duminică, iulie 12, 2020

Radio Europa Liberă, Securitatea şi jandarmii culturali

Intelectual vorbind, sunt copilul Europei Libere. Chiar cu zgomotele de fond, inevitabile, emisiunile REL in romaneste nu mai erau bruiate dupa 1964. Stiam precis acest lucru de la tatal unui coleg de liceu cu care eram bun amic, inginerul ilegalist Iosif Scherman, un personaj fabulos care lucrase in serviciul de bruiaj (mergea des acolo, era situat undeva in Muntii Carpati). Poate sa fi fost unele momente de bruiaj, dar, in genere regimul a tolerat transmisiunie radiourilor occidentale, mai ales in perioada cand era laudata politica externa. Ceea ce nu inseamna ca nu exista o veritabila obsesie legata de REL. Jandarmul cultural Eugen Barbu, scriitor odinioara iconoclast convertit in megafon al partidului, a declansat atacurile inca din anii de relativa liberalizare (1966-1968), in paginile saptamanalului pe care il conducea (“Luceafarul”).

Ulterior, aceste campanii au fost exacerbate in paginile revistei “Flacara” condusa de Adrian Paunescu (v. mizeriile scrise de Dinu Sararu impotriva Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca) si in “Saptamana”, sub semnaturile liui Barbu, Vadim Tudor, Artur Silvestri si in “Luceafarul” condus de Nicolae Dragos, apoi de Nicolae Dan Fruntelata si Mihai Ungheanu. Temele saptamaniste au revenit in discursul vadimist de dupa 1989, dar nu numai acolo. Pot fi regasite in publicatiile FSN in 1990 (“Azi”, “Dimineata”) precum si in “Adevarul” condus de Darie Novaceanu. Despre fituici deschis securiste precum cea antifrastic numita “Europa” nici nu are sens sa mai vorbesc.

Revista “Agora”, condusa de scriitorul disident Dorin Tudoran, publicata in Statele Unite si difuzata clandestin in tara, s-a opus categoric si deschis isteriei patriotarde a grupului condus de Barbu si Paunescu. Monica Lovinescu si Virgil Ierunca faceau parte din comitetul editorial, au scris acolo articole esentiale. Paul Goma era unul dintre redactori. La fel, politologul american originar din Romania Michael Radu si subsemnatul. Radio Europa Libera a jucat un rol fundamental in informarea publicului din Romania privitor la actiunile disidente, la greva anticomunista din Valea Jiului (august 1977), la revolta muncitoreasca de la Brasov (noiembrie 1987). Amintesc aici alte nume importante: Preda Bunescu, George Cioranescu, Mircea Carp, Neculai Constantin Munteanu, Emil Georgescu, Emil Hurezeanu, Victor Eskenasy, Serban Orescu, Ioana Magura-Bernard, Raluca Petrulian, Max Banush, Liviu Floda (Andrei Brandus), Iustin Liuba, Constantin Alexandroaie, Silvia Cinca, Iacob Popper (controversat, stiu, dar a lucrat acolo si la un moment dat a fost o voce importanta). Ar merita sa vorbesc separat despre Ghita Ionescu si George Minden.

In cadrul serviciului de cercetare s-au scris texte esentiale pentru intelegerea situatiei din Romania. Ele au circulat in Vest, erau scrise in engleza. Intre cei care au lucrat in acel serviciu, ii amintesc pe Michael Shafir (ani de zile seful acestui departament), Vladimir Socor, Mihail Sturdza, Anneli Gabanyi, Dan Ionescu, Rene des Flers. Sa nu-i uit pe colaboratorii Monicai Lovinescu, intre care Alain Paruit pe care il cunosteam inca din tara (era fiul profesoarei mele private de franceza, doamna Christianne Herscovits) si Serban Cristovici, traducatorul cartii “Cetatea totala” de Constantin Dumitrescu, aparuta la Paris cu o postfata de Paul Goma. Trebuie mentionati, evident, Matei Cazacu, Alexandru Niculescu, Mihnea Berindei.

Alain, Serban, Claude Levinson (fiica Martei, buna prietena a parintilor mei, nascuta in Franta, facuse studii de indianistica la Moscova, maritata cu un jurnalist de la “Le Monde”) au fost traducatori devotati si de mare talent, merita recunostinta noastra. La emisiunea lui Nestor Ratesh de la Washington au colaborat de-a lungul anilor Matei Calinescu, Virgil Nemoianu, Michael Radu, Dorin Tudoran si subsemnatul.

Despre directorii Europei Libere am scris in articolul aparut chiar pe site-ul radio-ului.

http://www.europalibera.org/content/article/25449926.html

Ca Securitatea a incercat sa penetreze departamentul romanesc, nu incape nicio indoiala. Un exemplu este cazul Ivan Denes, descris de Ioana Magura-Bernard in amintirile ei si despre care am scris pe “Contributors”. Intre colaboratorii externi, tin sa-l amintesc pe Cornel Dumitrescu, avocat originar din Brasov, fiinta deschisa si inimoasa, super-informat la capitolul istoria comunismului romanesc, ulterior fondator, impreuna cu Dan Costescu, al saptamanalului “Lumea Libera Romaneasca”, publicat la New York.

Era in ianuarie 1983, daca nu ma inseala memoria, cand l-am cunoscut la sediul de pe Broadway al REL (sediul central era la Munchen, fireste). Mersesem acolo, invitat de Liviu Floda, sa-l intalnesc pe Vlad Georgescu, aflat intr-o scurta vizita la New York.

Am conversat cu Vlad vreme de doua ceasuri. Era delicat, prietenos, erudit, cu un remarcabil respect pentru idei. Avea un fin simt al ironiei si detesta orice fel de stridenta. Nu era omul semnelor de exclamare, al pamfletelor ad hominem. Primul sfat in legatura cu scrisul in engleza a fost: “Tine minte ca in lumea anglo-saxona nimic nu convinge mai mult ca dubiul”. Editorialele sale depun marturie, asemeni celor ale lui Noel Bernard, pentru pozitia sa ferma, dar intotdeauna argumentata cu calm, fara patos propagandistic in favoarea unei Romanii eliberata de dictatura comunista. Asa a inceput colaborarea mea saptamanala cu Europa Libera, o colaborare care, iata, dureaza si astazi…

Articol difuzat la postul de radio Europa Libera si aparut initial pe site-ul:

http://www.europalibera.org/content/article/25456922.html?nocache=1

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Spuneti-ne, daca se poate, cateva cuvinte despre parcursul din ultimele doua decenii ale lui Emil Hurezeanu. Cum ati vazut perioada in care a condus grupul Realitatea, atat de aproape de Mihai Tatulici, SOV, Sebastian Ghita?

  2. Domnule Tismaneanu,

    Buna ziua, a fost la un moment dat un demers pentru a aduce arhiva Europei Libere (redactia in limba romana) in Romania. Fac parte dintre cei ce au timis acele sms-uri pt a sustine financiar demersul. Va rog sa imi spuneti, in masura in care cunoasteti problema, daca aceasta arhiva poate fi accesata undeva pe net, daca exista cu adevarat in Romania.
    Multumesc foarte mult pentru timpul acoordat.

  3. Domnule Profesor,
    Probabil ca aveti dreptate cind spuneti ca emisiunile EL nu mai erau bruiate. Totusi transmisia se auzea greu in tara. Posibil ca din cauze care tineau de tehnologia de emisie si receptie radio a timpului. Uneori era un chin sa auzi emisinile Monicai Lovinescu, ca sa nu mai vorbim de Actualitatea Romaneasca. Noi credeam atunci ca erau bruiate.
    Apoi, `bruiajul` continua la sol, cum am spune, prin reprimarea celor denuntati ca asculta sau comenteaza ce se spunea pe acest post. Am urmarit selectiv notele informatorilor Securitatii cu privire la acest aspect si este destul de clar ca Securitatea s-a interesat pina in ultima clipa de cei care asculta EL. In anii saptezeci avem inca unele cazuri de condamnari pentru aceste fapte. Cit anume ajungea si cum era interpretat de catre societatea romaneasca mesajul care venea de la Muenchen ramine un subiect de cercetare.
    Un gind bun!

  4. Bubna Ziua,

    Ma numar si eu printre cei care cred ca Europa Libera a avut un rol decisiv(dar atentie nu pentru marea masa) de a nu deveni omul nou cerut de comunisti.
    De asemenea cred in profesionalismul si inegritatea moralaal celor ce lucrau ,in special cuplul Monica l.-Virgil I. plus Noel B.,Vlad G sau cei de la Actualitatea Romaneasca,dar mi-e greu sa fac ierarhizari urmarind de prin anii 85-86 tot programul de la 18.00 pana la 1.00PM,zi de zi.
    Asa am considerat eu ca este bine sa evit imbecilizarea in masa introdusa in anii 1950-1989.
    Inca ceva ,si eu am contribuit cu cateva SMS la fondul ptr arhiva si as dori sa reascult emisiuni,dar unde?( cele cateva de pe siteul EL nu sunt decat o farama de istorie )

  5. Ca amanunt tehnic, bruiajul organizat si coordonat de la Moscova (KGB) nu a incetat pana in ’85-’86. Din cauza conditiilor tehnice specifice ale undelor scurte, in cadrul coordonarii centralizate tarile comuniste executau bruiajul una pentru cealalta. De exemplu, bruiajul pentru Romania se facea in Cehoslovacia si Polonia. Romania bruia orele cand se emiteau emisiuni in lb.rusa si ceha, din URSS se bruiau emisunile in lb.bulgara, ungara si poloneza. Metodele de bruiaj erau destul de primitive si relativ putin eficiente. In schimb erau enorme consumatoare de energie electrica (150-300kW) si alte resurse; din motive de economie nu emiteau tot timpul ci numai la orele emisiunilor cele mai populare.
    Initial, in cadrul programului de coordonare, fiecare din regiuni (16 la numar) dispuneau de instalatii de bruiaj. In anii ’60-’70 s-au redus si reorganizat statiile de bruiaj doar in cateva centre (Iasi, Bacau, Cluj, Banat, Oltenia, Galati, Dobrogea, Brasov si Ilfov). Statiile au trecut la MTTc, ramanand evident sub controlul departamentului R al Securitatii. O reorganizare a avut loc in Romania dupa primavara de la Praga prin care s-au adaugat statii suplimentare. Dupa ’85, Securitatea a inceput sa execute bruiaj local folosind statii de puteri reduse (20kW)construite la „Teleconstructia” si „Electromagnetica”, amplasate in apropierea marilor centre urbane. Romania a incercat in anii ’70 si bruierea postului „Vocea Americii” care emitea din grecia, fara succes tehnic.
    In afara costurilor mari de exploatare si a consumului urias de energie, bruiajul a fost in general ineficient din cauza puterilor mult mai mari si a sistemelor de antene mult mai avansate folosite de Europa Libera.

      • Vladimir, este interesant ce spui dar nu inteleg de ce ar trebui sa fie la curent dl. Larry Watts cu informatiile din textul anonimului „istoriograf”!? Explica, te rog.

        • Pentru ca implica un nivel intens de incredere si cooperare intre serviciile secrete ale Tratatului de la Varsovia. Eu unul nu stiam despre aceasta dimensiune. Dl Watts afirma ca relatiile de solidara conlucrare se stinsesera inca din anii 1963-64. Nu spun ca trebuie sa fie la curent. Era doar o intrebare pentru cel care a oferit, in premiera pentru mine, informatia.

          • Afirmatia lui Larry Watts mi se pare cel putin ridibila. Poate nu erau relatii fierbinti si dragoste reciproca insa atat KGB cat si GRU au patronat cu mana de fier restul serviciilor „fratesti”. Tocmai am terminat de citit memoriile colonelului Pawel Monat, atasatul militar polonez la Washinghton si seful rezidentei spionajului militar polonez in America, care descrie atmosfera, metodele de colaborare, atmosfera de lucru si subordonarea completa ale serviciilor poloneze, romanesti, cehe si ungare fata de reprezentantii GRU. Cu toate incercarile de a salva aparentele, toti ofiterii de informatii erau obligati sa respecte indicatiile reprezentantilor sovietici. De altfel, marea parte a informatiilor culese erau solicitate de sovietici. Poate dupa Primavara de la Praga sa fi fost o perioada de stanjeneala in relatiile serviciilor romanesti cu fratii de Tratat, insa culegerea de informatii mergea in continuare.

      • Nu sunt expert ca dvs., d-le profesor, insa consider ca in afara unitatii contrainformative speciale anti-KGB si anti-GRU, tot restul unitatilor relevante colaborau adanc in cadrul tratatului de la Varsovia cu restul tarilor, sub coordonarea KGB. Securitatea romaneasca si restul serviciilor secrete comuniste, erau bazate pe principiile sovietice, acelasi modus operandi, diferentele specifice fiind minore. Nu vorbesc de incredere si loialitate reciproca intre ei, insa cooperarea intre servicii era obligatorie. Faptul ca Romania isi mai „permitea” fronde mai mici sau mai mari pe planul politicii externe, nu se amesteca cu legatura de „sange” intre servicii si Moscova.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

Jurnalism în cheia „clarității morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui măcar să fie, cel puțin în teorie,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)