vineri, august 12, 2022

Putinismul ca ideocrație totalitară

Leviatanul numit URSS s-a nascut in decembrie 1922 prin tratatul semnat de reprezentanții auto-desemnați ai Federației Ruse, Ucrainei, Bielorusiei (Belarus) si Transcaucaziei. A fost un imperiu totalitar dominat de o ideologie mesianic revoluționară care atribuia Rusiei Sovietice un rol providential. Cultul liderului (Lenin, Stalin etc) era un element definitoriu pentru religia politica a sovietismului. Încă din anii 30, Stalin a imbrațisat viziunea autocratic imperialistă proprie ideologiei expansioniste a țarismului. Putinismul împărtășește cu bolsevismul si cu tarismul febra profetică a milenarismului. Nu orice fel de bolsevism, ci acela de sorginte jdanovista, al postularii prioritatii ruse in orice domeniu, de la radioul lui Popov la astrofizica lui Tiolkovski.

Putinismul este un construct obtinut prin bricolaj, cu fragmente si secvențe importate din alte experiențe si scenarii. Cand se proiecta in Ivan cel Groaznic, Koba nu exagera decat partial. Nostalgiile tariste ale lui Putin sunt de fapt expresia unei insecuritati mistuitoare. Instinctele sale reale sunt kaghebiste. Este obsedat de dușmani, vizibili si invizibili. Mereu la panda, traieste in minciuna si groaza. Un univers scindat, o existență schizoidă. Nu este un strateg, ci un executant lipsit de capacitate vizionara. De-aici si gafele știute ori mai puțin știute. “Ideea Rusa” este pentru Putin o armă politica. Un mit mobilizator, electrizant, galvanizant. Mitul societății fără clase s-a destramat. La fel si acela al revoluției mondiale. Ceea ce n-a disparut este adversitatea viscerala pentru valorile rationalismului cartezian, pentru umanismul burghez, pentru Drepturile Omului si Cetățeanului.

Un autor francez originar din România a scris o biografie extrem de relevanta a lui Putin. Ma refer la Jean Parvulescu (Parvulesco). Nascut in 1929, a încetat din viața in 2010. A trecut ilegal frontiera in 1948, a ajuns in Vest trecand prin Iugoslavia titoista. Ocazional actor (a jucat într-un film de Godard), M-am ocupat de Parvulesco intens in ultima vreme. Cartea despre Putin nu e o biografie, ci un manifest. Autorul prefeței este Aleksandr Dughin, unul dintre pontifii putinismului. Parvulesco era un excentric, in anii 50 in cercurile exilului românesc, aflăm de la Monica Lovinescu in cartea de amintiri “La apa Vavilonului”, i se spunea “Printul”. Fiul sau, Stanislas Parvulesco, este pretendent la tronul fictivului Regat al Patagoniei. Halucinatii istoriosofice si pseudo-filosofice? Dar legăturile trimit mai departe. Parvulesco i-a deschis calea lui Dughin spre ezoterismul fascistoid al lui Julius Evola si spre misticismul anti modern al lui Rene Guenon. Evola a fost un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu. Scriu aceste lucruri pentru a lumina resorturile invizibile ale ocultismului putinist. Pentru ca, așa cum Hitler era atras de simbolistica neo-pagana, Putin este fascinat de ideile unui profet al fascismului rus precum Ivan Ilin (1883-1954). In acest creuzet al eurasianismului presupus purificator palpită emoții, fobii, mituri si pulsiuni care definesc “revolta impotruva lumii moderne”, strigătul de luptă al noilor vrajitori.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Dar cate nu se spun despre lighioană mesianica RuSSia? Or, mesianismul asta taristo-comunisto-nazisto-putinist este, ca și istoria rușilor corciți, un arsenal de brașoave, mai rău decât absența oricărei libertăți civice. La început a fost cu …vântul. Țarismul a rămas viu. Putin – Muza pentru Idiotul vs „os” de KGBos – a scos de sub ghețar moaștele URSS, nu însă dintre cele bine păstrate, le-a scăldat în apele sistemului criminal și le-a pus la loc de cinste în Piața Roscata. Viermii sovietici, moșteniți de la tataro-mongoliism și tarism, i-au infectat pe toți abrutizatii Rusiei cadaverice cu boala grandorii mesianice. Pentru necrestinul Putin, mesianismul fanatic este oul filozofic. O păpușă lalaie, decrepită. O atracție ingenioasa pentru mulțimea de căscați zombificati. O zornăitoare, deghizata cu ajutorul cârpelor, pe care manechinul de ceara o poarta prin toate coclaurile. Dar el se înșeală pe sine însusi. Să minți pe alții, treaca-mearga, dar să minți pe alții, e pura ideotenie. Putinismul este rece și arid, dictat de orgoliu, ura și frustrare. Aceasta brașoavă, devenită doctrina mincinoasă, vrea sa demonstreze proștilor că „tătucul” maniaco-depresiv și terorist notoriu reprezintă întreg destinul lumii, izvor de mântuire mesianica. Putin, traind, in caverne, într-un păgânism practic, vrea să aibă legitimitatea împăratului Noului Israel. De la Marea Alba pana-n fundul Atlantidei. Cu alte cuvinte, putinismul este o stare maladivă congenitala, contagioasa, viermănoasă. In acest mod se justifica mizeria și teribilul resentiment al putinistilor pentru Occidentul de unde vin toate valorile, toate lecțiile și toate tehnoligiile. Putinismul este minciuna și violența. Rusia este minciuna și violența. Construită, ad-hotz, din rapturi, clădită pe minciuni, Rusia nu mai este acolo unde este. Rusia imperialistă este in asiatism barbar. Rusia putinoida cu tare-n barbarism, tarism, comunism, banditism, este un crescendo de mituri proaste, de cinism, ipocrizie, fariseism, fascism, tiranie, prădăciune, sănge și doliu. Și Omerta! Și supunere de cadavru!

  2. Aflam din recenta traducere de la Corint a „Insemnarilor” lui Adolf Hitler, editate de Francois Delpla, ca Fuehrerul era un mare consumator de literatura pseudo-stiintifica. Conform indexului acesta il citeaza copios pe autorul elucubrantei teorii „Welteislehre”-„Teoria glaciatiunii universale”, austriacul Hans Hoerbiger, altfel un inginer eminent. Conform acestei teorii in care Hitler pare sincer sa creada si chiar elaboreaza inserind propriile sale contributii, in urma cu 12.000 de ani a avut loc o cadere Lunii iar „Terra ar fi smuls atmosfera Lunii” si astfel oamenii care traiau la fel de bine la mari inaltimi dar si la campie au trebuie sa coboare la inaltimi mai joase din cauza „noilor constrangeri ale presiunii atmosferice”. Mai mult, Hiteler afirma ca „Terra s-a crapat si patrunderea apei in cratere a antrenat explozii, apoi ploi diluviene, carora le-a putu tsupravietui un singur cuplu uman, daca au gasit adapost intr-o pestera de inaltime”. Cam la astfel de concluzii a ajuns o persoana despre care garda sa de corp Rochus Misch si administratorul casei de vacanta de la Berghof, Herbert Doehring, declarau ca „citea enorm”.
    Cand va fi posibila interogarea celor care s-au aflat in proximitatea dictatorului de la Kremlin vom afla date mai precise legate de lecturile si preferintele sale ideologice, culturale si chiar stiintifice. Imi este insa teama ca cei care ii atribuie o pregatire intelectuala solida vor fi dezamagiti. Putin are toate datele unui impostor care s-a folosit dupa ureche de unele ideologii si unii ideologi fara sa dedice sute de ore unui studiu aprofundat. Daca Hitler pierdea foarte multa vreme tinand discursuri de seara anturajului sau, cateodata preponderent feminin, dar mai si citea, Putin este mult mai pragmatic dar si epicureic : isi petrece timpul liber in iahturi de sute de milioane de dolari, in palate din care unul de la Marea Neagra a costat 1 miliard de dolari si in comparatie cu care resedinta de vacanta din Alpi a lui Adolf Hitler, cum am mentionat mai sus, este un refugiu de munte cu priciuri, isi insemineaza iubita Kabaeva ca un taur comunal, merge la vanatoare de tigrii in Siberia, etc.
    Putin nu crede decat in steaua lui de gangster. Aspectele ideologice si culturale sunt simple unelte pe care si le anexeaza si le manipuleaza cu ajutorul ciracilor sai.

  3. 1) Cercetările asupra (neo)fascismului rus sunt interesante. Acestea fiind spuse mi se pare greu de știut în momentul acesta cât crede Putin din propria să propagandă și mai ales cum a evoluat profilul psihologic al despotului în timp. E vorba de o radicalizare, inclusiv pe fondul îmbătrânirii? Sau statul neoțarist actual este rezultatul unui plan de lungă durată și al unei consolidări ideologice programate?

    2) Interesant este și personajul Jean Parvulesco. Dar mi se pare că e doar o piesă dintr-un puzzle care ar merita o cercetare sistematică: prezența și influența extremei drepte în grupul emigrat românesc din Paris și legăturile cu extrema dreaptă europeană. Parvulesco a scris în Nouvelle École, Eliade și Horia erau în comitetul de patronaj. Poate că Parvulesco l-a introdus pe Dughin în lectura lui Evola, dar Eliade a corespondat foarte mult timp cu Evola. Parvolesco a scris cel puțin într-un periodic falangist – legăturile „coloniei” românești din Paris cu Spania franchistă erau numeroase, unele trecând prin preotul legionar Boldeanu. Ce încerc să spun este că Parvulesco nu e un „ciudat” solitar ci parte a unei rețele metapolitice care a funcționat în emigrația românească și care ar trebui descâlcită.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro