mai respectabilă, dacă s-ar afla într-o astfel de situație? Nu ar fi considerată și România „de-a lor”? Nu ar fi mai repede admisă în Schengen, în OECD șamd.? Și nu ar putea negocia mai bine cu forurile UE dacă s-ar comporta întocmai precum statele Vișegrad, sau Austria, ori Olanda, Italia etc.?
În plus, să nu uităm, în SUA domnul D Trump, cel care va pune capăt războiului din Ucraina în 24 de ore, este așteptat la Casa Albă.
…Și care este partidul „suveranist” pro-rus din România? Desigur, AUR.
Azi am primit asta:
După AUR se aşteaptă cu nerăbdare înfiinţarea altor forte politice, gen:
FIER (Forta Independentă pentru Extinderea României),
ARGINT (Alianța Românilor Gânditori, Independenţi, Nevaccinaţi şi Transcedentali),
CUPRU (Coaliţia pentru Unire şi Propăşire a Românilor din tot Universul),
URANIU (Uniunea Românilor Analfabeti, Nevoiaşi, Idioţi şi Ultranaţionalişti),
CROM (Convenţia Românilor Ortodocşi şi Meganaţionalişti),
CADMIU (Confreria pentru Avansul Dacilor liberi Mascofobi şi Izolat…
:))
Proiect de „Aur”, cu sau fara „Sos” – Sărutul Morții! Sau buruiana-de-ceas-rau! Moș Gerilă a venit mai devreme la conserva tactică „aur” cu un discurs pe măsura gabaritului Estului Bolsoi. Dorința viermanoasa de avea întâietate ii obligă pe acești mediocri sa de-a Ocultei ceea ce li se cere. Oare ce poate să iasă mare din niște „secte” atât de împotmolite in ignoranta și chiar Vendetta? Lătrătură patriotică! Furie neghioabă! Și care este marele plan, marele proiect? Suntem în fața unei dovezi elocvente că, dintre slute de platforme ce-și înaltă boturile, nici aur, nici sos, nici altele nu au nici o strategie in vreun domeniu. A văzut cineva, cumva, respect, înțelegere, conlucrare din partea parofrenicilor și zurbagiilor? Neavând conștiință națională, darămite politică, nici cât o zambilă ofilită, construcția politică terifiantă cu iz de dictatura (Aur), are in schimb obsesia posesorului de scaun de unde își cotcodaceste cu obrăznicie tupeista opiniile sale libere, stupide, sfidătoare, populiste despre România… amenințată. Primitivele căpetenii, Simion Iscariotul (Moartea din Carpați) și Diana-Sultana, duc țara de-a berbeleacul. Căci nu exista din partea fariseilor nici un interes pentru soarta țării. Nici empatie in tratarea intereselor tarii. In loc sa fie de folos țării, acești kremlinezi bolnavi de orbul găinilor au devenit elemente de dezordine și contagiune. Or, fariseul este singurul om pentru care nu exista mers inainte. Iar aceasta înseamnă atitudine rigida față de realitate. Seamănă între ei. Doi mari circari liber-profesioniști. Vai, lumina de la Vest nu le este prielnică. Lingoarea de la Răsărit le este pe plac. Moscova exulta d fericire! Sodoma și Gomora! Obelix și Asterix. Misiune: Getafix! Schisma, sfidarea, subminarea, anarhia. Au învățat bine lecția. Fara glas civic, o societate nu poate supraviețui. Spiritul civic – spirit gregar! Crede cineva, cumva, că reacționării „suveranisti” – zeus-zmeus Simion și z(m)eita Sos – se vor lua la trântă cu Molima Rusă, precum Ioana Schioapa cu Ciuma? Pe naiba! Patrie! Națiune! Ideal! Cauza! Viitor! Progres! Toate acestea nu reprezintă pentru acești oameni ai Nimicului decât niște formule goale. Or, prin definiție, Aur, de pildă, este un dezastru paranormal care se repeta…Ca, deh, n-ar fi lupi, de n-ar fi oi. De n-ar fi jocul de culise. Naționalismul de caverna, patriotismul de taverna, suveranismul de grota și prosteala sunt reguli de bază pentru farisei. Motto-ul – „Sorcova, sorcova! Să audă Moscova! Te-am mințit, bogdaprostit. Pentru tine, țară bleagă, soarele a asfințit!”.
La cate strategii de dezvoltare generala, pe sectoare de activitate am citit dupa 1990 cu obiective care mai de care mai marete trebuia sa fim in top 10 state europene dezvoltate. Dar din pacate pe mai toate domeniile suntem pe ultimele locuri. Deschiderea UE catre fostele tari socialiste a fost din interese pur economice si comerciale. Unele tari socialiste care au avut minte mai multa si curaj au reusit sa se mentina economic la niveluri decente sa porneasca coerent si continuu pe calea modernizarii. In Ro nu am avut o lege a lustratiei, o justitie puternica si corecta, o privatizare eficienta si noua org.adm.teritoriala, legi mai simple si clare fara sute de carpeli de la o guvernare la alta. Dar si partide, guvernari care sa puna inainte interesele tarii si nu afacerile si avantajele personale. Coruptia si traficul de influente aceleasi ca pe vremea comunismului. Toate derapajele adunate au condus la aparitia unor partide nationaliste. Un ante comentator afirma ca KWI a fost un bun sef de stat. Nu a fost pentru ca nu a avut si are nicio pregatire politica, economica, juridica si in afara de lb.straine vorbite nu a avut nicio atitudine si initiativa benefica natiunii. Politica de mediu tot mai verde, pandemia si conflictul Ucraina au crescut vulnerabilitatile tarii. Dar cine sa o recunoasca?!!! Iohanis, Ciuca, Ciolacu, Hunor, Sosoaca, Simion, sa fim seriosi !!!!.
Cică să nu votezi AUR…
austria ne ia la mișto, ne flutură un ipotetic „Air Schengen” la schimb cu importul de explodaci și luându-ne gazele din Marea Neagră iar noi se presupune că ar trebui să ne gudurăm recunoscători la picioarele lor!
UE trebuie să dispară ca să poată renaște schimbată din temelii!
Proiectul de țara trebuie sa tina cont de aceasta realitate :.https://romania.europalibera.org/a/copii-disparuti-trafic-persoane/32719799.html
Daca viitorii demnitari , slujitori ai Statului nu isi vor asuma destinul copiilor nostri, Romania va fi pusa sub tutela. Exista sî aceasta ” optiune de viitor”.
Pentru a nu trai o asemenea tragedie candidatii la functia suprema trebuie sa priceapa ca s-a ajuns aici pentru ca de aproape o jumatate de secol, metodic, au fost alterate reflexele de protectie paterna, Biserica nu a condamnat explicit alcoolismul, incestul, prostitutia si ministrii invatamantului au tolerat mediocritatea dascalilor.
Daca domnul Gioana aspira la jiltul de la Cotroceni, cu discursuri de genul celui in care face referire la ” copiii nostri” si ” copiii rromilor” va trebui sa ia in calcul un esec mai sever decat cel precedent.
https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/geoana-este-revoltator-sa-te-complaci-in-situatia-in-care-mai-mult-de-jumatate-din-copii-sunt-analfabeti-functional-2609823?__grsc=cookieIsUndef1&__grts=56741591&__grua=f21130875ce9383c1493f10b357775f3&__grrn=1
Ma surprinde ca analiștii politici romani nu sunt de loc preocupați de incompetenta si corupția fără precedent a coaliției care gestionează România, in schimb se întreabă daca George Simion set prezidentiabil.
George Simion set un tip mediocru, iar AUR este un partid fără nici un program (ca de altfel si partidele coaliției actuale). Ma întreb însa daca Ciolacu (sau chiar Ciuca) sunt prezidentiabili.
Sunt prezidentiabili lideri care promit creșterea pensiilor cu 40% cu o luna înaintea de alegri știind sigur ca nu au cu ce plăti aceste pensii decât prin împrumuturi externe?
Nu vreau sa polemizez cu concluziile articolului si nici sa contest neaparat sondajul, dar fata de constatarea din sondaj ca „49,7% declară că obișnuiesc să arboreze tricolorul acasă de ziua națională” – poate ca am nevoie de ochelari mai buni, dar eu nu vad steaguri nationale arborate la jumatate din locuinte, de ziua nationala. Nici la oras si nici la sat.
Asta nu inseamna neaparat ca arboreaza drapelul national, dar aproape fiecare roman are acasa, la serviciu sau in masina un tricolor rosu-galben-albastru: steag, stegulet, cocarda, panglica, decoratiuni, tiparituri etc. pe care le respecta, asa cum cei mai multi dintre noi respectam religia si biserica, chiar daca nu mergem la slujba in fiecare duminica. Si in fiecare zi ne aratam respectul pentru tara vorbind romaneste.
Proiecte de tara in istoria Romaniei au existat. Si dacii au avut proiect de tara sa lupte contra lui imperator Traian si sa exploateze resursele Daciei. Si domnitorii au avut proiect de tara sa lupte contra otomanilor sa isi asigure sprijinul bisericilor, boierilor prin danii si sa faca comert. Si Romania fanariotilor si al lui Cuza au sustinut modernizarea Princupatelor si unirea lor. Regalitatea a avut ca proiecte de independenta la 1877, Unirea la 1918, tratate dupa WW1 si WW2 care sa aduca pierderi cat mai mici tarii. Dar a avut si pe cele economice si de infrastructura. Dupa 1948 comunistii au avut electrificarea, termo si hidro, nucleara, metrou, etc. Dupa 1980 nu a mai existat o cale de modernizare ci de regres. Dupa 1990 nu am vazut un proiect de tara continuu si coerent. De la o guvernare la alta au fost schimbate directiile de investitii iar diferentele regionale si de saracie s- au adancit. S- a furat mult, iar coruptia si traficul de influenta sunt la toate nivelele. Au ajuns sa fim condusi de analfabeti si impostori.
Vom avea surprize mari in 2024. USR inglobeaza deja Forta Dreptei si PMP dar se aude ca Ciolos si REPER negociaza intens cu PNL pt a-si schimba garnitura de la varf si a face o alianta cu REPER. Cel mai probabil vom asista din nou la o miscare cum a fost cea in care Vasile Blaga i-a subtilizat PD-ul lui Traian Basescu lasandu-l doar cu Elena Udrea in brate. Cam asta va pati si Iohanis: va ramane cu Ciuca, Bode, Flutur si Rares Bogdan dupa care PNL isi va instala la varf o garnitura formata din Ilie Bolojan si Emil Boc care vor fi secondari de Dragos Paslaru si Dragos Tudorache. Se aude ca Ciolos ar fi candidatul la presidentie care va face tandem cu Ilie Bolojan pt functia de premier. Sah la PSD. Sah la USR. Si un pic de sah la AUR. AUR a pierdut mult in diaspora din cauza discursului anti-UE. Zvonurile sunt ca pana la 80% din diasporenii care-si anuntasera initial intentia de a vota cu AUR si-au schimbat intre timp acea intentie, ceea ce e si normal cand pt ei UE inseamna de fapt mai mult decat Romania.
Eu am pus un steag la monumentul eroilor din satul de obarsie materna, langa troița.
Monumentul se afla in fata casei unui ales local psdist care neavand eroi in familie, nu a gasit normal sa puna un steag in memoria fiilor satului morti pentru patrie. Cam doi ani a durat tranta cu alesul care avusese insa initiativa de a pune steagul UE pe capela din cimitirul din deal. Niscai fenomene meteorologice paradoxale au facut ca steagul din cimitir sa dispara intr-o instelata noapte de vara.
O analiză bine dichisită ca să pară obiectivă. Dar cu destule șopârle care au ca țintă decredibilizarea singurei opoziții reale la “monstruasa coaliție “ și anume polul de dreapta din jurul USR. Plus cifrele tendențioase din sondajele recente ale institutelor girate de patroni penali care sunt luate drept argumente pentru o concluzie cu temă de casă:
“ Într-o concluzie de etapă, trebuie să spunem că în acest moment AUR e departe de a fi o simplă sperietoare, fiind, cel puțin în vederea europarlamentarelor, un concurent la câștigarea acestora. Ceea ce-i poate deschide perspectiva de a schimba de statut în vederea următoarelor alegeri: locale, prezidențiale și parlamentare. Electoratul său potențial e încă și mai important decât scorul din actualele sondaje și, așa cum am arătat mai sus, natura culturii politice dominante și contextul specific anului 2024 îl pot propulsa spectaculos în lupta pentru putere.”
Nu domnule, AUR nu mai sperie și nici nu mai poate seduce pe nimeni. Necum să poată produce vreo “modificare de statut” la următoarele alegeri. Din ce în ce mai mulți din cei prinși ca muștele pe bandă cu lipici numită AUR încep să înțeleagă că acest partid este cea mai mare capcană electorală , concepută și dirijată din culise de serviciile secrete , având un singur scop: perpetuarea la putere a nomenclaturii de sorginte fesenistă .